Umberto Eco

Umberto Eco
Date personale
Născut	5 ianuarie 1932 Alessandria, Piemont, Italia
Decedat	19 februarie 2016 (84 de ani) Milano, Italia
Cauza decesului	cauze naturale (cancer pancreatic)
Căsătorit cu	Renate Ramge[*][[Renate Ramge (scriitoare germană)|​]] (din 24 septembrie 1962)
Cetățenie	Italia (18 iunie 1946–19 februarie 2016)  Regatul Italiei (5 ianuarie 1932–18 iunie 1946)
Religie	ateism
Ocupație	filozof romancier[*]​ eseist pedagog[*]​ scenarist traducător cadru didactic universitar[*]​ semiotician[*][[semiotician (academic specializing in semiotics)|​]] scriitor critic literar[*]​ medievist specialist în literatură[*]​ istoric
Locul desfășurării activității	Bologna
Limbi vorbite	limba italiană limba franceză limba latină
Pseudonim	Dedalus
Studii	Universitatea din Torino (laurea[*][[laurea (postsecondary academic degree in Italy, equivalent to bachelor's degree)|​]] în filozofie, 1954)
Profesor pentru	Marco Belpoliti[*]​, Christos Thivaios[*][[Christos Thivaios (Greek singer and composer)|​]]
Limbi	limba italiană
Patronaj	Universitatea din Bologna Collège de France
Specie literară	eseu
Opere semnificative	Numele trandafirului Diario minimo[*][[Diario minimo |​]] Pendulul lui Foucault (roman) Apocalittici e integrati[*][[Apocalittici e integrati |​]] Come si fa una tesi di laurea[*][[Come si fa una tesi di laurea |​]] Storia della bruttezza[*][[Storia della bruttezza |​]]
Influențe James Joyce Jorge Luis Borges Toma de Aquino Arthur Conan Doyle Charles Peirce Immanuel Kant
Note
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]​ Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]​ Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]​ Premiul pentru Comunicație și Discipline Umane al Prințesei Asturiilor[*]​ honorary doctor of Rutgers University[*][[honorary doctor of Rutgers University |​]] honorary doctor of the University of Belgrade[*][[honorary doctor of the University of Belgrade |​]] Premiul Médicis pentru literatură străină Premiul Strega Ehrendoktor der Freien Universität Berlin[*][[Ehrendoktor der Freien Universität Berlin |​]] doctorat honoris causa de l'université de Liège[*][[doctorat honoris causa de l'université de Liège (award)|​]] Eredoctor van de Katholieke Universiteit Leuven[*][[Eredoctor van de Katholieke Universiteit Leuven (honorary title awarded by the Katholieke Universiteit Leuven)|​]] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*]​ honorary doctorate from Brown University[*][[honorary doctorate from Brown University |​]] Doctor honoris causa al Universității Tel Aviv[*]​ doctor honoris causa hedersdoktor vid Uppsala universitet[*][[hedersdoktor vid Uppsala universitet |​]] honorary doctorate of the University of Glasgow[*][[honorary doctorate of the University of Glasgow |​]] epitimos didaktor tou Ethnikoù kai Kapodistriakoù Panepistimiou Athinon[*][[epitimos didaktor tou Ethnikoù kai Kapodistriakoù Panepistimiou Athinon |​]] Doktor honoris kauza na Sofiiskia universitet[*][[Doktor honoris kauza na Sofiiskia universitet |​]] Tartu ülikooli audoktor[*][[Tartu ülikooli audoktor (honorary degree)|​]] Doctor honoris causa de la Universidad de Buenos Aires[*][[Doctor honoris causa de la Universidad de Buenos Aires |​]] Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană honorary doctor of Loyola University Chicago[*][[honorary doctor of Loyola University Chicago |​]] doctor honoris causa por la Universidad Complutense de Madrid[*][[doctor honoris causa por la Universidad Complutense de Madrid |​]] Premio Bancarella[*][[Premio Bancarella (literary award of Italy)|​]] Premio Cesare Pavese[*][[Premio Cesare Pavese |​]] doctor honoris causa por la Universidad de Burgos[*][[doctor honoris causa por la Universidad de Burgos |​]] honorary doctor of the University of Kent[*][[honorary doctor of the University of Kent |​]] Cena VIZE 97[*][[Cena VIZE 97 |​]] medaglia d'oro ai benemeriti della cultura e dell'arte[*][[medaglia d'oro ai benemeriti della cultura e dell'arte |​]] pociiotnîi doktor Moskovskogo gosudarstvennogo universiteta[*][[pociiotnîi doktor Moskovskogo gosudarstvennogo universiteta |​]] doctorat honoris causa de l'université Grenoble-III[*][[doctorat honoris causa de l'université Grenoble-III |​]] doctorat honoris causa de l'université de Franche-Comté[*][[doctorat honoris causa de l'université de Franche-Comté (award conferred by the University of Besançon, France)|​]] doctorat honoris causa de l'université Sorbonne-Nouvelle[*][[doctorat honoris causa de l'université Sorbonne-Nouvelle |​]] doctorat honoris causa de l'université Paris-II[*][[doctorat honoris causa de l'université Paris-II |​]]
Semnătură
Prezență online
site web oficial

Umberto Eco fotografiat de Oliver Mark, Milano 2011

Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932, Alessandria, Piemont, Italia – d. 19 februarie 2016, Milano, Italia) a fost un scriitor italian, editor, filosof, teoretician literar și semiotician. Este cunoscut în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), în care a combinat elemente de semiotică într-un cadru ficțional combinat cu analiză biblică, studii medievale și teorie literară. De atunci a scris mai multe romane, incluzând Pendulul lui Foucault și Insula din ziua de ieri. Penultimul său roman, Cimitirul din Praga, publicat în 2010, este un best-seller. Umberto Eco a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, și membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri.

Biografie

Eco s-a născut în orașul Alessandria, din regiunea Piemont (nordul Italiei). Tatăl său, Giulio, a fost contabil, apoi guvernul l-a angajat să participe la trei războaie. În timpul celui de al II-lea război mondial, Umberto și mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sat mic din zona muntoasă piemonteză. Eco a fost educat ca romano-catolic în Societatea St. Francis de Sales, iar în operele sale, precum și în interviuri, a făcut referire la acest ordin și la fondatorul lui. Numele său de familie este probabil un acronim pentru ex caelis oblatus (Latină: un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului său (care a fost orfan) de un funcționar de stat. A studiat la Torino, luându-și licența în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărându-se printre fondatorii revistelor Marcatre și Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Este autor de romane, eseuri, tratate academice și cărți pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universități europene și americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa științifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor și o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.

Opera literară

Strălucitoarea sa operă beletristică, începută în 1980 cu Numele trandafirului, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj și pentru abundența simbolurilor și aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii conceptele postmodernismului. Romanul a fost ecranizat în 1986.

Romane

• Diario minimo, 1963 (rom. Jurnal minim, traducere Corina Anton, Ed. Humanitas, 2004)
• Il nome della rosa, 1980 (rom. Numele trandafirului, traducere Florin Chirițescu, Ed. Dacia, 1984), Premiul pentru cea mai bună carte a anului și Premiul Strega în 1981)
• Il pendolo di Foucault, 1988 (rom. Pendulul lui Foucault, traducere Ștefania Mincu și Marin Mincu, Ed. Pontica, 1991), Premiul Bancarella
• Il secondo diario minimo, 1992
• L'isola del giorno prima, 1994 (rom. Insula din ziua de ieri, Ed. Pontica, 1995)
• Baudolino, 2000 (rom. Baudolino, traducere de Ștefania Mincu, Ed. Pontica, 2001)
• La misteriosa fiamma della regina Loana, 2004 (rom. Misterioasa flacără a reginei Loana, Ed. Polirom, Iași 2004 și Ed. Pontica, 2005)
• Il Cimitero di Praga, 2010 (rom. Cimitirul din Praga, traducere Ștefania Mincu, Ed. Polirom, Iași 2010)
• Numero zero (2015)

Cărți pentru copii

Toate sunt ilustrate de Eugenio Carmi

• La bomba e il generale, 1966
• I tre cosmonauti, 1963
• Gli gnomi di Gnu, 1992

Lucrări de semiotică-filozofică și critică literară

• Il problema estetico in San Tommaso, Torino, Edizioni di Filosofia, 1956, a doua ediție modificată, Il problema estetico in Tommaso d'Aquino, Milano, Ed. Bompiani, 1970
• Sviluppo dell'estetica medievale, În Momenti e problemi di storia dell'estetica, 1959, Milano, Marzorati, a doua ediție modificată, Arte e bellezza nell'estetica medievale, Milano, Editura Bompiani, 1987
• Opera aperta, 1962, (rom. Opera deschisă, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Editura pentru Literatura Universală, 1969, Ed. Paralela 45, 2006 )
• La struttura assente, 1968 (rom. Structura absentă)
• Segno, 1973
• Trattato di semiotica generale, 1975, (rom. Tratat de semiotică generală,București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1982)
• A semiotic Landscape. Panorama sémiotique. Proceedings of the Ist Congress of the International Association for Semiotic Studies, Den Haag, Paris, New York: Mouton (= Approaches to Semiotics, 29), 1979 (cu Seymour Chatman și Jean-Marie Klinkenberg).
• Lector in fabula. La cooperazione interpretativa nei testi narrativi, 1979 (rom. Lector in fabula(1979, Ed. Univers, 1991)
• Postille a „Il nome della rosa“, 1983
• Semiotica e filosofia del linguaggio, 1984, (Semiotica și filosofia limbajului, 1984)
• I limiti dell'interpretazione, 1990, (rom. Limitele interpretării, Ed Pontica, 1995, Ed. Polirom, 2011)
• Sei passegiate nei boschi narrativi. Norton Lectures, 1994 (rom. Șase plimbări prin pădurea narativă)
• Kant e l'ornitorinco, 1997 (rom. Kant și ornitorincul, trad. Stefania Mincu, Ed. Pontica, 2002, Ed. Polirom, 2010)
• Sulla letteratura, 2002 (rom. Despre literatură, 2002)
• Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione, 2003
• Confessions of a Young Novelist. Richard Ellmann Lectures in Modern Literature, Harvard University Press, 2011 (rom. Confesiunile unui tinar romancier´, Traducere de Ioana Gagea, Ed. Pollirom, 2011)

Opere cu caracter eseistic și alte opere

• Apocalittici e integrati, 1964 u. 1978 (rom. Apocaliptici și integrați . Comunicații de masă și teorii ale culturii de masaă1964, Polirom, Iași 2008)
• Come si fa una tesi di laurea, 1977 (rom. Cum se face o teză de licență, Ed. Pontica, 2000, Ed. Polirom, Iași 2006);
• Dalla periferia dell'impero, 1977 șiSette anni di desiderio, 1983
• Sugli specchi e altri saggi, 1985
• Arte e bellezza nell’estetica medievale, 1987
• Il secondo diario minimo, 1992
• La ricerca della lingua perfetta nella cultura europea, 1993 (rom. În căutarea limbii perfecte, traducere de Dragoș Cojocaru, Editura Polirom, Iași 2002)
• In cosa crede chi non crede?, în colaborare cu Carlo Maria Martini, 1996 (rom. În ce cred cei care nu cred?, traducere de Dragoș Zamoșteanu, Ed. Polirom, Iași 2011)
• Cinque scritti morali, 1997 (rom. Cinci scrieri morale, trad. rom. Pontica, 1998, Ed. Humanitas, București 2005)
• La Bustina di Minerva, 2000 (rom. Pliculețul Minervei, Humanitas, București 2004)
• Storia della Bellezza, a cura di U. E., 2004
• A passo di gambero. Guerre calde e populismo mediatico, 2006
• La memoria vegetale e altri scritti di bibliofilia, 2006
• Storia della Bruttezza, a cura di U. E., 2007
• Vertigine della lista, 2009

Legături externe

Materiale media legate de Umberto Eco la Wikimedia Commons

Interviuri

• Umberto Eco: "Scriu pentru masochiști", 28 noiembrie 2011, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
• 'We Like Lists Because We Don't Want to Die', interview by Susanne Beyer and Lothar Gorris, Der Spiegel