Recultivarea Terenurilor Depoluate

RECULTIVAREA TERENURILOR DEGRADATE
PRIN ACTIVITATI SOCIAL-ECONOMICE
D EFINITII
Recultivarea terenurilor presupune un sistem complex de masuri (tehnico-miniere,
hidroameliorative, agropedoameliorative, agrotehnice etc.) menite sa restabileasca fertilitatea
terenurilor degradate si sa creeze un landsaft optim, capabil sa raspunda multiplelor cerinte
umane. Termenul a fost preluat din strainatate fiind aproape unanim utilizat in literatura de
specialitate si in documente oficiale. Exista numeroase formulari si termeni cum ar fi: refacerea
landsafturilor tehnogene, valorificarea terenurilor degradate, refacerea terenurilor degradate
etc., care asa cum se poate usor observa- cuprind insasi obiectivul recultivarii. In lucrarile
cercetatorilor sovietici, (Motorina si Ovcinicov, 1970) recultivarea este considerata ca un
complex de lucrari diverse sau ca un proces tehnic, foarte original, dirijat spre crearea unor
landsafturi cultivabile. In plus, amploarea proceselor de degradare precum si complexitatea
masurilor necesare refacerii solurilor l-au determinat pe Kolesnicov (1977) sa propuna ca
recultivarea sa fie considerata o parte a unei discipline stiintifice aplicative in formare
(ecocreologie).
In tara noastra termenul recultivare, se utilizeaza, de regula, in combinatie cu notiunea
teren degradat de industrie, iar din punct de vedere practic recultivarea este un proces
tehnologic de utilizare a reziduurilor prin introducerea lor in procesul de formare a landsafturilor
sau in procesul de reproducere al acestora. Metodologic si tehnic au fost definite doua etape
importante: etapa tehnico-miniera care cuprinde ansamblu de lucrari de exploatare, tranport si
depunerea materialelor precum si masurile necesare diminuarii si combaterii unor fenomene cum
ar fi: aciditatea, salinizarea, alcalizarea, compactarea etc. si etapa biologica sau biocenotica de
creare, pe materialele brute (fara adaos de sol) a solurilor tehnogene primitive capabile sa asigure
aparitia unor fitocenoze stabile, cu capacitate de autoreglare.
In principiu, prin recultivare se urmareste ca din materialul (sterilul) rezultat in urma
exploatarilor industriale sa se realizeze, cu sau fara copertare, un nou profil de sol apt pentru a fi
folosit in agricultura si silvicultura sau ca suport pentru alte activitati social-economice.
ISTORIC
Diverse tipuri de lucrari pentru crearea landsafturilor artificiale si a componentelor lor
principale-soluri, plante, animale, s-au facut din cele mai indepartate perioade, incat in legatura
cu unele din acestea nu s-au pastrat decat mentionari laconice si legende. Se considera ca una din
cele sapte minuni ale lumii antice-gradinile suspendate ale Semiramidei- au fost facute pe terase
artificiale, unde a fost adus pamant fin (sol transplantat), apoi au fost saditi diversi arbori
decorativi, fructiferi, flori etc. Solul gradinilor era irigat printr-un sistem ingenios de aductie si
distributie a apei. Acesta este un exemplu de landsaft tehnogen cultivat optim, creat de oameni in
timpurile biblice.
In Grecia Antica si Imperiul Roman erau metode de creare artificiala a invelisului de sol
sau de imbunatatire substantiala a unor insusiri negative.
Columella si Caton atesta ca daca pamantul era nisipos, neroditor, se imprastia pe el argila
grasa si se ara. Dimpotriva, daca pamantul era excesiv de compact si argilos, pe aceste terenuri se
aducea nisip.
Un mijloc important de crestere a productivitatii pamantului il constituie transplantarea
solului. Un astfel de procedeu (sau acoperire cu pamant fertil) ca mijloc de recultivare era foarte
cunoscut si utilizat cu dibacie in lumea antica. El s-a pastrat pana in zilele noastre. Terasarea si
acoperirea cu material fertil s-a folosit si se foloseste in diverse regiuni si tari ale globului-Anglia,
Bulgara, Cehia, China, Germania, Japonia, Polonia, Romania, S.U.A., si fosta U.R.S.S. etc.
Un exemplu deosebit de creare a landsasfturilor cultivate pe spatii fara viata care au fost
fundul Marii Nordului, il constituie polderele Olandei, pamanturi noi creat de mana omului, cu o
viata bogata, infloritoare, cu soluiri sanatoase din punct de vedere sanitar-epidemiologic, cu
productivitate ridicata datorita masurilor aplicate.
Simplificand, putem deosebi patru trepte istorice de transformare a biosferei de catre om.
In primul si cel mai timpuriu stadiu de dezvoltare omul, nebeneficiind de potentialul energetic si
tehnic, a putut sa influenteze uneori in mod substantial numai lumea vegetala si animala, adica
componenta biologica a biosferei care, in principiu, poate fi restabilita. In a doua etapa biosfera a
inceput a fi supusa unor transformari profunde determinate de degradarea componentei de baza a
vietii, invelisul de sol. Schimbarile in biocenoza si ale solurilor au determinat transformarea altor
factori naturali. Ideile recultivarii, la inceput avand ca scop crearea de spatii verzi
(fitoameliorative), au aparut, probabil, in a treia etapa de cucerire a naturii, cand societatea a
implicat in procesul de productie si a transformat nu numai biopedosfera ci si o parte a
hidrosferei uscatului, precum si rocile parentale, adica acea parte a litosferei cu importanta capital
pentru viata.
A patra si ultima etapa este cea contemporana care se deosebeste cantitativ si calitativ de
toate celelalte ca urmare a dezvoltarii impetuoase a societatii.
Primele incercari de inverzire a unor suprafete ocupate de halde s-au facut in anii 60 ai
secolului al XIX-lea, in cele mai vechi raioane industriale ale Europei, cu o dezvoltare deosebita
a industriilor miniera, metalurgica s.a. In 1903 in Anglia au inceput lucrari pentru impadurirea
haldelor conice, acestea constituind primii pasi ai restaurarii constiente, controlate a vegetatiei in
scop estetic si de refacere a landsaftului.
In tara noastra pentru aducerea in circuitul agricol a terenurilor degradate prin activitati
social economice, s-au elaborat tehnologii de recultivare, care stau la baza elaborarii lacrarilor de
proiectare si a celor de amenajare si exploatare (Nastea si col., 1978. Popescu si col., 1977;
Nastea si col., 1981; Nastea si col., 1982) a acestor terenuri.
.
SITUATIA TERENURILOR DEGRADATE
Conform datelor UNESCO ramura extractiva a industriei se dezvolta in lume de 1,47-1,7

ori mai repede decat celelalte ramuri industriale. In S.U.A. exploatarile la zi au dus la distrugerea
a 1,3 milioane ha, iar in anul 1980 aceasta suprafata a atins cifra de 2 milioane ha. Este
semnificativ faptul ca cercetarile efectuate au aratat ca cca 80% din terenurile ramase dupa
exploatarea industriala nu sunt apte pentru recultivare datorita calitatii rocilor. Suprafata totala a
terenurilor distruse prin extractie cat si cea ocupata cu reziduuuri industriale este de cca 5,2
milioane ha. In Anglia suprafata pustiurilor industriale variaza intre 60 si 70 mii ha, in
Germania peste 30 mii de ha numai in bazinul carbonifer al Ruhrului unde adancimea de
excavare ajunge pana la 300 m. In Cehia au fost distruse peste 30 mii ha, in Germania. cca 85 mii
ha, in Polonia mai mult de 30 mii ha etc. In fosta U.R.S.S. suprafata totala a terenurilor degradate
prin exploatare la zi depaseste 1 milion de ha, (Krupenikov s.a., 1979).
In tara noastra dupa cercetarile efectuate de ICPA in colaborare cu OJSPA in anul 1986
rezulta ca, erau acoperite de deponii, halde, iazuri de decantare, depozite de steril, halde de
cenusa si zgura, bataluri cu fosfogips, terenuri poluate cu petrol etc., cca 71,3 mii ha teren agricol
din care 42,8 mii ha teren arabil, cea mai mare suprafata fiind afectata in zonele de exploatare la
zi, a carbunelui. Este de remarcat faptul ca cercetarile efectuate in ultimele decenii au aratat ca
solurile de pe suprafete de patru si uneori chiar pana la zece ori mai mari decat cele distruse
sufera profunde modificari determinate de schimbarile intervenite in rigul hidrogeologic,
migrarea geochimica naturala a elementelor, procesele de eroziune, emanatii de gaze etc.
CLASIFICAREA FORMELOR DE DEGRADARE

A TERENURILOR AGRICOLE
Formele de degradare a terenurilor agricole au fost clasificate astfel:

a) degradari prin excavare:
exploatari miniere la zi (carbuni, minereuri);
cariere pentru balast, caramidarii etc;
gropi de imprumut
b) degradari prin depunerea diverselor materiale sterile deseuri si reziduuri:
halde de steril rezultate din exploatarea carbunelui la zi

halde de steril rezultate din exploatarea metalelor
halde de steril rezultate di lucrarile hidrotehnice
halde de steril rezultate din prepararea metalelor
halde de cenusa rezultate de la termocentrale
halde de fosfogips rezultate de la combinatele de ingrasaminte chimice cu fosfor
depozite de diverse deseuri si reziduuri provenite din industrie (metalurgie, chimie )
depozite de gunoaie menajere si de la statiile de epurare
c) prabusiri de teren in zonele de exploatari miniere la mica adancime:
alunecari de teren
d)constructii diverse:
drumuri si cai ferate

constructii civile, in industrie etc.
BAZELE RECULTIVARII
Generarea sau regenerarea invelisului de sol pe suprafete degradate de industrie este

acceptata ca o metoda specifica recultivarii. Eterevscaja (1973) considera pe buna dreptate ca,
aplicarea metodelor de studiere a genezei solurilor naturale asupra obiectelor generale, artificiale,
este eronata, ca metodele clasice pot constitui numai baza elaborarii unor noi metode de cercetare
a proceselor de generare si regenerare a solurilor.
Noul produs tehnogen de pedogeneza trebuie privit ca un model al proceselor de geneza a
solurilor naturale. Cercetarea acestui model poate fi inclusa, ca o noua directie, in pedologia
genetica. In intelegerea tabloului general al pedogenezei este interesant de mentionat ca in
definitia solului data de catre Docuceaev se regasesc unele idei exprimate de Engels inca din
1878 cand scria ca toata geologia constituie un sir de negatii, care la randul lor au fost supuse
negatiei, un sir de distrugeri succesive a foematiunilor alpine vechi si de depunere a unora noi.
In decurs de mii de secole s-au format succesiv numeroase straturi de materiale din ce in
ce mai fine, ultimele constituind materiale parentale ale solurilor. Ca urmare, solurile pot fi
considerate, din acest punct de vedere, ca fiind constituite din materiale care au suferit o inaintata
maruntire mecanica si contin diverse elemente chimice, ceea ce face posibila dezvoltarea unei
vegetatii bogate si diverse.
In aceasta conceptie, micul circuit biologic este in multe privinte un proces pedologic,
caracteristic in orice caz unei astfel de cruste de alterare, care are un invelis de sol. Fertilitatea nu
poate fi privita numai ca o proprietate, ea eate indisolubil legata de miscare, este o parte a micului
circuit biologic, adica un proces particular, spre deosebire de fertilitatea rocilor, care constituie
o parte a marelui circuit geologic al substantelor sau este reprezentata intr-o forma potentiala.
Ambele forme de miscare isi gasesc masura in liniste, in static, exprimata pentru soluri in profilul
de sol, adica fertilitatea solului se caracterizeaza printr-o manifestare genetica, in profil. In acest
sens Mausiuc si Becarevici (1969) recunosc ca fiind eronat faptul ca in primele experiente nu au
luat in considerare influenta exercitata asupra fertilitatii invelisului de sol recultivat de catre
diferitele orizonturi genetice, implicate in formarea masei de sol. Ca urmare, se propune ca
cernoziomurile si alte soluri sa fie selectiv excavate si pastrate, la inceput cel mai fertil orizont
bogat in humus, apoi straturile inferioare, iar transportul sau transplantarea lor sa se faca in ordine
inversa. Este de inteles ca in acest fel fertilitatea solului (in profil) va fi pastrata mai bine. Asa dar
cele doua probleme majore ale pedologiei si recultivarii-elaborarea teoriei stadiului initial de
pedogeneza, reglarea accelerarii proceselor de pedogeneza si crearea unui profil de sol cu
fertilitatea si valoare ridicat sunt indisolubuli legate. Scopul final al recultivarii este crearea unui
sol de mare valoare si productivitate ridicata, iar destinatia ei specifica consta in reproducerea
landsafturilor optime din punct de vedere economic.
In acord cu progresele inregistrate in domeniul cunoasterii solurilor si al recultivarii in
special, cercetatorii romani considera solul ca o formatiune organo-minerala (geobiologica) de la
suprafata uscatului, care are o constructie de profil speciala, caracteristica numai lui. Aceasta
reflecta transformarile ciclice ale substantei (apa, compusii organici si minerali) si energiile care,
in ansamblul lor, determina rolul importnt al acestuia ca mediu de viata, de dezvoltare si evolutie
a organismelor vegetale si animale si ca mijloc principal de reproducere largita a produselor
agricole.
TEHNOLOGIILE RECULTIVARII
Cercetarile efectuate au aratat ca, din punct de vedere tehnologic, regenerarea,
reproducerea invelisului de sol se realizeaza prin doua mijloace principale distincte. Primul este
acoperirea artificiala cu sol sau transplantarea solurilor la suprafata dupa inchiderea etapei
miniere, iar al doilea in constituie generarea solului prin reproducerea fortata si accelerarea
procesului de pedogeneza cu mijloace tehnice si prin fitoameliorare.
Acoperirea cu sol, transplantarea solurilor si intr-un sens mai larg solurile artificiale au
prezentat, de multa vreme-un interes constant al pedologilor. Docuceaev arata in 1900 ca pe
inaltimile Guind din Deghestan in Cecinia nu exista nici urma de sol, iar oamenii semanau
porumb pe acoperisurile locuintelor lor. In zilele noastre pe insulele Polineziei, populatia locala
creaza demult soluri artificiale . In Tahiti-insula vulcanica solurile sunt foarte bogate, iar alaturi,
pe atolii de corali practic nu exista sol. Insularii fac aici un fel de recultivare originala a
calcarelor; sapa in aceste gropi adanci si rotunde le umplu cu sol fertil adus din Tahiti si cultiva
palmierul de cocos, papaia, mango si practica si alte culturi.
Experienta pozitiva a acoperirii cu sol este larg utilizata de recultivatori, dar nu rezolva
multitudinea de probleme cu caracter tehnologic legate de aceasta, probleme care constau in
cautarea celor mai bune variante de transplantare din punct de vedere economic si de ocrotire a
mediului- grosimea transplantului, nivelul fertilitatii sale, capacitatea de contactare genetica sau
prinderea pe diverse pamanturi, depozitarea si pastrarea orizonturilor fertile ale solurilor pana
la utilizare, asezarea transplantului etc.
Conform Recomandarilor metodice pentru pregatirea conditiilor tehnice de proiectare a
recultivarii teritoriilor, degradate prin exploatari miniere la zi , pregatite si elaborate de ICPA o
jumatate de metru constituie adancimea optima a stratului fertil de sol transplantat pentru plante
anule.
Acoperirea cu sol se face diferit pentru culturi perene sau impaduriri, pentru semanatul
ierburilor in vederea fixarii pantelor etc. Adugarea de sol nu este uniforma ca adancime si nu se
face pe intreaga parcela, ci selectiv, pe fragmente-numai in transeele, gropile pentru sadit, pe
suprafata teraselor, in benzi sau patrate pe taluzurile drumurilor si barajelor.
Recultivarea a stimulat si o alta masura importanta folosirea pentru acoperire cu sol a
terenurilor excesiv erodate sau fara sol; ravene, vai, lacuri recent desecate etc. De aceea s-a
inceput identificarea pe teritoriul tarii noastre a solurilor care au un strat mai gros de humhus
(soluri cu caracter cumulic), la aprecierea gradului lor de fertilitate si la posibilitatile folosirii lor
pentru acoperirea cu sol a suprafetelor slab productive. S-a luat in considerare si necesitatea
pastrarii unei fertilitati ridicate a solurilor care raman. Pana in prezent s-au stabilit patru categorii
de astfel de soluri:
1. in intregime utile
2. partial utile
3. conventional utile
4. inutilizabile
Cele mai utile pentru acoperirea cu sol sunt solurile cu profil dezvoltat pe o adancime
medie de 60-70 cm, care au un continut mediu de humus in jur de 3%. Aceasta nu contine saruri
toxice, are o compozitie granulometrica cu recadere lutoasa sau luto-argiloasa, are o rezerva
suficienta de azot, fosfor, potasiu si alte componente utile. Decopertarea si utilizarea lui pentru
acoperirea cu pamant (transplant) in strat de 30-50 cm va permite refacerea invelisului de sol pe
terenurile degradate de industrie, de eroziune etc.
Experienta recultivarii arata ca stratul de sol excavat nu poate fi asezat imediat pe
suprafata prevazuta a fi acoperita cu sol. Majoritatea terenurilor degradate de industrie, a pantelor
erodate necesita masuri antierozionale, nivelare si adeseori de inaltare a orizonturilor de sol
ramas. Dupa nivelare se recomanda cultivarea parceleleor cu ierburi (cel mai bine amestecuri de
leguminoase si graminee-sparceta, sulfina, mazariche, lucerna). Dupa tasarea maxima a
pamantului se repeta nivelarea sau acoperirea adanciturilor formate, se fixeaza taluzurile si numai
dupa aceea se transporta solul. Intreprinderea care face recultivarea si unitatea care primeste
terenurile restabilite fac lucrari de corectie chir dupa incheierea acoperirii cu sol, fapt ce trebuie
prevazut in documentarea pentru proiectare si finantare.
Acoperirea cu material amestecat din orizontul de humus si altele de tranzitie constituie o
metoda obisnuita in conditiile de productie, dar cu siguranta nu cea indicata.
Experientele in case de vegetatie au aratat ca amestecarea orizontului de humus A cu cel
inferior de tranzitie A/B a dus la scaderea fertilitatii amstecului de 2,7 ori prin comparatie cu
orizontul A curat. Fertilitatea masei amestacate din orizonturile B si C a fost mai mica de 5-20
de ori, iar in amestec cu orizontul A de doua ori.
In cadrul experientelor in camp recolta de grau de toamna boabe pe un transplant de
cernoziom cu adancimea de 10 cm a fost de 20% din recolta de grau de toamna de pe parcelele
invecinate cu profilul de cernoziom intreg, nedegradat (martor). Pe acelasi transplant cu grosimea
de 40-50 cm recolta de grau de toamna a atins nivelul martorului, iar la o grosime a strtului de
80-90 cm, aceasta a fost de 150-180% fata de martor. Recolta maxima de 63,4q/ha, s-a obtinut
prin depunere de sol in grosime de 80-100 cm (Nastea s.a., 1978).
Eficienta utilizarii acoperirii cu un strat de sol creste prin aplicarea ingrasamintelor
minerale si organice, irigatii, prin alegerea speciilor de plante si a tehnologiilor de cultura
folosite. Nivelul fertilitatii transplantului de sol depinde si de proprietatile rocilor subiacente. De
aceea recultivatorii considera obligatorie asezarea rocilor cu proprietati favorabile in partea
superioara a haldei, acoperind cu ele pe cel nefavorabile.
Transplantarea moderna a solurilor se deosebeste calitativ de mijloacele arhaice cu sol si

devine o metoda strict stiintifica de reprodicure a solului.
In cazul transplantarii invelisului de sol metodele generarii solurilor sunt concomitente.
Fara asezarea solurilor generarea capata rol de metoda de baza pentru formarea biogeocenozelor,
cu alte cuvinte, cum considera cercetatorii din Germania. K. Werner si R. Lange, procesul
cultivarii se incheie cu formarea in masa de sol a humusului, a carui compozitie corespunde
conditiilor biogeocenotice create.
Principiul consta in declansarea si grabirea procesului de pedogeneza in directia dorita,
ceea ce se obtine prin metode fizico-chimice, chimice si biologice de actiune asupra pamanturilor,
precum si prin crearea unor conditii optime de actiune a factorilor natuirali de pedogeneza.
Tehnologiile de crearea a noi soluri se elaboreaza pe o baza teoretica pedologica privind
alterarea si pedogeneza. Fara sa intram in toate aspectele acestei teorii, ne vom opri asupra unei
probleme care inainte, pana la dezvoltarea recultivarii, era considerata pur teoretica. Aceasta este
problema vitezei de acumulare a humusului si formarii profilului de sol.
Solurile zonale, in principal cele cu profil intreg-de silvostepa si stepa-au varsta de la 300
la 10 mii de ani, stabilita prin analiza humusului cu carbon radioactiv. Cel mai vechi humus se
afla in partea inferioara a orizontului de humus. Este clar ca recultivatorii nu pot astepa atat de
mult formarea solurilor. Pentru grabirea procesului, cercetarile si lucrarile de refacere au pornit in
trie directii; transplantarea invelisului de sol, transformarea agrotehnica si ameliorativa a
pamanturilor, fitoameliorarea.
Studierea inierbarii naturale a haldelor exploatarilor parasite a dus la descoperirea multor
lucrari interesante. In legatura cu aceasta s-a format chiar scoala din Ural a fitoamelioratorilor
care a studiat mai devreme decat altii procesele de inierbare naturala a teritoriilor degradate din
Ural, Kazahstan, Siberia si Orientul indepartat.
Cum era si de asteptat, zgura metalica acumulata in halde, rocile stancoase cu aspect de
ingramadiri de piatra, sunt alterate cu foarte mare greutate, fiind complet opuse din punct de
vedere al propritatilor haldelor formate din luturi si nisipuri lutoase cuaternare, potential fertile.
Din punct de vedere geodinamic haldele afanate de sedimentare reprezinta sisteme nestabile, in
care sunt dezvoltate procesele de denudare s.a. Solurile si invelisul vegetal se formeaza cu
incetinire, mai ales in conditii de seceta. In conditii de umiditate pe amestecurile de pamant
potential peoductive din halde (nisipo-lutoase si cu pietris) inierbare naturala se observa din
primul an de incetare a exploatarii, iar in continuare are loc o dezvoltare rapida a fitocenozelor
productive si stabile ierboase, arbustive si arboricole. De exemplu, sub arboret de pin de 12 ani
suprafata nisipurilor lutoase cu pietris este colorata de humus si acoperita cu un strat subtire de
litiera.
Recultivarea haldelor de seril rezultate in urma exploatarii molibdenului din fosta
U.R.S.S. au evidentiat ca aceste incep sa fie ocupate de plante superioare numai dupa incheierea
unei perioade de 4-5 ani de ameliorare. In anii 4-5 se observa plante singulare. In acest prim
stadiu, apare vegetatia de pionierat. S-ar parea ca halda este inaccesibila, dar in anul al 8-lea
puteau fi numarate 22 de specii de plante si printre ele primele graminee. Al doilea stadiu este
8
format intre anii 17-26 si este reprezentat de ierburi gramineee diverse, dar se intalnesc deja si
arbusti. Acoperirea este in proportie de 65-80%, iar numarul de specii de plante 66, din care
graminee-8, leguminoase-4, arbori si arbusti-9 (mesteacan, molid, salcie, plop). Trebuie remarcat
ca se inierbeaza mai repede si mai devreme inaltimile plate ale haldelor, mai tarziu si mai incetpantele; dezvoltarea vegetatiei naturale tinde catre tipul asociatiilor de silvostepa din zona;
se formeaza un profil de sol primitiv; in stratul cu radacini continutul de humul creste de la 0,67
la 1,07% de azot-de la 0,052 la 0,064 de reziduu sec din extrasul apos-de la 0,038 la 0,248%, dar
s-a micsorat cantitatea de fosfor mobil de la 53,1 la 36,9 si potasiu mobil-de la 7,4 la 4,0 mg/100g
sol. Acumularea de azot si carbon organic, schimbarea calitativa a substantelor humice constituie
semnul diagnostic al unui proces activ de pedogeneza.
Desigur ca inierbarea naturala a terenurilor degradate nu este o metoda de recultivare.
Inierbarea naturala cuprinde in sistemul de monitoring constituie deja o metoda de fitoameliorare.
Crearea de fitocenoze si invelis de sol poate fi grabita in principiu prin alegerea si semanarea de
ierburi graminee si leguminoase, de sadirea de arbori si arbusti-reprezentati ai florei locale
salbatice si de cultura.
Metode fitocenotice sunt precedate sau insotite de ameliorarea pamanturilor si solurilor
primitive prin cele mai variate mijloace, cum sunt aplicarea unor doze mari de ingrasaminte
minerale si organice, composturi, substante chimice ameliorative, stabilizatori de structura,
acoperirea cu doze de tratare sau stimulare reprezentate de un strat de 1-5 cm sol, inocularea de
microorganisme, irigarea cu ape naturale si reziduale.
In conditiile transformarii intensive a terenurilor degradate procesele de pedogeneza si
formare a biogeocenozelor stabile si productive se accelereaza. Multe experiente din tara noastra
si strainatate au aratat ca in 10-20 de ani are loc un proces dirijat de prdogeneza si se contureaza
un profil de sol, fitocenoza primitiva, dar stabila si productiva.
Astfel, experientele de lunga durata efectuate de Nastea s.a. (1986) pe halde de steril
provenite din exploatarile miniere de la Capus-Cluj au aratat, dupa cei 10 ani de folosinta
agricola- faneata si pasunea sau silvica, un inceput de pedogeneza evidentiat atat morfologic cat
si prin continuturile in unele elemente chimica. Sub influenta vegetatiei ierboase etapa incipienta
de diferentiere a unui orizont superior de 2-3 cm grosime este determinata de acumularea
resturilor organice si transformarea acestora in humus. Continutul de carbon organic in stratul
superior a crescut de la 0,26%,, in conditii initiale, la 5,36% pentru ca sa scada brusc la adancimi
mai mari. Cele mai bune rezultate au fost obtinute prin introducerea gramineelor perene cu sistem
radicular bogat (Dactylis glomerata) precum si in cazul utilizarii ingrasamintelor organice si
minerale. Au fost observate diferentieri clare in ceea ce priveste influenta exercitata de diferitele
specii forestiere in cazul plantarii haldelor. Astfel, acumularea de carbon organic este mai intensa
sub plantatiile de pin (4,62%) in comparatie cu plantatia de salcam (2,14%). O serie de observatii
existente in literatura privind desfasurarea proceselor pedegenetice, legate de influenta
compozitiei mecanice a materialelor, insusurile lor fizice si chimice, conditiile climatice, precum
si intensitatea masurilor aplicate, au fost completate si imbogatite cu date noi obtinute in
conditiile din tara noastra.
9
Rolul deosebit pe care il are fertilitatea organo-minerala si evolutia protosolurilor

antropice rezultate prin amestecarea materialelor excavate la exploatarile mentionate, a fost pus
in evidenta de cercetarile efectuate de Blaga s.a. (1986). Agrofondul de 15 t/ha gunoi de pasari,
completat anual de N100P60K40, a asigurat obtinerea unor productii de 6600 kg/ha porumb boabe,
4045 kg/ha ovaz si 43928 kg/ha sparceta.
In decurs de 10-15 ani (2-3 asolamente) se creeaza un strat de sol stabil si fertil bun de
cultura si toate masurile trebuie luate cu scopul de a imbunatati si imbogati proprietatile solului,
adica in scopul formarii humusului.
Este important rolul acordat fosforului si azotului din ingrasamintele minerale. Dupa
parerea cercetatorului german, azotul si fosforul din ingasamintele aplicate regulat asigura in
intregime nevoile plantelor si evita utilizarea acestor elemente din substantele humice nou
formate. In acest fel, respectand si celelalte conditii, humusul este ferit de degradarea prematura
si se acumuleaza, iar in decurs de 15-20 de ani apare un sol nou, productiv. Werner (1970)
recomanda utilizarea indicilor generali ai compozitiei humusului si respiratiei solului pentru
aprecierea directiei procesului de pedogeneza care, printre altele, depinde de alcatuirea
granulometrica si mineralogica a pamantului.
Una din problemele importante in dirijarea proceselor pedogenetice o reprezinta
cunoasterea proprietatilor rocilor si materialelor din arealele degradate. Ca urmare, au fost
elaborate numeroase clasificari care reflecta conditiile geologice si biogeneratoare locala, ca si
pretabilitatea pentru recultivare.
O astfel de clasificare a fost realizata de Gorbunov si Zarubina (1977) prin luarea in
considerare a 10 indici principali compozitia mineralogica, reactia, continutul de saruri solubile,
de aluminiu mobil, sodiu adsorbit, argila fizica, humus, dezvoltarea structurii, rigiditatea crustei
si gradul de gleizare precum si a altor indicatori suplimentari rezervele de potasiu, fosfor,
microelemente, cantitatea de fier si mangan mobil in rocile calcaroase, compozitia totala a
humusului, umiditatea productiva. Un loc deosebit in cadrul materialelor il ocupa loessurile pe
care procesele de pedogeneza se dezvolta deosebit de repede. Pentru pretabilitatea lor ridicata la
recultivare, loessurile si rocile loessoide sunt denumite in Germania sololoess sau loesso-sol.
In functie de pretabilitatea la recultivare a rocilor, clasificarea realizata sub conducerea lui
Motorina (1975) se bucura de o larga recunoastere. Conform acestei clasificari toate rocile sunt
impartite dupa proprietatile fizice si chimice in trei categorii mari: roci utile, subdivizate in
fertile si potential fertile , roci putin utile si roci nepretabile la recultivare. De asemenea,
exista o serie de indicatori cantitativi limita ai proprietatilor si particularitatilor rocilor pentru
toate categoriile si grupele.
In ceea ce priveste directiile de punere in valoare a terenurilor degradate, in functie de
zona geografica, de proprietatile materialelor ca si de ineresela locala si sociale au fost
diferentiate cinci situatii distincte: recultivarea agricola (crearea de suprafete arabile, luvezi,
fanete si pasuni), recultivarea sivica care consta in realizarea de plantatii silvice cu caracter de
10
proterctie sau de exploatare, recultivarea prin inierbare cu scop igienico-sanitar (zone de

agrement, parcuri, ca si pentru protectia si infrumusetarea mediului inconjurator), crearea de
lacuri cu diuferite destinatii si ultima categorie reprezentata de platforme industriale si de locuinte
realizate pe materiale sterile amenajate special in aceste scopuri.
In celelalte capitole au fost mentionate, in functie de specificul lucrarilor

agropedoameliorative, unele aspecte ale recultivarii, de aceea vor fi precizate sintetic, pe baza
rezultatelor cercetarilor efectuate pana in prezent, etapele cele mai importante si esalonarea
lucrarilor de recultivare a unor halde rezulktate din activitatea industriala.
a.Recultivarea haldelor rezultate din exploatari miniere la zi (exploatarea carbunelui si a

altor minereuri).
Indepartarea solurilor din perimetrul carierelor este necesar sa se faca selectiv astfel incat
orizonturile superioare care au un continut de humus de cel putin 0,5% si care reprezinta
orizontul bioactiv al solului sa fie excavate selectiv si depozitate corespunzator in vederea
folosirii lor ca material pentru copertarea haldelor. De asemenea, stratele de materiale
pamantoase care au o textura dominanta mijlocie si care contin fragmente sau resturi de carbuni
sau intercalatii de materiale organice in diferite stadii de descompunere vor fi depozitate distinct
in vederea utilizari lor la copertarea materialelor sterile (nisipuri, pietrisuri, alte roci) si realizarea
in proecesul de reconstructie a solurilor artificiale a unor profile cat mai uniforme textural.
Materialele scheletice, argilele si celelalte roci ce sunt excavate pana la depozitele de carbuni
sau minereu vor fi depozitate fara niciun fel de restrictii pe suprafetele ce vor reprezenta
viitoarele halde. In final copertarea haldelor se realizeaza prin depunerea materialelor de textura
medie intr-un strat de cca 1,5 m grosime. Acest strat reprezinta suportul viitorului sol tehnogen,
proprietatile lui avand un rol deosebit in directia de evolutie, a solurilor artificiale dar mai ales in
viteza de desfasurare a proceselor pedogenetice.
Prin aceste operatiuni se incheie prima si cea mai importanta etapa tehnico-miniera. Haldele
se niveleaza si timp de tei ani se cultiva cu plante anuale (cereale si leguminoase) inclusiv plante
pentru ingrasaminte verzi ce se incorporeaza de regula, cu aratura de baza. Un rol important in
aceasta etapa intermediara, cu caracter permanant fitoameliorator, il au ingrasamintele organice si
minerale precum si utilizarea unor culturi corespunzatoare.
Ultima etapa in reconstructia solurilor si definitivarea configuratiei geomorfologice a
haldelor, cu implcatii deosebite in relatiile ce se vor stabili in evolutia noului teritoriu cu
terenurile invecinate, este reprezentata prin depunerea intr-un strat uniform de 0,5 m a
11
materialului de sol fertil. In unele situatii, determinate mai ales de extinderea haldelor, este
posibil ca materialul fertil sa nu fie suficient pentru acoperirea intregii suprafete. De aceea,
copertarea se continua tot pe un strat de 0,5 m grosime cu material de txtura medie. Se intelege ca
vor exista diferente evidente intre arealele copertate cu strat de sol fertil si celelalte insa, in timp,
prin aplicarea diferentiata a ingrasamintelor si culturilor, acestea se vor estompa.
Noile terenuri vor intra in circuitul arabil insa in cadrul unei agriculturi distincte in care toate
lucrarile trebuie sa fie orientate in sensul intensificarii proceselor pedogenetice astfel ca intr-o
perioada de 6-10 ani solurile sa ajunga in conditiile de productivitate si eficienta similara
solurilor zonale. De aceea este obligatorie evitarea monoculturilor prin alcatuirea unui asolament
care va cuprinde cel putin 60% cereale paioase si leguminoase care grabesc refacerea structurii
solului. O atentie deosebita se va acorda efectuarii in conditii optime a araturii de baza a carei
adancime va fi de 30-40 cm.
Pentru evitarea formarii de bolovani si introducerea sub brazda a tuturor resturilor culturii
anterioare se va trece cu grapa cu discuri inainte de aratura.
De asemenea, pregatirea patului germinativ se va realiza prin utilizarea frezei sau cu ajutorul
unor agregate care sa duca la maruntirea carespunzatoare fara treceri exagerate pentru a evita
tasarea. In functie de evilutia generala a solurilor si terenurilor vor fi efectuate periodic lucrari de
nivelare (nivelare de exploatare) precum si de afanare adanca. Cea mai importanta lucrare, in
aceasta etapa, o constituie fertilizarea care se efectueaza cu doze de ingrasaminte, mai ales
organice, de 2-3 ori mai ridicate fata de solurile zonale. De regula se aplica 40-60 t/ha gunoi de
grajd odata la doi ani. Dozele de ingrasaminte minerale sunt de asemenea ridicate insa aplicarea
acestora se coreleaza cu insusirile agrochimice ale solurilor, cerintele culturilor, aplicarea
gunoiului de grajd sau a ingrasamintelor verzi. Se apreciaza, pe baza datelor obtinute in
campurile experimantale, ca sistemul de fertilizare este in masura sa imprime ritmuri inalte
proceselor de pedogeneza. In toate conditiile prielnice pentru aplicarea irigatiei, conducerea
acestei lucrari (norme de apa, perioade de aplicare, distribitia si calitatea apei) se va face astfel
incat sa fie evitate fenomenele de exces de apa, baltiri ce pot determina tasari sau procese de
gleizare. Celalalte lucrari de semanat, intretinerea culturilor, combaterea bolilor si daunatorilor,
recoltarea vor fi efectuate respectandu-se strict tehnologiile specifice fiecarei culturi.
Etapele si lucrarile prezentate au un caracter obligatoriu, orice abateri, omiteri sau neglijente
au efecte negative asupra intregului proces de reconstructie, de refacere a solurilor. In ceea ce
priveste lucrarile, acestea, in functie de conditiile concrete ale fiecarui perimetru in care se
construiesc halde de steril, vor fi completate cu masurile impuse de insusirile orizonturilor de sol;
amendarea calcica in cazul solurilo acide, spalarea si/sau amendarea gipsica in cazul solurilor cu
saruri solubile si/sau sodiu schimbabil etc.
b)Tehnologia fixarii si cultivarii haldelor de cenusa.
12
Haldele de cenusa reprezinta teritorii in jurul termocentralelor pe carbune, diferite esential

de alte tipuri de degradare, de aceea si problemele pe care le ridica au un caracter specific.
Utilizarea lor in agricultura necesita, in prim etapa, aplicarea unor masuri vizand fixarea cenusei,
reducerea deflatiei si a poluarii atmosferei, apei si in general a mediului inconjurator si apoi
cultivarea si utilizarea lor.
Dintre lucrarile de pregatire a haldelor nivelarea si realizarea unor parcele de forme si
dimensiuni care sa permita executarea mecanizata a lucrarilor au un rol hotarator. La fel de
importanta este copertarea cenusei nivelate cu un strat de pamant fertil rezultat din decopertarea
solurilor si pregatirea initiala a suprafetelor ce urmeaza a fi acoperite cu cenusa sau prin
decopertari pe grosimi reduse ale solurilor din zonele invecinate. Grosimea stratului de pamant ce
coperteaza halda nivelata trebuie sa fie minim de 3 cm. Se are in vedere diminuarea fenomenelor
de deflatie precum si asigurarea unui stimulator in declansarea proceselor de pedogeneza. De
aceea timp indelungat pregatirea terenurilor se efectueaza folosind cu precadere grapele cu
discuri, freze si alte utilaje capabile sa inlocuiasca aratura. Aceasta se va efectua numai pentru
incorporarea ingrasamintelor organice si a celor verzi.
In legatura cu plantele cultivate in primii ani vor fi introduse ierburi perene, cele mai bune
amestecuri fiind cele formate din Bromus inermis 25%, Festuca arundinaceea 30%, Dactylis
glomerata 25% si Medicago sativa 20%. Norma de samanta la hectar va fi de cca daoa ori mai
mare decat pe solurile normale. Epocile optime de semanat sunt primavara timpuriu (dupa topirea
zapezii) si toamna (septembrie-octombrie). Sistemul de fertilizare cuprinde gunoiul de grajd, 4060 t/ha si N100P70k70 s.a. inainte de semanat la care se adauga dupa fiecare coasa N 50P40k40 s.a.
Irigarea are un rol hotarator in reusita culturilor, dezvoltarea lor in conditii optime contribuind la
ameliorarea in timp mai scurt a cenusei, la formarea unui sol artificila cu insusiri apropiate de
cele ale solurilor normale si cu fertilitate ridicata. Sistemul de irigare va fi adaptat astfel incat sa
fie posibil de aplicat norme reduse de apa la intervale scurte de timp.
c) Tehnologia recultivarii batalurilor de fosfogips
Batalurile ocupate cu fosfogips situate in vecinatatea fabricilor de ingrasaminte fosfatice

pot fi amenajate in vederea folosirii lor agricole. Cercetarile efectuate de Nastea s.a (1979) in
vase de vegetatie ca si pe halde de fosfogips de la Turnu Magurele special amenajate pentru
testarea posibiliatilor de reculivare au dus la precizarea principalelor elemente tehnologice.
Astfel, in prima etapa halda va fi amenajata prin nivelare si vor organiza caile de acces. Taluzele
si alte portiuni marginale haldei vor fi fixate biologic prin inierbare cu amestec de ierburi
graminee si leguminoase sau vor fi cultivate cu lucerna. Halda nivelata va fi copertata cu un strat
minim de 40cm de sol fertil dispus cat mai uniform. Acesta trebuie sa aibe insusiri favorabile
cresterii si dezvoltarii cuturilor si sa nu necesite aplicarea unor masuri speciale de ameliorare.
Solurile decopertate si materilele depozitate selectiv vor fi utilizate la copertare.
In continuare, lucrarile agricole nu difera in mod esential de cele ce se efectueaza pe
solurile zonale. Cu toate acestea fertilizarea organica cu gunoi de grajd trebuie sa se faca anual
sau la doi ani odata cu 30t/ha. Ingrasamintele chimice vor fi aplicate in conformitate cu starea de
aprovizionare cu elemente nutritive a materialului folosit la copertare si tanand seama de cerintele
13
diferitelor culturi. In cazul copertarii cu sol fertil provenit de la soluri cu fertilitate naturala
ridicata cum sunt cernoziomurile si in conditiile naturale specifice din zona Turnu Magurele
culturile recomandate sunt: porumbul pentru boabe, soia si floarea-soarelui. Asigurarea unor
productii bune este conditionata si de posibilitatile de folosire a irigatiilor. In alte conditii atat de
sol cat si de modul de dispunere al acestuia pe suprafata haldei se poate incepe cu cultura de
lucerna sau lucerna in amestec cu ierburi perene.
Este necesar sa precizam ca preocuparile in directia gasirii unor cai de utilizare a haldelor
de fosfogips nu vine in contradictie cu exploatarea si utilizarea acestui material ca amendament
pe solurile alcalice si alcalizate asa cum s-a aratat la capitolul de amendare gipsica. Totusi
rezervele mari de fosfogips si cantitatile ce se adauga anual depasesc, in aceasta etapa,
posibilitatile de utilizare integrala in ameliararea solurilor sau in alte scopuri. Ca urmare sunt
necesare noi suprafete care sa fie scoase din circuitul agricol.
Formele de degradare a terenurilor prin cariere pentru balast, caramidarii, fabricarea
tiglei, diferite gropi de imprumut ca si depuneriile de materiale rezultate prin lucrarile de
imbunatatiri funciare, hidrotehnice, cai de comunicatii etc. ca si masurile necesare refacerii
solurilor pe aceste teritorii au fost mentionate in cadrul altor capitole.
DEPOLUAREA SOLURILOR
DEFINITII. GENERALITATI
In conceptia moderna prin poluarea solurilor se intelege rezultatul oricarei actiuni care
produce dereglarea functionarii normale a solului ca suport si mediu de viata (mai ales pentru
plantele terestre superioare) in cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om (antropice),
dereglare manifestata prin dereglarea fizica, chimica sau biologica a solului ori aparitia in sol a
unor caracteristici care reflecta deprecierea fertilitatii sale. Aceasta presupune reducerea
capacitatii bioproductive atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Fara a confunda
notiunea de depoluare a solurilor ca fenomen si proces cu recultivarea conceputa ca ansamblu de
masuri si tehnici menite sa refaca, sa reconstruiasca, sa restaureze pe materiale in general sterile,
de proveniente si naturi foarte diferite, toate insusirile specifice solurilor naturale, exista totusi
multiple relatii intre aceste notiuni, relatii cu caracter dependent, pornind de la cauze, efecte si
terminand cu masurile necesare combaterii lor.
De aemenea, trebuie precizat ca poluarea solurilor este mult mai cuprinzatoare, ea include
nu numai totalitatea fenomenelor si proceselor determinate de patrunderea din afara a unor
substante sau elemente nocive (poluante) ci si toate dereglarile ce intervin in echilibrul complex,
de natura fizica, chimica, biologica realizat si ajuns la un anumit grad, intr-o perioada indelungata
de timp. Deranjarea unei insusiri a solurilor afecteaza toate functiile acestuia si implicit
14
fertilitatea lor. In acest context procesele de eroziune si alunecari, saraturarea, acidifiarea, excesul
de umiditate, excesul sau cadenta de deprecierea si reducerea fertilitatii reprezinta forme de
poluare a solurilor. In sens ecologic, evaluarea gradului de depreciere a calitatii solului, are in
vedere si complexul de implicatii al acesteia in succesiunea lantului trofic si a mediului
inconjurator: sol-microorganisme-plante superioare-animale-om-societate umana-biosfera.
Abordarea sistemica impune considerearea unei game foarte largi de efecte si consecinte ale
degradarii solului in stransa legatura si interdependenta cu ceilalati factori ai mediului
inconjurator, cu activitatea umana, calitatea vietii omului, cu intrteaga ecosfera. Spre deosebire de
poluarea aerului si a apei, componente-in general-mai simple, mai omogene la care patrunderea
in masa lor a unor substante sau elemenet cu influenta nociva, care le fac impropii sanatatii
omului, mediului inconjurator si care prin inlaturarea poluantului sau prin curatire, epurare etc.
compozitia lor revine destul de repede la starea initiala, poluarea solului, deranjarea echilibrului
mentionat, afectarea fertilitatii, nu pot fi refacute atat de repede.
Aceasta reprezinta, de fapt, deosebirea esentiala intre poluarea altor medii si poluarea
solurilor cu toate ca, asa cum s-a mentionat, relatiile sunt extrem de complexe. Asa de exemplu
poluarea inaintata a apei si aerului dintr-o anumita zona are repecursiuni directe si indirecte
asupra solurilor intrucat activitatea microbiologica, procesele de nutritie a plantelor, cresterea si
dezvoltarea lor este diminuata sau stopata.
ISTORIC
Cu toate ca termenul de poluare a solurilor s-a impus mai ales in ultimele decenii, in
special dupa Conferinta Mondiala a Natiunilor Unite cu privire la mediul uman (Stockhlm 1972)
fenomenele si procesele specifice sunt foarte vechi, ele fiind determinate de multiplele activitati
umane desfasurate de-a lungul etapelor de dezvoltare a civilizatiei incepand cu aparitia
agriculturii si culminand cu etapele industrializarii si urbanizarii din ultimul secol. Un lucru este
sigur, ca poluarea solului ca si mediul inconjurator in ansamblu, a crescut odata cu populatia.
Pana in epoca moderna influentele majore exercitate de om asupra mediului inconjurator
au fost aproape toate directe si concrete cum ar fi arderea si taierea padurilor, transformarea
acestora, in pasuni, schimbarea cursurilor apelor etc. Dezvoltarea industriei, concentrarea
populatiei in mari centre urbane, folosirea excesiva si nerationala a produselor chimice sunt tot
atatea surse de poluare, indeosebi in tarile dezvoltate.
Neglijarea ciclurilor ecologice normale, naturale a dus la insasi dereglarea circuitului
vietii, convertind multe din ciclurile ei fara sfarsit in fenomene liniare create de om:
transformarea combustibililor fosili in gaze nocive, evacuate in atmosfera ceea ce duce la aparitia
asa-numitului smog, crearea de produse chimice, toxice, de ape uzate, cantitati masive de
deseuri, reziduuri, dejectii care depasesc cu mult ritmul si capacitatea mediului de a le prelucra si
recicla, afectand astfel echilibru ecologic care a asigurat de milenii viata omului pe pamant.
15
CLASIFICARE SOLURILOR POLUATE

In conceptia ecologica moderna, amploarea si marea diversitate a acestui fenomen,
implicatiile grave pentru calotatea si cantitatea productiei vegetale, agricole si forestiere, pentru
medilu inconjurator, pentru viata omului, reclama ca necesitate imperioasa o clasificare a
solurilor din acest punct de vedere.
Pe baza cercetarilor efectuate de Institutul de Cercetatri pentru Pedologie si Agrochimie a
fost elaborata o clasificare a solurilor poluate (Rauta si colab., 1980). Aceasta clasificare s-a facut
in functie de 4 ranguri sistematice corespunzatoare clasei (tab. 9), tipul (tab.10), gradului (tab.11)
si variantei de sol in functie de poluare (tab.12).
Sintetic, la nivel de clasa de poluare au fost diferentiate poluarea fizica, chimica,
biologica si radioactiva, tipurile de poluare a solurilor au fost stabilite in functie de natura si sursa
poluantului, gradul de poluare s-a apreciat dupa reducerea cantitativa si/sau calitativa a productiei
vegetale ca se poate obtine pe solul respectiv prctic nepoluat in conditii climatice si tehnologice
normale, iar la nuvel inferior de variante de poluare sunt consemnate o serie de detalii ale
tipurilor de poluare.
TABELUL 9
CLASELE DE POLUARE A SOLURILOR
Nr.
Simbolul
Crt.
Semnificatia
PF
Poluare fizica
PC
Poluare chimica
16
PB
Poluare biologica
PR
Poluare radioactiva
TABELUL 10
TIPURILE DE POLUARE A SOLURILOR (DUPA SURSA POLUANTULUI)
Simbol
Denumire
Pa
Poluare prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi, balastiere,

cariere etc.)
Pb
Poluare prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri de decantare,

depozite de steril de la flotare, depozite de gunoi etc.
Pc
Poluare cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii anorganice,

inclusiv metale, saruri, acizi, baze) de la industrie (inclusiv industria
extractiva)
Poluare cu substante purtate de aer (hoidrocarburi, etilena, amoniac,
bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compusi cu plumb etc)
Poluare cu materii radioactive
Pd
Poluare cu deseuri si reziduuri organice de la industria alimentara si usoara
Poluare cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si forestiere
Pe
Poluare cu dejectii animale
Pf
Poluare cu dejectii umane
17
Pg
Poluare prin eroziune si alunecare
Ph
Poluarea cu dejectii animale
Pi
Poluarea cu dejectii umane
Pj
Poluarea prin eroziune si alunecare
Pk
Poluare prin saraturare
Pl
Poluare prin acidifiere
Pm
Poluare prin exces de apa
Po
Poluare prin exces sau carente de elemnte nutritive
Pp
Poluare prin compactare, inclusiv formare de crusta
Pq
Poluare prin acoperirea solului cu sedimente produse prin eroziune
Pr
Poluare cu pesticide
Poluare cu agenti patogeni contaminati (agenti infevtiosi, toxine, alergenti
etc.)
TABEL 11
GRADUL DE POLUARE A SOLULUI
Grad de poluare
Simbolul
Reducerea cantitativa si/sau calitativa

a productiei vegetale obtinute,
raportata la productia vegetala care se
poate obtine in conditii in care solul
este practic nepoluat
18
(Practic) nepoluat
Sub 5%
Slab poluat
6-10%
Moderat poluat
11-25%
Puternic poluat
26-50%
Foarte puternic poluat
51-75%
Excesiv
Peste 75%
TABEL 12
VARIANTE DE SOL IN FUNCTIE DE POLUARE
Simbol
Denumirea
(Poo)
(Practic) nepoluat
Pa1
Poluat slab prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi,

balastiere, cariere etc)
Pa2
Poluat moderat prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi,

balastiere, cariereetc.)
Poluat puternic prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi,
balastiere, cariere etc.)
Pa3
Poluat foarte puternic prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere
la zi, balastiere, cariere etc.)
Pa4
Poluat excesiv prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi,
19

Pa5
Poluat excesiv prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi,

Pb1
Poluat slab prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri de

decantare, depozite de la flotare, depozite de gunoaie etc.
Pb2
Pb3
Pb4
Poluat moderat prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri de

decantare, depozite de steril de la flotare, depozite de gunoaie etc.
Poluat puternic prin acoperirea solului cu deponii, iazuri de decantare,
depozite de steril de la flotare, depozite de gunoaie etc.
Poluat foarte puternic prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri
de decantare, depozite de steril de la flotare, depozite de gunoaie etc.
Pb5
Poluat excesiv prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri de

decantare, depozite de steril de la flotare, depozite de gunoaie etc.
Pc1
Poluat slab cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii

anorganice, inclusiv metale, saruri, acizi, baze) de la industrie (inclusiv
industria extractiva)
Pc2
Poluat moderat cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii

anorganice, inclusiv metale, acizi, baze) de la industrie (inclusiv
Pc3
Poluat puternic cu deseuri si reziduuri anrganice(minerale, materii

anorganice, inclusiv metale, saruri, acizi, baze) de la industrei (inclusiv
Pc4
Poluat foarte puternic cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale,

materii anorganice, inclusiv metale, saruri, acizi, baze) de la industrie
(inclusiv industria extractiva)
Pc5
Poluat excesiv cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii

anorganice, inclusiv metale, saruri, acizi, baze) de la industrie (inclusiv
Pd1
Poluat slab, cu substante purtate de aer (hidrocarburi, etilena, amoniac,

bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compusi de plumb etc.)
Poluat moderat cu substante purtate de aer (hidrocarburi, etilena,
20
Pd2
amoniac, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compusi cu

plumb etc.)
Pd3
Poluat puternic cu substante purtate de aer (hidrocarburi, etilena,

amoniac, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compusi de
plumb etc.)
Pd4
Poluat foarte puternic cu substante purtate de aer (hidrocarburi, etilena,

plumb etc.)
Pd5
Poluat excesiv cu substante purtate de aer (hidrocarburi, etilena,

plumb etc.)
Pe1
Poluat slab cu materii radioactive
Pe2
Poluat moderat cu materii radioactive
Pe3
Poluat puternic cu materii radioactive
Pe4
Poluat foarte puternic
Pe5
Poluat excesiv cu materii radioactive
Pf1
Poluat slab cu deseuri si reziduuri organice de la industria alimentara si

usoara
Pf2
Pf3
Pf4
Poluat moderat cu deseuri si reziduuri organice de la industria

alimentara si usoara
Poluat puternic cu deseuri si reziduuri organice de la industria
Poluat foarte puternic cu deseuri si reziduuri organice de la industria
Pf5
Poluat excesiv cu deseuri si reziduuri organice de la industria

Pg1
Poluat slab cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si forestiere
Pg2
Poluat moderat cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si forestiere
21
Pg3
Poluat puternic cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si forestiere
Pg4
Poluat foarte puternic cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si

forestiere
Pg5
Poluat excesiv cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si forestiere
Ph1
Poluat slab cu dejectii animale
Ph2
Poluat moderat cu dejectii animale
Ph3
Poluat puternic cu dejectii animale
Ph4
Poluat foarte puternic cu dejectii animale
Ph5
Poluat excesiv cu dejectii animale
Pi1
Poluat slab cu dejectii umane
Pi2
Poluat moderat cu dejectii umane
Pi3
Poluat puternic cu dejectii umane
Pi4
Poluat foarte puternic cu dejectii umane
Pi5
Poluat excesiv cu dejectii umane
Pj1
Poluat slab prin eroziune si alunecare
Pj2
Poluat moderat prin eroziune si alunecare
Pj3
Poluat puternic prin reoziune si alunecare
Pj4
Poluat foarte puternic prin eroziune si alunecare
Pj5
Poluat excesiv prin eroziune si alunecare
Pk1
Poluat slab prin saraturare
Pk2
Poluat moderat prin saraturare
Pk3
Poluat puternic prin saraturare
Pk4
Poluat foarte puternic prin saraturare
22
Pk5
Poluat excesiv prin saraturare
Pl1
Poluat slab prin acidifiere
Pl2
Poluat moderat prin acidifiere
Pl3
Poluat puternic prin acidifiere
Pl4
Poluat foarte puternic prin acidifiere
Pl5
Poluat excesiv prin acidifiere
Pm1
Poluat slab prin exces de apa
Pm2
Poluat moderat prin exces de apa
Pm3
Poluat puternic prin exces de apa
Pm4
Poluat foarte puternic prin exces de apa
Pm5
Poluat excesiv prin exces de apa
Pn1
Poluat slab prin exces sau carente de elemente nutritive
Pn2
Poluat moderat prin exces sau carente de elemente nutritive
Pn3
Poluat puternic prin exces sau carente de elemente nutritive
Pn4
Poluat foarte puternic prin exces sau carente de elemente nutritive
Pn5
Poluat excesiv prin exces sau carente de elemente nutritive
Po1
Poluat slab prin compactare, inclusiv formare de crusta
Po2
Poluat moderat prin compactare, inclusiv formare de crusta
Po3
Poluat puternic prin compactare, inclusiv formare de crusta
Po4
Poluat foarte puternic prin compactare, inclusiv formare de crusta
Po5
Poluat excesiv prin compactare, inclusiv formare de crusta
Pp1
Poluat slab prin acoperirea solului cu sedimente produse prin eroziune
23
Pp2
Poluat moderat prin acoperirea solului cu sedimente produse prin

eroziune
Pp3
Poluat puternic prin acoperirea solului cu sedimente produse prin
eroziune
Pp4
Poluat foarte puternic prin acoperirea solului cu sedimente produse de

eroziune
Pp5
Poluat excesiv prin acoperirea solului cu sedimente produse prin

eroziune
Pq1
Poluat slab cu pesticide
Pq2
Poluat moderat cu pesticide
Pq3
Poluat puternic cu pesticide
Pq4
Poluat foarte puternic cu pesticide
Pq5
Poluat excesiv cu pesticide
Pr1
Poluat slab cu agenti patogeni contaminati (agenti infectiosi, toxine,

alergenti etc.)
Pr2
Pr3
Pr4
Pr5
Poluat moderat cu agenti patogeni contaminati (agenti infectiosi,

toxine, alergenti etc.)
Poluat puternic cu agenti patogeni contamonati (agenti infectiosi,
Poluat foarte puternic cu agenti patogeni contaminati (agenti infectiosi,
Poluat excesiv cu agenti patogeni contaminati (agenti infectiosi, toxine,
alergenti etc.)
Identificarea, caracterizarea si cartografierea solurilor poluate reprezinta una din etapele

de studiu de cea mai mare importanta pentru fundamentarea stiintifica a masurilor necesare
combaterii proceselor de degradare a solurilor, de prevenire a tuturor fenomenelor ce ar fi in
masura sa determine o diminuare a fertilitatii.
24
SURSE SI PROCESE DE POLUARE

A SOLURILOR SI PROBLEMELE SPECIFICE
ALE DEPOLUARII LOR
Intrucat cea mai mare parte din tipurile de poluare a solului dupa natura si sursa
poluantului (lucrarile de excavare la zi, deponii, dejectii animale si umane, saraturarea,
acidifierea, compactarea, exces de apa etc.) au facut obiectul unor subcapitole prezentate anterior
(inclusiv in volumul I din 1988) in prezentul volum vom aborda alte surse si procese de poluare
intalnite tot mai des, specifice contemporaneitatii.
Ca urmare a activitatii economice a omului are loc poluarea mediului inconjurator cu
diverse produse chimice folosite in procesul productiei agricole, cu reziduuri industriale solide,
lichide si gazoase, cu reziduuri organice de la complexe si ferme de animale, de la statiile de
epurare ale oraselor mari, cu detergenti, cu produse ale fisiunii nucleare si cu viata lunga, cu
produse de la arderea combustibilului etc.
Efectul poluarii chimice asupra biosferei are in lumea contemporana un caracter global.
Astfel, este cunoscuta influenta niciva a emanatiilor industriei tarilor din Europa Occidentala
asupra lumii animale si vegetale a Scandinavei. In Suedia si Norvegia cad ploi acide (care contin
acid sulfuric) format ca urmare a intreactiunii anhidrei sulfuroase din zonele industriale din
Germania si Franta cu umiditate atmosferica. Analiza ghetii din Groenlanda a aratat ca aceasta
contine plumb, iar timpul aparitiei acestui element acolo a coincis cu epoca dezvoltarii accelerate
a automobilismului. In organismul pinguinilor care traiesc permanent in Antarctica s-a descoperit
DDT, utilizat pe scara larga in agricultura tarilor dezvoltate pentru eliminarea insectelor nocive.
Deci, mediul in care traim, se schimba permanent din punct de vedere chimic ca urmare a
activitatii economoce a omului.
Ca urmare se considera ca fiind oportuna, in contextul acceptiunii moderne a notiunii de
poluare a solurilor, abordarea stiintifica si a altor tipuri de poluare:
1. poluarea solului cu metale grele;
2. poluarea solului cu substante purtate de aer;
3. poluarea solului cu petrol;
4. poluarea solului cu pesticide.
Aceste tipuri de poluare a solului apar tot mai frecvent si pe suprafete in continua crestere.
25
POLUAREA SOLURILOR CU METALE GRELE

GENERALITATI
In ultima vreme in literatura stiintifica de specialitate a aparut termenul metale grele,
care a capatat de la inceput un sens negativ. De acest termen sunt legate reprezentari despre ceva
toxic, periculos pentru organismele vii: fie acestea animale sau plante. Metalele grele constituie o
grupa de elemente chimice care au densitatea mai mare decat 5 g/cm 3. Termenul este preluat din
literatura tehnica, unde matalele sunt clasificate in usoare si grele. Pentru clasificarea biologica ar
fi mai corect sa se ia in considerare nu densitatea, ci masa atomica, adica sa se considere metale
grele toate metalele cu masa atomoca relativa mai mare de 40.
Ideea despre toxicitatea obligatorie a metalelor grele este o eroare, deoarece in acesata
grupa intra cuprul, zincul, molibdenul, cobaltul, manganul, fierul, adica elemente a caror
importanta bilogica pozitiva a fost demult descoperita si dovedita. Unele din acestea au capatat in
agricultura denumirea de microelemlnte, fapt legat nu de marimea lor, ci de concentratiile in care
sunt necesare organismelor vii. Deci macroelementele si metalele grele sunt notiuni care se refera
la elemente chimice din aceeasi grupa dar utilizate in sensuri diferite, caracterizand cel mai
adesea concentratia lor in sol, in ingrasaminte, in produse vegetale si animale (tab.13) (Kloke,
1980). Este firesc sa se utilizeze termenul metal greu cand este vorba de concentratii
periculoase pentru organismele animale ale unui element cu masa atomica relativa mai mare de
40 si sa se vorbeasca despre acelasi metal ca microelement in cazul in care el exista in sol, plante,
organismul animal si uman in concentratii netoxice sau se utilizeaza in cantitati mici ca
ingrasamant sau adaos mineral in furaje pentru a imbunatati conditiile de crestere si dezvoltare a
plantelor si animalelor.
Este necesar de subliniat ca evolutia societatii umane a fost strans legata de tehnologia
obtinerii si prelucrarii metalelor. Nu intamplator sociologii disting in istoria omenirii epoca
bronzului, epoca fierului ca etape de dezvoltare a societatii. Timpul in care traim noi este adesea
denumit era atomica sau era electronicii. Dar ar fi corect ca el sa fie denumit epoca polimetalica,
deoarece si energetica atomica si electronica sunt legate de o multime de metale si aliaje diverse.
Este normal ca extragand, prelucrand si curatind metalele de alte impuritati omul nu
numai ca le da viata noua, ci contribuie si la raspandirea lor intensiva in mediului ambiant.
Metalele patrund in atmosfera sub forma de emisii gazoase si fumuri, precum si ca praf tehnogen,
cu apele de scurgere ele patrund la acumularile lor de migrare, iar din apa si atmosfera intra in
sol, unde procesele lor de migrare se incetinesc foarte mult. Solul, avand o capacitate mare de
adsorbtie cationoca, retine foarte bine ionii matalici pozitivi. De aceea patrunderea lor
permanenta, chiar si in cantitati mici, intr-un timp mai indelungat, poate duce la o acumulare
substantiala de metale in sol.
TABEL 13
26
DATE ORIENTATIVE PRIVIND CONCENTRATIILE TOLERABILE

ALE UNOR ELEMENTE POLUANTE, IN TERENUL ARABIL
Concentratia totala a elementului poluant in sol uscat

Elementul
in aer (ppm)
Frecventa
Soluri poluate cu
Tolerabila
elementul respectiv
(pana la )*
As-Arsen
0,1-20
8000
20
B- Bor
5-20
1000
25
Be-Beriliu
0,1-5
2300
10
Br-Brom
1-10
600
10
Cd-Cadmiu
0,01-1
200
Co-Cobalt
1-10
800
50
Cu-Cupru
1-20
22000
100
Cr-Crom
2-50
20000
100
F-Fluor
50-200
8000
200
Ga-Galiu
0,1-10
300
10
Hg-Mercur
0,01-1
500
Mo-Molibden
0,2-5
200
Ni-Nichel
2-50
10000
50
27
Pb-Plumb
0,1-20
4000
100
Sb-Stibiu
0,01-0,5
Se-Seleniu
0,01-5
1200
10
Sn-Staniu
1-20
800
50
Tl-Taliu
0,01-0,5
40
Ti-Titan
10-5000
20000
5000
U-Uraniu
0,01-1
115
V-Vanadiu
10-100
1000
50
Zn-Zinc
3-50
20000
300
Zi-Zircon
1-300
6000
300
Concentratii maxime intalnite in soluri pana in anul 1980.
Cunoasterea continuturilor totale naturale si a rolului important al metalelor grele si

arsenului in soluri (tab. 14) si plante (Bowen 1966) permit o apreciere a efectelor acestora si
luarea masurilor corespunzatoare in vederea mentinerii fertilitatii solului si a calitatii higienice a
productiei vegetale.
TABEL 14
CONTINUTUL TOTAL DE METALE GRELE SI ARSEN IN SOLURI,

(mg la 1 kg s.u.)
28
Continutul
Metalul
Mediu
Domeniul de
variatie
a
continutului
Metalul
Continut
mediu
Domeniul de
variatie
a
continutului
Argint
0,1
0,01-5
Nichel
40
10-1000
Arsen
6,0
0,1-40
Plumb
10
2-200
Bariu
500
100-3000
Radiu
8*10-7
(3-20)*10-7
Cadmiu
0,06
0,01-0,7
Staniu
10
2-200
Cobalt
8,0
1,0-40
Thoriu
0,1-12
Crom
100
5,0-3000
Titan
5000
1000-10000
Cupru
20
2-100
Uran
0,9-9,0
Fier
38000
7000-550000
Vanadiu
100
20-500
Mercur
0,03
0,01-0,3
Yttriu
50
25-250
Lantan
30
1-5000
Zinc
50
10-300
Mangan
850
100-4000
Zirconiu
300
60-2000
Molibden
2,0
0,2-5
Strontiu
300
50-1000
V.P. Temco s.a. (1980) propun urmatoarea grupare a solurilor in functie de gradul de
poluare: grupa celor slab poluate (solurile cu continutul elementului intre 2 si 10 Clarke); grupa
celor mediu poluate (intre 10 si 30 Clarke) grupa puternic poluate (mai mult de 30 Clarke).
Compararea perturbarilor aparute la plante in conditiile unui mediu inconjurator schimbat
din punct de vedere chimic cu plantele normale, crescute in conditiile unui continut de fond de
metale grele dezvaluie caracterul urmarilor unor astfel de schimbari.
Poluarea cu metale grele a atmosferei, solului si apei in landsafturile culturale este
ingrijoratoare nu numai pentru ca poate scadea apreciabil productivitatea plantelor (in primul
rand a celor agricole, necesare pentru nutritia omului si animalelor), perturba fitocenozele
formate in mod natiral, determina in anumite conditii un pericol de distructie serioasa a
potentialului de asimilare al fitomasei, duce la perturbarea proceselor normale de organogeneza
la aparitia unor schimburi teratologice specifice, care apar la plnte din diverse grupe sistemstice
ci si pentru ca inrautateste in mod inevitabil calitatea igienica a mediului de viata omului, inclusiv
calitatea igienica a produselor agricole. In cenusa plantelor creste continutul de radionuclizi,
metale grele, iar componenta cenusei plantelor trebuie considerata un indicator principal al
29
calitatii, deoarece chiar si in cazul unei componente biochimice optime din punct de vedere
nutritional, planta poate deveni periculoasa pentru sanatatea animalelor sau omului daca in
cenusa ei vor exista cantitati inadmisibile de radiu, poloniu, plumb, strontiu, cobalt, mercur,
cadmiu, si alte metale grele. Problema se complica prin faptul ca plantele superioare fara vreun
semn de otravire sau schimburi patologice pot contine concentratii de metale grele periculoase
pentru animale si om.
Despre deosebita importanta igienica a substantelor minerale care intra in compozitia
plantelor vorbesc cazuririle de imbolnaviri endemice, aparute in conditiile unei insuficiente acute
sau unui exces in circuitul geochimic al substantelor al unui sau altui element biologic important
sau al unui grup de elemente. Caracterul endemiilor poate fi diferit: de la foarte acut, cand se
observa imbolnaviri in masa, pana la foarte slab, cand sunt supusi imbolnavirii indivizi separati,
mai sensibili la conditiile nefavorabile.
In natura s-au descoperit provincii naturale sarace in iod, fluor, cobalt, molibden si alte
elemente. Insufuicienta lor duce la imbolnavirea oamenilor, animalelor si plantelor. Exista de
asemanea provincii cu continut crescut de elemente ca strontiu, seleniu, arsen, cobalt, molibden
etc. Animalele si plantele din astfel de provincii sunt supuse unor imbolnaviri specifice,
determinate de excesul de elemente de acest fel.
Presiunea metalica asupra biosferei, conditionata de activitatea economica a omului,
poate determina anomalii tehnogene geochimice, dimensiunile carora vor creste continuu, pe
masura dezvoltarii activitatii economice a oamenilor. Sarcina noastra consta in studierea situatiei
aparute si in stiinta de a actiona impotriva dezvoltarii negative a procesului de poluare a mediului
inconjurator cu matale grele. Pentru acesta este necesar sa cunoastem pericolul potential al
diverselor metale, legitatile comportamentului lor in sistemul sol-planta, caracterul si intensitatea
includerii lor in lantul nutritional.
PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENTEAZA

MOBILITATEA METALELOR GRELE IN SOLURI
In unul si acelasi sol metalele grele exista in forme diferite si pot avea incarcatura pozitiva
(M+) cationi, sau negativa (M-) anioni ai acizilor (cromic, molibdenic etc.). In functie de pH-ul
solului elementele amfotere pot fi incarcate pozitiv sau negativ (M+-), iar in unele soluri pot exista
de asemenea forme neutre ale metalelor (M). Rezulta ca metalele grele din sol pot fi reprezentate
ca o suma a unor forme diverse.
Influentand complexul adsorbtiv al solului (CAS) in directia scaderii mobilitatii metalelor,
nu putem obtine un efect pozitiv relativ la toate formele metalelor existente in sol. Camerlynck si
Kiekens (1982) dau urmatoarea schema de interactiune a metalului cu sol (tab. 15).
30
TABEL 15
Influenta tipului de schimb din sol
asupra mobilitatii ionilor
Se retin de complexul
Nu se retin de complexul
adsorbtiv al solului
Tipul de schimb
adsorbtiv al solului
Anionic
M-, M+-
M+, M
Cationic
M+, M+-
M-, M
Combinat
M+, M-, M+-
Toate solurile au un tip combinat de schimb ionic, dar cu o specializare cationica sau
anionica mai bine exprimata. In solurile zonei necernoziomice este exprimat cel mai bine de
tipul de schimb cationic.
Capacitatea de adsorbtie a solurilor este conditionata de existenta unei fractii marunt
dispersate a unor minerale diverse, substanta minerala, acizi minerali si organici. In functie de
factorii ce o determina, capacitatea de adsorbtie a fost impartita in fizica, chimica, biologica si
fizico-chimica.
Capacitatea de adsorbtie fizica a solurilor este legata de dimensiunea particulelor fractiei
minerale; crste in functie de micsorarea dimensiunilor acestora, intrucat creste suprafata totala de
retinere moleculara.
Caracterul suprefetei are o importanta hotaratoare pentru aparitia proprietatilor adsorbite.
Astfel, gradul de maruntire a cuartului nu are practic nici o influenta asupra capacitatii de
adsorbtie cationica, spre deosebire de particulele de vermiculit sau montmorillonit minerale
argiloase cu structura stratificata, in care straturile se pot separa pe o anumita distanta de care
depinde adsorbtia cationica de echilibru.
Solurile argiloase sau luto-argiloase, care contin vermiculit, montmorillonit si alte
minerale de acest fel, au o mare capacitate de adsorbtie. Capacitatea de schimb cationic pentru
100 g de argile diverse este aproximativ 3-15 mg-echiv. Pentru caolinit, 10-40 mg-echiv. Pentru
illit si clorit, 80-160 mg-achiv. Pentru montmorillonit si 100-150 mg-echiv. . De aceea solurile cu
31
aceeasi alcatuire granulometrica se pot deosebi substantial in privinta capacitatii se schimb

cationic. Asefel, solurile argiloase, a caror compozitie mineralogica este reprezentata cu
precadere de caolinit, pot avea aceeasi capacitate de adsorbtie ca si cele nisipo-lutoase si
nisipoase.
Coloizii minerali si organici din sol au cu precadere o incarcatura negativa, de aceea au o
capacitate bine exprimata de adsorbie a cationilor ioni de metale incarcati pozitiv.
Mineralele argiloase necristaline, cum sunt alofanul, ceolitul si altele pot fixa si adsorbi
atat cationii, cat si anionii. Sorbtia metalelor grele de catre minerale scade cu cresterea aciditatii
solului. Pentru micsorarea mobilitatii si fitotoxicitatii metalelor in soluri cu capacitate mica de
schimb cationic este necesara administrarea de argile care contin montmorillonit sau vermiculit.
O alta parte foarte importanta a solului este substanta organica, reprezentata de totalitatea
resturilor vegetale si microorganisme. Substanta organica sufera o serie intreaga de transformari
sub actiunea microorganismelor, formand humusul. In componenta humusului intra acizii
huminici si fulvici. Substanta organica din sol contine elementele superioare si microbiene.
Aceasta parte componenta a solului se carcterizeaza printr-o capacitate mare de retinere a apei,
precum si de adsorbtie cationoca si anionica. Metalele grele sunt usor adsorbite de substanta
organica din sol. Pe de alta parte, anumiti compusi organo0minerali ai unor metale pot avea o
mobilitate mare si sub forma unor astfel de complexe ele migreaza usor cu apa din sol si pot
patrunde in plante.
Studiul solubilitatii compusilor Mn, Pb, Co, Zn, Ni si Cu cu functie de mentinere in sol a
substantei organice a aratat ca solubilitatea compusilor de Cu, Ni si Zn din complexele organice
creste cu maximum 10% in cazul cresterii cantitatii de substanta organica din sol pana la 75%. La
Mn solubilitatea intregii cantitati ajunge la 30% la un continut de 50% substanta organica in sol.
Trebui observat ca substanta organica este cel mai bun adsorbant al metalelor grele in comparatie
cu coloizii minerali, mai ales in mediu acid. Capacitatea substantei organice din sol de a adsorbi
cationii si anionii metalelor grele este diferita pentru elementele diferite. Elementele cu raza
ionilor 0,052-0,093 nm pot ocupa pozitia octaedrica a Al, Fe si Mg in octaedrele mineralelor
argiloase. Manganul, zincul, cuprul, cobaltul, nichelul si cromul au raze ale ionilor
corespunzatoare si se pot fixa in aluminosilicati. Plumbul si cadmiul au ioni mari si de aceea ei se
adsorb greu de argile, dar pot fi retinuti de substanta organica. Toate acestea duc la concluzia ca
solurile diferite adsorb si retin diferit metalele grele.
De obicei compusii metalici complecsi sunt instabili si se distrug usor in sol sub actiunea
diferitilor factori. Stabilitatea compusilor metalici complecsi se micsoreaza in urmatoarea ordine:
Hg2+>Cu2+>Ni2+>Pb2+>Co2+>Zn2+>Cd2+>Fe2+>Mn2+>Mg2+>Ca2+.
Intre micelurile din sol cu metalele adsorbite in forma schimbabila si compusii complecsi
ai metalelor cu liganzi se stabileste un anumit achilibru dinamic. Metalele, trecand in solutia de
sol, pot intra in reactie cu lianzii. Descompunandu-se, ultimii elibereaza metale, care se adsorb
prin schimb din solutia de sol de catre coloizii minerali si organici:
Micela ZnZn2++L4-ZnL232
din sol CuCu2++L4-CuL2in care:

L4- este ligandul sau agentul complex cu 4 valente.
Pentru metalele grele este foarte important adsorbtia chimica sau precipitarea depunerea
sub forma de compusi greu solibili (carbonati, fosfati sau hidroxizi, precum si sulfuri). Astfel, la o
temperatura de 250C carbonatul de cadmiu are constanta de solubilitate 2,5*10-14, sulfura 1*10-29,
iar hidroxidul 1,2*10-14.
Precipitarea metalelor sub forma de compusi greu solubili are loc in cazul in care in sol
exista o concentratie suficienta de metal in solutie si sunt prezenti in cantitate corespunzatoare
anioni ai unor acizi iar formarea precipitatului este posibila la concentratii diferite, foarte scazute
in solutie, mai ales cu ioni ai acizilor fosforici.
Absorbtia biologica a metalelor consta in scaderea mobilitatii lor legat de trecerea in
substanta organica vie atat a organismelor superioare, cat si a celor inferioare care traiesc in sol
(Kloke, 1980). O anumita parte din formele cele mai mobile ale metalelor, stibiului si seleniului
patrunde in plante prin sistemul radicular (tab. 16).
TABELUL 16
Continutul de metale, arsen, stibiu si seleniu
I
Elementul
in plante si exportul lor prin recolta
Continutul in
material
vegetal
Export
(mg/kg s.u.)
(g/ha/an)
Elementul
Continutul in
material
vegetal
Export
(mg/kg s.u.)
(g/ha/an)
33
Sb
0,06
15
Mo
0,3 5
10 50
As
0,1 1
1 55
Ni
0,4 3
10 30
Be
0,1
0,5 1
Hg
0,005 0,01
0,2 1,5
Pb
0,1 5
1 88
Se
0,02 2,0
1 15
Cd
0,05 0,2
0,3 8
0,1 10
1 100
Cr
0,2 1
1 10
Zn
15 100
100 500
Co
0,3 0,5
16
Sn
0,8 - 6
5 50
Cu
2 12
30 - 150
Prima etapa a absorbtiei biologice a metalelor de catre plante o constituie absorbia

electrostatica la suprafata radacinii, apoi metalele patrund in tesuturile plantelor si intra in diverse
reactii biochimice. Daca metalele se absorb de catre plantele de cultura, ele se indeparteaza cu
recoltele si solurile se elibereaza in acest fel de o parte din formele cele mai mobile ale
elementelor. Un alt aspect al absorbtiei biologice il constituie asimilarea metalelor de catre
microorganisme bacterii, fungi, alge. Exista bacterii si fungi care produc anumite substante care
inlesnesc patrunderea metalelor in celule. In cazurile in care in solurile poluate vietuiesc
microorganisme rezistente la metale grele acestea sunt capabile sa retina o cantitate insemnata de
elemente toxice. Astfel, Cu se leaga de suprafata celulei, iar Hg patrunde in interiorul acesteia,
unde se leaga cu anumite grupe functionale, cum sunt moleculele fermentilor. Microorganismele
sunt capabile sa concentreze metalele grele in interiorul celulelor sau la suprafata lor; in aceasta
situatie o parte din microorganisme mor, fapt ce depinde de starea fiziologica a celulelor si
conditiilor mediului inconjurator.
O influenta deosebita asupra mobilitatii metalelor are pH-ul solului. In domeniu acid
mobilitatea multor metale grele este crescuta si se micsoreaza pe masura neutralizarii aciditatii
mediului. In timpul neutralizarii se observa o crestere a capacitatii de adsorbtie cationaca a
solurilor. Fe, Al, Mn aflate in solurile acide in forme mobile se transforma prin neutralizare in
hidroxizi insolubili, care formeaza coloizi ce adsorb bine alte metale grele din solutia de sol.
Exista o serie de metale, a caror mobilitate creste cu neutralizarea solului. Printre ele se numara
molibdenul si cromul, care pot forma in mediu slab acid si alcalin saruri solubile ale acizilor
molibdenic si cromic. In acest caz molibdenul si cromul sunt elemente hexavalente si intra in
componenta anionilor.
Cresterea mobilitatii cromului trivalent si hexavalent prin amendarea calcica a solului acid
s-a observat in cadrul unor experiente cu mazare in vase de vegetatie (tab. 17).
34
TABELUL 17
Translocarea cromului tri si hexavalent din solul acid
si cel amendat calcic in plantele de mazare
Continutul de Cr*
Varianta
in planta
in sol
(mg/kg s.u.)
(mg/kg)
Martor NPK
0,6
Urme
NPK+5mg/kg Cr3+
1,0
1,3
NPK+10mg/kg Cr3+
1,8
1,5
NPK+15mg/kg Cr3+
0,9
2,8
Martor NPK+amendament calcic 0,6

NPK+5mg/kg Cr3+ , amendament calcic
4,0
3+
NPK+10mg/kg Cr +amendament calcic
4,6
3+
NPK+15mg/kg Cr + amenadment calcic
3,8
6+
NPK+5mg/kg Cr
3,8
NPK+10mg/kg Cr6+
4,3
NPK+15 mg/kg Cr6+
4,3
NPK+5 mg/kg Cr6++amendament calcic
3,5
NPK+10 mg/kg Cr6++amendament calcic
4,3
NPK+15mg/kg Cr6++ amendament calcic
4,6
1,0
1,7
3,0
3,8
1,3
2,3
3,0
2,8
3,0
3,5
35
* Cromul s-a extras din sol cu o solutie tampon-acetat cu pH 4,8
In sol acid (pH 4,5) luto-nisipospodzolic argiloiluvial (luvisol albic) s-au introdus saruri
de crom tri- si hexavalent in cantitate de 5, 10 si 15 mg/kg sol. Schema experientei prevedea
studierea mobilitatii cromului si a trecerii lui in plante din sol acid si sol amendat calcic.
Amendarea s-a facut pentru intreaga aciditate hidrolitica.
Sub actiunea amendamentului calcic patrunderea cromului trivalent in plantele de mazare
a crescut (in faza de inflorire) aproximativ de 4 ori si a atins nivelul in variantele cu crom
hexavalent, in timp ce amendarea calcica n-a avut nici o influenta asupra concentratiei cromului
in plante cand aceste a fost introdus in sol in forma hexavalenta. In cazul amendarii calcice s-a
observat o anumita cresterte a cantitatii cromului mobil in sol.
Dupa cum s-a aratat anterior, mobilitatea metalelor grele in sol si fitotoxicitatea lor este
influentata de valenta metalelor, care depinde de conditiile de oxido-reducere formate in sol. In
solurile bine aerate, structurate si usoare se dezvolta procese de oxidare, determinate de cuplarea
ionilor substantelor aflate in fazele solida si lichida a solului cu oxigenul gazos din aer.
In conditiile unei umiditati excesive, cand in sol predomina procesele anaerobe de
descompunere a substantei organice, microorganismele utilizeaza pentru respiratie oxigenul din
compusii oxidati, reducandu-i. Astfel, se formeaza compusi ai fierului bivalent, cuprului
monovalent, manganului bivalent etc.
Zincul, cuprul, nichelul, cobaltul, uraniul sunt mobile in conditii de oxidare, si migreaza
foarte slab intr-un mediu in care predomina procesele de reducere.
Astfel, in sol se gasesc forme ale metalelor, diferite din punct de vedere al solubilitatii si
mobilitatii: insolubile, care intra in componanta mineralelor din sol; schimbabile, aflate in
echilibru dinamic cu ionii metalului in solutia de sol; mobile, solubile, existente in solutia de sol.
Intre ele exista o stransa legatura si este posibila transformarea reciproca a formelor.
Cunoasterea factorilor de baza care influenteaza mobilitatea metalelor grele din sol indica
procedeele cele mai eficiente de scaderea fitotoxicitatii lor si de trecere in plante.
FITOTOXICITATEA METALELOR GRELE
Elementele din care sunt formate plantele pot fi impartite conventional in doua grupe:
prima elemente structurale din care sunt construite moleculele compusilor organici de baza
36
(proteine, lipide, glucide), a doua cele functionale. Ultimele participa activ la sinteza
compusilor structurali, dar, de regula, nu intra in acestia. Acestea se caracterizeza printr-o
activitate biologica intensa, sunt adesea cofactori ai unor fermenti, influenteaza permeabilitatea
biomembranelor, contribuie la reasezarea mai favorabila a metabolitilor in interiorul plantei.
Dupa indicele cantitativ se obisnuieste sa se imparta elementel minerale in
macroelemente, microelemente si in ultramicroelemente.
De regula macroelementele intra in componenta formatiunilor strcturale. O exceptie
formeaza potasiul, continutul caruia in planta depaseste adesea continutul altor macroelemente,
dar in organism el nu formeaza compusi strcturali, ci indeplineste un rol functional. Toate
elementele structurale intra in categoria celor usoare, cu masa atomica relativa mai mica de 40.
In general microelementele sunt elemente functionale, deoarece intra in componenta
fermentilor, vitaminelor si a altor substante biologic active. Ele catalizeaza procesele de sinteza a
compusilor organici si satisfac necesitatile organismului, patrunzand in acesta in cantitati mici.
Insuficienta unui sau altui microelement necesar plantei determina dereglari serioase ale
metabolismului si duce la scaderea substantiala a productiei si calitatii acesteia. Datorita
insuficientei elementelor functionale plantele sufera adesea de diverse boli. S-a stabilit ca
insuficienta fierului duce la cloroza, carenta cuprului la imbolnavirea cerealelor de ciuma alba,
carenta de molibden la oboseala trifoiului etc.
Un loc deosebit trebuie acordat ultramicroelementelor. Acestea sunt metale cu toxicitate
mare, iar uneori si radioactive. Cu tot continutul lor foarte scazut in organism, ele pot influenta
sensibil metabolismul si procesele de crestere. Actiunea lor se poate manifesta prin stimularea
cresterii si sintezei anumitor compusi organici: glucide, proteine, lipide, pigmenti etc. de aceea
uneori efectul pozitiv al ultramicroelementelor prezinta un anumit interes economic. Dar efectele
pozitive observabile se explica, cel mai probabil, nu prin necesarul biologic de astfel de elemente,
ci printr-o intoxicatie stimulatoare a organismului sub actiunea unor microdoze de substante
otravitoare. De aceea utilizarea ultramicroelementelor in practica vegetala este probematica
deoarece, utilizandu-le sub forma de ingrasaminte, este foarte usor de trecut limita actiunii
pozitive si de obtinut un rezultat negativ. Totodata, acumularea multora din ele in planta prezinta
un anumit risc pentru sanatatea oamenilor si animalelor, se repecurteaza negativ asupra calitatii
higienice a productiei, duce la scaderea productivitatii.
Daca pentru elementele biogene usoare diapazonul concentratiilor accesibile in madilu de
viata al plantelor este foarte larg, pentru micro- si ultraelemente, care cuprind cu precadere grupa
metalelor grele, intrevalul optim sau nenociv de concentratie este foarte ingust.
Actiunea toxica a metalelor asupra plantei se poate observa legat de factorul cel mai
vizibil cresterea, respectiv productia de biomasa.
Metalel grele sunt otravuri protoplasmatice, toxicitatea lor creste pe masura cresterii
masei atomice relative. Se considera foarte toxice acele elemente care au actiune nociva asupra
organismelor test in concentratie de pana la 1 mg/l. Printre aceste elemente se numara Ag +,
Be2+, Hg2+, Sn2+ si, probabil, Co2+, Ni2+, Pb2+, Cr2-4. Mediu toxice sunt elemente care au actiune de
inhibitie la concentratii intre 1-100 mg/l; arseniatii, boratii, bromatii, cloratii, permanganatii,
37
molibdatii, antimonatii, selenatii precum si ionii de As, Se, Al, Ba, Cd, Cr, Fe, Mn, Zn, s.a. Slab
toxice sunt elemntele care au rar efect negativ la un nivel de mai mult de 1800 mg/l : Cl -, Br -, I-,
Ca2+, Mg2+, K+, Na+, Rb+, Sr2+, Li+, NO -3, SO2-4 s.a.
Toxicitatea metalelor grele se poate manifesta diferit. Multe metale cum ar fi cuprul si
mercurul, inhiba in concentratii toxice activitatea fermentilor.
Aceste metale formeaza cu molecule organice compusi complecsi, capabili sa patrunda
prin membrana celulelor. Mercurul, plumbul, cuprul, beriliul, cadmiu si argintul inhiba in
principal fosfataza bazica, catalaza, oxidaza si ribonucleaza.
Metalele grele cum sunt aluminiul, bariul si fierul sunt capabile sa formeze precipiatii cu
PO , SO43- si alti anioni si sa impiedice participarea unor metaboliti de importanta majora, cum
ar fi ATF (adenozin trifosforic).
34
Anumite metale grele interactioneaza cu mambrana celulara, schimband permeabilitatea

acesteia si alte particularitati. Astfel, Au, Cd, Cu si Fe 2+ determina uneori ruperea membranelor
celulare, altele concureza cu matalele necesare plntelor si deterioreaza rolul lor functional
important. Astfel, Li concureaza cu Na; Cs inlocuieste K; Ba si Sr inlocuieste Ca; Cd inlocuieste
Zn.
Fitotoxicitatea metalelor si rezistenta plantelor depind de multe conditii. O importanta
deosebita are cantitatea de metal din solutia de sol. Exista specii de plante capabile sa
concentreze anumite metale grele fara semne evidente de inhibitie, insa sunt prea putine datele cu
privire la mecanismul de rezistenta al diverselor culturi la concentratii crscute de metale grele.
Rezistenta plantei la un metal nu este, de regula, valabila si pentru altele. Se poate presu[une ca
aceasta particularitate a organismului se afla sub control genetic si poate fi utilizata pentru
realizarea unor noi soiuri de plnte, capabile sa dea recolte nepoluate pe soluri in care s-au
acumulat metale grele.
Fitotoxicitatea metalelor este influentata de factorii de sol, cum sunt reactia capacitatea de
schimb cationic, continutul de substanta organica. Mentinerea reactiei la valori apropiate de
neutru in soluri cu continut semnificativ de metale grele previne fitotoxicitatea multora din ele,
dar aceleasi concentratii de metal la un pH de 5,5 sau mai mic pot deveni letale pentru plante.
Aciditatea solurilor accentueaza mobilitatea metalelor si asimilarea lor de catre sistemele
radiculare ale plantelor.
Substanta organica din sol nu retine uniform toate metalele; unele sunt fixate puternic,
altele slab. Asigurarea culturilor agricole cu elemente nutritive, faza de crestere, adancimea
patrunderii radacinilor, durata perioadei de vegetatie a plantelor influenteaza tolerantalor la
metale grele. Procesele agrotehnice cum sunt fertilizarea, amendarea calcica si altele pot scadea
sau accentua efectul toxic al metalelor.
Schimbarea unor conditii de crestere a plantelor, cum ar fi lumina, temperatura si
umiditatea influenteaza miscarea si transformarea metalelor grele in mediul de sol si plante,
precum si interactiunea dintre planta si metale.
38
Din cele expuse reiese ca este destul de stabilit nivelul fitotoxicitatii ionilor metalelor din
sol pentru plante si microorganisme. Aceasta problema trebuie solutionata de fiecare data pentru
diverse plante tinand seama de sensibilitatea lor la metale precum si pentru soluri diverse sub
aceasi specie de plante si avand in vedere utilizarea ingrasamintelor si amendamentelor, precum
si particularitatile genetice ale solului.
Absenta formelor mobile ale multor ultramicroelemente in sol sau in substratul nutritiv nu
inflenteaza cresterea si dezvoltarea plantelor, fapt ce dovedeste inutilitatea lor pentru plante.
Prezenta unor compusi solubili ai acestor elemente in sol duce la patrunderea lor in tesutul
plantelor. Astfel. In plante se acumuleaza elemente din a doua grupa a sistemului periodic al lui
Mendeleev: zinc, cadmiu, mercur.
Daca despre primul se stie ca este necesar plantelor si fara acesta se dezechilibreaza
metabolismul normal, este franta cresterea, inceteaza formarea semintelor, cadmiul si mercurul
sunt foarte toxice si apar in planta intamplator, ca urmare a poluarii solului cu aceste metale. Pe
langa aceasta, cadmiul poate actiona ca antagonist al zincului, dezechilibrand aportul acestuia in
planta.
Desi concentratiile obisnuite de cadmiu in materialul vegetal sunt in limitele 0,2-0,8 ppm,
in anumite cazuri la unele specii de plante continutul acestui element poate atinge 80 ppm si chiar
mai mult, fapt ce duce la scaderea productivitatii cu 25%. Legume cum sunt salata, spanacul pot
contine chiar 100 ppm cadmiu fara sa manifeste simptome de otravire. Plantele poluate pot
contine 400 ppm cadmiu si chiar mai mult. Prin contrast cu alte elemente minerale, cu exceptia
zincului, cadmiul se poate acumula in cantitati relativ mari in organele generatoare. In medie
continutul sau in boabe creste de la 0,2 la 4 ppm (in paie de la 0,1 la 12 ppm).
In experienta lui Parvinina s.a. (1981) privind cresterea orzului in solutii nutritive
continand cadmiu in concentratii de 0,5-100 mg/l, s-a stabilit ca in cazul unui adaos de cadmiu in
mediul nutritiv nu se formau spice, iar concentratia de 100 mg/l a fost letala (plantele mureau in a
doua luna de crestere). Concebtratia de 10 mg cadmiu la 1 litru ducea la scaderea masei plantelor
cu 50% fata de martor.
Fitotoxicitatea mare a cadmiului se explica prin apropierea propietatilor sale chimece de
zinc. De aceea cadmiul poate participa in locul zincului in multe procese biochimice, deregland
functionarea unor fermenti cum sunt carboanhidraza, diverse dehidrogenaze, fosfatazele legate de
respiratie si alte procese fiziologice, precum si proteinaza si peptidaza care participa la
metabolismul proteinelor, fermentii metabolismului nucleic etc. Ca analog chimic al zincului
cadmiul il poate inlocui in sistemul enzimatic necesar pentru fosforilarea glucozei si in procesul
insotitor de formare si utilizare a glucidelor (hodratilor de carbon). Inlocuirea zincului de catre
cadmiu in organismul vegetal duce la carenta de zinc, care la randul sau determina inhibitia si
chiar moartea plantei. In functie de sensibilitatea plantei la cadmiu se poate alcatui urmatorul sir
crescator: tomate < ovaz < salata < ierburi de camp < morcov < ridiche < fasole < mazare <
spanac.
Careanta de zinc se observa adesea pe soluri usoare nisipoase levigate, precum si pe soluri
amendate in exces cu calciu, cu continut mare de fosfati, unde trece in compusi putin accesibili
plantelor. La carenta de zinc sunt sensibile cele mai multe dintre culturile pomicole, iar visinii,
39
piersicii, perii, caisii, merii, alunii, citricele si vita de vie se caracterizeaza printr-o mare
sensibilitate. Dupa sensibilitatea la carenta de zinc culturile de camp pot fi impartite in
urmatoarele grupe: foarte sensibile fasolea, soia, porumbul, hameiul, inul si ricinul; putin
sensibile cartoful, tomatele, ceapa, lucerna, sorgul pentru boabe, trifoiul rosu; insensibile
menta, ovazul, graul, orzul, secara, mazarea, sparanagheul, mustarul, morcovul, sofranul si
ierburile graminee.
Zincul are o fitotoxicitate mica si apare nu mai in caz de crestere mare a continutului sau
in sol. Astfel, pe soluri cu capacitate mica de adsorbtie cationica efectul toxic al zincului se
observa in caz de aport in cantitati de 400-700 ppm, iar pe soluri cu capacitate mare de adsorbtie
cationica 2000 ppm. Semenle de toxicitate a zincului la plante apar daca el este continut in
tesuturi in cantitate de 300-500 ppm. Continutul obisnuit de zinc in partile plantei sarace in
clorofila este de 7-27 ppm, in cele bogate in clorofila 40-95 ppm. Continutul de zinc din
culturile de graminee este mai mic decat in leguminoase.
Cuprul, element deosebit de important pentru plante, poate avea, in concentratii mari, o
actiune toxica de doua ori mai puternica decat a zincului. Simptomele de exces de cupru apar sub
forma de cloroza si de radacini laterale colorate in maro, la un continut in sol de 0,7-1,1 kg/ha
cupru in extract apos. Hodenberg (1974) indica existenta a doua feluri de reactie a plantelor la
excesul de cupru: otravirea latenta, cand planta nu mai poate da cresteri optime, iar simptomele
de otravire aproape nu se manifesta, si otravirea acuta, cand deteriorarile plantei sunt clar
exprimate. Cuprul din sol de 12 ori duce la acumularea lui in seminte, tuberculi, paie si frunze de
maximum doua ori mai mare. Acelasi autor a stabilit concentratiile limita de cupru toxice pentru
anumite plante. Astfel, la ovaz continutul toxic de cupru este de 10-12 ppm, iar pentru trifoi rosu
18,2-19,6 ppm. Astfel de concentratii pot inrautatii calitatea plantelor fara a se reflecta insa
asupra productivitatii.
Molibdenul este putin toxic pentru plante chiar daca este administrat in cantitate mare. Cu
cresterea pH-ului capacitatea de asimilare a molibdenului de catre sol scade, creste mobilitatea
acestuia si aportul in planta. Pe solurile alcaline plantele, cu deosebire trifoiul, sunt capabile sa
acumuleze o cantitate excesiva de molibden pana la 90 ppm.
Nu este inca dovedit daca nichelul este necesar plantelor si el este clasificat ca element
neesential. Chiar daca este necesar plantelor este nevoie de concentratii foarte mici. In culturile
acvatice de bob si porumb (Haselhoff, 1980) arata ca un continut de nichel de 2 mg/l a fost toxic.
Toxicitatea nichelului pentru plante apare mai des pe soluri acide. Fenomene de otravire sau observat la un continut in materialul vegetal de 50 ppm. Acest element trece usor in plante,
continutul lor in acestea poate fi mai mare decat in solul pe care cresc. In plantele de secara s-a
descoperit nichel in limitele 80-100 ppm, in tulpinile de cartof de 17,5 ppm.
Actiune toxica asupra plantelor pot avea fierul si manganul bivalent in cazul unei concentratii
mari in sol, mai ales la o aciditate crescuta si aparitia unor conditii anaerobe.
Fitotoxicitatea manganului existent in sol este strict legata de pH-ul acestuia si de
potentialul redox. Astfel, in solurile cu pH mai mic de 5,5 manganul se afla in forma solubila, iar
la pH 5,7 si 7,5 transformarea Mn 2+ in Mn4+ limiteaza mobilitatea acestuia ca urmare a formarii
40
unor compusi insolubili. De aceea in conditii de camp fitotoxicitatea manganului se observa

numai pe soluri puternic acide sau soluri amendate in exces cu calciu, cu reactie alcalina.
Semne de toxicitate ale manganului au fost descoperite la unele specii de plante care
traiesc pe soluri foarte acide. Un continut mare de mangan schimbabil (mai mult de 20 ppm)
poate constitui un motiv de necroza a scoartei merilor. Pe solurile acide cartoful poate suferi din
cauza toxicitatii manganului. In acest caz semne ale toxicitatii sunt dungile negre de pe tulpina,
care incep la baza si sunt foarte bine vizibile la formarea pedunculilor, ce devin foarte fragili. Un
astfel de fenomen s-a observat cand continutul de mangan din tulpinile de cartof a ajuns la 700
ppm.
Culturi relativ tolerante la mangan sunt ovazul, secara, sfecla de zahar, telina si bobul.
Orzul, cartoful si trifoiul rosu sunt caracterizate printr-o toleranta medie. Planta cea mai sensibila
la concentratii de mangan mobil in sol este varza.
Toxicitatea mercurului depinde de tipul de compusi chimici. Compusii organo-minerali ai
mercurului metil, dimetil si etilmercurul sunt cei mai toxici. Ionii de mercur si mercurul
metalic sunt mult mai putin toxici. S-a stabilit ca aplicarea de 25-37 kg/ha mercur nu micsoreaza
productivitatea graului, ovazului, orzului, trifoiului si timofticii, nu reduce activitatea de fixare a
azotului in sol. Aplicarea ca ingrasaminte a precipitatelor din apele uzate cu continut mare de
mercur a dus la acumularea acestuia in plantele de tomate pana la nivelul 12 ppm (Van Loon
1974).
La majoritatea plantelor concentratia de mercur variaza intre 0,01 si 0,2 ppm.
Experientele in vase de vegetatie au relevat deregalrea proceselor de crestere la un continut de
mercur in sol mai mare de 50 ppm, iar in cazul unor cantitati ce depasesc 1000 ppm s-a observat
otravirea plantelor (Kloke s.a., 1974).
In cazul patrunderii in sol a unor cantitati mari de arsen pericolul pentru plante nu este prea mare
datorita capacitatii lor de a elimina acest element din tesuturile organelor aeriene. El devine o
sursa de risc numai daca patrundere in cantitati mari in soluri usoare.
Exista date privind faptul ca stibiul prezinta un anume risc in concentratii scazute.
Cel mai mic pericol pentru plante il prezinta plumbul. Continutul admisibil in furaje nu
trebuie, totusi, sa depaseasca 10 ppm. Plumbul poate micsora mobilitatea altor metale in sol, de
exemplu a molibdenului, formand cu anionul acidul molibdenic molibdat de plumb PbMoO4. El
poate avea o actiune similara si asupra anionilor acidului cromic, formand cromat de plumb si
micsorand mobilitatea cromului hexavalent.
Ionii de plumb care petrund in sol isi pierd foarte repede mobilitatea ca urmare a reactiilor
chimice insotite de formarea unor fosfati, sulfati, carbonati, cromati, molibdati, hidroxizi greu
solubili, precum si datorita asimilarii de catre coloizii organici si minerali. EI sunt retinuti mai
bine decat alti cationi de catre humusul din sol. La un pH apropiat de 6 plumbul se adsoarbe de
actre particulele argiloase sau trece intr-o forma carbonatica.
41
Concentratii foarte mari de plumb in sol pot inhiba in mare masura cresterea plantelor si
determina cloroza, conditionata de dereglarea aportului de fier.
Continutul obisnuit de plumb din culturile agricole utilizate pentru alimentatie este in limitele 1-5
mg/kg substanta uscata.
Fitotoxicitatea scazuta a plumbului se explica, se pare, prin prezenta in planta a unui
sistem functional de inactivare a elementului care patrunde in sistemul radicular. Cantitatea cea
mai mare de plumb ramane in radacinile plantelor. Experientele efectele de plumb ranane in
radacinile plantelor. Experientele efectuate de Garmas (1983) au aratat ca in paiele graului
patrunde mai putin de 1% (tab.18), iar in tulpinile de cartof 1-2% din plumbul continut in
radacini.
Tabelul 18
CONTINUTUL DE PLUMB IN DIVERSE ORGANE ALE GRAULUI

IN FAZA DE INFRATIRE SI COACERE (mg/kg s.u.)
Faza de infratire
Faza de coacere
Frunze
Radacini
Boabe
Paie
Radacini
2,6
8,2
0,5
3,3
6,6
25
7,6
315,2
0,7
7,2
431,5
50
11,2
421,2
0,7
10,5
2228,6
100
24,0
428,1
0,6
10,5
1843,0
200
28,2
3584,5
0,8
16,9
11107,0
Continut
Pb
de
(ppm)
42
In boabele de grau si tuberculii de cartof continutul de plumb nu a depins de doza de introducere

in sol, el a crescut foarte putin numai la o concentratie de 200 ppm.
Rubidiul, metal greu alcalin, este analogul chimic al potasiului. Fitotoxicitatea apare
numai in concentratii care deregleaza aportul de potasiu in planta in cazul carentei de potasiu in
mediu.
Ca metal greu prezinta un interes deosebit vanadiul. Importanta acestui element pentru
plante si animale nu este stabilita in totalitate. Se considera ca este necesar pentru unele
organisme vegetale inferioare (algele verzi), dar, probabil, nu este important pentru plantele
superioare. Concentratia de vanadiu in sol si plante variaza foarte mult. Concentratia obisnuita a
acestui element in ierburi este de 0,03-0,16 mg/kg substanta uscata. Analiza a 62 de probe de
plante de diverse specii a aratat o variatie a concentratiei de vanadiu intre 0,27 si 4,2 ppm
(Bertrand 1941). In cazul unei culturi pe nisip o cantitate de 0,14-1,4 ppm vanadiu ducea la
scaderea substantiala a productivitatii secarei si orzului ( Scharrer s.a. 1935).
Cultivarea fasolei si tomatelor pe nisip cu adaos de platina sub forma de H 2PtCl 6
(Hamner, 1942) a aratat ca la o concentratie de 1,4 ppm si mai mica nu are influenta asupra
plantelor, iar la 14 ppm devine toxica.
Taliul este caracterizat printr-o mare fitotoxicitate. O concentratie mai mare de 0,04 ppm
in solutia de sol este toxica.
Smile (1981) a studiat fitotoxicitatea cadmiului, cromului, cuprului, nichelului, plumbului si
zincului, adaugandu-le in mediu cate unul si in combinatii cate doua elemente. El a stabilit
urmatorul sir descrescator de fitotoxicitate: Cd>Ni>Cu>Zn>Cr>Pb. S-a stabilit de asemenea, ca
toxicitatea metalului pur este mai mica decat in combinatie cu alte metale.
Astfel, in experiente cu cateva specii de plante (plop negru, ovaz, porumb, ierburi, salata,
spanac si bob frantuzesc), cultivate pe depuneri de la apele uzate (pH H2O 6,7) cu continut de
substanta organica 44%, N-4,7%, P-0,7%, CaCO3 3,6g/100g, Cd 8,6 ppm, Ni 50 ppm, Pb
250 ppm, Zn 2300 ppm, s-au adaugat diverse concentratii de metale grele, sub forma de saruri
solubile. Reactia plantelor la metale grele s-a stabilit in functie de substanta uscata formata
(tab.19). Experienta a aratat ca dintre plante spanacul a fost cel mai sensibil la metale, iar cele
mai rezistente au fost ovazul si porumbul. Introducerea catorva metale deodata in mediul de
cultura a plantelor a dus la cresterea fitotoxicitatii acestor metale (tab.20).
In cazul poluarii complexe a solurilor cu metale grele apare necesitatea de a utiliza un
anumit criteriu pentru aprecierea pericolului potential. Un astfel de criteriu poate fi o marime
conventionala, care sa caracterizeze fitotoxicitatea insumata a metalelor din mediul respectiv. In
Anglia au fost propuse unitati de zinc, adica o comparatie a unui sau altui element cu
fitotoxicitatea zincului, iar pentru transformarea in unitati de zinc se utilizeaza coeficienti
obisnuiti in mod empiric. Cu ajutorul acestei metode toate metalele continute in sol poluat sau in
precipitatele apelor uzate, in composturi din gunoiul menajer, pot fi transformate in unitati de
zinc, putandu-se calcula o norma de ingrasaminte organice, pregatite din depunerile apelor uzate,
si aprecia cantitativ nivelul de poluare a solului cu metale grele.
43
TABELUL 19
Modificarea partilor vegetale ale unor plante cultivate in vase de vegetatie
sub actiunea unor concentratii de metale grele (s.u. g/vas)
Plop negru
Ovaz
Porumb
Iarba
(a
treia
coasa
)
Bob
fran-tuzesc
boabe
Concentratia
frunze
De metale
(ppm)
Martor
Frunze
Tulpini
boabe
paie
stiuleti
tulpini
Salata
Spanac
101
76
54
57
133
88
50
23
13,7
44
30
100
99
77
56
6060
128
98
49
24
8,2
42
28
200
88
64
55
59
120
99
48
22
4,9
43
27
300
79
53
58
109
72
44
20
4,3
39
26
500
91
64
55
58
126
86
49
22
11,2
46
30
1000
75
57
52
54
141
70
47
23
7,4
41
30
1500
76
46
41
47
133
88
44
22
5,5
39
29
250
84
56
60
59
124
88
51
21
12
37
500
92
57
54
56
127
83
46
23
8,7
23
Cadmiu:
Cupru:
Nichel:
44
750
36
17
28
41
133
90
36
2,0
1000
90
59
57
57
133
83
49
21
12,6
40
26
2000
43
20
63
65
122
91
45
18
10,1
4038
24
3000
60
70
131
78
40
16
9,0
Zinc:
24
TABEL 20
Continutul de metale grele in frunzele unor plante si arbori
(pierdere de substanta uscata cu 20% ppm)
Cadmiu
Planta
Nichel
Zinc
Cupru
Singur
in com- singur
binatie
in com- singur
binatie
in com- singur
binatie
In combinatie
40
13
30
11
800
540
220
130
560
370
35
30
47
30
45
20
430
320
23
20
15
10
30
10
460
330
35
25
Plop
negru
Iarba
Salatalaptuca
Spanac
45
Ca element de comparatie a fost ales zincul, probabil, fiindca el se intalneste in toate

reziduurile menajere utilizate ca ingrasaminte si este caracterizat printr-o fitotoxicitate mica.
Pentru stabilirea fitotoxicitatii comparate a unor compusi diversi ai metalelor grele fara
influenta factorilor insotitori se poate utiliza metoda culturii rulate, utilizandu-se drept test-obiect
orzul, avazul sau graul. Este mai usor de lucrat cu semintele acestor plante. Pentru efectuarea
experientei se ia o fasie de hartie de filtru cu latimea de 15 cm si lumgimea se 1 m. Pe mijlocul
hartiei, de-a lungul ei se trage o linie cu un creion simplu, iar pe aceasta se pun boabele, orientate
cu germenele in jos. Pe fasie se aseaza 100 de boabe. Deasupra se pune a doua fasie de hartie de
filtru, umezita in prealabil cu apa distilata, iar pe aceasta se pune o panglica corex, utilizata in
fotografie la developarea filmelor. Apoi se ruleaza toate acestea cu atentie si ruloul obtinut se
aseaza intr-un vas Petri cu o solutie ce contine o sare a metalului greu, in asa fel, incat germeneii
semintelor sa fie orientati in jos. Rulourile se pun in termostat in atmosfera umeda. Peste 2 zile se
calculeaza numarul semintelor incoltite si se determina marimea germenului, apreciat cu note
pana la 5. Apoi rulourile se mai tin in termostat inca 3 zile si se face aprecierea definitiva a
plantulelor nu numai dupa foita embrionara, ci si dupa marimea si numarul radiculelor.
Din tabelul 21 se poate vedea ca anionul metalului din solutie are o anumita influenta
asupra fitotoxicitatii acestuia. Astfel, s-a stabilit ca sulfatul de cupru si nichel sunt mult mai
toxice pentru plante decat nititii si clorurile. Pentru cobalt anionii acizilor sulfuric si azotic dau
rezultate identice. Din experienta cu germenii se poate stabili urmatorul sir descrescator de
fitotoxicitate: Ni<Cu>Co>Mn>Zn.
TABELUL 21
Influenta unor saruri ale metalelor grele

asupra lungimii plantulelor de grau
Lungimea plantulelor de grau (* % fata de martor)
46
ZnSO4
CuSO4
NiSO4
CoSO4
Concentratia
matalului
(%)
Ni
Co
(NO3)2
(NO3)2
CuCl2
MnSO4
100
100
100
100
100
100
100
100
0,005
91,9
101,9
84,9
0,01
106
60
86,5
94,8
91,6
92,2
76,4
95,7
0,015
73,6
78,0
69,2
0,02
52
41,9
67,6
61,1
64,5
59,8
94,1
Un alt mijloc de determinare a fitotoxicitatii metalelor se bezeaza pe determinarea

depresiunii gutaiei in timpul incoltirii plantelor in mediu umed si la o temperatura optima (21240C) pe nisip de cuart, umezit pana la capacitatea minima pentru apa cu apa distilata cu adaos de
diverse concentratii de saruri ale metalelor grele si tinut intr-o atmosfera saturata de umezeala
timp de 24 ore.
Gutatia este degajarea de apa de catre capatele frunzulitelor plantelor, conditionata de
devansarea cresterii radacinilor fata de cresterea suprafetei foliare. In conditiile fitotoxicitatii
mediului procesele de crestere sunt frante si gutatia scade. Pe acest fenomen se bazeaza metoda
de determinare a fitotoxicitatii.
In acest caz se considera un criteriu al fitotoxicitatii rezultatul compararii gutatiei la
martorul fara metale cu variantele cu continut divers de metal in nisip. Daca gutatia este aceeasi
la martor si variante, atunci nu este atinsa concentratia fitotoxica. Scaderea evidenta a gutatiei
intr-una din variante semnifica atingerea valorii critice.
Comparand rezul;tatele obtinute in experiente cu metale diferite si cu compusii lor putem
forma siruri de fitotoxicitate.
In cazul utilizarii acestui procedeu sub forma de cultura test se pot utiliza pe langa orz,
grau si ovaz si alte plante. Se seamana seminte germinte. Observatia se face pe plantule de 2
zile. Intensitatea gutatiei se determina dupa masa picaturilor, care se aduna pe hartie de filtru
cantarita in prealabil, dupa care se cantareste din nou.
47
Daca nisipul de cuart se inlocuieste cu sol, atunci se poate rezolva o alta problema
stabilirea destul de rapida a concentratiei limita admise (CLA) a matalului pentru un sol si o
planta concreta. Pentru soluri diferite CLA vor fi diferite, deoarece proprietatile fizico-chimice
ale solurilor determina capacitatea lor de a inhiba exprimarea fitotoxicitatii meralelor ca urmare a
adsorbtiei ionilor de metal de catre minerale din sol, substanta organica, microorganisme, si pe
baza interactiunii chimice cu compusii din sol, aflati in stare solubila. Metoda de determinare a
fitotoxicitatii solului dupa gutatia plantelor a fost propusa de Reppo (1979).
Udovenko (1977) a propus determinarea fitotoxicitatii relative a ionolor prin formula :
Kt = (Pk-P0)Ck/Pk*C0
in care:
Kt reprezinta coeficientul de toxicitate;
Pk masa uscata a plantelor martor;
P0 masa uscata a plantelor in prezenta substamtei toxice;
Ck concentratia ionului in masa uscata a martorului;
C0 idem in varianta cu elementul toxic.
Cu cat este mai mica valoarea absoluta a lui Kt, cu atat mai putin toxic este elementul.
Taylor si Allinson (1981) au studiat influenta Pb, Cd si Ni asupra cresterii lucernei (Medicago
stiva L.), pe diverse soluri, nisipuri lutoase cu capacitatea de adsorbtie cationica 10,1-10,9
mg/echiv./100 g si pH H 2O 6,9, cu un continut de fond foarte scazut de metale grele pe care s-au
aplicat solutii de sulfati si nitrati ai metalelor amintite (tab.22,23).
TABELUL 22
Influenta azotatilor de plumb, cadmiu si nichel
asupra formarii substantei uscate la lucerna
si concentratiei de metale din planta
Varianta
Coasa intaia
Coasa a doua
48
(concentratia
azotatilor
ppm)
Concentratia
Continut
metalelor in
Concentratia
Continut
metalelor
(s.u. g/vas) s.u. (ppm)
(s.u. g/vas)
in s.u. (ppm)
11,1
17,0
9,4
14,1
11,9
25,3
13,6
14,1
50
12,4
44,1
11,5
15,6
125
12,3
58,2
9,5
37,3
250
13,5
65,0
8,9
23,8
10,1
1,0
12,1
0,6
7,5
3,4
10,1
2,4
50
10,2
40,3
8,8
10,3
125
8,5
171,6
5,3
21,7
250
5,4
1813,5
3,4
279,1
12,7
8,2
10,5
11,9
11,5
11,6
11,3
13,8
50
11,6
32,3
8,5
26,0
125
11,4
47,4
7,5
33,5
250
5,1
1065,0
1,5
248,3
Pb(NO3)2
Cd(NO3)2
Ni(NO3)2
49
TABELUL 23
Influenta sulfatilor de plumb, cadmiu si nichel
asupra formarii substantei uscate la lucerna
si concentratiei metalelor in acesta
Varianta
Coasa intaia
(concentratia
sulfatilor
ppm)
Coasa a doua
Concentratia
Concentratia
metalelor
s.u. (ppm)
s.u. (g/vas)
metalelor in s.u. Continut

(ppm)
s.u. (g/vas)
14,5
15,6
16,7
9,2
11,1
26,8
9,8
11,7
50
10,8
30,3
10,5
12,7
125
9,1
57,5
9,9
17,1
250
11,9
45,6
11,4
16,9
14,0
3,1
13,8
0,6
12,1
2,6
13,6
2,2
50
13,5
19,9
14,4
8,5
125
10,7
36,0
9,5
29,5
250
5,3
365,0
4,5
34,9
12,0
5,5
14,0
5,0
Continut
in
PbSO4
Cd SO4
NiSO4
0
50
12,3
10,2
12,9
8,9
50
11,9
27,0
12,6
13,5
125
9,9
75,0
9,5
33,8
250
2,6
2446,7
1,3
1473,2
Diferentele de productivitate a lucernei in variantele cu sulfat de Pb au fost

neconcludente. Pentru lucerna cea mai mare fitotoxicitate a manifestat-o nichelul, iar
fitotoxicitatea certa a aparut la nitritii de cadmiu si nichel.
Este necesar sa se sublinieze toleranta mare a lucernei la cadmiu si capacitatea plantelor
de a absorbi in anumite conditii cantitati mari ale acestui metal.
In legatura cu influenta anionului asupra fitotoxicitatii metalului experienta efectuata de
Klein si Molise (1975), privind acumularea de argint in plante; introdus in sol sub forma de
AgNO3 si AgI, a aratat ca aportul in planta a argintului din AgI a fost mult mai slab decat din
AgNO3, mai ales in cazul unei concentratii ridicate de Ag in sol.
Asupra toxicitatii metalelor multivalente, cum sunt Fe, Cr, Mo, Mn etc. au influenta
valentele lor. S-a stabilit ca cromul hexavalent este mult mai toxic decat cel trivalent. Formele
reduse de fier sunt mult mai toxice decat cele trivalente s.a.m.d.
Valenta poate influenta fitotoxicitatea metalelor pentru ca de ea depinde mobilitatea
elementului in sol si accesibiliatea pentru planta. Cromul hexavalent este anionul acidului cromic
si in componenta anionului practic nu este fixat de coloizii din sol, deoarece acestia sunt incarcati
cu precadere negativ.
Cromul trivalent joaca rol de cation si se fixeaza foarte bine in sol, este putin toxic.
Cantitati neinsemnate de crom trivalent stimuleaza cresterea plantelor, formarea clorofilei si
fotosinteza, actioneaza favorabil asupra formarii nodozitatilor la leguminoase. Este suficient sa
spunem ca CLA a cromului trivalent in sol este 100 ppm, in timp ce CLA pentru cromul
hexavalent este 0,05 ppm.
PRINCIPALELE LUCRARI CARE POT DETERMINA DIMINUAREA

FITOTOXICITATII METALELOR GRELE
51
1. Amendarea calcica
Deoarece aciditatea se dezvolta in solurile regiunilor umede cu exces de umiditate,

amendarea are un caracter zonal si nu universal. Desigur ca amendarea calcica a unui sol neutru
cu scopul de a scadea mobilitatea si fitotoxicitatea metalelor nu duce la nici un rezultat, ea are o
ratiune numai pe soluri cu continut crescut de gidrogen, aluminiu, fier si mangan mobil. Daca
amendarea calcica s-ar face cu scopul de a asigura plantele cu calciu, atunci s-ar putea utiliza cu
succes in loc de var compusii sai solubili in apa: nitratul, clorura, monosulfatul sau gipsul.
Ultimul este numai partial solubil, dar solubilitatea lui este totusi mai mare decat a varului
materialul principal pentru amendare calcica.
Eficienta amendarii calcice depinde mult de calitatea varului si metoda de introducere a
acestuia in sol. Deoarece carbonatul de calciu este un compus insolubil in apa, pentru actiunea lui
rapida cu hidrogenul, aluminiul, fierul si manganul este important sa se asigure o suprafata totala
mare a particulelor de material. Transformarea varului in praf cu diametrul particulelor nu mai
mare de 0,25 mm scade substantial timpul de neutralizare si permite in conditii de laborator
obtinerea unui efect pozitiv chiar dupa cateva minute sau ore, fapt ce depinde de umiditatea
solului si amestecul atent al varului cu acesta. Dar intensitatea interactiunii materialului calcic
(var, creta, marmora, calcar de lac etc.) cu acizii din sol depinde nu numai de suprafata totala a
particulelor, ci si de varsta si conditiile geologice de formare a carbonului de calciu, de gradul sau
de cristalizare. Deci, viteza de aparitie a efectului pozitiv al ameliorarii chimice depinde nu
nuami de concentratia de carbonat de calciu in roca, de gradul de faramitare a acesteia, ci si de
varsta geologica a rocii si gradul ei de cristalizare. Desigur ca daca vom compara efectul
amendarii calcice cu calcar de lac, marmora sau dolomit, atunci avantajul va fi de partea
calcarului amorf de origina lacustra (tab. 24) (Kozlovski s.a., 1983).
Actiunea de protectie a varului in solurile cu fitotoxicitate puternic exprimata,
conditionata de continutul mare de metale grele si de mobilitatea lor, apare ca urmare a unui
complex de schimbari pozitive in sistemul sol la diverse nivele chimic, fizic si biologic.
TABELUL 24
Schimbarea pHKCl din sol sub influenta diverselor fractii
ale amendamentelor calcice la 2 luni dupa amendare
Dimensiunea
Faina
Faina
Dimensiunea
Faina
Faina de Calcar
calcar
de lac
52
particulelor
(mm)
de
dolomite
de
calcar
particulelor
de
dolomit
(mm)
1 2
5,2
5,2
0,16 0,25
5,9
6,2
6,2
0,5 1,0
5,3
5,4
mai mic de 6,8

0,16
6,8
6,8
0,25 0,5
5,8
5,8
fara
4,8
4,8
4,8
Astfel, amendarea calcica schimba componenta cationolor adsorbiti in faza solida a

solului: gidrogenul este in mare masura inlocuit cu calciu. In aceasta situatie are loc neutralizarea
mediului si formarea coloizilor hidroxizilor majoritatii metalelor grele existente in solutia de sol.
Creste putin capacitatea de adsorbtie cationica a solului.
In acelasi timp, reactia neutra sau apropiata de neutru a mediului de sol activeaza actiunea
microflorei bacteriene; creste semnificativ biomasa mocroorganismelor, parte din care pot avea
metale grele in compozitia lor; se intensifica procesul de absortie bilogica a metalelor, iar daca el
este mai intensiv decat procesul de mineralizare a substantei organice din sol, atunci se observa o
scadere a mobilitatii metalelor.
De asemenea amendarea calcica imbogateste solul cu calciu, care inlesneste coagularea
coloizilor din sol, intareste agregatele de sol, imbunatateste structura solului, influenteaza indirect
potentialul redox, activizeaza procesele de oxidare.
Cresterea semnificativa a concentratiei calciului in solutia de sol creeaza conditii pentru
aparitia antagonismului ionilor elementelor alcalino-pamantoase, dintre care strontiul, bariul,
radiul se numara primtre metalele grele. De aceea pa solurile amendate cacic continutul de
strontiu, bariu si radiu din plante este mai mic decat pe aceleasi soluri neamendate (tab. 25, 26).
TABELUL 25
Influenta diverselor materiale utilizate pentru neutralizarea aciditatii solului*
53
asupra acumularii in borceag a 90Sr

si asupra continutului de calciu din acesta
Continut
Varianta
C.E.**(% fata
de martor)
90
Sr (in plante % fata de martor)

Ca (% in s.u.)
Martor (neamendat)
Amendare dupa
hidrolitica:
0,87
aciditatea
52,6
1,95
23,2
45,4
1,95
20,0
55,5
2,00
24,4
52,6
1,56
29,4
50,0
1,76
24,4
47,6
1,67
25,0
50,0
1,68
26,3
45,4
1,76
22,2
64,1
1,15
47,6
- cu creta
- praf de ciment
- faina de calcar
zacamant Uglovsc
fabrica de marmora
zacamant Slantevsk
zacamant Belgop
zacamant Izborsk
cenusa de sisturi
dolomite
) Solul din experienta este podzolic argiloiluvial (luvisol albic) nisipolutos, pH 4,

capacitate de adsorbtie a cationilor 8,4 mg/echiv./100 g sol
54
**
C.E. unitatea de strontiu (indica radioactivitatea 90Sr 0,037 Bq la 1 g calciu).
TABELUL 26
Influenta ingrasamintelor si calcarului asupra continutului de 226Ra
din masa verde a plantelor de mazare (Bq/kg substanta uscata)
Varianta
Sol amendat calcic
Sol neamendat calcic
Amnofos+ KCl
7,3
12,0
Dublu superfosfat+KCl
4,5
6,6
Nitroammofos+KCl
27,9
54,4
Faina de fosfotite+KCl+NH 4NO 3
19,5
26,7
Dar amendarea calcica nu este un procedeu universal de scadere a fitotoxicitatii metalelor.

S-a aratat ca in soluri neutre sau slab alcaline cromul si molibdenul sunt mai mobile decat in
solurile acide. Deci, amendarea calcica a solurilor care contun concentratii crescute ale acestor
metale nu este recomandabila.
In tabelul 27 se arata ca la intriducerea in sol a substantelor organice din depunerile apelor
reziduale de la diverse statii de epurare, in conditii de amendare calcica, in plantele de grau de
primavara scade continutul de zinc, mangan, cadmiu, cupru si plumb prin comparatie cu
variantele analoge din experienta, in care nu s-au utilizat amendamente calcice.
TABELUL 27
55
Influenta amendarii calcice asupra continutului de metale grele

din paiele graului de primavara cultivat pe un sol tratat cu reziduuri
ale apelor uzate de la diferite statii de epurare (mg/kg s.u.)
Varianta
Zinc
Mangan
Cadmiu
Crom
Cupru
(codul
reziduurilor)
f.a
Martor
Plumb
a.
f.a
a.
f.a
a.
f.a
a.
f.a
a.
f.a
a.
20,6
16,9
465
263
1,2
0,6
1,9
2,1
88,8
72,5
6,0
5,0
32,9
27,8
487
313
1,1
0,7
2,0
2,0
61,3
58,1
5,0
4,5
65,0
26,3
441
347
2,5
1,6
2,0
2,1
98,8
66,9
6,0
4,8
65,0
25,4
494
269
1,0
0,7
2,0
2,0
68,8
56,8
5,0
4,8
52,5
30,3
459
256
0,9
0,9
2,3
2,6
88,1
65,0
6,3
6,3
Observatie: f.a. fara amendament, a amendat; aciditatea initiala pHKCl 4,4-4,6, dupa
amendare 6,3-6,6. In toate variantele normale reziduurile apelor uzate 50g s.u/vas.
Continutul de metale grele in reziduurile apelor uzate utilizate
in determinarile de mai sus (mg/kg substanta uscata)
Codul
reziduurilor
Zinc
Mangan
Cadmiu
Crom
Cupru
Plumb
1297
276
44
160
700
150
2250
1750
218,8
1375
2937
15
4281
2812
6,1
2875
120
134
56
2281
818
10,8
144
209
48
O exceptie formeaza cromul. Amendamentul n-a micsorat trecerea lui in plante, iar in
unele cazuri pe solurile amendate calcic s-a observat o tendinta de acumulare a acestuia in planta.
La introducerea in sol acid (pHKCl 4,5) a unor saruri de crom tri- si hexavalent s-a stabilit ca in
forma hexavalenta el patrunde bine in plante, ca si cromul trivalent in varianta cu amendare
calcica. Aceasta experienta evidentiaza riscul acumularii cromului de catre plante in cazul
neuralizarii aciditatii solurilor ce contin acest element.
In experiente cu reziduurile apelor uzate, poluate semnificativ cu crom, s-a stabilit ca
prelucrarea reziduului cu reactivi in scopul uscarii sale partiele in statii de epurare conform
tehnologiilor traditionale cu adaos de 3% clorura ferica si 10% var, il face potential fitotoxic, fapt
demonstrat prin arderea reziduului si utilizarea cenusii astfel obtinute ca ingrasamant (tab. 28).
TABELUL 28
Influenta precipitatului apelor uzate si cenusii acestuia

asupra productivitatii plantelor de mazare
si continutul de matale din ele
ProVarianta
Ductie
Continutul de metale (mg/kg s.u.)

Cu
Zn
Ni
Cr
Fe
Mn
108,7
14,4
38,8
10,0
17,5
196,9
55,0
188,7
22,7
34,4
20,0
16,2
159,4
50,0
192,5
24,4
68,8
19,1
13,7
171,9
65,6
(g/vas)
Martor
(fond-amestecul
nutritiv al lui Knop)
Fond+PAU (PR)
Fond+PAU
Fond+cenusa PAU (PR)
57
Fond+cenusa PAU
33,7
31,5
32,5
20,0
21,9
187,5
21,9
158,7
24,4
40,6
16,9
14,7
181,2
50,0
Observatie: PAU precipitat ape uzate; PR prelucrare cu reactivi a precipitatului cu var

si clorura ferica.
Experienta s-a efectuata pe nisip de cuart cu amestecul nutritiv al lui Knop. La 10 kg nisip
s-au aplicat 50 g de reziduu uscat sau cenusa obtinuta prin arderea aceleiasi cantitati de reziduu.
S-au studiat reziduurile unei statii de aerare, prelucrare cu var si clorura ferica si fara reactivi.
Componenta reziduurilor utilizate in experienta este data in tabelul 29.
Diferentele de continut de metale in precipitate sunt conditionate de variatiile continutului
acestora in functie de timpul cand s-au recoltat probele si nu de tehnologia de uscare. O exceptie
o constituie fierul, caci la prelucrarea reactiva aceasta se adauga la precipitatul uscat. Astfel se
explica continutul sau ridicat in precipitat cu utilizarea varului.
TABELUL 29
Continutul metalelor in precipitatul apelor uzate (mg/kg s.u.)
Tehnologia de uscare
Zn
Mn
Cu
Fe
Co
Cr
Pb
Cd
Ni
Cu var
1460
1700
1550
37000
1,75
3100
125
4,5
300
Fara var
3000
1900
1650
19500
1,38
3400
170
5,0
385
58
Din tabelul 28 se poate vedea ca cenusa precipitatului, pentru prelucrearea caruia a fost
utilizat varul duce la o scadere brusca a productivitatii mazarii, fapt ce se explica prin cresterea
semnificativa a continutului de crom, cupru si scarderea concentratiei de mangan.
Intr-o experienta analoga cu cenusa precipitatului, care contine crom in cantitati mari, s-au
obtinut rezultatele din tabelul 30. Scaderea brusca a productivitatii mazarii in varianta cu cenusa
precipiatului care contine crom se explica prin fitotoxicitatea acestui element, deoarece oxidul de
caiciu din cenusa a contribuit la cresterea mobilitatii cromului si acumularea lui in plante odata cu
micsorarea substantiala a aportului de mangan.
TABELUL 30
Actiunea cenusii precipitatului apelor uzate care contin clor
asupra productivitatii mazarii si continutului de metale din aceasta (mg/kg s.u.)
Productivitate (g/vas)
Varianta
Continutul de metale (mg/kg s.u.)
Cu
Zn
Ni
Fe
Cr
Cd
Mn
5,0
44,5
10,0
143,0
12,0
0,6
32,6
- cu continut mare 7,2

de Cr
8,0
13,0
6,3
110,0
48,0
0,7
7,2
- cu continut mic de 63,1

Cr
4,0
22,5
12,5
135,0
10,0
0,9
61,0
Martor
(fondamestecul nutritiv
al lui Knop)
58,3
Fond + cenusa PAU
59
De aici rezulta ca amendarea calcica a solurilor poluate cu metale grele trebuie precedata de
cercetarea lor nu numai pentru aciditate si continutul principalelor elemente biogene, ci si pentru
crom daca probabilitatea patrunderii acestui element din atmosfera sau cu ingrasamintele este
mare. Fitotoxicitatea cromului poate sa nu se manifeste in urma amendarii calcice, daca
capacitatea de adsorbtie cationica si anionica este mare si conditionata de un continut bogat de
substanta organica.
2. Fertilizarea ameliorativa organica
Introducerea substantei organice in sol este considerata drept un mijloc de crestere a
fertilitatii acestuia, intrucat contine toate elementele biogene necesare pentru cresterea si
dezvoltarea plantelor de cultura. Superioritatea ingrasamintelor organice fata de cele menerale
consta in diversitatea de actiuni pozitive asupra solului si plantelor, ca sursa de elemente nutritive
si ca metoda de ameliorare fizica a solurilor. Descompunandu-se in sol, substanta organica
elimina caldura, mineralizarea sa este insotita de eliberarea de substante minerale, acid carbonic,
amoniac etc. prin descompunerea substantelor organice se formeaza humusul.
Printre neajunsurile ingrasamintelor organice se numara eliberarea lenta a azotului si
fosforului necesare plantelor, concentratia lor scazuta, fapt ce impune aplicarea unei cantitati mari
de ingrasamant organic.
In functie de origine si de tehnologia de pregatire pentru introducerea in sol
ingrasamintele organice au proprietati difetite de fertilizare si imbunatatire a solului. Toata
diversitatea de ingrasaminte organice poate fi redusa la doua grupe una activa biologic, in care
intra dejectiile si alta biologic inerta data de turba si diverse amestecuri de turba cu adaosuri
minerale. Prima imbogateste microflora solului cu organisme care contribuie la mineralizarea
rapida atat a ingrasamantului, cat si a resturilor vegetale;
A doua poate creste capacitatea de adsorbtie si capacitatea solului pentru apa. Dar in orice
caz substanta organica este un bun adsorbant al cationilor si anionilor si creste capacitatea de
tamponare a solului, scade concentratia de saruri in solutia de sol. Toate acestea contribuie la
scaderea fitotoxicitatii metalelor grele multivalente, impiedica patrunderea lor in plante. Kiekens
s.a. (1984), au comparat patrunderea metalelor grele in plantele de raigras italian prin
introducerea lor in sol nisipos si argilos sub forma de precipitat din apele uzate si saruri minerale
puse in cantitate echivalenta privind continutul de Zn, Cu, Cd si Ni. In sol s-au adaugat cantitati
diferite de precipitat si, corespunzator, de saruri anorganice ale metalelor grele (tab.31).
60
TABELUL 31
Continutul de metale grele in plantele de raigras italian in variantele experimentate
Varianta
Continutul in sol (mg/kg)
Adaos
precipitat
Adaos
de
anorganice*
saruri Zn
Cu
Ni
Cd
(%)
0
1,25
51
13,7
1,1
2,5
2,50
102
27,4
2,2
5,0
5,0
205
55
4,4
10,0
10,0
410
110
8,8
20,0
1-4 continutul de metale corespunzator cantitatii lor in PAU
In solul nisipos cu pH 6, capacitatea de adsorbtie cationuca 8mg echiv./100 g sol,

continutul de carbon 1,2% solul argilos a avut pHH2O 7,6, capacitatea de adsorbtie cationica 20
mg echiv./100 g sol si continutul de carbon 1,5%. Precipitatul apelor uzate (P.A.U.) a avut pH
6, continutul de cadmiu 88 ppm, cupru 1096 ppm, zinc 4099 ppm, nichel 200 mg/kg
(extras in apa regala). Din tabelul 32 se poate vedea ca introducerea metalelor grele cu substanta
organica PAU din canalizarea oraseneasca impiedica patrunderea acestora in plante. Acest fapt se
observa deosebit de clar pe soluri usoare cu capacitate mica de adsorbtie cationica, pe argile
diferenta intre variantele experientei dispare, deoarece impreuna cu substanta organica insusi
solul are o capacitate foarte buna de adsorbtie si retinere a metalelor.
61
TABELUL 32
Concentratia metalelor grele in plantele de raigras italian,

cultivat pe soluri diferite, cu introducerea de saruri anorganice ale metalelor si de
substanta organica continand aceste metale (mg/kg s.u.)
Sol nisipos
Varianta
Martor
Sol argilos
Zn
Cu
Cd
Ni
Zn
Cu
Cd
Ni
46
12,2
0,6
3,4
41
12,2
0,8
4,4
95
15,6
1,1
5,4
50
12,4
1,2
4,5
230
19,5
2,7
9,9
65
12,8
1,8
5,2
625
21,0
4,5
25,1
86
13,5
2,6
7,3
1772
27,0
12,8
102,0
146
14,5
3,7
9,4
71
13,4
1,1
4,4
49
13,0
0,9
5,2
Saruri anorganice
Varianta 1
Varianta 2
Varianta3
Varianta4
Precipitat ape uzate

(PAU)% la sol
1,25
62
2,50
92
16,0
1,3
5,1
64
14,0
1,2
5,2
5,00
156
18,9
1,9
9,2
80
13,8
1,5
6,2
10,00
226
19,8
2,4
12,9
130
13,4
2,2
6,9
S-a mentionat mai sus ca toxicitatea metalelor din sol depinde nu atat de concentratia lor,
cat de mobilitate, de capacitatea de a trece in solutie. De aici si toate metodele avand ca scop
scaderea solubilitatii si mobilitatii grele din sol, care duc la scaderea fitotoxicitatii lor, scaderea
capacitatii de patrundere in plante.
Cea mai periculoasa este poluarea cu metale grele a solurilor usoare care contin cu
precadere oxid de siliciu si fractii nisipoase. Aceste soluri se caracterizeaza printr0- capacitate de
adsorbtie foarte scazuta, drenaj bun, proprietati bune de oxidare. Imbunatatirea capacitatii pentru
apa si a caoacitatii de adsorbtie a unor astfel de soluri creeaza conditii de protectie a plantelor
impotriva actiunii daunatoare a lelmentelor fitotoxice. Rezultate bune poate da tratarea solurilor
usoare cu argile care contin aluminosilicati de tipul montmorillonit (tab. 33). Vyas s.a. (1981) au
efectuat o experienta privind introducerea argilei si substantei organice (C:N=21 : 1) in nisip de
cuart, pe care au obtinut plantule de ovaz de 3 saptamani.
TABELUL 33
Influenta tratarii cu argila si substanta organica (0, 5, 10%) asupra

patrunderii 239Pu in plantule de orz
Aportul de 239Pu, pKi/g la introducerea

Mineralul argilos (%)
de substanta organica (%)
10
Caolinit (1:1) :
63
48,9
20,0
17,4
10
23,7
24,0
20,6
25
20,5
19,3
21,2
38,4
22,7
15,8
21,3
16,9
6,6
17,3
15,6
9,4
Montmorillonit
(2:1) :
5
10
25
Au fost pregatite amestecuri de nisip, argila si compost vegetal (tab. 34). In amestecurile
obtinute s-au introdus cantitati egale de Pu (NO 3)4 si Am(NO3)3. In plantule acesti radionuclizi sau determinat cu gamma-spectrometrul (tab.35). aceasta experietnta a demonstrat capacitatea
diferita a argilelor si substantei organice de a retine radionuclizii si a reduce patrunderea lor in
plante. S-a confirmat importanta deosebita a substantei organice ca adsorbant al metalelor grele,
precum si rolul deosebit al montmorillonitului.
Dar tratarea cu argila necesita cheltuieli foarte mari si este greu de realizat din punct de
vedere tehnologic. De aceea o metoda mult mai simpla de imbunatatire a solurilor nisipoase si
luto-nisipoase consta in utilizarea unor norme mari de ingrasaminte organice libere de metale
grele (turba, composturi din turba si gunoi de grajd, gunoi de pasari etc.)
TABELUL 34
Compozitia unor amestecuri de nisip, argila si substanta organica
pentru cultivarea plantelor
Nr.
Componentul
Cantitate (g/varianta)
64
II
III
Nisip
475
450
425
Argila
25
25
25
Substanta organica
25
50
Nisip
450
425
400
Argila
50
50
50
Substanta organica
25
50
Nisip
375
350
325
Argila
125
125
125
Substanta orgnica
25
50
crt.
1
TABELUL 35
Influenta tratamentului cu argila si substanta organica asupra aportului de

plantulele de orz
241
Am in
Aportul de 241Am, pKi/g la introducerea

Mineral argilos (%)
de subst. organica
10
65
Caolinit (1:1)
5
6883,9
30,57
25,6
10
6283,0
22,80
27,4
25
2697,4
23,5
23,5
33,7
13,6
13,8
10
17,6
13,9
7,1
25
13,6
6,5
6,4
Montmorillonit (2:1)
Daca in astfel de soluri se introduc in calitate de ingrasaminte organice precipitate din

apele uzate, care contin metale grele, apare pericolul unei poluari sensibile in continuare a
culturilor agricole, deoarece substanta organica din precipitat se menaralizeaza foarte repede sub
actiunea microorganismalor si elibereaza metalele aflate pana atunci in stare absorbita. De aceea
este rational sa se introduca in sol nu precipitatul de sine statatoor, ci amestecul cu turba, de
preferat cu grad scazut de descompunere. Substanta organica din turba are o stabilitate crescuta la
mineralizare prin comparatie cu substanta organica din PAU. Amestecul mecanic al acestor
componente se mineralizeaza in sol pa rand : mai intai substanta organica din precipitat care
retine metalele in stare adsorbita, apoi turba care are proprietatile unui cationit natural, si prin
aceasta se prelungeste starea mobilitatii metalelor in sol fertilizat cu precipitat simplu si in
amestec cu turba se prezinta in tabelul 36 (experienta s-a efectuat in termostat la o temperatura de
280 C si umiditatea solului de 80%).
TABELUL 36
Schimbarea continutului de forme mobile ale unor metale grele in sol fertilizat cu amestec
de turba cu precipitat (1:1) si cu precipitat simplu din apele uzate (ppm)
Timp
de Precipitat
compostare
(luni)
Zn
Cr
Precipitat + turba
Fe
Cu
Mn
Zn
Cr
Fe
Mn
Cu
66
20,9
4,4
24,3
3,0
82,4
20,6
3,9
21,6
60,0
1,7
23,0
7,2
93,5
5,2
112,2
19,0
6,2
31,2
85,0
3,6
24,4
6,5
109,5
3,2
196,4
21,4
5,6
17,2
142,8
2,1
Metalele s-au extras cu solutie HCl 1 n la un raport sol acid de 1:10. In cazul introducerii
in sol a precipitatului simplu dupa 3 luni s-a observat o crestere sensibila a mobilitatii fierului ( de
4 ori) si a manganului ( peste 2 ori), si o crestere foarte slaba a mobilitatii zincului si cuprului.
Adaosul de turba la precipitat a scazut sensibil mobilitatea cuprului chiar la o luna dupa
compostare, iar la celelalte metale s-a observat o scadere nesemnificativa a mobilitatii care la zinc
a lipsit. Dupa trei luni mobiltatea fierului in varianta cu turba era de 7 ori mai mica decat in solul
cu precipitat simplu.Influenta diferita a substantei organice din turba asupra transformarii
metalelor grele in sol subliniaza complexitatea proceselor interactiunii dintre ele.
Cresterea mobilitatii metalelor in cazul compostarii precipitatului cu solul ( precipitatul sa aplicat calculat pentru 50t /ha substanta uscata) poate fi determinata, pe de o parte, de
mineralizarea substantei organice si distrugerea centrilor de adsorbtie a metalelor, iar pe de alta
de formarea unor compusi complexi ai metalelor cu liganzii organici. Metalele care trec in forme
mobile pot fi adsorbite din nou atat de microorganisme, cat si de mineralele din sol. Prin aceasta
se explica, se pare, cresterea mobilitatii cromului si cuprului la doua luni de la compostare si
scaderea ei in luna a treia.
Capacitatea de schimb a turbei depinde de gradul de descopunere a acesteia si creste cu
cat cat acest grad este mai ridicat. Edward s.a. (1979) propun pentru proprietatilor de schimb
ionic a turbei slab descopuse prelucrarea acesteia acid sulfuric. O astfel de turba poate fi utilizata
poate fi utilizata pentru extragerea uzate a ionilor de cupru, plumb, bariu,etc. Turba tratata cu acid
sulfuric si etilen diamina poate capata proprietati de anionit.
Exista si o alta cale, mai scumpa, de scadere a mobilitatii metalelor grele. Ea consta in
utilizarea rasinilor schimbataoare de ioni, care contin grupe de carbon si hidroxil.Rasinile se
utilizeaza in forma acida sau in forme saturate cu ioni de potasiu, calciu, magneziu cu amestecul
lor. Rasinile schimbatoare de ioni capabile sa realizeze complexe se introduc in sol sub forma de
granule sau pulbere intr-o cantitate ce depinde de continutl de metale grele (Bayer,1974).
C. Folosirea unor procedee chimice
a.Precipitarea chimica. O scadere sensibila a fitotoxicitatii majoritatii metalelor grele se
poate obtine prin formarea in sol a unor saruri greu solubile. Astfel, fertilizarea solurilor cu
67
compusi solubili ai acidului orthofosforic creste pe de o parte continutul de fosfor din sol,
imbunatatind prin aceasta fertilitatea lui, iar pe de alta parte contribuie la formarea unor compusi
insolubili ai metalelor grele. Trebuie subliniat ca aceasta metoda este cea mai eficienta in caz de
poluare puternica a solului, deoarece pentru formarea unui precipitat insolubil este necesara o
anumita concentratie care poate asigura formarea unei solutii saturate din sarea metalului pe care
dorim sa-l precipitam. In acest sens, Maclean s.a.(1969), au studiat actiunea fosforului asupra
patrunderii plumbului in ovaz si lucerna (tab. 37). Aceasta metoda este mai eficienta in cazurile in
care se poate astepta legarea metalului de un anion al acidului ce formeaza o sare cu un produs cu
solubilitate foarte scazuta. Asemenea proprietati au majoritatea sarurilor acidului orthofosforic cu
metalele multivalente, iar produsul lor de solubilitate scade cu cresterea gradului de inlocuire a
hidrogenului in molecula de acid cu metalul. Astfel, produsul de solubilitate al fosfatului tribazic
de plumb Pb3(PO4)2 este egal cu 8*10-43. Saruri greu solubile formeaza si acidul carbonic,
deoarece carbonatii multor metale au valori scazute ale produsului de solubilitate: PbCO3
7,5*10-14; CdCO3 5,2*10-12; HgCO3 9*10-17; ZnCO3 1,5*10-11
Tabelul 37
Continutul de plumb in ovaz si lucerna in functie de sol,de gradul sau de poluare si
de ingrasaminte (mg/kg s.u.)
Varianta
Continut de Pb
in sol (ppm)
Ovaz
Boabe
Lucerna
Paie
Solul 1*
Fara
ingrasamant
Fosfor
ppm
100
nu
6,2
2,5
500
6,5
23,6
27,6
1000
8,0
49,6
54,8
100
1,3
0,6
3,4
500
2,4
7,1
15,1
1000
2,7
11,5
25,7
5,9
6,0
500
Solul 2**
Fara
100
1,4
68
ingrasamant
Fosfor
ppm
500
500
8,1
31,4
45,2
1000
17,7
86,5
357,8
100
nu
1,0
7,4
500
2,2
11,2
47,9
1000
7,6
25,0
143,1
Solul 1; pH 7,8, azot total 0,15%, carbon total 2,3%, caapcitate de adsorbtie cationica 13mg echiv. /100g, textura nisip lutos.
** Solul 2; pH 5,7, azot total 0,15% carbon total 2,4 %, capacitatea de adsorbtie cationica 11mg echiv. /100g, textura- nisipos.
Carbonatii se pot forma in soluri amendate calcic si fertilizate cu substanta organica.

Anionul acidului sulfuric poate de asemenea forma saruri greu solubile cu unele metale grele (pe
aceasta se bazeaza metoda determinarii radiului). Plumbul poate da cu anionii acizilor cromic si
molibdenic compusi slab solubili si insolubili in apa.
b.Utilizarea antagonismului ionilor analogilor chimici
In fiziologia plantelor exesita notiunea de antagonism al ionilor. S-a stabilit ca ridicarea
intr-o solutie nutritiva a concentratiei uni ion, este insotita de scaderea sau cresterea absorbtiei de
catre plante a altor ioni. In cazul in care un ion inhiba absorbita altuia se vorbeste despre
antagonism. Acesta se manifesta cel mai des intre elementele analoge chimic, adica cele capabile
sa concureze pentru aceleasi intervale de absorbtie a ionilor pe radacinile plantelor. Un astfel de
antagonism este posibil intre Ca si Sr, intre Cd si Zn, intre K si Cs s.a.m.d. Cunoscand acest fapt,
se poate regla aportul de ioni in plante micsorand acumularea elementelor toxice.
Astfel, in S.U.A. exista recomandari privind utilizarea de ingrasaminte cu cadmiu, tinand
seama de raportul Zn : Cd. Daca acesta este mai mare de 100 cantitatea de cadmiu la 1 ha nu
trebuie sa depaseasca 6-7kg, iar daca acest raport este mai mic de 100, cantitatea de ingrasaminte
cu cadmiu scade pana la 3-4 kg/ha. Acesta recomandare se bazeaza pe antagonismul ionilor Zn 2+
si Cd2+. Cresterea continutului de zinc in sol micsoreaza patrunderea cadmiului in plante.
In scopuri practice este de preferat utilizarea antagonismului dintre metalele grele si
usoare. Astfel, aportul de Sr in planta poate fi substantial micsorat pe baza intensificarii
concurentei intre Sr si Ca in solutia de sol. In cazul nitratului de Sr amendarea calcica si gipsarea
au dus la scaderea aportului de Sr in hrisca: in varianta cu var de 11 ori , iar in avrianta cu gips,
aplicat inr-o cantitate echivalenta din punct de vedere al calciului cu norma de var de 16 ori.
69
Efectul mai bun obtinut in cazul gipsului se explica prin solubilitatea mai bunaa sulfatului de
calciu prin comparatie cu carbonatul si, deci, printr-o concurenta mai bine exprimata a calciului
ce trece mai intens in solutia de sol.
Aceste proprietati ale compusilor de calciu se utilizeaza larg pentru scaderea continutului
in plante a radionuclidului 90 Sr in cazul cresterii culturilor agricole pe soluri poluate cu produse
ale fisiunii nucleare. Dar trebuie subliniat ca antagonismul se manifesta numai in cazul unor
anumite concentratii, nu prea mari, ale ionilor concurenti.
Pe solurile saturate cu calciu introducerea suplimentara a acestui element cu scopul de a
micsora trecerea strontiului in planta poate fi ineficienta.
Pe antagonismul ionilor se bazeaza procedeul de scadere a acumularii in plante a
radionuclidului 137 Cs (Guliakin,1973). Acest proces al fisiunii nucleare, care intra in componenta
poluarilor radioactive globale, este analogul chimic al potasiului, este normal ca, in solurile cu
potasiu insuficien, pe care plantele manifesta deficiente de potasiu, cesiu, sa se asimileze de catre
sistemele radiculare si radioactivitatea plantelor sa creasca sensibil. Pentru ca aceasta sa nu se
intample este necesar sa se remedieze insuficienta de potasiu mobil in sol, sa creasca concurenta
sa cu cesiu ( tab. 38)
Tabelul 38
Continutul de 137 Cs in boabele plantelor cultivate pe un luvisol albic in cazul introducerii
unor compusi de potasiu.
Sol acid
Varianta
La un kg s.u.
Sol slab acid

Un Cs* (mil.)
La un kg s.u.
(pKi)
Fara
potasiu
Un Cs (mil.)
(pKi)
Grau
Mazare
Grau
Mazare
Grau
Mazare
Grau
Mazare
5,0
11,9
1,10
1,20
5,3
17,1
1,0
1,5
0,3
0,5
0,04
0,05
0,3
0,5
0,04
0,05
1,7
0,15
0,2
0,7
0,04
0,05
K2CO2
KCl
70
Un Cs unitati cesiu radioactivitatea cesiului in picocuri la 1g potasiu.
D. Indepartarea metalelor grele din stratul radicular (decopertare)

Aportul de metale grele toxice in culturile agricole poate fi micsorat prin utilizarea complexa a
procedeelor prezentate. Trebuie subliniat insa ca in toate aceste cazuri scade mobilitatea metalelor grele si
se reduce, dar nu dispare aportul acestora in plante. Pentru obtinerea unei productii curate este necesara
inlaturarea poluarii din strtul radicular.
Luarea in cultura a pamanturilor intelenite, care au fost timp indelungat poluate cu metale grele
din atmosfera pe suprafetele din apropierea marilor intreprinderi industriale,care nu au avut inainte
sisteme de epurare eficienta a evacuarilor, necesita stabilirea adancimii de patrunderea elementelor
poluante, in vederea indepartarii, eventual, a stratului de sol poluat.
In cazul unei adancimi suficiente a stratului fertil , indepartarea stratului poluat poate fi inlocuita
printr-o aratura de desfundare, daca in prealabil a fost indepartata sursa de poluare si este exclusa
patrunderea metalelor grele in sol.
In cazurile in care metalele grele sunt raspandite uniform in toata grosimea stratului fertil de sol
este foarte scumpa indepartarea lui si neeconomica refacerea stratului fertil.
Fuller s.a. (1976) au fcut o apreciere cantitativa a migratiei unor elemente potential nocive prin
diverse tipuri de sol, spalandu-le cu apa, solutii acide si saruri de Al si Fe, urmarind mobilitatea metalelor
grele in diverse soluri din S.U.A. si gasirea unor posibilitati de imobilizare a acestora pentru a preveni
poluarea apelor freatice. Se considera necesara gasirea unui procedeu de mobilizare a metalelor grele care
sa permita tecerea lor in straturile mai adanci de sol, unde sa fie depuse pentru o perioada indelungata,
curatind astfel solul fara a polua apa.
S-a stabilit ca in sol ajung 90% din toate reziduurile si cantitatea lor totala creste cu 5 pana la 10
% pe an. Capacitatea de migrarea unor elemente cum sunt As, Cd, Cr, Cu, Hg, Pb, V, Zn, Sn sunt studiate
insuficient si, de aceea, raman practic nestudiate probleme ale starii viitoare a apelor freatice sub zonele
puternic poluate cu metale grele.
In acelasi timp autorii mentionati au efectuat cercetari cu scopul de a obtine date despre sol ca
sistem de prelucrare a reziduurilor si a migratiei verticale a metalelor sub actiunea unor solventi diferiti:
apa distilata, apa acidulata cu H 2SO4 pana la pH 3,0; 0,025n solutie AlCl 3 si FeCl2 acidulata cu HCl pana
la pH 3,0 si cu apa naturala scursa de la gunoi. In ultimul caz s-a efectuat compostarea gunoiului
orasenesc in capacitati speciale si apa care a trecut prin acest compost s-a utilizat in experienta privind
studierea metaleor grele.
S-au cercetat soluri cu alcatuire granulometrica diferita si s-a ajuns la concluzia ca solurile nu sunt
o bariera absoluta in calea poluarii care reprezinta un pericol pentru apele freatice. Intr-adevar, metalele
grele pot fi indepartate din sol daca inainte de spalare acesta este tratat cu un compus chimic, care in caz
de solubilitate buna, asigura reactii de schimb intre metalul adsorbit si cationul compusului respectiv, iar
anionul sau contribuie la transportul mai bun al ionilor eliberati in profilul de sol. O astfel de substanta
poate sa fie azotatul de calciu. Acesta se dizolva foarte bine, calciu intra in reactii de schimb, iar ionul de
71
nitrat ajuta la spalarea metalelor. Acest tipde nitrat nu duce la acidifierea solurilor, nu este toxxic pentru
plante si constituie o sursa de azot pentru ele. Dar la introducerea in sol a unei cantitati mari de azotat
apare un alt pericol poluarea apelor freatice cu nitrati. Pentru a evita poluarea cu nitrati a apelor freatice
si plantelor, Ca(NO3)2 poate fi inlocuit cu CaCl2, insa clorura de Ca are fitotoxicitate mai mare decat
nitratul.
La trecerea metalelor grele in plante si spalarea lor din sol contribuie si norme ridicate de
ingrasaminte minerale cu azot si potasiu.
Experientele privind extragerea metalelor grele din solul poluat cu ajutorul unor solutii de
concentratii diferite (0,1 1 n) ale unor saruri ca: KNO 3, KCl, CaCl2, Ca(NO3)2, FeCl3*6H2O au aratat ca,
chiar intr-un sol nisipos, fertilizat timpde 5 ani cu norme mari de coposturi din precipitate de ape uzate si
turba (1:1masa) numai CaCl2 si Ca(NO3)2 au contribuit la inlocuirea metalelor. Clorura si nitratul de
potasiu au fost putin eiciente spre deosebire de clorura ferica (tab.39). Deci, pentru indepartarea din stratul
radicular a unor metale cum sunt cadmiul, cromul, manganul, nichelul si cuprul se pot aplica pe solurile
poluate saruride fier usor solubile.
Tabelul 39
Extragerea metalelor grele din solul poluat cu ajutorul unor solutii de diverse saruri (mg/kg sol
uscat)
Element
0,2 n solutie (1:5)
extras
KCl
KNO3
CaCl2
Ca(NO3)2
FeCl3* 6H2O
Cu
2,7
1,8
1,5
1,5
60,0
Zn
4,0
3,2
1,0
8,5
40,0
Ni
10,0
10,0
70,0
Cd
5,5
3,5
16,7
2,7
21,0
Mn
81,0
Cr
0,5
1,5
2,0
2,0
122,0
Introducerea sarurilor de fier in soluri cu preponderenta mineralelor din grupa smectitelor

in fractia argiloasa poate inbunatati proprietatile fizice ale solurilor slab agregate. In aceasta
72
situatie agregarea are loc pe baza actiunii de lipire a complexelor ferohumatice care pot fi
considerate punti intre substanta humica si reteaua cristalina a mineralelor argiloase
(Vodianitk,1985). O inlocuire eficienta a metalelor grele in solutia de sol prin introducerea unor
saruri de fier are loc in mediul acid, deoarece in aceste conditii hodoxizii de fier patrund in
spatiile dintre pachetle smectitice. La ph 5 capaciatate a de schimb cationic a montmorillonitului
tratat cu fier scade pana aproape de zero, reducand astfel capacitatea de tamponare a mineralului.
Pe solurile cu latura fina tratate cu saruri de fier creste vizibil coeficientul de filtrare.
Astfel, eliberarea in solutia de sol a metalelor grele din sol prin reactia acestuia cu saruri
imbunatateste proprietatile fizice ale solurilor cu compozitia mecanica grea, nestructurate.
In tarile Europei de Vest, pentru imbunatatirea structurii solurilor cu textura fina, se
utilizeaza materiale denumite Flotal si Glotal, cu compozitie chimica : H4Fe(SO4)3 12H2O cu pH
2 si Fe2(SO4)3 * CaSO4 cu pH 2,2, care vorputea fi utilizate si ca buni inlocuitori ai metalelor
adsorbite de soluri. Consumul materialelor pentru structurarea solului este de 1 pana la 20t/ha.
Introducerea in sol a unor metale grele putin toxice (in cazul de fata Fe) in concentratii
suficiente poate duce la cresterea mobilitatii si la o vizibila miscare pe verticala in profilul de sol
a altor metale grele, prezentate in cantitati mici. Trebuie mentionat ca indepartarea din stratul
radicular a metalelor ce trec in solutia de sol necesita un timp insemnat, de aceea pentru
accelerarea procesului se poate utiliza irigatia prin aspersiune in perioada calda. Tratarea solurilor
cu saruri de fier trebuie facuta din timpul toamnei dupa aratura.
Dupa obtinerea scaderii din stratul arabil a continutului poluantilor sub valorile limita
admise, se poate trece la culturalizarea solului, care consta in amendarea calcica(norme calculate
dupa aciditatea hidrolitica) si introducerea de ingrasaminte minerale si organice care sa
compenseze pierderile de elemente biogene din procesul indepartarii metalelor grele.
Spalarea solului in vae cu HCl 0,05 n sau 0,1 n, apoi cu apa a dus la scaderea continutului
de cadmiu, cupru, zinc si plumb. Un efect analog s-a obtinut si in cnditii de camp pe o parcele
experimentala tratata cu acid clorhidric tehnic si cu apa, urmat de aplicarea unor ingrasaminte cu
fosfor si magneziu si silicat de calciu. Dupa o astfel de prelucrare a solului continutul de cadmiu
din solurile de orezarii a scazut de la 0,33 pana la 0,06 ppm (Takijima Yasuo, 1973).
In privinta cadmiului exista parerea (Pervunina s.a, 1980) ca in conditiile unui regim
hidric de spalare a solurilor, perioada de eliminare naturala a acestuia (prin spalare) din stratul
radicular dureaza un an, dar acest fapt este valabil numai pentru solurile cu textura grosiera cu
reactie acida. Daca spalarea elimina 40-58% din l existent in stratul arabil, plantele absorb in
acelasi timp intre 0,03 si 0,24 % din acest element.
Studiind mobilitatea cadmiului in soluri cu aeratie buna El-Bassam (1982) a stabilit ca
partea cea mai mare a acestui element dintr-un sol nisipos care-l contine in proportie de 1 ppm
trece in forma solubila. Cantitatile de metale grele descoperite in eluati au aratat existenta unei
corelatii stranse intre concentratia initiala si concentratia din apa gravitationala de percolare. Din
experientele cu percolare s-a calculat cu aproximatie cantitatea de metale grele eliminate din
solurile nepoluate timp de un an: cadmiu - 32,9g/ha; cupru 22,2g/ha; crom 1,7g/ha; zinc
614,4 g/ha.
73
Eliminarea metalelor grele prin spalare si prin absorbtie de catre plante precus si
acumularea metalelor pe baza utilizarii ca ingrasamant a reziduurilor menajere si industriale,
patrunderilor din atmosfera poluata, necesita elaborarea de modele prognostice. Crearea unor
modele care sa functioneze corect prezinta greutati mari deoarece necesita o evidenta a multor
factori insuficient studiati, care au influenta asupra fitotoxicitatii metalelor si a periculozitatii lor
ca surse de poluare a apelor freatice si productiei vegetale. La crearea modelelor prognostice de
poluare a solurilor cu metale grele se pot lua in considerare: coeficientul de spalare, transpiratia,
greutatea volumetrica si umiditatea solului, coeficientul de alegere a tipului, precum si
coeficientul de adsorbtie al solului, desi coeficientii enuntati nu limiteaza factorii ce influenteaza
comportamentul metalelor grele in sistemul sol planta.
E. Cultura plantelor pe soluri cu concentratii mari de metale grele
Punctul zero al concentratiei metalelor grele in sol il constituie continutul lor natural
Clarke. Depasirea valorilor Clarke indica un continut crescut al metalului in sol, care poate fi
determinat si de procese naturale in cazul solurilor formate pe materiale parentale imbogatite cu
diferite metale grele. De regula, mobilitatea acestor metale este limitata si trecerea lor in plante
slaba, insa exista provincii biogeochimice in care se formeaza un tipspecial de vegetatie, mai bine
adaptata la conditiile neobisnuite de viata. Astfel, in landsafturile cu migratie hidrica sulfatica, pe
parcele cu zacaminte de minereuri sulfatice se observa o mobilitate mare a aluminului pe baza
formarii unor flore speciale, ,, de alaun. In provinciile bogate in crom pe materiale ultrabazice,
unde continutul acestui element in sol ajunge la 1- 3%, apare flora ,, de serpentin. In zonele cu
zacaminte de zinc creste flora de galiu etc. Astfel de anomalii se intalnesc destul de rar sip e
suprafata limitata. Mai des se observa o crestere nesemnificativa a continutului elementului in sol
fata de continutul sau Clarke, crestere determinate de procesele naturale de pedogeneza, care nu
prezinta un pericol serios nici pentru plante, nici pentru animale si om. Astfel, continutul
uraniului in sol poate depasi valoarea Clarke de cateva ori, dar aceasta nu duce la acumularea lui
in plante sin u influenmteaza dezvoltatrea si cresterea lor (pana la un continut de 10 ppm).
O importanta mare are mobilitatea elementelor. In cazul unei poluari antropice ea este de
regula mai mare, deoarece in acest caz matalele grele patrund in mediul ambient dupa extragerea
lor din minerale ca urmare a prelucrarii materiei prime initiale. De aceea, cresterea concentratiei
metalelor in soluri sub influenta factorilor antropici duce la cresterea sensibila a concentratiei lor
in plante.
Pe soluri poluate puternic cu metale grele poluarea produsa de unul sau mai multe
elemente, plante din familii si specii diferite se comporta diferit. Unele din ele sunt rezistente la
poluare, altele sensibile; unele absorb metale grele, altele dimpotriva.
Miles s.a.(1980) au studiat actiunea continutului crescut de cadmiu in sol asupra unor
specii de plante in conditii naturale: Andropogon scoparius; Monarda fistulosa si Rudbekia
hirta.deci, in conditiile poluarii antropice cu metale a fitocenozelor naturale are loc in mod
inevitabil o reinnoire a acestora.Speciile de plante mai putin rezistente la poluare cedeaza spatial
vital celor mai rezistente.
Sensibilitatea plantelor se manofesta in primul rand in inhibarea cresterii, insotita, de
regula, de acumularea metalelor grele in tesuturile plantelor. Toleranta diferita fata de matalele
74
grele se manifesta nu numai la nivel de familii si specii, ci si la diversele soiuri din cadrul
aceleiasi specii.
Wallace s.a. (1984) au relevant reactia diferita a doua soiuri de grau la concentratii diferite
de aluminiu. S-a stability ca expunerea timp de doua ore a plantelor de grau din soiul Eagle inrt-o
solutie cu 0,19 mmol Al a inhibit mai puterinc alungirea radacinilor decat la soiul Atlas 66 expus
timp de 48 de ore.
Tyler s.a (1982) au studiat actiunea cadmiului asupra porumbului si fasolei in cultura
apoasa. Ei au stability ca porumbul absoarbe mai mult cadmiu decat fasolea si sufera din aceasta
cauza mai putin. Continutul maxim de cadmiu in plantele de fasole a fost de (20 +- 3,4) ppm, iar
in tulpinile de porumb (86+3,2)ppm.
Hinesly s.a. (1982) au studiat capacitatea hibrizilor de porumb de a absorbi cadmiul in
cazul cultivarii plantelor pe soluri poluate. S-a stability ca exista deosebiri foarte mari in acest
sens. In aceste plante continutul de metal in boabe, pe soluri puternic poluate cu cadmiu, a fost
acealsi ca in boabele soiului cu absorbtie puternica a elementului pe solul martor (tab. 40).
Concentratia de cadmiu in boabele hibrizilor cu adsorbtie puternica a fost de 13-18 ori mai mare
decat in cele cu absorbtie slaba, in conditii de poluare egala a solurilor. In acelasi studio s-a
stabilit de asemenea, posibilitatea de transmitere ereditara a capacitatii de acumulare slaba a Zn si
Cd.
Tabelul 40
Concentratia de cadmiu in frunzele, boabele si paiele a doi hibrizi de porumb crescuti pe o
parcela tratata cu ape uzate (mg/kg s.u., date medii pe 3 ani)
Udare cu ape uzate (mm)
Hibridul
0
6,4
12,7
25,4
Mo 17 x H 98
Frunze
0,920
8,86
15,7
33,1
Boabe
0,076
0,722
1,05
1,67
tulpini
Op 545 x B 73
1,14
10,09
19,86
34,56
Frunze
0,145
1,35
3,43
8,79
Boabe
0,062
0,062
0,062
0,111
75
tulpini
0,231
1,78
3,52
11,06
Capacitatea hibrizilor sau a unor diverse soiuri de plante de a absotbi diferit anumite
metale da posibilitatea de a allege culture si soiuri pentru cultivare pe soluri cu continut crescut
de metale grele.
A fost studiata capacitatea unor soiuri diferite de grau de primavera de a absorbi metalele
grele. Graul a fost cultivat pe sol nisipos, fertilizat timp de 5 ani cu composturi din turba si
precipitat din apele uzate, cu continut de saruri de metale grele (tab. 41).
S-a stability ca soiurile de grau de primavera din experiment nu se deosebeau foarte mult
din punct de vedere al capacitatii de acumulare a metalelor grele. In cazul cultivarii pe soluri
poluate la toate soiurile continutul de metale din boabe a crescut cu cresterea concentratiei
acestora din sol.
Tabelul 41
Continutul de metale grele in solul nisipos din cadrul experientei cu grau de
primavera (in extract de 1 n HCl) (ppm)
Varianta
Norma anuala de
compost (t/ha)
Zn
Martor
8,3
20
3
4
Cu
Cd
Cr
Pb
Mn
2,5
0,45
3,0
19
16,0
31,7
34
1,70
11,5
40
27,5
40
28,2
45
1,60
15,5
40
24,0
80
59,5
64
2,80
27,0
63
36,5
Astfel, la cresterea concentratiei de zinc in sol de 7 ori continutul acestui element in boabe de
grau a crescut de 2,3 ori, in timp ce pentru cupru raportul a fost, corespunzator, de 25,6 si 1,5.
Zwarich s.a (1982) au efectuat cercetari asupra acumularii metalelor grele in culturile de
legume. Acestea au fost cultivate pe soluri tratate cu precipitate din ape uzate, care contineau
(ppm): cupru 790; zinc 2920; cadmiu 22; plumb 408. Sub culturile de legume au fost
introduce 55, 110 si 200 t/ha precipitat substanta uscata la aer. Solul a avut o reactie slab acida
(pH 6,7) si a continut 3,4% carbon.
76
Din tabelul 42 se poate vedea ca, dintre plante, salata are capacitatea cea mai mare de a
acumula metale. Continutul de cupru, zinc, cadmiu si plumb din salata a fost mult mai mare decat
in morcov si mazare.
Tabelul 42
Continutul de metale in plantele tratate cu precipitat de ape uzate (mg/kg s.u.)
Norma
de
precipitat de ape
uzate
aplicata
(t/ha)
Cu
Zn
Cd
Pb
Salata
Fara ingrasamant
5,6
35
1,4
1,6
55
7,8
135
1,7
1,6
110
8,7
181
2,4
1,6
220
12,8
320
4,3
1,4
Morcov
Fara ingrasamant
3,6
11
0,24
0,9
55
5,5
35
0,51
0,2
110
6,7
43
0,54
0,2
220
7,5
Mazare(boabe)
53
0,89
0,3
33
0,01
0,2
52
0,01
0,2
61
0,02
0,2
67
0,03
0,2
5,3
Fara ingrasamant
8,4
55
8,9
110
9,5
220
In cadrul experientelor lui Garmas (1982) pe cernoziom cambic lutos cu conmtinut
natural de plumb 20,8 ppm si cadmiu 1,4 ppm s-a studiat aportul acestor metale in tomate,
77
cartofi, varza, morcov si ridichi de luna (tab. 43). Pentru acesta s-au introdus suplimentar in sol
1000 ppm plumb si 10 ppm cadmiu. Drept martor s-a utilizat solul initial.
Tabelul 43
Continutul de plumb si cadmiu in diferite organe vegetative
ale unor legume (ppm/masa uscata)
Plumb
Cadmiu
Cultura
Organ de
Organ de
acumulare
acumulare a
Radacina Tulpina Frunza a
Radacina Tulpina Frunza substantelor
substantelor
nutritive
nutritive
Tomate
5,9*
3,7
8,7
1,6
0,92
0,83
0,93
0,16
167,8
33,5
33,3
1,6
16,95
1,96
11,07
0,40
5,0
352,0
3,1
29,0
0,80
3,30
1,04
55,0
0,45
7,20
0,61
8,60
0,61
8,60
0,08
0,50
3,8
1,86
4,9
2,00
1,44
0,43
Cartof
Varza
2,1
Morcov
281,5
Ridichi
5,7
588,7
2,9
2,3
0,8
11,1
111,35
5,8
287,0
2,9
10,7
1,52
26,3
0,09
25,75
13,37
0,15
1,40
0,48
3,14
0,35
1,40
Numerator martor; numitor solul poluat
Experienta a aratat ca pe solurile poluate tomatele si cartofii dau o productie cu un grad

mai redus de poluare decat radacinoasele morcovul si ridichile de luna. De aceea la cultivarea
plantelor pentru alimente pe soluri care contin cantitati mari de metale grele este necesar sa se
evite amplasarea pe acestea a plantelor, ale caror frunze (salata, spanac, ceapa, stevie etc.), tulpini
si radaicini se folosesc in alimentatie.
Problema cultivarii plantelor pe solurile poluate sau care se polueaza treptat cu metale
grele apare in cazul valorificarii teritoriului marilor intreprinderi industriale care constituie surse
78
de poluare a atmosferei si solul cu metale, la recultivarea teritorilului dupa extragerea

minereurilor, la dezvoltarea agriculturii pe terenuri cu continut mere natural de metale grele,
precum sip e soluri poluate cu metale ca urmare a utilizarii necontrolate a reziduurilor industriale
si orasenesti sub forma de ingrasaminte. In cazul recultivarii si inierbarii trebie alese speciile de
plante decorative cele mai tolerante la tipul concret de poluare, capabile sa creasca destul de bine
in conditii extreme de poluare a solului si aerului sis a indeplineasca totodata un rol fitohigienic.
Pentru cultivarea plantelor agricole este importanta nu numia alegerea unor plante rezistente la
poluare, dar si a acelor plante la care se valorifica numai partile in care nu se concentreaza
cantitati toxice de metale grele.
Practica arata ca poluarea antropica a solurilor cu metale grele nu are loc concomitant pe
toata suprafata agricola a unitatii. In stadiul timpuriu de poluare se pot stabili anumite suprafete,
al caror sol contine cantitati crescute sau apropiate de concentratia limita admisa. In aceste situatii
problema se simplifica, deoarece nu trebuie revazut sistemul de agricultura. Terenurile poluate
necesita o cercetare agrochimica atenta. Este necesar sa se efectueze analizele complete
agrochimice si pedologice. Cele mai importante caracteristici sunt continutul de humus, pH,
capacitatea de adsorbtie cationica, continutul de fosfati mobili. Este necesara de asemenea
determinarea compozitie mecanice a solului si precizarea adancimii de patrundere a poluarii, ca
si compozitia mineralogical a solului. Un loc deosebit il ocupa stabilirea surselor poluarii solului
pentru a se exclude patrunderea necontrolata a metalelor grele. De aceea vor fi analizate
ingrasamintele utilizate in unitate, a reziduurilor din industrie si gospodaria comunala
(composturi din gunoi menajer, precipitate din apele uzate ale canalizarii orasenesti, zguri,
cenusi, praf de ciment etc.). pe baza acestor date se iau masuri de prevenire a patrunderii in
continuare a unor cantitati inseminate de metale grele pe suprafate cu soluri poluate.
In scopul cultivarii plantelor agricole pe solurile poluate se iau o serie de masuri
profilactice prin culturalizarea complexa agrochimica, care sa duca la cresterea continutului de
humus, neutralizarea aciditatii solului, imbogatirea acestuia cu fosfati. Ca metoda de scadere a
mobilitatii metalelor grele se recomanda tratarea solurilor cu textura grosiera cu argila, si daca
este necesar, amendarea calcica, tratarea cu fosforite si introducerea de substanta organica fara
metale. In continuare, se cultiva plante din care se folosesc in alimentatie partile care acumuleaza
slab metale grele (tomate, bostanoase, cartof), se pot, de asemenea, cultiva plante tehnice: in,
canepa, ricin, cartof pentru prelucrare in amidon si spirt, sfecla de zahar precum si plante
aromatice, iar in anumite cazuri pot fi utilizate ca semincere pentru legume si plante furajere.
Solurile poluate nu pot fi utilizate pentru plante furajere, deoarece animalele se hranesc
cel mai adesea cu acele parti ale plantei, in acea faza de dezvoltare, in care are loc acumularea
sensibila de metale.
Excluzand posibilitatea poluarii in continuare a solului si ocupand suprafetele cu culture
tehnice, precum si cu plante care dau o productie-marfa curate, putem scadea treptat continutul de
metale grele pe baza proceselor naturale de autocuratire ca urmare a exportului elementelor prin
plante si spalarii acestora dincolo de limitele stratului radicular.
Poluarea solului cu substante purtate de aer

79
Ploile acide
Generalitati
Prin pozitia si caracteristicile sale solul reprezinta de fapt locul de intalnire al tuturor
poluantilor care vin in cea mai mare parte pe calea aerului, si care se datoresc nu numai
diferitelor activitati umane ci si unor factori naturali. De aceea ei se constituie in poluanti avand
surse naturale si antropice (Rauta s.a.,1983).
a) Surse naturale:
-
solul: particule minerale si organice:
vulcanii si catastrofele naturale: particule minerale, gaze si vapori;
atmosfera: praf cosmic
b)Surse antropice:
- uzine termoenergetice: pulberi de carbune, cenusa, fum si unele particule solide
toxice, gaze (SO2, SO3, H2S, NOx, hidrocarburi policiclice etc.), compusi cu fluor, de
arsen etc.;
- industria extractive (mine, petrol): pulberi, SO 2, SO3, H2S, compusi cu arsen si plumb
etc.;
- industria siderurgica: pulberi de minereu, pulberi de fier, oxizi de fier, mangan,
arsen, cenusa, funingine SO2, SO3, NH3, NOx, HCl;
- metalurgie neferoasa: pulberi, vapori si oxizi metalici de plumb, zinc, cadmiu, cupru,
arsen, mercur etc., fluor, SO2 etc.;
- industria materialelor de constructie: pulberi de ciment, fluor etc.;
- industria chimica de produse anorganice: SO2, SO3, Cl2, HF, H2S, HCl, HNO3, NH3,
fluoruri etc.;
-industria chimica de produse organice:hidrocarburi, solventi, eteri, fenoli,
mercaptani, negru de fum etc, ;
- industria de hartie si celuloza: pulberi, SO2, Cl2, mercaptan etc.;
- industria farmaceutica: hodrocarburi;
- industria cauciucului sintetic: eteri, cetone, fenoli;
80
- industria alimentara si produse animale: pulberi, SO 2, SO3, NH3, H2S,compusi de

plumb etc.;
- transporturi: hidrocarburi, sodium, plumb, particule de fum de la autovehicule,
pulberi de carbine, cenusa, SO2, SO3, H2S;
- asezari umane: cenusa, fum, SO2 etc.;
- agricultura si silvicultura: ingrasaminte, pesticide etc.
Kobata Pendias, in 1979 clasifica principalii poluanti veniti pe calea aerului in 3 grupe:
1.
2.
3.
particule minerale solide ca diversi compusi chimici sub forma de

sulfati, fosfati, carbonati etc. ;
compusi gazosi de tipul oxizilor de sulf, azot, carbon si hidrocarburi;
metale ca argintul, arseniul, beriliul, cadmiuli, cromul, cuprul,
mercurul, nichelul, plumbul, seleniul, stibiul, vanadiul, zincul ca si
unii halogenii ca bromul, clorul, fluorul.
Concentratiile ridicate de CO2, SO2 provin in mare parte din arderile combustibililor fosili
a caror productie actuala mondiala este de ordinal a cca 6 miliarde t de carbine si petrol si a peste
2000 miliarde m3 gaze naturale.
Daca se mentine ritmul actual de producere a acestor emisii corelat cu cel al dezvoltarii
economice se apreciaza ca la nivelul anului 2000, emanatiile de CO 2 in atmosfera vor ajunge la
43 miliarde de tone, cele de SO2 la 355 miliarde de tone, iar cele ale compusilor de azot la 180
milioane tone pe an.
Emisii de pulbere solide

Sunt bine cunoscute cazurile de poluare a solurilor cu substante purtate de aer in multe
zone industriale urbane si rurale din lume (Polemio s.a., 1982) in special pulberi ale metalelor
grele, metaloizilor si microelementelor: Pb, Ni, Zn, As, Hg, Sr, Cd, Cu, Mn etc., ca si alte pulberi
cum ar fi cele de ciment si negru de fum ce ajumg pe sol fie direct, fie prin intermediul
precipitatiilor. In functie de cantitate acestea determina poluarea solurilor, reducerea productiei de
biomasa, contaminarea produselor agricole sau chiar dereglari intense si distrugerea
ecosistemelor. Cercetariel effectuate pana in present exate, in principal, pe cunoasterea starii de
poluare a atmosferei si a mediului ambient au evidentiat starea deosebit de grava in care se gasesc
multe zone ale planetei precum si ritmul inalt de extindere si intensificare a proceselor de poluare
in lipsa unor masuri drastice de control al emanatiilor.
Emisii gazoase. Ploile acide

81
Numeroasi cercetatori: Wood s.a. (1975), Evans s.a.(1985), Ferenbauch (1974), Lee s.a.
(1981, 1982), precum si o serie de sinteze realizate de organisme internationale specializate au
evidentiat dezastrele determinate de ploile acide, multiplele influente negative exercitate de
acestea asupra ecosistemelor. In cea mai mare parte a zonelor industrializate din lume, depunerile
acide au crescut substantial, fapt ce determina o scadere a valorilor pH ale precipitatiilor. Cea
mai mare atentie a fost data efectelor asupra solului, a ploilor acide care influenteaza direct sip e
termen lung vitalitatea organismelor ( arbori, vegetatie ierboasa, culturi) perturband procesele de
fotosinteza, de nutritie la nivelul rizosferei prin schimbarile produse in capacitatea de tamponare
a solurilor. Cu toate eforturile depuse se considera ca, avand in vedere multitudinea factorilor ce
pot intreveni, variabilitatea diurnal a acestora, nu sunt inca elucidate in mod corespunzator, o
serie de aspecte importante ale proceselor de degradare determinate de ploile acide. Atmosfera
contine un complex si dynamic amestec de poluanti cu variatii regionale foarte mari si de aceea
este dificil de evaluat comportamentul unor plante numai in raport de unii factori utilizati in
diverse experimente. Utilizarea, in simularea ploilor acide, a unor solutii de acizi anorganici
diluati nu este comparabila cu compozitia complexa a ploilor acide. In aceea ce priveste impactul
poluarii aerului asupra ecosistemelor forestiere este un fenomen bine cunoscut, observat de peste
100 de ani. Ploaia acida reprezinta dupa Geleoway s.a.(1979) un factor dominant al schimbarii
provocate de om in climatul chimic al pamantului.
Poluarea solului cu petrol

Generalitati
Dezvoltarea industriei petroliere, atat extractive cat si prelucratoare, inclusive transportul
petrolului extras, este insotita uneori de aparitia unor fenomene secundare neprevazute cu efecte
mai mult sau mai putin daunatoare mediului inconjurator, vietii omului. Unul din aceste efecte
este poluarea solului cu reziduuri de petrol cu sau fara apa sarata, ca si alte produse reziduale
petroliere rezultate din activitatea de extractie a petrolului (Rauta s.a., 1983).
In zonele de extractie, prelucrare si transport, fenomenele de poluare cu reziduuri de
petrol sunt destul de extinse, iar actiunea lor asupra ecosistemelor depaseste intensitatea altor
impacturi antropice (Gainutdinov s.a., 1986).
Petrolul modifica radical propritatile solului, ata cele fizio-chimice cat si cele biologice.
El formeaza o pelicula impermabila la suprafata solului care impiedica circulatia apei in sol si
schimbul de gaze intre sol si atmosfera, producand asfixierea radacinilor plantelor si favorizand
manifestarea proceselor de reducere.Pe masura ce conditiile solului devin mai anaerobe, scade
numarul microorganismelor din sol si activitatea lor metabolica (Hughes si Mc. Kenzie, 1975
citat de Dart si Streatton, 1980). Petrolul, fiind bogat in carbon organic (98% hidrocarburi) creste
raportul carbon/azot din sol influentand negative activitatea microbiologica si nutritia plantelor cu
azot (Overcash s.a., 1979).
82
Morfologic, solurile poluate cu petrol prezinta caracteristici variabile de la un loc la altul

in functie de intensitatea poluarii, de intervalul de timp scurs de la data producerii poluarii, timp
in care s-au produs unele procese de autodegradare a petrolului prin volatilizarea unor
componenti ai acestuia, sau chiar procese de biodegradare.
In majoritatea cazurilor, grosimea pe care solurile sunt afectate de poluare cu petrol este
de cca 30-40 cm deoarece acesta avand o anumita vascozitate, circula greu printer si prin
agregatele solului, iar datorita substantelor grase pe care le contine (uleiuri minerale) imbraca la
exterior particolele de sol cu o pelicula unsuroasa ce ingreuneaza sau chiar impiedica circulatia in
adancime a apei si, implicit, polueaza solul pe grosime mare.
Acoperirea solului cu fluide, care contin pe langa petrol si apa sarata de zacamant a
condos la modificarea proprietatilor fizice si chimice ale solului prin inrautatirea conditiilor de
aeratie, de circulatie si acumulare a apei in sol, provacand alcalizarea excesiva a solurilor
(adsorbtia Na+ in complexul adsorbtiv al solului) si salinizarea lor in diferite grade.
In cazul solurilor poluate numai cu apa sarata, cercetarile effectuate cu precadere in
judetul Teleorman au pus in evidenta continuturi variabile de saruri solubile de la un loc la altul,
atat la suprafata solului, cat sip e profilul acestuia, functie de componenta chimica a apei. Astfel,
pe unele teritorii apa sarata provine de la adancimi mari fiind cantonata in formatiuni de varsta
Albiana (Cretacic) cu o compozitie chimica care cuprinde 43 g/l saruri din care 87,8% Na Cl, Bor
11 mg/l si SO2-4 36-55 mg/l si alte elemente si are un pH de 8,09.
Solurile pe care se inregistreaza poluarea mixta sunt cele mai puternic afectate, deoarece
degradarea lor are un character complex.
In conditiile poluarii cu petrol, solurile devin slab sau total neproductive, fiind adeseori
scoase complet din circuitul agricol. Dupa unii autori (Zwerman, 1973) viata plantelor incepe sa
fie afectata cand pe sol este deversata o cantitate de petrol mai mare de 1 l/m2.
Gradul de poluare a solurilor datorita reziduurilor petroliere este functie de densitatea
sondelor (numarul acestora la 100 ha), marimea si adancimea zacamantului de petrol, numarul,
desimea si starea conductelor de transport al petrolului si apei sarate, precum si de factorul om
care asigura buna desfasurare si intretinere a proceselor de extractie, transport si exploatare a
titeiului.
In Romania, dupa datele de monitoring al calitatii solurilor agricole, rezulta ca poluarea
solului cu reziduuri de petrol afecteaza o suprafata de cca 49368 ha din care cele mai mari
suprafete sunt in judetele Arges, Teleorman, Galati. Terenurile cu soluri poluate cu reziduuri de
petrol si apa sarata sunt constituite, de cele mai multe ori, din parcele de teren de dimensiuni
destul de mici ( 1 ha 7 ha), amplasate la distante relative apropiate unele de altele, legate intre
ele printr-o retea densa de drumuri de acces, conducte si linii de forta, toate acestea constituind
impedimente serioase pentru organizarea si practicarea unei agriculturi intensive.
83
Tehnologii de ameliorare a solurilor poluate

cu reziduuri petroliere
Pe baza cercetarilor intreprinse privind identificarea, evaluarea si elaborarea unor masuri

de prevenire si combatere a poluarii solurilor cu reziduuri petroliere in tara noastra si in accord cu
datele existente in literature specifica, au fost stabilite unele masuri si lucrari care sa permita
ameliorarea acestor soluri si readucerea lor in circuitul agricol.
In cadrul acestor masuri trtebuie avut in vedere modul de producere si manifestare a
polarii (titei, titei si apa sarat, apa sarata), adancimea de patrundere si gradul de incarcare a
solurilor cu agenti poluanti, modificarea unor caracteristici fizici, chimici si biologoci ai
insusirilor initiale ale solurilor, stabilite pe baza unor analize de laborator pentru toate cele trei
feluri de poluare la surpafata sip e adancime, cartarea teritoriului pe tipuri de poluare si mod de
producere a poluarii.
In procesul de ameliorare a solurilor poluate cu petrol, cunoasterea proprietatilor chimice,
fizice, hidrofizice, mecanice si biologice ale solului are o importanta deosebita, deoarece pe baza
lor se pot elabora tehnologiile de ameliorare a acestor soluri, putandu-se stabili sistemele de
agricultura, tehnologiile de cultura, structura de culture agricole in cadrul fiecarei etape de
ameliorare.
Pentru stabilirea masurilor si elaborarea tehnologiilor adecvate de ameliorare a solurilor
poluate cu petrol, in scopul restaurarii fertilitatii si refolosirii lor agricole, au fost stabilite trei
directii principale de ameliorare, in functie de intensitatea si tipul de poluare ( Rauta s.a., 1987).
In tehnologia cadru elaborate pentru ameliorarea solurilor poluate cu reziduuri petroliere
sunt cuprinse si urmatoarele secvente: - amendare calcica 2t/ha, gipsica 4-10 t/ha (dupa caz)
odata la 4 ani fertilizare minerale si organica (gunoi de grajd 75-150 t/ha odata la 3 ani); annual
N 150-300 kg/ha s.a., P 75-150 kg/ha s.a. (functie de gradul de poluare, tipul si intensitatea
poluarii), omogenizarea profilului de sol, afanarea adanca, folosirea in scop ameliorative a
culturilor tolerante orz, grau, sorg, mei- (poluare cu apa sarat), drenaj cartita pentru spalarea
sarurilor, amenajarea de santuri si rigole sistematice si nesistematice.
Multiplele probleme ridicate de necesitatea elaborarii unor tehnologii cu scopul
ameliorarii unor terenuri afectate in difetite grade de poluare cu produse petroliere a impus
instituirea in 1982 a unor cercetari in cadrul unui camp experimental pe teritoriul C.A.P. Oarja,
jud. Arges. In cadrul acestor cercetari s-a apelat la un complex de lucrari agropedoameliorative
cum ar fi: nivelarea, afanarea adanca la 60 cm adancime, drenaj cartita, fertilizare ameliorative
organica (gunoi de grajd 150 t/ha) odata la 3 ani si minerala (N 120P80K60) annual, amendare calcica
(6t/ha CaCO3) o data la 4 ani o structura adecvata de culture: grau, orz, mei, sorg pentru boabe,
iarba de Sudan, porumb siloz, floarea soarelui.
84
In urma experimantelor effectuate dupa 4 ani s-a observat o tendinta generala de spalare a
sarurilor in primii 60 cm, de reducere a continutului de reziduuri de petrol, de modificare a
compozitiei reziduurilor de petrol in timpul dereglarii lor constatandu-se o crestere a proportiei de
asfaltene si o scadere a celor aromatice si saturate, imbunatatirea activitatii biologice globale a
solului (cresterea numarului de micromicete, bacterii, a intensitatii respiratiei solului si
imbogatirea cantitativa si calitativa a microfaunei).
Toate aceste imbunatatiri ale insusirilor fizice, chimice si biologice ale solurilor poluate
pe durata aplicarii masurilor de ameliorare, au avut urmari favorabile asupra cresterii capacitatii
productive a solurilor, obtinandu-se unele cresteri de recolta de la un an la altul la toate plantele
testate. Cu toate acestea, solul se afla inca in categoria mijlocie de depoluare deoarece nu s-a
obtinut inca o imbunatatire corespunzatoare a insusirilor solului, datorita actiunii complexe de
poluare pe care o exercita titeiul asupra acestuia.
In afara acestor masuri cu character agropedoameliorativ si de lunga durata, cercetarile
care se executa pe plan mondial vizeaza descoperirea unor metode mai rapide si cu eficienta
sporita. Unele din aceste cercetari sunt indreptate spre gasirea unui compus chimic care sa
neutralizeze reziduurile petroliere, cum ar fi de exemplu solventii organici. In S.U.A. se
experimenreaza utilizarea unor detergenti care coaguleaza unii componenti ai titeiului ce pot fi
indepartati apoi mechanic de la suprafata solului.
O alta directie de cercetare este punerea la pinct a unor metode biologice de degradare a
titeiului prin folosirea unor mocroorganisme consumatoare de hidrocarburi, care ar curati solul de
petrol. In acest sens au fost effectuate progrese inseminate, insa sunt multi factori limitative care
ingreuneaza deocamdata biodegradarea hidrocarburilor, cum ar fi numarul petrolului, insuficienta
oxigenului necesar reactiilor de oxidare ale biodegradarii, temperature si umiditatea solului, etc.
O masyra radicala de ameliorare, dar extreme de costisitoare, in cazul poluarii cu petrol,
este decopertarea si indepartarea sratului de sol poluat, dupa care urmeaza sa se execute lucrarea
de copertare cu un strat de sol fertile si aplicarea unor doze mari de ingrasaminte organice si
minerale, completate cu cultivarea unor plante amelioratoare pe o perioada de 6-9 ani, cum ar fi
plantele leguminoase si ierburile perene. Aceste masuri radicale vor putea fi folosite si in tara
noastra pe suprafete mai restranse si in situatii cu totul speciale.
Masurile si lucrarile enuntate, care au drept scop ameliorarea si readucerea in circuitul
agricol a solurilor poluate cu petrol, se incadreaza in categoria masurilor curative. Avand in
vedere insa pagubele mari sip e lunga durata pe care le poate provoca poluarea cu petrol a
solurilor, costul ridicat al masurilor de ameliorare, se impune cu prioritate respectarea si aplicarea
cu strictete a tuturor actelor normative care obilga la o gospodarire rational a pamantului de
catrea toti posesorii si beneficiarii de teren, prin aplicarea tuturor masurilor profilactice,
respective de prevenire a poluarii solurilor cu petrol masura cea mai ieftina si la indemana
tuturor.
Printre masurile preventive se inscriu cele privitoare la executarea unor diguri de
imprejmuire a sondelor de extractie care sa impiedice scurgerea petrolului pe suprafetele
invecinate, construirea cailor de acces spre sonde folosind dale de beton prefabricate, repararea si
sistematizarea conductelor pentru transportul fluidelor, dezafectarea cailor de acces la sondele sau
85
obiectivele casate, restrangerea careurilor sondelor si instalatiilor, incadrarea stricta in suprafetele

apobate, supravegherea atenta a modului de desfasurare a activitatii petrolistilor etc.
Poluarea solului cu pesticide

Generatitati
Poluarea solurilor cu pesticide este una din problemele majore ale agriculturii actuale si
de viitor datorita, pe de o parte cerintelor mereu crescande de bunuri agroalimentare, iar pe de
alta parte diversitatii si adaptabilitatii daunatorilor, bolilor si buruienilor. Pe plan mondila
pierderile provocate agriculturii de diferite organisme daunatoare se ridica annual la 35-40% din
recolte. In S.U.A., de exemplu, pierderile datorita daunatorilor, buruienilor si bolilor plantelor
echivalau in 1963 cu productii de pe 50 milioane ha, iar in fosta U.R.S.S. pierderile determinate
de aceleasi cause erau de 20% din recolte in 1971 (Aizicovici si cocisiu, 1971). Dupa estimari
recente rezultata ca unele culture devin practice ineficiente fara aplicarea tratamentelor impotriva
unor boli si daunatori. Astfel, la cartof pagubele pot ajunge la 60-80% daca nu este combatuta
mana si gandacul de Colorado, la vita de vie peste 80%, la mere 40-60% etc. (Nikorow, 1981).
Eficienta pesticidelor s-a dovedit destul de ridicata de aceea cerintele au crescut continuu. Cu
toate acestea fiind substante toxice, pesticidele implica un risc de nocivitate pentru om, animale
domestice, pasari, insecte, microflora etc. Un loc important il ocupa pesticidele cu persistenta
mare, greu degradabile cu deosebire cele organoclorurate: DDT, HCH, Aldrin, Dieldrin etc. ale
caror reziduuri ajung in plante si prin acestea la animale si oameni.
Cercetarile effectuate in tara noastra au pus in evidenta continuturi ridicate de reziduuri de
pesticide organoclorurate in sol (Rauta s.a., 1975, 1978, 1981, 1982). Efectele negative exercitate
asupra microflorei solurilor si a activitatii biologice deregleaza unele din functiile vitale ale
solurilor considerate ca cea mai importanta componenta a micului circuit biologic.Reducerea
cantitativa si calitativa a microorganismelor determina diminuarea capacitatii de descompunere a
materiei organice, a proceselor de amonificare, de denitrificare etc.
Cercetarile recente au arata ca efectele negative semnalate si criticile aduse se refera cu
deosebire la utilizarea nerationala a pesticidelor pe toate verigile tehnologice, precum si a
extinderii lor pe suprafete tot mai mari. Statisticile si prognozele privind evolutia pesticidelor
arata ca productia va continua sa creasca insa se vor produce schimbari structurale.
Baicu (1982) este de parere ca asa cum in medicina umana nu s-a renuntat la utilizarea
unor medicamente care dau, in anumite conditii si unele fenomene secundare negative, tot asa si
in protectia plantelor nu se va putea renunta la pesticide. Elucidarea unor aspecte relative noi,
putin cerecetate privind circulatia pesticidelor, a proceselor complexe de patrundere, absorbtie,
transport, difuzie, transformare si eliminare in agroecosisteme in general si de planta de cultura si
organisme daunatoare in special, vor deschide noi perspective in intelegerea fenomenelor
negative si in elaborarea de noi strategii in protectia plantelor.
Pe de alta parte, pentru reducerea riscurilor multiple si inca imprevizibile ale folosirii
pesticidelor in productia vegetale se acorda o atentie deosebita elaborarii si introducerii in
86
practica a unor sisteme integrate de prevenire si combatere a bolilor, daunatorilor si buruienilor,

prin imbinarea judicioasa a mijloacelor chimice cu cele biologice, utilizarea metodelor fizicomecanice si aplicarea intregului complex agrofitotehnic.
Consideratii privind lucrarile agropedoameliorative
Numeroase cercetari efectuate in intreaga lume precum si o serie de sinteze si prognoze
elaborate sub egida unor organisme internationale releva cu toata claritatea faptul ca omenirea
pentru a-si continua existenta in al treile mileniu nu are la dispozitie foarte multe alternative in
producerea si asigurarea bunurilor agroalimentare necesare. Pentru toate tarile care au epuizat
rezervale de resurse funciare apte pentru valorificarea agricola, si in aceasta categorie se va afla
in etapa urmatoare si tara noastra, singura alternativa ramane cresterea productiei la
ha.Problemele intensificarii agriculturii ale carei componente esentiale sunt ridicarea si
conservarea capacitatii de producrie a solului, mecanizarea completa, chimizarea, selectia si
ameliorarea plantelor aplicate intr-un cadru adecvat, de organizare a teritoriului trebuiesc
rezolvate in toate variantele impuse de conditiile naturale. Accentuarea procesului de dezvoltare
intensive, modernizare si organizare a agriculturii, prin aplicarea celor mai noi cuceriri ale stiintei
agricole, trebuie sa permita obtinerea unor recolte cantitativ si calitativ ridicate, cu asigurarea
echilibrului ecologic, protectia si ameliorarea mediului inconjurator, a cresterii calitatii vietii
omului.
Agricultura ce se va practica in viitor, ale carei baze tehnico-materiale sunt in continua
dezvoltare prin amenajarile pentru irigatii, desecari, combaterea eroziunii, inzestrarea cu tehnica
moderna etc. trebuie sa asigure cresterea productiilor medii in conditii tehnologice care sa
faciliteze reproductia largita a fertilitatii solurilor, conservarea si marirea capacitatii lor de
productie.
Sistemele moderne de cultura diferentiate in functie de conditiile pedoclimatice, inclusive
de agricultura biologica pentru prevenirea degradarii si poluarii insusirilor fizice ale solului cu
implicatii deosebite in asigurarea conditiilor optime de lucrare, crearea unui optim de germinare a
semintelor si de dezvoltare a sistemului radicular ca rezervor si furnizor de apa si substante
nutritive necesare plantelor reprezinta una din directiile importante in agricultura intensive. Un
loc deosebit in eforturile de optimizare agrochimica a solurilor il ocupa ridicarea gradului de
utilizare productive a elementelor nutritive din sol si a celor aplicate ca ingrasaminte, sporirea
considerabila a aportului azotului fixat biologic prin reconsiderarea legumunoaselor, a ponderii
lor in asolamente, a extinderii culturii de trifoi in zona solurilor acide, a lucernei si soiei precum
si a mazarei, fasolei si altele. Se depun eforturi in directia producerii de tulpini de Rhizobium mai
active in procesul de fixare al azotului atmospheric, al utilizarii fixatorilor de azot ce traiesc liber
in sol cum ar fi Azotobacter alaturi de o serie de rezultate obtinute prin ingineria genetica privind
transferarea complexului enzymatic fixator (Nif) la bacterii mai larg raspandite sau chiar direct
plantelor de cultura, care ar deveni astfel independente de intrarile de azot.
Combaterea buruienilor, diminuarea drastica a starilor de infestare a culturilor cu buruieni
prin aplicarea consecventa a asolamentelor si rotatiei culturilor, aplicarea tehnicilor noi de
combatere biologica integrate a bolilor si daunatorilor, precum si activarea vietii
microorganismelor folositoare, a imbogatirii solurilor cu substante organice generatoare de
humus, reprezinta alte segmente din cadrul unei strategii globale, complexe pentru practicarea
87
unei agriculturi moderne, de mare randament, siguranta si protectie. Tehnologiile noi in lucrarile
solului tind sa realizeze sis a mentina o stare optima de structurare si de afanare, reducerea
compactarii, a fenomenelor de formare a crustei si a altor procese negative ce au loc in stratele
superioare si la suprafata solului.
In acest context, lucrarile agropedoameliorative (propriu-zise si asimilate) prezentate in
doua volume distincte, capata o deosebita semnificatie intrucat fara aplicarea lor nu este posibila
realizarea obiectivelor mentionate mai sus, indifferent de natura si intensitatea altor lucrari. Asa
de exemplu desecarea si drenarea arealelor ocupate cu saraturi nu determina ci numai creeaza
conditiile necesare pentru ameliorarea acestor soluri si introducerea lor in circuitul arabil prin
aplicarea unui complex de masuri agropedoameliorative. Situatii asemanatoare pot fi citate pentru
multe tipuri, subtipuri si varietati de soluri. De aceea reconsiderarea de fond a situatiei acestor
masuri sub aspectul proiectarii si executiei prin unitatile specializate a devenit o necessitate de
maxima importanta. Sistemele si perimetrele de imbunatatiri funciare realizate pana in prezent si
cele prevazute in viitor, (irigatii, desecari, combaterea eroziunii etc.) trebuie sa fie complete cu
toate mesurile agropedoameliorative nu este posibila ameliorarea solurilor slab productive,
cresterea capacitatii lor de productie, ridicarea generale a gradului de fertilitate in masura sa
contribuie la obtinere unor productii foarte ridicate. Acesta productii nu pot fi realizate in orice
conditii, pe orice terenuri ci numai cand au fost asigurate toate conditiile.
88

Recultivarea Terenurilor Depoluate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Recultivarea Terenurilor Depoluate

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Recultivarea Terenurilor Depoluate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RECULTIVAREA TERENURILOR DEGRADATE

PRIN ACTIVITATI SOCIAL-ECONOMICE

SITUATIA TERENURILOR DEGRADATE

Conform datelor UNESCO ramura extractiva a industriei se dezvolta in lume de 1,47-1,7

CLASIFICAREA FORMELOR DE DEGRADARE

Formele de degradare a terenurilor agricole au fost clasificate astfel:

exploatari miniere la zi (carbuni, minereuri);

cariere pentru balast, caramidarii etc;

b) degradari prin depunerea diverselor materiale sterile deseuri si reziduuri:

halde de steril rezultate din exploatarea carbunelui la zi

halde de steril rezultate di lucrarile hidrotehnice

halde de steril rezultate din prepararea metalelor

halde de cenusa rezultate de la termocentrale

halde de fosfogips rezultate de la combinatele de ingrasaminte chimice cu fosfor

depozite de diverse deseuri si reziduuri provenite din industrie (metalurgie, chimie )

depozite de gunoaie menajere si de la statiile de epurare

c) prabusiri de teren in zonele de exploatari miniere la mica adancime:

drumuri si cai ferate

Generarea sau regenerarea invelisului de sol pe suprafete degradate de industrie este

Transplantarea moderna a solurilor se deosebeste calitativ de mijloacele arhaice cu sol si

Rolul deosebit pe care il are fertilitatea organo-minerala si evolutia protosolurilor

proterctie sau de exploatare, recultivarea prin inierbare cu scop igienico-sanitar (zone de

In celelalte capitole au fost mentionate, in functie de specificul lucrarilor

a.Recultivarea haldelor rezultate din exploatari miniere la zi (exploatarea carbunelui si a

b)Tehnologia fixarii si cultivarii haldelor de cenusa.

Haldele de cenusa reprezinta teritorii in jurul termocentralelor pe carbune, diferite esential

Batalurile ocupate cu fosfogips situate in vecinatatea fabricilor de ingrasaminte fosfatice

CLASIFICARE SOLURILOR POLUATE

Poluare prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi, balastiere,

Poluare prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri de decantare,

Poluare cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii anorganice,

Poluare prin eroziune si alunecare

Poluarea cu dejectii animale

Poluarea cu dejectii umane

Poluarea prin eroziune si alunecare

Poluare prin saraturare

Poluare prin acidifiere

Poluare prin exces de apa

Poluare prin exces sau carente de elemnte nutritive

Poluare prin compactare, inclusiv formare de crusta

Poluare prin acoperirea solului cu sedimente produse prin eroziune

GRADUL DE POLUARE A SOLULUI

Reducerea cantitativa si/sau calitativa

Foarte puternic poluat

Poluat slab prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi,

Poluat moderat prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi,

Poluat excesiv prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi,

balastiere, cariere etc.)

Poluat excesiv prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi,

Poluat slab prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri de

Poluat moderat prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri de

Poluat excesiv prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri de

Poluat slab cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii

Poluat moderat cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii

Poluat puternic cu deseuri si reziduuri anrganice(minerale, materii

Poluat foarte puternic cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale,

Poluat excesiv cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii

Poluat slab, cu substante purtate de aer (hidrocarburi, etilena, amoniac,