ostaș

română

Etimologie

Din oaste + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /os'taʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului ostaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ostaș	ostași
Articulat	ostașul	ostașii
Genitiv-Dativ	ostașului	ostașilor
Vocativ	ostașule	ostașilor

1. persoană care servește în armată, care face serviciul militar; oștean, soldat; militar.
2. (fig.) militant, luptător (pentru o cauză).

Cuvinte derivate

• ostășesc
• ostășește
• ostăși
• ostășie
• ostășime

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online