Prezentarea principalelor specii legumicole

În ţara noastră, cu un climat temperat, se cultivă circa 60 de specii de plante legumicole, din
care 40 prezintă importanţă economică, celelalte fiind cultivate pe suprafeţe mici.
Cunoaşterea sortimentului este necesară pentru stabilirea structurii culturilor pe zone şi
alegerea celor mai potrivite soiuri şi hibrizi în funcţie de specislizarea fermelor, de tehnologiile
aplicate, de destinaţii şi de sisteme de cultură.
Plantele legumicole din grupa rădăcinoaselor prezintă rădăcini îngroşate, prin depozitarea
unor cantităţi însemnate de substanţa de rezervă, în special glucide substanţe energetice şi bioactive,
de forme, mărimi şi culori diferite. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale, cu excepţia ridichiilor
de lună şi de vară, care sunt plante anuale. În primul an rezultă părţile comestibile, iar în anul al
doilea sunt culturi semincere. Suprafaţa cultivată în ţara noastră este de circa 20.000 ha. Cu excepţia
ţelinei care se cultivă prin răsad, celelalte specii se cultivă prin semănat direct. Perioada critică
pentru apă şi elemente nutritive este perioada de depunere a substanţelor de rezervă în rădăcini.
Speciile cultivate sunt – morcov, pătrunjel pentru rădăcină, păstârnac, ţelina de rădăcină, ridichiile,
sfecla roşie, scorţonera.
Plantele legumicole din grupa verzei deţin o pondere însemnată în alimentaţie, datorită unui
conţinut ridicat în săruri minerale şi vitamune şi a efectului terapeutic manifastat faţă de unele
afecţiuni. Majoritatea sunt legume bienale, cu excepţia conopidei. În primul an se formează partea
comestibilă ca mugure terminal sau lateral, iar în anul al doilea se formează seminţele. În faza de
formare intensă a căpăţânii plantele au cerinţe mari faţă de fertilitatea solului şi de umiditate. Varza
se cultivă în general prin răsad. Din această grupă fac parte – varza albă, varza roşie, varza creaţă,
varza de Bruxelles, varza de frunze, varza chinezească, conopida, broccoli, gulia.
Plantele legumicole din grupa solanacee datorită conţinutului în vitamine, săruri minerale şi
aczii organici, ocupă 60% din suprafeţele de cultură. Ele sunt plante anuale la care se consumă
fructele în diferite faze de dezvoltare. Plantele se cultivă în sistem neprotejat în câmp, în sistem
protejat şi în sistem forţat şi sunt destinate consumului în stare proaspătă sau după prelucrare
industrializată . Speciile cultivate – tomate, ardei, vinete.
Plantele legumicole din grupa cucurbitaceelor cuprind 6 specii – castravetele, pepenele
galben, dovlecelul, dovlecelul patison, pepenele verde, dovleacul comestibil. Sunt plante anuale cu
tulpini erbacee târătoare sau urcătoare. Culturile sunt înfiinţate prin semănat, iar castravetele şi prin
răsad. Castravetele este pretenţios faţă de umiditatea solului şi umiditatea atmosferică, iar pepenii
manifestă rezistenţă la secetă.
Plantele legumicole cultivate pentru păstăi, boabe verzi şi capsule sunt reprezentate la noi de
patru specii legumicole, erbacee, anuale – mazărea şi fasolea de grădină, bobul de grădină şi bamele.
Ele pot fi consumate sub formă de păstăi tinere sau seminţe verzi în preparate culinare sau
conservate prin pasteurizare, congelare sau deshidratare, Plantele prezintă proprietatea de a fixa
azotul atmosteric şi de a ameliora structura solului, iar vrejii pot fi folosiţi ca furaj sau îngrăşământ
verde . Tulpuna este erbacee, la unele soiuri ea este volubilă, agăţătoare, iar la alte soiuri tulpina este
scurtă, cu poziţie erectă.
Plantele legumicole verdeţuri - salata de grădină, spanacul, cicoarea de vară, lăbăda de
grădină, ţelina de peţiol şi frunze, sfecla pentru frunze şi peţiol, pătrunjelul pentru frunze, spanacul
de Noua Zeenlandă. Majoritatea sunt plante anuale cu perioada scurtă de vegetaţie, rezistente la
temperaturi scăzute. Ele sunt cultivate în câmp ca culturi succesive sau culturi asociate, mai ales
1
primăvara şi toamna.Iarna şi primăvara sunt în culturi forţate şi protejate în sere, solarii sau
răsadniţe.
Plantele legumicole condimentare – mărarul, cimbrul, asmăţuiul, busuiocul, coriandrul,
fenicolul. Sunt plante erbacee anuale, rustice, de la care se folosesc frunzele crude sau uscate pentru
preparate culinare sau pentru pregătirea preparatelor ăn industria conservelor.
Plantele legumicole bulboase – ceapa comună, usturoiul, prazul, ceapa eşalotă, ceapa de
Egipt, ceapa de iarnă. Speciile prezintă o valoare alimentară superioară datorită conţinutului în
zaharuri, acid scorbic, săruri minerale, aminoacizi liberi, vitamine şi compuşi secundare cu rol
antibiotic. Gunoiul de grajd fermentat se aplică la culturile premergătoare anului de cultură. Cultura
se face prin semănat direct, prin plantare de arpagic şi prin răsad.
Plantele legumicole perene sunt- sparanghelul la care se consumă lăstarii tineri etiolaţi sau
verzi, formaţi anual din muguri vegetativi grupaţi pe rizom, cu valoare nutritivă ridicată, culturi cu
durata de 10 -15 ani. Reventul prezintă ca parte comestibilă peţiolii frunzelor, care conţin hidraţi de
carbon, acizi organici, vitamina C, săruri minerale, din care se prepară compoturi, cidru, dulceaţă,
peltea şi marmeladă. Hreanul se cultivă pentru rădăcinila puternic dezvoltate, cu gust picant,
utilizate drept condiment şi conservant, bogate în glucide, vitamina C, fitoncide şi uleiuri volatile.
Leuşteanul este o plantă legumicole condimentară, care prezintă şi propietăşi medicinale şi care se
înmulţeşte prin seminţe şi vegetativ prin despărţire de tufe.
Plante legumicole de la care se consumă tuberculii şi rădăcinile tiberizate – cartoful
timpuriu şi batatul. În România , consumul anual de cartofi este de 87 kg pe locuitor, din care 17 kg
cartofi timpurii şi de vară, obţinuţi pe o suprafaţă de 50.000 ha. Cartoful este o plantă anuală , care
dezvoltă în sol vtulpini subterane, pe care cresc rădăcini subţiri şi stoloni, care prin tuberizare
formează la vârf tuberculii care constituie părţile comestibile ale plantei. Rădăcinile tuberizate ale
batatului se condumă sub formă variată de preparate datorită unei compoziţii biochimice superioară
cartofului. Vrejii pot fi folosiţi ca furaje în hrana animalelor.
Ciupercile de cultură prezintă o valoare nutritivă de excepţie datorită conţinutului ridicat în
proteine, elemente minerale, glucide şi vitamine. Obiectul culturii la ciuperca Agaricus bisporus îl
formează tulpinile selectate de culoare albă, cultivate pe anumite substraturi de cultură şi
temperatură.