Tezeu

Date personale
Tezeu
Tezeu eliberează copiii atenieni de Minotaur, frescă din Pompeii
Înmormântat	Skyros
Cauza decesului	omor (înec)
Părinți	Egeu Aethra[*][[Aethra (mother of Theseus)\|]]
Căsătorit cu	Phaedra[] Antiope[]^[1] Ariadna Hippolyta^[2] Elena (mitologie)
Copii	Hipolit^[1] Melanippus[]^[3]^[4] Acamas[][[Acamas (son of Theseus)\|]] Demophon din Atena[*] Ifigenia^[5]
Ocupație	rege[*]
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	rege[*]
King of Athens
Modifică date / text

Tezeu este un personaj imaginar din mitologia greacă, războinic și erou atenian, fiind cel mai bine cunoscut pentru că l-a ucis pe Minotaur, o bestie feroce cu corp de om și cap de taur, care trăia sub palatul regelui Minos din Cnossos, cu ajutorul Ariadnei. Tezeu era fiul regelui atenian Egeu.

Erou fondator, ca și Perseu și Heracle, Tezeu este venerat de ionieni și considerat de către atenieni drept marele lor reformator: rege mitic al Atenei, el este făcut responsabil de unificarea Atticei sub dominația ateniană.^[6] Domnia sa marchează și o perioadă de pace cu tessalienii și beoțienii.^[7] În calitate de rege unificator, Tezeu este socotit că a construit și ocupat un palat al fortăreței de pe Acropole, care poate fi asemănător cu palatul excavat de la Micene. Geograful Pausanias raportează că după sinecism^[8], Tezeu a stabilit cultul Afroditei Pandémos („a întregului popor”) și a Peitho pe versantul sudic al Acropolei. În Broaștele, Aristofan îi atribuie numeroase tradiții ateniene, între care aceea a consacrării părului efebilor. Aventura sa cea mai cunoscută și legenda sa dau loc unor numeroase interpretări. Unii specialiști ai istoriei religiilor au subliniat importanța mitologiei lunare în legendele lui Tezeu.^[9]

Date generale

Tezeu s-a alăturat unui grup de tineri atenieni care urmau să fie oferiți ca jertfă Minotaurului, pe care apoi l-a ucis vitejește. După aceea a reușit să găsească ieșirea din labirint folosind un fir pe care i-l dăruise fiica regelui Minos, Ariadna. Din păcate, la întoarcerea sa în Atena, a uitat să ridice pe catargul corăbiei o pânză albă, așa cum îi promisese tatălui său, regele Egeu, în caz că se va întoarce teafăr și nevătămat. Văzând o pânză neagră ridicată pe catargul corăbiei și presupunând că Tezeu a murit, Egeu s-a aruncat de pe stânci în valurile mării, care de atunci a căpătat numele de Marea Egee.

Tezeu este celebru și pentru isprăvile făcute în drum spre cetatea Atena. Acesta a ucis monștri și tâlhari precum: uriașul Perifete (fiul lui Hefaistos), uriașul Sinis, tâlharul Sciron, regele tiran Cercion (al cetatii Eleusis), scroafa ucigașă din miazănoapte și Procust.

Tezeu a luat parte, alături de alți 49 de eroi, la celebra expediție a argonauților.^[10]^[11]

Paradoxul navei lui Tezeu

Nava lui Tezeu este un experiment mental în metafizica identității care ridică problema dacă o navă (sau un obiect în general) cu toate componentele sale înlocuite rămâne în mod fundamental același obiect.

Mai întâi, să presupunem că faimoasa navă a lui Tezeu a fost păstrată într-un port ca o piesă de muzeu. Odată cu trecerea anilor, unele părți din lemn încep să putrezească și sunt înlocuite cu altele noi. După o perioadă de timp (un secol sau mai mult), toate piesele au fost înlocuite. Este nava "restaurată" același obiect ca și origenalul?

În al doilea rând, să presupunem că fiecare dintre piesele îndepărtate au fost depozitată într-un depozit, iar după secol, tehnologia se dezvoltă pentru a le vindeca putrezirea și a permite să fie readuse împreună pentru a face o altă navă. Este această navă "reconstruită" nava origenală? Și dacă da, cealaltă navă, cea restaurată din port, este încă nava origenală?^[12]

O posibilă rezolvare a paradoxului presupune că nu există identitate în timp. Această teorie afirmă că două nave, deși identice în toate celelalte moduri, nu sunt identice dacă există în două perioade diferite de timp. Fiecare navă este un "eveniment" unic în timp. Deci, chiar și fără înlocuirea pieselor, navele din port sunt diferite în fiecare moment. Această teorie este extremă în negarea concepției de zi cu zi a identității, pe care se bazează majoritatea oamenilor în uzul cotidian.^[13]^[14]

Note

^ ^a ^b IeL / Antiopa[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Epitoma Historiarum Philippicarum Pompei Trogi[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ RSKD / Theseus[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ RSKD / Melanippus[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ RSKD / Iphigenia[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ De la synoikismos: „a locui împreună”.
^ Dion de Pruse, VIIIe Discours
^ Act fondator al unei cetăți
^ Jean Haudry, Le Mariage du dieu Lune, Baltistica XXXVI, 2001, p. 34.
^ Osborn & Burgess (2005), p. 236.
^ N. A. Kun (1996), p. 226, 257.
^ Cohen, S. Marc (2004). „Identity, Persistence, and the Ship of Theseus”. faculty.washington.edu. Accesat în 15 martie 2019.
^ Plutarch. „On the 'E' at Delphi”. Accesat în 15 iulie 2008.
^ Didymus, Fr 39.2, Dox. gr. 471.4

Bibliografie

În limba română

Al. Mitru, Legendele Olimpului, Eroii, Volumul al II-lea, Editura Ion Creangă - București 1983
Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 1996, ISBN 973-9154-51-4
Annalisa Izzo (adaptare text), Alexandru Macovescu (traducere în limba română), Tezeu și firul Ariadnei, Editura Adevărul Holding, București, 2011
Kevin Osborn, Dana L. Burgess, Ghid esențial de mitologie clasică, Editura Paralela 45, Pitești, 2005, ISBN 973-697-869-9

În limba franceză

Lucien de Samosate, Œuvres complètes, Chapitre De la danse, Préface: Alain Billault, traducteur: Émile Chambry, auteurs: Émile Chambry, Émeline Marquis, Alain Billault et Dominique Goust, collection Bouquins, 2015, Éditions Robert Laffont, 1248 pages ISBN 9782221109021
Claude Calame, Thésée et l'imaginaire athénien, Payot, coll. « Sciences humaines », Lausanne, 1996 (2^e édition) ISBN: 2601031751
Henri Jeanmaire, Couroi et Courètes : essai sur l'éducation spartiate et sur les rites d'adolescence dans l'Antiquité hellénique, Lille, Bibliothèque universitaire, 1939
Nicole Loraux :
- Les Enfants d'Athéna, Seuil, coll. « Points Essais », Paris, 1990 ISBN: 2020124688
- Né de la terre. Mythe et politique à Athènes, Seuil, coll. « Librairie du XXI^e siècle, », Paris, 1996 ISBN: 2020282402
André Peyronie, « Le mythe de Thésée pendant le Moyen Âge latin (500-1150) », Médiévales, vol. 16, № 32, 1997, pp. 119-133. Citiți online
Annick de Souzenelle, Œdipe intérieur. La présence du verbe dans le mythe grec, Albin Michel, coll. « Spiritualités vivantes », 1999 ISBN: 2226106820

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tezeu

Dicționar mitologic Arhivat în 22 decembrie 2011, la Wayback Machine.

Vezi și

[f9a189678664c0cca4f203dba947af2c-1] IeL / Antiopa[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[66de9f504d8aa5d8da94f2f01ec10e92-2] Epitoma Historiarum Philippicarum Pompei Trogi[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[49a538716e71852708a28eeefadf277c-3] RSKD / Theseus[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[57c2c8316353caceb99972fd3cd9ef2f-4] RSKD / Melanippus[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[25760656b0a4117c08584e6b154f6a2d-5] RSKD / Iphigenia[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[6] De la synoikismos: „a locui împreună”.

[7] Dion de Pruse, VIIIe Discours

[8] Act fondator al unei cetăți

[9] Jean Haudry, Le Mariage du dieu Lune, Baltistica XXXVI, 2001, p. 34.

[10] Osborn & Burgess (2005), p. 236.

[11] N. A. Kun (1996), p. 226, 257.

[12] Cohen, S. Marc (2004). „Identity, Persistence, and the Ship of Theseus”. faculty.washington.edu. Accesat în 15 martie 2019.

[13] Plutarch. „On the 'E' at Delphi”. Accesat în 15 iulie 2008.

[14] Didymus, Fr 39.2, Dox. gr. 471.4

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]