conjura

română

Etimologie

Din franceză conjurer < latină conjurare.

Pronunție

• AFI: /kon.ʒu'ra/

Verb

Conjugarea verbului conjura
Infinitiv	a conjura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	conjur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conjure
Participiu	conjurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a ruga cu stăruință; a implora.
2. (v.intranz.) (rar) a conspira, a unelti; a complota.

Cuvinte derivate

• înconjura

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online