Teodor Mihai Patrichi

Crima, bat-o vina!

Copyright

Crima, bat-o vina!

COPYRIGHT 2021 TEODOR MIHAI PATRICHI

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-346-3

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: edituraletras@piatadecarte.com.ro

contact@letras.ro

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii CRIMA, BAT-O VINA!, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Crima, bat-o vina!

Copyright

Cuvânt-înainte

Capitolul 1. Vizita neașteptată

Capitolul 2. Frederick începe căutările

Capitolul 3. Îngeri și demoni

Capitolul 4. Peștele de la cap se strică

Capitolul 5. O nouă idee

Capitolul 6. O altă încurcătură

Capitolul 7. O nouă alternativă

Capitolul 8. Mărturie buclucașă

Capitolul 9. O întrevedere-surpriză

Capitolul 10. Frederick trece la acțiune

Capitolul 11. Momente tensionate

Capitolul 12. Adevărul iese la iveală

Cuvânt-înainte

Această carte a fost scrisă în urma unei pasiuni acerbe, prezentă de-a lungul mai multor ani, față de romanele polițiste, cu precădere față de Agatha Christie, regina romanelor polițiste. Se pot găsi vagi asemănări cu faimoasa autoare, din pricina pasiunii dezvoltate față de cărțile ei, dar nu este o copie. Ideile au luat naștere cu ceva timp în urmă față de momentul publicării, dar imboldul de a scrie a fost generat și de contextul pandemiei, care are loc în aceste timpuri.

Este o încercare de lansare a unui tânăr autor, care încă se străduie să-și perfecționeze stilul de a scrie. Intențiile inițiale sunt enigma, misterul, psihologia crimei și originalitatea. Cartea a fost scrisă într-un timp relativ scurt, fiind prima dintr-o serie care, sper eu, va fi cât mai complexă și voluminoasă, în funcție de rezultatele care vor apărea în urma publicării.

Este scrisă din pură pasiune, cu scopul de a hrăni plăcerea iubitorilor de romane polițiste, fani ai cărților care încă mai exploatează acest domeniu, „grup" din care fac și eu parte, individual.

Aș vrea să le mulțumesc pe această cale persoanelor care

mi-au fost alături pe parcursul scrierii cărții, fiindcă prea puțină lume a știut de existența sa înainte de publicare. Numele persoanelor le voi păstra anonime, din respect pentru confidențialitatea lor.

Consider că este o carte reușită, fiind doar începutul a ceea ce s-ar putea numi o carieră de lungă durată. Aștept cu nerăbdare un feedback individual de la cei care au citit-o, indiferent despre ce e vorba: păreri, impresii, idei, sugestii, critici, toate sunt bine-venite.

Vă urez o lectură plăcută!

Capitolul 1. Vizita neașteptată

I.

Dimineața de 18 martie îl prinse pe Frederick Colby în micul, dar dichisitul, său apartament din Piața Victoriei. Era o dimineață obișnuită, poate puțin cam rece pentru acea perioadă a anului 1991, iar Frederick își savura cu ardoare cafeaua neagră și fierbinte, mica lui plăcere încă din adolescență. Se uita melancolic de la balcon, trăgând repetat din clasicele lui țigări Kent, privirea alunecându-i asupra mulțimii de afară, care era într-o continuă mișcare, graba sesizându-se vădit pe fața fiecărui trecător. Brusc, Frederick își aduse aminte unul dintre motivele pentru care renunțase la locul de muncă anterior. Avea frumoasa vârstă de 29 de ani, dispunea de condiția fizică și de ascuțimea minții unui puști de 18 ani, dar de experiența și dăruirea unui om devotat trecut de 40 de ani. Frederick fusese căsătorit 5 ani, dar, dintr-o tragedie, fosta lui soție a murit într-un cumplit accident de mașină, cu doi ani în urmă. De atunci, interesul lui pentru femei a devenit aproape nul. Își iubise soția, încă o iubea, poate chiar prea mult pentru cât ar trebui să iubească un muritor.

Toată meditația îi fusese întreruptă de zgomotul infernal al unor bătăi zdravene în ușa de la intrare a apartamentului. Frederick se ridică iute ca să vadă cine este neașteptatul oaspete. Ca detectiv particular, în ultima perioadă nu avusese foarte multă activitate, chiar dacă era printre cei mai buni din domeniul său. Se pare că oamenii începuseră să o vadă ca pe o meserie învechită, care nu mai era la modă.

Deschise ușa cu o oarecare reținere, dar fusese impresionat și consternat, în același timp, când îl văzuse pe Daniel, fostul său coleg de liceu, abia trăgându-și sufletul și repetând necontenit că avea neapărată nevoie de ajutorul său.

—Fred! Oh, ce bine că te-am găsit acasă! Trebuie să mă ajuți necontenit, e o problemă urgentă.

—Dragul meu coleg, ia un loc, te rog, mai întâi. Îți pot oferi ceva de băut?

—Sifon. Sifon simplu dacă ai.

—Bineînțeles! Imediat.

Frederick merse după băuturi, sifon pentru prietenul său și cafea pentru el, apoi, oarecum nerăbdător, îl întrebă:

—Ei? Ce fapt atât de deosebit și urgent te-a făcut să alergi mâncând pământul până la mine?

—Fred, eu… eu am vrut neapărat să ajung la tine și acum nici nu știu cum să încep…

—Ia-o ușor prietene, nu te grăbi, avem timp. Bănuiesc că este vorba de vreo… ăăă… problemă?

—Da, da, bineînțeles că este vorba de o problemă, doar că… nu știu exact cum să-ți prezint faptele…

—Așadar, să înțeleg că este ceva personal la mijloc, c’est bien! Spune-mi, dragul meu prieten, te asigur că voi înțelege, mă cunoști destul de bine și îmi cunoști și metodele.

—Da, corect, gata cu pălăvrăgeala. Uite de ce am venit, am nevoie de ajutorul profesiei tale!

—Profesia mea… de detectiv? Ce ai pățit, Daniel?

—E vorba de mama mea… și tata… și toată situația asta imposibilă! Bănuiesc că ai auzit de scandal, nu?

—Ma foi! Dar prietene, încă nu am apucat să citesc ziarul de dimineață, nu am auzit de niciun scandal, luminează-mă, te rog!

—Mama… mama mea a fost ucisă acum două zile, iar polițiștii l-au arestat pe tatăl meu pentru crimă cu premeditare! Și… și… eu sunt sigur că nu a fost el, dar… dar toate dovezile sunt împotriva lui…

—Oh, dragă prietene, dar asta e o situație gravă! Și să înțeleg că ai nevoie de ajutorul meu să…?

—Să scoți totul la lumină, Fred! Știu cât de priceput ești, plătesc oricât pentru a-l scăpa pe tata de închisoarea pe viață.

—Mon ami, onorariul meu este la fel pentru fiecare caz pe care îl accept. Bineînțeles că te voi ajuta, momentan nu am niciun caz în desfășurare, așadar, spune-mi, te rog, mai multe amănunte. Cum a murit mama ta?

—S-a întâmplat vineri seara, în jur de ora 12. Cadavrul a fost găsit a doua zi, iar la prima vedere părea o moarte naturală, doar că medicul nu a fost mulțumit de acest verdict și a cerut autopsie, iar în urma ei a reieșit otrăvire cu morfină.

—Din ce îmi aduc aminte, mama ta urma deja un tratament cu morfină?

—Da, Fred, mama era destul de grav bolnavă și urma un tratament cu morfină, dar la autopsie a fost găsită în stomac o cantitate care ar fi putut omorî trei persoane, iar apoi au găsit tubul gol cu morfină, cu amprentele lui Arthur, tatăl meu, care era ascuns în camera lui. De când cu boala asta a mamei, ea și tata au dormit în camere separate. Eu nu cred că tata ar putea face așa ceva și m-am gândit că tu ești persoana potrivită la care să apelez.

—Da, prietene, te-ai gândit foarte bine. Bun, ce-ar fi să îmi povestești cine se afla la voi în seara tragediei.

—Păi, eram eu, mama, tata, Sonia, soția mea, un cuplu care stă la casa de lângă noi, domnul și doamna Popescu, și menajera noastră, Emilia. Ai mei pregătiseră o cină specială, fiindcă sărbătoriseră 30 de ani de căsnicie.

—Mon ami, realizezi, sper, că, dacă te voi ajuta în acest caz, va trebui să aflu tot adevărul, începând cu tine, Daniel. Simt că e ceva ce nu îmi spui, ceva ce ascunzi.

II.

Frederick Colby și prietenul său, Daniel, au început să dezbată cazul, iar locul lor de discuție se mută în balcon, acolo unde Frederick își putea fuma liniștit țigările, în timp ce analiza toate vorbele și gesturile lui Daniel.

—Dar, Daniel, bine, am înțeles ce vrei să zici, nu crezi nici în ruptul capului că a fost tatăl tău, însă e ceva ce nu îmi