borcan

română

Etimologie

Din maghiară borkancsó, de la bor („vin”) și kancsó („cană”) (> română canceu), confer Cihac, II, 484. DAR se referă la bulgară буркан (burkan), care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din română.

Pronunție

AFI: /borˈkan/

Substantiv

Declinarea substantivului borcan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	borcan	borcane
Articulat	borcanul	borcanele
Genitiv-Dativ	borcanului	borcanelor
Vocativ	borcanule	borcanelor

vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online