Ioan Dicezare
| Ioan Dicezare | |
 Slt. av. Ioan Dicezare, Mariupol, 1943 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (95 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | as în aviație |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| A luptat pentru |  România (1941 – 1945) |
| Ramura | Forțele Aeriene Române |
| Gradul | General-locotenent |
| Unitatea | Grupul 7 Vânătoare 22 iun 1941 - ? 1944 Grupul 1 Vânătoare ? 1944 – 12 mai 1945 |
| Bătălii / Războaie | Cel de al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Mihai Viteazul, Ordinul Coroana României, Ordinul Virtutea Aeronautică, Ordinul Crucea de Fier |
Modifică date / text  | |
Ioan Dicezare (n. 12 august 1916, București, d. 10 august 2012, București) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial.[2]
A participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației militare a URSS; până la 23 august 1944 a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva acțiunilor aviației de bombardament americane și, după 23 august 1944 a luptat împotriva Germaniei până la sfârșitul războiului.
Familia paternă a lui Dicezare era de origine italiană, numele de familie original fiind Di Cesare,[3] însă întotdeauna a fost ortografiat Dicezare.[2][4][5]
Cariera militară
modificare
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, din 22 iunie 1941 și până în anul 1944, a luptat pe Frontul de Est, în cadrul Grupului 7 Vânătoare, pilotând un aparat Messerschmitt Bf 109E, inscripționat „Hai fetițo!”.[2][4]
A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur (19 septembrie 1941) „pentru curajul cu care s-a angajat în luptă la 8 August 1941, în zona Sud-Vest, Mihailowca (Ucraina) cu un număr de avioane mult superioare patrulei lor, doborând fiecare câte un avion de vânătoare sovietic”,[6] clasa Crucea de Aur cu o baretă (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în luptele aeriene dela Vigoda și Palijova, când a doborât 2 avioane inamice, precum și pentru cele 55 misiuni pe front”,[7] clasa Crucea de Aur cu 2 barete (1 iulie 1942) „pentru curajul și eroismul arătat în luptă aeriană angajată cu aviația bolșevică când a doborât al 3-lea avion inamic”.[8] și clasa Cavaler cu prima baretă (16 februarie 1944) „pentru curajul dovedit în 76 misiuni, având 7 avioane doborîte”.[9]
A participat la Bătălia de la Stalingrad. La sfârșitul anului 1942 era deja un as de aviație, având la activ 5 victorii aeriene.[4] Este cunoscut un episod din 22 aprilie 1943 în care sublocotenent-aviator Ioan Dicezare, într-o luptă desfășurată lângă Izium a doborât un avion de bombardament de tip „Douglas Boston”, iar echipajul, luat prizonier, a furnizat date privind aerodromurile din zonă.[10]
La 30 august 1943 este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, moment în care avea 14 victorii aeriene.[5]
După 23 august 1944 trece la Grupul 1 Vânătoare, unde va lupta contra Germaniei până la terminarea războiului.
Dicezare a avut peste 500 de misiuni de luptă și a reputat 16 victorii certe și trei probabile.[2][3] Unele surse afirmă că ar fi avut 40 de victorii aeriene.[11]
A fost avansat până la gradul de general-locotenent (r) (general cu 3 stele).[2]
Decorații
modificare| Denumire | Dată | Ocazie | |
|---|---|---|---|
 |
Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur[6] | 19 septembrie 1941 | Campania din URSS din 1941 |
 |
Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu o baretă[7] | 4 noiembrie 1941 | Campania din URSS din 1941 |
| |
Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu două barete[8][12] | 1 iulie 1942 | Campania din URSS din 1942 |
 |
Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Cavaler cu o baretă[9] | 16 februarie 1944 | Campania din URSS din 1944 |
 |
Ordinul Coroana României, clasa a V-a, cu spade și panglică de Virtute Militară[12] | 1943 ? | |
 |
Crucea de Fier, clasa a II-a | Probabil 6 iunie 1943 | Probabil campania în colaborare cu flotila „Udet”(en)[traduceți] |
 |
Crucea de Fier, clasa I[12] | Probabil 17 august 1943 | Bătălia din 16 august 1943 |
 |
Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a[12] | 30 august 1943[13][14] | Campania de la Mariupol[13] |
Note
modificare- ^ Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial
- ^ a b c d e Claudiu Pacearcă, Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial, libertatea.ro, 10 august 2012, accesat 2012-08-10
- ^ a b Dénes Bernád, John A. Weal, Romanian Aces of World War 2, Botley, Oxfordshire: Osprey Publishing, 2003, ISBN 184176535X
- ^ a b c Aripi Românești, anul I, nr. 3, decembrie 1942, p. 4
- ^ a b Aripi Românești, anul III, nr. 47, septembrie 1943, p. 4
- ^ a b Decretul Regal nr. 2.634 din 19 septembrie 1941 pentru conferiri de decorații și Ordine de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 230 din 29 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.769.
- ^ a b Decretul Regal nr. 3.036 din 4 noiembrie 1941 pentru conferiri de ordine și decorații de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 272 din 15 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.125.
- ^ a b Decretul Regal nr. 1.934 din 1 iulie 1942 pentru conferiri de decorațiuni și războiu ofițerilor și trupei din armata germană și română, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 161 din 14 iulie 1942, partea I-a, p. 5.818.
- ^ a b Decretul Regal nr. 359 din 16 februarie 1944 pentru conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 53 din 3 martie 1944, partea I-a, p. 1.744.
- ^ Tudor, pp. 40-41, 49
- ^ RoAF, la război Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 2012-08-11
- ^ a b c d Fotografie în uniforma de paradă de general de flotilă
- ^ a b Tudor, p. 75
- ^ Tudor Nicola, Ion Marin - Zburătorii grupului Șerbănescu, București: Editura Modelism, 2000, ISBN 973-98883-9-9, p. 227
Bibliografie
modificare- Vasile Tudor - Un nume de legendă - Căpitan av. erou Alexandru Șerbănescu, București: Editura Modelism, 1998, ISBN 973-97984-9-7
- Daniel Focșa - Ioan Di Cesare. Un aviator de elită în arhivele Securității, Iași: Institutul European, 2016, ISBN 978-606-24-0174-0
Legături externe
modificare- Ioan Dicezare la worldwar2
- pt Nota de Falecimento: Ion Dicesare Arhivat în , la Wayback Machine. la Sala de Guerra