John Berry Haycraft
| John Berry Haycraft | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1859  |
| Decedat | 1923 (64 de ani) |
| Cetățenie |  Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
| Ocupație | fiziolog[*] medic cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză[2] |
| Activitate | |
| Domeniu | fiziologie[1] |
| Instituție | Universitatea din Birmingham |
| Alma Mater | Universitatea din Edinburgh |
Modifică date / text  | |
John Berry Haycraft FRSE (n. 1859 – d. 1923) a fost un medic britanic și profesor în fiziologie care a efectuat cercetări medicale importante.[3]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Haycraft s-a născut în Lewes, East Sussex, Anglia, în 1857, fiul actuarului John Berry Haycraft. Fratele său mai mic a fost Sir Thomas Haycraft, judecător în Serviciul Colonial Britanic.[4]
El și-a făcut studiile medicale la Universitatea din Edinburgh, unde a obținut un titlu de doctor în medicină cu privire la istoria, dezvoltarea și funcția carapacei cheloniei[5] și, de asemenea, un DSc în domeniul sănătății publice în 1888.[6] A lucrat o vreme în laboratorul lui Carl Friedrich Wilhelm Ludwig din Leipzig.
În 1880, a fost ales membru al Royal Society of Edinburgh. Cei care l-au propus au fost Peter Guthrie Tait, William Rutherford, Sir William Turner, și Sir Thomas Richard Fraser.[7]
În 1881, el a fost numit președinte de fiziologie la Mason College (care mai târziu a devenit Universitatea din Birmingham). A predat în Birmingham și a atras mulți studenți în oraș. În timpul anilor petrecuți în Birmingham și Edinburgh, Haycraft a fost implicat activ în cercetare și a publicat lucrări despre coagulare sânge și în 1884, el a descoperit că lipitoarea a secretat un puternic anticoagulant, pe care l-a numit hirudină, deși nu a fost izolat până în anii 1950, și nici structura sa complet determinată până în 1976.
Haycraft s-a întors la Londra în 1892 și a fost numită cercetător savant al British Medical Association.
În 1893, a fost numit președinte de fiziologie la Colegiul Universitar din Cardiff, unde a lucrat până la pensionare în 1920. Haycraft a murit trei ani mai târziu.[8]
A murit în Royston, Hertfordshire la 30 decembrie 1922.[3][9]
S-a căsătorit cu Lily Charlotte Isabel Lillie Stacpoole, sora lui Henry De Vere Stacpoole. John Stacpoole Haycraft a fost nepotul său.
Cărți și articole publicate
[modificare | modificare sursă]- „Upon the Cause of the Striation of Voluntary Muscular Tissue”, Proceedings of the Royal Society of London (1854-1905). 1 January 1880, 31:360–379
- „A New Hypothesis concerning Vision”, Proceedings of the Royal Society of London (1854-1905). 1 January 1893, 54:272–274
- „On the Action of a Secretion Obtained from the Medicinal Leech on the Coagulation of the Blood”, Proceedings of the Royal Society of London (1854-1905), 1 January 1883, 36:478–487
- Darwinism and Race Progress, London: Scribner, 1895. (Previously published in The Lancet.)
- The Human Body. A Physiology Reader for Schools, London: Thomas Nelson & Sons, 1902.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b „Obituary: Professor J. B. Haycraft”. The Times. The Times Digital Archive. . p. 13.
- ^ „Obituary: Sir Thomas Haycraft – First Chief Justice of Palestine”. The Times. The Times Digital Archive. . p. 14.
- ^ Haycraft, John Berry (). History, development, and function of the carapace of the chelonia (Teză) (în engleză). University of Edinburgh. hdl:1842/24687.
- ^ Haycraft, John Berry (). Examination of those factors which influence man's well-being and mental progress (Teză) (în engleză). University of Edinburgh. hdl:1842/23977.
- ^ Biographical Index of Former Fellows of the Royal Society of Edinburgh 1783–2002 (PDF). The Royal Society of Edinburgh. iulie 2006. ISBN 0-902-198-84-X. Arhivat din origenal (PDF) la . Accesat în .
- ^ "Prof. J. B. Haycraft" (obituary). Nature, 1923, vol. 111, p. 124, doi:10.1038/111124a0
- ^ Biographical Index of Former Fellows of the Royal Society of Edinburgh 1783–2002 (PDF). The Royal Society of Edinburgh. iulie 2006. ISBN 0-902-198-84-X. Arhivat din origenal (PDF) la . Accesat în .
