termina
 Vezi și : termină
|
Etimologie
Din latină terminare. Confer franceză terminer.
Pronunție
- AFI: /ter.miˈna/
Verb
| Conjugarea verbului (se) termina | |
| Infinitiv | a (se) termina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) termin |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) termine |
| Participiu | terminat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși.
- Când termini?
- (v.refl.) a lua sfârșit, a se încheia.
- Filmul o să se termine la ora nouă.
- a avea o terminație, a se sfârși în...
- Cuvântul "masă" se termină cu o vocală.
Sinonime
- 1: (se) isprăvi, (se) încheia, (se) sfârși, (livr.) (se) fini, (rar) (se) epiloga, (pop.) (se) dovedi, (se) găta, (se) găti, (se) istovi, (se) mântui, (prin vestul Transilv.) (se) sculi, (înv.) (se) săvârși
- 2: se încheia, se sfârși, (înv. și pop.) se petrece, (înv. și reg.) se obârși
- 3: epuiza, isprăvi, încheia, sfârși, (astăzi rar) slei, (pop.) găta, mântui
Antonime
- (se) începe
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- (fam.) A se termina cu cineva = se spune când cineva nu mai are nici o șansă de scăpare
Traduceri
a fini
|
Etimologie
Din termina.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru termina.
Referințe
[[Categorie:Flexiuni ale verbelor în română]