EVALUAREA Dictionar de pedagogie- definitii pentru termenii: Decimologia-studiul sistematic al examenelor, analiza stiintifica a modurilor de notare, a variabilelor notarii

la examinatori diferiti si la acelasi examinator,a factorilor subiectivi ai notarii, precum si identificarea subiectelor menite sa contribuie la asigurarea obiectivitatii unei examinari si evaluari. Eficienta invatamantului-capacitatea sistemului educational de a produce, in mod satisfacator, rezultate preconizate, adica de a le vedea concretizarea in comportamentele si atitudinile absolventilor, prin eforturi determinate la nivel macro- si micro-structural Randamentul scolar-este dat de nivelul de pregatire teoretica si actionala a elevilor, reflectand o anumita concordanta a acestor concretizari cu continutul circumscris de programele scolare. Evaluarea scolara-procesul prin care se delimiteaza, se obtin si se furnizeaza informatii utile, permitand luarea unor decizii ulterioare.Actul evaluarii presupune trei moment relative distincte: masurarea, aprecierea rezultatelor scolare si adoptarea masurilor ameliorative. Masurarea consecintelor instruirii-operatia de cuantificare a rezultatelor scolare.Presupune o deretminare obiectiva, fara judecati de valoare. Aprecierea scolara sau evaluarea propriu-zisa-emiterea unei judecati de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau masurabil intr-un cadru de referinta axiologic. Adoptarea de masuri ameniorative implica actele decizionale privind perfectionarea si potentarea procesului de invatare-predare prin masuri sincronice sau succesive actului evaluative. Examenul este o modalitate de evaluare care se constituie ca o etapa finala.In pricipiu, examenul poate fi trecut de toti candidatii.El are functia principal de constatare si de diagnosticare ale unor achizitii, considerate deja ca existente. Concursul presupune lupta, intalnire si concurenta intre persoane ce cred a evea o anumita competent intr-o directive a formarii.Este o etapa initiala de evaluare si are un caracater pronuntat selectiv. El joaca un rol de decizie privind traseul ulterior al candidatului.

Niveluri si ipostaze ale evaluarii Un rol important in functionarea procesului didactic il are il are conexiunea asigurata de actul evaluarii. Ioan Nicola identifica doua niveluri la care se poate concepe evaluarea: economic-vizeaza eficienta sistemului de invatamant prin prisma raportului dintre resursele materiale si financiare

investite in societate si rezultatele invatamantului; pedagogica- eficienta invatamantului vazuta prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate si rezultatele obtinute de catre elevi in activitatea de invatare. Functiile evaluarii: Raportandu-ne la derularea unei secvente de invatare sau prin relationare la un asamblu structurat de activitati de formare, am putea desprinde trei functii ale evaluarii: 1.Identificarea sau verificarea achizitiilor scolare 2.Perfectionarea si regularizarea cailor de formare a indivizilor, identificarea celor mai facile si mai pertinente cai de instructive si educatie 3.sanctionarea sau recunoasterea sociala a schimbarilor operate asupra indivizilor aflati in formare. Functiile evaluarii: De constatare-daca o activitate instructiva s-a derulat ori a avut loc in conditii optime De informare a societatii prin diferite mijloace privind stadiul si evolutia pregatirii populatiei scolare De diagnosticare a cauzelor care au condus la o slaba pregatire si la o eficienta scazuta a actiunilor educative; De prognosticare a nevoilor si disponibilitatilor viitoare ale elevilor sau ale institutiilor de invatamant; De selectie sau de decizie asupra pozitiei sau integrarii unui elev intr-o ierarhie, intr-o forma sau intr-un nivel al pregatirii sale; Pedagogica, in perspective elevului ( motivationala, stimulativa, de orientare scolara si profesionala, de intarire a rezultatelor, de formare a unor abilitati, de constientizare a posibilitatilor) si in perspectiva profesorului ( pentru a sti ce a facut si ce are de realizat in continuare) Atunci cand evaluarea se face de catre educatorii din propriul asezamant scolar, in scopurile intentionate de acestia, avem de-a face cu o evaluare interna. Miza acestei examinari este de ordin didactic, autoreglator, ea ratificand realizari in concordanta cu criterii generale sau adaptate specificitatii populatiei scolare din unitatea de baza. Evaluarea randamentului scolar este de cele mai multe ori o evaluare interna. In cazul examenelor sau concursurilor cu miza mare ( admitere, bacalaureat, capacitate, etc), se impune modalitatea de evaluare externa. Trasatura definitorie a evaluarii externe o constituie implicarea altor [ersoane evaluatoare, pentru decelarea calitatii si amplitudinii rezultatelor obtinute de elevi , din afara spatiului scolar respective. Evaluarile externe indeplinesc mai multe scopuri.

Metode si instrumente de evaluare

TRADITIONALE

COMPLEMENTARE

Probe orale Probe scrise Probe practice Observarea sistematica a elevilor Investigatia Proiectul Portofoliul Tema pentru acasa Tema de lucru in clasa Tema de lucru in clasa Autoevaluarea

Verificarea orala consta in realizarea unei conversatii prin care profesorul urmareste identificarea cantitatii si calitatii instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontal, sau combinata. Avantajele constau in faptul ca se realizeaza o comunicare deplina intre professor si clasa de elevi, iar feedback-ul este mult mai rapid. Metoda favorizeaza dezvoltarea capacitatilor de exprimare ale elevilor. Verificarea orala reprezinta metoda de evaluare utilizata in clasa de elevi. Din cauza fidelitatii si validitatii scazute, aceste probe orale nu sunt recomandabile pentru evaluarile cu miza mare, cu functie de decizie sau clasificatorie. Avantajul evident al acestei metode consta in aceea ca evaluareaa devine si o avtivitate de invatare, corectare, intarire, sistematizare si aplicare ale cunoasterii captate de elevi. Acestia nu mai sunt simple obiecte constantative, plecand de la care se emit judecati, ci devin finite ce se reconvertesc valoric in prezenta si sub auspiciile unei instante mature-profesorul, care in definitive-ramane responsabil de ceea de stiu sau nu stiu elevii la un moment dat. Evaluarea orala recupereaza cel mai pregnant naturalitatea si normalitatea unei relatii specific umane. Verificarea scrisa apeleaza la anumite suporturi scrise, concretizate in lucrari de control sau teze. Elevii au sansa sa-si prezinte achizitiile la care au parvenit fara interventia profesorului, in absenta unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrarii, usor de realizat, ingaduie o diminuare a subiectivitatii profesorului. Ca avantaje, mai consemnam posibilitatea verificarii unui numar relativ mare de elevi intr-un interval de timp determinat, raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare, constituit din continutul lucrarii scrise, avantajarea unor elevi timizi sau care se exprima defectuos pe cale orala, etc. Verificarea scrisa implica un feedback mai slab, in sensul ca unele erori sau neimpliniri nu pot fi eliminate operativ prin interventia profesorului. Pot fi concepute strategii, de catre profesori creative, de gratificare a acelor elevi care , in rastimpul scurs pana la aflarea notei, identifica si cunosc raspunsurile corecte. Nu-i exclusa practica revizuirii notei-daca elevul probeaza ca stie, pana la urma, ceea ce trebuia sa stie.

Examinarea unor probe practice se realizeaza la o serie de discipline specific si vizeaza identificarea capacitatilor de aplicare practica a cunostintelor dobandite, a gradului de incorporare unor priceperi si deprinderi, concretizate in anumite suporturi obiectuale sau activitati material. Pentru realizarea cu success a unei activitati practice, este normal ca inca de la inceputul secventei de invatare elevii sa fie avizati asupra: tematicii lucrarilor practice; modului in care ele vor fi evaluate (baremele de notare) conditiilor cate le sunt oferite pentru realizarea activitatii respective (aparate, unelte, sali de sport) Probele evaluative de ordin practice se pot gandi in urmatoarele perspective: executarea de catre elevi a unor produse pornind de la un model; realizarea de catre elevi a unor actiuni pornind de la un proiect de actiune; simularea unor actiuni in conditii special (pe ordinator, in salile de simulare etc) Metodele complementare de evaluare invocate, in ultimul timp, sunt urmatoarele: 1. Referatul 2. Investigatia 3. Proiectul 4. Portofoliul 5. Observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor 6. Autoevaluarea 1. Referatul Se pot diferentia doua tipuri de referate: - Referat de investigatie stiintifica independent , bazat pe descrierea demersului unei activitati desfasurate in clasa sip e analiza rezultatelor obtinute; - Referat bibliographic, bazat pe informarea documentara, bigrafica. Caracteristicile esentiale ale referatului sunt: Pronuntat character formative si creative, reusind sa inglobeze zone intinse de continut; Profund character integrator, atat pentru procesele de invatare anterioare, cunostintele disciplinare si interdisciplinare, cat si pentru metodologia informarii si a cercetarii stiintifice, fiind astfel o modalitate de evaluare foarte sugestiva, precisa , intuitiva si predictive; Se pot realize conexiuni cu alte obiecte de invatamant si cu modalitati de investigatie interdisciplinare Releva motivatia intrinseca de invatare sau documentare, a unor elevi, fata de a majoritatii elevilor, care se pregatesc pe baza unor factori exterior lor.

Referatul se poate utiliza in demersul didactic, atat entru evaluarea continua, pe parcursul unui semestru, cat si pentru evaluarea sumativa in cadrul unui modul, incadrat intr-un portofoliu sau independent.

2. Investigatia Se prezinta ca un instrument ce faciliteaza aplicarea in mod creative a cunostintelor si explorarea situatiilor noi sau foarte putin asemanatoare cu experienta anterioara. Investigatia este o activitate care se poate derula pe durata unei ore de curs sau a unei succesiuni de ore de curs , in timpul careia elevii demonstreaza o gama larga de cunostinte si capacitati. Evaluarea investigatiei se face pe baza unei scheme de notare, care va cuprinde masurarea separate a urmatoarelor elemente importante: Strategia de rezolvare Aplicarea cunostintelor, principiilor, regulilor; Acuratetea inregistrarii si prelucrarii datelor; Claritatea argumentarii si formarii prezentarii; Inventarierea produselor realizate; Atitudinea elevilor in fata cerintelor; Dezvoltarea unor deprinderi de lucru in grup/ individual Investigatia este o metoda de evaluare in care elevul este pus in situatia de a cauta o solutie la exigente si complexitati diferite. Elevul trebuie sa faca dovada intelegerii cerintelor temei, a solutiei adoptate, generalizarii sau transpunerii acesteia in alt context. Caracteristicile esentiale ale investigtiei constau in faptul ca: - Are in pronuntat character formativ-fiind in acest fel o modalitate de evaluare foarte sugestiva, precisa, intuitive si predictivasi; - Are un character sumativ, angrenand cunostinte, priceperi, abilitati si atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade mai indelungate de invatare; - Se pot exersa in mod organizat activitati de cercetare utile in formarea ulterioara si in educatia permanenta. Si acest instrument trebuie adaptat varstei elevilor si experientelor lor intelectuale. 3. Proiectul Constituie o metoda complexa de evaluare, individuala sau de grup, recomandat profesorilor pentru evaluarea sumativa. Subiectul este stabilit de professor, dar dupa ce se obisnuiesc cu acest tip de activitate, elevii insisi vor putea propune subiectele. Proiectul poate avea o conotatie teoretica, practica, constructiva, creative. El se poate derula intr-o perioada mai mare de timp, pe secvente determinate dinainte sau structurate circumferential. In functie de particularitatile de varsta, acesta poate sa include si component ludice.

4. Portofoliul Se prezinta ca o metoda de evaluare complexa, longitudinal, proiectata intr-o secventa mai lunga de timp, care ofera posibilitatea de a se emite o judecata de valoare, bazata pe un ansamblu de rezultate. Portofoliul este un produs complex, format din elemente diferite, ca forme de referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje, care pot constitui subiectul unor evaluari punctuale, dar nu in mod obligatoriu. Elevul adauga inportofoliu maaterialele pe care le considera necesare, material care-l reprezinta, subliniind atitudinea si interesul fata de domeniul abordat. 5. Observarea sistematica a comportamentului elevilor Este o proba complex ace se bazeaza pe urmatoarele instrumente de evaluare: 1. Fisa de evaluare; 2. Scara de clasificare; 3. Lista de control/verificare 6. Autoevaluarea O modalitate de evaluare cu largi valente formative o constituie autoevaluarea elevilor. Ea permite aprecierea propriilor performante in raport cu obiectivele operationale in procesul autoevaluarii; cu acest prilej elevul va intelege mai bine obiectivele si continutul sarcinii pe care o are de rezolvat, modul in care efortul sau in rezolvarea sarcinii este valorificat. Grilele de autoevaluare permit elevilor sa-si determine, in conditii de autonomie, eficienta activitatilor realizate. Pornind de la obiectivele educationale propuse, grila de autoevaluare proiectata contine: Capacitate vizate; Sarcini de lucru; Valori ale performantei. Autoevaluarea poate sa mearga de la autoaprecierea verbala si pana la autonotarea mai mulu sau mai putin supravegheata de catre professor. Calitatea evaluarii realizate de professor se repercuteaza direct asupra capacitatii de autoevaluare a elevului. Interiorizarea repetata a grilelor de evaluare cu care opereaza profesorul constituie o premisa a posibilitatii si validitatii autoaprecierii elevului. Cateva posibilitati de evaluare obiectiva: 1. Autoevaluarea sau corectarea reciproca 2. Autonotarea controlata 3. Notarea reciproca 4. Metoda de apreciere obiectiva a personalitatii.

Notarea scolara: Notarea este un act de atasare a unei etichete, a unui semn la un anumit rezultat al invatarii.Nota este un indice care corespunde unei anumite realizari a randamentului scolar. Aprecierea scolara, ca atribuire a unei judecati de valoare, se face fie prin apelul la anumite expresii verbale, fie prin folosirea unor simboluri.Aprecierea verbal este des utilizata si are rol dinamizator, calauzitor in invatarea scolara. Aprecierea se poate realize in mai multe feluri: -aprecierea verbal sau propozitionala; -aprecierea prin simboluri: numeric, Aprecierea verbal se exprima prin intermediul limbajului verbal si cuprinde o gama variata de exprimari valorice. Acest mod de apreciere nu este pre exact, dar induce prin mesajele evaluative, anumite stari de satisfactie sau insatisfactie elevilor.