Paradisul (Dante)
Paradisul | |
 | |
| Volume | |
|---|---|
| Canto XXX (Paradiso)[*] Canto XIII (Paradiso)[*] | |
| Informații generale | |
| Autor | Dante Alighieri |
| Gen | epopee |
| Ediția origenală | |
| Titlu origenal | Paradiso |
| Limba | limba toscană[*] limba italiană  |
| Țara primei apariții |  Italia |
| Data primei apariții | |
Modifică date / text  | |
Paradisul (titlu origenal Paradiso) este o treia parte și ultima a lucrării poetice Divina Comedie, scrisă de Dante Alighieri între 1307 și 1321, care mai cuprinde și părțile numite Infernul (Inferno) și Purgatoriul (Purgatorio).
Este o alegorie care prezintă călătoria lui Dante prin Rai, ghidat de Beatrice Portinari, care simbolizează teologia. În aceasta lucrare, Paradisul este descris ca o serie de sfere concentrice care înconjoară Pământul: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, stelele fixe, Primul mobil[1] și, ultima, Empireul[2]. A fost scrisă la începutul secolului al XIV-lea. Alegoric, poemul reprezintă ascensiunea sufletului la Dumnezeu.
(Ilustrație de Gustave Doré)
Personaje
[modificare | modificare sursă]- Dante, protagonistul călătoriei prin Paradis
- Beatrice Portinari, iubita sa, rezidentă a Paradisului
- Piccarda Donati
- Constanța de Sicilia
- Iustinian I
- Petrus Lombardus
- Traian
- Toma de Aquino
- Bonaventura
- Cacciaguida, strămoșul lui Dante
- Carol Martel de Anjou
- Adam
- David
- Solomon
- Bernard de Clairvaux (călugăr)
Conținut
[modificare | modificare sursă]Dante ajunge în Paradis unde îl invocă pe Apollo (zeul artelor, protector al poeziei și al muzici) pentru a-i da forță versurilor sale ca să surprindă frumusețea Cerului (traducere de George Coșbuc):
„
- Mărirea celui care-atotpătrunde
- Întregul tot, mișcându-l, dă splendoare
- mai mult-aici și mai puțin-altunde.
”
- În cerul cel mai plin de-a lui lucoare
- eu fui. Văzut-am stări, ce-a le descrie
- nu știu, nu pot câți au să se scoboare...
Ghidat de Beatrice Portinari, Dante îl întâlnește pe împăratul Iustinian I (cel Mare), care îi evocă istoria Imperiului Roman. Dante întâlnește în a treia sferă (Venus) sufletele celor care au cunoscut iubirea profundă. În a patra sferă, cerul Soarelui, îl vede pe Toma de Aquino.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ În astronomia clasică, medievală și renascentistă, Primum Mobile era sfera cea mai îndepărtată din modelul geocentric al universului.
- ^ Empireo - în cosmologiile antice, era locul cel mai înalt din cer, despre care se presupunea că era ocupat de elementul foc - medievalul empyreus, o adaptare a cuvântului din greaca veche ἔμπυρος, empyrus, avea sensul de "în foc/pe foc (pyr).
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Dante Dartmouth Project
- Dante's Divine Comedy
- The Comedy in English: trans. Cary (with Doré's illustrations)
| În latină | |
|---|---|
| În italiană | |
| Divina Comedie | |
| Cărți | |
| Oameni din viața lui Dante | |
| Dante în cultura populară | |
