spectacol

română

Etimologie

Din franceză spectacle < latină spectaculum.

Pronunție

• AFI: /spekˈta.kol/

Substantiv

Declinarea substantivului spectacol
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spectacol	spectacole
Articulat	spectacolul	spectacolele
Genitiv-Dativ	spectacolului	spectacolelor
Vocativ	spectacolule	spectacolelor

1. reprezentație (teatrală, cinematografică etc.).
2. ansamblu de elemente, de lucruri, de fapte care atrag privirile sau atenția, care impresionează, care provoacă reacții.

Cuvinte derivate

• spectaculos

Expresii

• A se da în spectacol = a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pocâltesc

Referințe

• DEX '98 via DEX online