vertex
Etimologie
Din franceză, latină vertex.
Pronunție
- AFI: /ˈver.teks/
Substantiv
| Declinarea substantivului vertex | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vertex | invariabil |
| Articulat | vertexul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | vertexului | invariabil |
| Vocativ | vertexule | invariabil |
- (anat.) sinciput.
- (mar.) punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată.
- (met.) punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online