Tehnogii de Tratare Si Epurare A Apei

PROIECT DE SEMESTRU
2010
TRATAREA ŞI EPURAREA APELOR UZATE INDUSTRIALE
PROIECT
TRATAREA ŞI EPURAREA APELOR
UZATE INDUSTRIALE
2010
1
PROIECT DE SEMESTRU
2010
CUPRINS
I. POLUAREA APEI ..................................................................................................4

1.1. POLUAREA APELOR – DEFINIŢII.......................................................................................4
1.2. TIPURI DE POLUARE............................................................................................................5
1.3. PRINCIPALELE MATERII POLUANTE ŞI EFECTELE ACESTORA ...............................5
1.4. PRINCIPALELE SURSE DE POLUARE ...............................................................................7
1.4.1. Clasificarea surselor de poluare:.............................................................................7
I.APE UZATE............................................................................................................10
1.1. POLUAREA APELOR – DEFINIŢII................................................................................10
1.2. APE UZATE MENAJERE .....................................................................................................11
1.2. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CARACTERISTICILE CALITATIVE ŞI
CANTITATIVE ALE APELOR UZATE INDUSTRIALE ..........................................................11
1.3. CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE UNOR CATEGORII DE APE UZATE
INDUSTRIALE .............................................................................................................................15
1.4.1. Debitele specifice pentru principalele categorii de ape uzate industriale.........................20
1.4.2. Consideraţii generale privind epurarea apelor uzate industriale .....................................21
II TRATARE A APELOR UZATE.........................................................................22
2.1. PROCESE UNITARE PENTRU EPURAREA APELOR UZATE INDUSTRIALE............22
III. DATE PROIECT................................................................................................30
3.1. DATE PENTRU PROIECT...................................................................................................30
3.2. ALEGERA METODEI DE TRATARE, FUNCŢIE DE CARACTERISTICILE APELOR
UZATE...........................................................................................................................................30
IV. DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE NECESAR........................31
4.1. NOŢIUNI GENERALE..........................................................................................................31
4.2. CALCULUL GRADULUI DE EPURARE ...........................................................................35
4.2.1. Calculul gradului de epurare pentru materii în suspensie:..............................................36
4.2.2. Calculul gradului de epurare necesar pentru substanţe organice (CBO5):.......................36
5.2.3. Determinarea gradului de epurare necesar funcție de oxigenul dizolvat.........................38
4.2.4. Calculul gradului de epurare necesar pentru azot total....................................................40
V. ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME.................................41
5.1. VARIANTA NR. 1..................................................................................................................41
5.2. VARIANTA NR. 2..................................................................................................................42
5.3. VARIANTA NR. 3..................................................................................................................43
5.5. VARIANTA NR. 5..................................................................................................................46
5.6. ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME ŞI DESCRIEREA PROCESULUI
ADOPTAT.....................................................................................................................................48
VI CALCULUL UTILAJELOR TEHNOLOGICE.............................................49
Schema tehnologică a stației de epurare propuse pentru proiectare...........49
6.1. CALCULUL UTILAJELOR DIN CADRUL TREPTEI MECANICE DE EPURARE
(GRĂTARE, DEZNISIPATOR, BAZIN DE EGALIZARE, DECANTOR PRIMAR)................50
7.1.1. Debite de calcul şi de verificare utilizate în instalaţiile de epurare municipale...............50
6.1.2. Grătare..............................................................................................................................51
6.1.3. Proiectarea deznisipatorului.............................................................................................56
2
PROIECT DE SEMESTRU
2010
6.1.5. Proiectarea decantorului primar ......................................................................................62

6.2. TREAPTA DE EPURARE BIOLOGICĂ..............................................................................65
6.2.1. Bazin cu nămol activ .......................................................................................................65
6.2.2. Decantorul secundar.........................................................................................................72
VII CONCLUZII.......................................................................................................74
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................79
ANEXE.......................................................................................................................81
3
PROIECT DE SEMESTRU
2010
I. POLUAREA APEI
1.1. POLUAREA APELOR – DEFINIŢII
Apa înseamnă viaţă și din această cauză puritatea ei este un indicator esenţial al calităţii și
existenţei ei pe acest pământ. Managementul şi protecţia mediului acvatic trebuie să constituie una
din preocupările de bază ale umanităţii, fiind o condiţie esenţială a vieţii.
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă
actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei.
Atât definiţiile poluării, cât şi subiectele încadrate în sintagma poluarea apelor au cunoscut o
dinamică remarcabilă, în special în ultimii 50-70 de ani.
Referitor la evoluţia definiţiilor, se citează în continuare doar câteva dintre acestea:
• Adăugarea a ceva, orice, în apă – care provoacă modificarea calităţilor ei naturale
astfel încât proprietarii riverani nu mai dispun de apa oferită lor de râu în condiţii
naturale (după legea engleză a apelor din 1952)
• Din punct de vedere ştiinţific este poate mai uşor a privi poluarea ca pe o impuritate
reală introdusă în curent, decât ca actul de introducere a ei, şi a defini poluarea ca
incluzând orice care cauzează sau induce condiţii criticabile într-un curs de apă oarecare,
afectând nefavorabil orice utilizare posibilă a ei (Klein L, 1962)
• Apa se consideră poluată când i s-au alterat compoziţia sau condiţia astfel încât
devine mai puţin potrivită pentru oricare sau toate funcţiunile şi scopurile pentru care ar
fi fost adecvată în starea sa naturală (W.H.O., 1972)
• Orice modificare, naturală sau artificială care în mod direct sau indirect, schimbă
calitatea apei şi perturbă sau distruge echilibrul ecosistemelor şi resursele naturale, prin
aceea că:a) provoacă pericole pentru sănătatea publică; b) deranjează obişnuinţele,
eficienţa şi bunăstarea omului şi comunităţii sale şi c) afectează utilizabilitatea ei pentru
orice folosinţă benefică actuală sau de perspectivă (Whitehead, P.G., Lack, T., 1982).
• Prin poluare – impurificare, murdărire – a unei ape, se înţelege degradarea calităţilor

fizice, chimice sau biologice ale acesteia, produsă direct sau indirect de activităţile
umane sau procesele naturale; acestea fac ca apa să devină improprie pentru folosirea
normală în scopurile în care ea era posibilă înainte de intervenţia poluării (Negulescu,
M., Antoniu, R., Rusu, G., Cuşa, E., 1982).
Dacă prima definiţie are mai mult o conotaţie juridică, ultimele fac precizarea că şi
modificările naturale defavorabile sunt încadrate în acelaşi context cu cele provocate de om. Astfel
este extins impactul de la apa în sine, la ecosistemul acvatic în ansamblul său şi se poate afirma că
acoperă trei puncte de vedere diferite: al resurselor naturale, al sănătăţii omului şi al
environmentului.
Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate, în funcţie de natura şi concentraţia
substanţelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează
prin tratare, prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum.
4
PROIECT DE SEMESTRU
2010
1.2. TIPURI DE POLUARE
Poluarea apelor poate fi naturală şi artificială.
Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturală, de exemplu în urma interacţiei

apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta sau se produce la trecerea
apei prin roci solubile (când apa se încarcă cu diferite săruri), ca urmare a dezvoltării excesive a
vegetaţiei şi vieţuitoarelor acvatice etc.
Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice,
nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei etc.
Uneori se vorbeşte despre poluare controlată (organizată) şi necontrolată (neorganizată).
Poluarea controlată se referă la cea care provine din ape uzate transportate prin reţeaua de
canalizare şi evacuate în anumite puncte, stabilite prin proiecte; poluarea necontrolată provine din
surse de murdărie care ajung în corpul de apă receptori pe cale naturală şi de cele mai multe ori prin
intermediul apelor de ploaie. În această ordine de idei trebuie menţionate deşeurile animale,
produsele petroliere din zonele de extracţie a ţiţeiului, gunoaielor etc.
Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare, folosite deseori
pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare
cunoscute, colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau direct în
receptor. Poluarea accidentală rezultă, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale
când cantităţi mari (anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua de canalizare, defectării unor
obiecte din staţia de epurare sau a unor staţii de preepurare etc.
Se mai deosebeşte poluare primară şi secundară. Depunerea substanţelor în suspensie din
apele uzate, evacuate într-un corpul de apă receptor, pe patul acestuia constituie o poluare primară;
poluarea secundară începe imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice din
substanţele în suspensii depuse, antrenează restul de suspensii şi le aduce la suprafaţa apei, de unde
sunt apoi transportate în aval de curentul de apă.
1.3. PRINCIPALELE MATERII POLUANTE ŞI EFECTELE ACESTORA
Substanţele poluante introduse în ape din surse naturale şi artificiale sunt numeroase,
producând un impact important asupra apelor de suprafaţă şi subterane.
Prejudiciile aduse mediului de substanţele poluante pot fi grupate în două mari categorii:
prejudicii asupra sănătăţii publice şi prejudicii aduse unor folosinţe (industriale, piscicole, navigaţie,
etc.).
Substanţele poluante pot fi clasificate, după natura lor şi după prejudiciile aduse, în
următoarele categorii:
• substanţele organice (de origine naturală sau artificială), reprezintă pentru apă poluantul
principal. Substanţele organice de origine naturală (vegetală şi animală) consumă oxigenul
din apă atât pentru dezvoltare, cât şi după moarte. Materiile organice consumă oxigenul din
apă, în timpul descompunerii lor, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de
cantitatea de substanţă organică evacuată, provocând distrugerea fondului piscicol şi în
general a tuturor organismelor acvatice. În acelaşi timp oxigenul mai este necesar şi
proceselor aerobe de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxidează substanţele
organice şi care, în final, conduc la autoepurarea apei. Concentraţia de oxigen dizolvat
normată, variază între 4 – 6 mg/dm3, în funcţie de categoria de folosinţă, coborârea sub
această limită având ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecinţe foarte grave. Cele mai
importante substanţe organice de origine naturală sunt ţiţeiul, taninul, lignina, hidraţii de
carbon, biotoxinele marine ş.a. Substanţele organice – poluanţi artificiali, provin din
prelucrarea diferitelor substanţe în cadrul rafinăriilor (benzină, motorină, uleiuri, solvenţi
5
PROIECT DE SEMESTRU
2010
organici ş.a), industriei chimice organice şi industriei petrochimice (hidrocarburi,

hidrocarburi halogenate, detergenţi ş.a.).
• substanţele anorganice, în suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent întâlnite în apele uzate
industriale. Dintre acestea se menţionează, în primul rând, metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ),
• clorurile, sulfaţii etc. Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apelor, iar unele dintre
ele pot provoca creşterea durităţii. Clorurile în cantităţi mari fac apa improprie alimentărilor
cu apă potabilă şi industrială, irigaţiilor etc . Prin bioacumulare metalele grele au efecte
toxice asupra organismelor acvatice, inhibând în acelaşi timp şi procesele de autoepurare.
Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apelor. Apele cu
duritate mare produc depuneri pe conducte, mărindu-le rugozitatea şi micşorându-le
capacitatea de transport şi de transfer a căldurii.
• materialele în suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând
bancuri care pot împiedica navigaţia, consumă oxigenul din apă dacă materiile sunt de
origine organică, determină formarea unor gaze urât mirositoare. Substanţele în suspensie
plutitoare, cum ar fi ţiţeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorată detergenţilor,
produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust şi miros neplăcut, împiedică
absorbţia oxigenului la suprafaţa apei şi deci autoepurarea, se depun pe diferite instalaţii,
colmatează filtrele, sunt toxice pentru fauna şi flora acvatică, fac inutilizabilă apa pentru
alimentarea instalaţiilor de răcire, irigaţii, agrement etc.
• substanţele toxice, nu pot fi reţinute de instalaţiile de tratare a apelor şi o parte din ele pot
ajunge în organismul uman, provocând îmbolnăviri. Aceste materii organice sau anorganice,
câteodată chiar în concentraţii foarte mici, pot distruge în scurt timp flora şi fauna
receptorului.
• substanţele radioactive, radionuclizii, radioizotopii şi izotopii radioactivi sunt unele dintre
cele mai periculoase substanţe toxice. Evacuarea apelor uzate radioactive în apele de
suprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite, datorită acţiunii radiaţiilor asupra
organismelor vii. Efectele substanţelor radioactive asupra organismelor depind atât de
concentraţiile radionuclizilor, cât şi de modul cum acestea acţionează, din exteriorul sau din
interiorul organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase.
• substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată, evacuate cu apele uzate, conduc la
distrugerea florei şi faunei acvatice, la degradarea construcţiilor hidrotehnice, a vaselor şi
instalaţiilor necesare navigaţiei, împiedică folosirea apei în agrement, irigaţii, alimentări cu
apă etc. De exemplu, toxicitatea acidului sulfuric pentru faună depinde de valoarea pH-ului,
peştii murind la un pH = 4, 5. Hidroxidul de sodiu, folosit în numeroase procese industriale,
este foarte solubil în apă şi măreşte rapid pH-ul, respectiv alcalinitatea apei, producând
numeroase prejudicii diferitelor folosinţe ale apelor. Astfel, apele receptorilor care conţin
peste 25 mg/l NaOH, distrug fauna piscicolă.
• coloranţii, proveniţi îndeosebi de la fabricile de textile, hârtie, tabăcării etc, împiedică
absorbţia oxigenului şi desfăşurarea normală a fenomenelor de autoepurare şi a celor de
fotosinteză.
• energia calorică, caracteristică apelor calde de la termocentrale şi de la unele industrii,
aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apă potabilă şi industrială şi împiedică
dezvoltarea florei şi faunei acvatice. Datorită creşterii temperaturii apelor scade concentraţia
de oxigen dizolvat, viaţa organismelor acvatice devenind dificilă.
• microorganismele de orice fel, ajunse în apa receptorilor, fie că se dezvoltă
necorespunzător, fie că dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a
organismelor vii. Microorganismele provenite de la tăbăcării, abatoare, industria de
prelucrare a unor produse vegetale, sunt puternic vătămătoare, producând infectarea
emisarului pe care îl fac de neutilizat.
6
PROIECT DE SEMESTRU
2010
1.4. PRINCIPALELE SURSE DE POLUARE
Sursele de poluare sunt în general aceleaşi pentru cele două mari categorii de receptori:
apele de suprafaţă (fluvii, râuri, lacuri etc.) şi apele subterane (straturi acvifere, izvoare etc. ) .
Impurificarea apelor de suprafaţă sau subterane este favorizată de următoarele caracteristici

ale apei:
- starea lichidă a apei la variaţii mari de temperatură, ceea ce face ca ea să antreneze în
curgerea sa diferite substanţe impurificatoare ;
- apa este un mediu propice pentru realizarea a numeroase reacţii fizico-chimice (ca de exemplu
dizolvarea unor substanţe naturale sau artificiale, sedimentarea suspensiilor etc.);
- faptul că în natură apa se găseşte sub forme diferite (inclusiv gaze şi vapori) îi măreşte
sensibil domeniul de aplicare;
- apa este unul din factorii indispensabili vieţii pe pământ .
Sursele de poluare pot fi împărţite în două categorii distincte:
- surse organizate, care produc murdărirea în urma evacuării unor substanţe în ape prin
intermediul unor instalaţii destinate acestui scop, cum ar fi canalizări, evacuări de la
industrii sau crescătorii de animale etc.;
- surse neorganizate, care produc murdărirea prin pătrunderea necontrolată a unor
substanţe în ape.
1.4.1. Clasificarea surselor de poluare:

• După acţiunea lor în timp:
- surse de poluare permanente;
- surse de poluare nepermanente;
- surse de poluare accidentale.
• După modul de generare a poluării, sursele de poluare pot fi împărţite în:
- surse de poluare naturale;
- surse de poluare artificiale, datorate activităţii omului, care, la rândul lor, pot fi
subdivizate în ape uzate şi depozite de deşeuri.
Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:

- impurificări cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor lucrări
miniere sau foraje;
- impurificări produse de infiltraţiile de la suprafaţa solului a tuturor categoriilor de ape
care produc în acelaşi timp şi impurificarea surselor de suprafaţă;
- impurificări produse în secţiunea de captare, din cauza nerespectării zonei de protecţie
sanitară sau a condiţiilor de execuţie.
Surse de poluare naturale
Sursele naturale de poluare a apelor sunt, în cea mai mare parte a lor, surse cu caracter permanent.
Ele provoacă adesea modificări importante ale caracteristicilor calitative ale apelor, influenţând
negativ folosirea lor. Cu toate că, în legătură cu aceste surse, termenul de poluare este oarecum
impropriu, el trebuie considerat în sensul pătrunderii în apele naturale a unor cantităţi de substanţe
străine, care fac apele respective improprii folosirii.
Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt:
- trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare, de sulfaţi) constituie
principala cauză de pătrundere a unor săruri, în cantităţi mari, în apele de suprafaţă sau
7
PROIECT DE SEMESTRU
2010
în straturile acvifere. Un caz deosebit îl reprezintă rocile radioactive, care pot duce la
contaminarea unor ape de suprafaţă sau subterane;
- trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă
- impurificări prin particulele solide antrenate, în special dacă solurile sunt compuse din
particule fine, cum sunt cele din marne şi argilă, care se menţin mult timp în suspensie;
- vegetaţia acvatică, fixă sau flotantă, în special în apele cu viteză mică de scurgere şi în
lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în timp, în funcţie de perioadele
de vegetaţie;
- vegetaţia de pe maluri produce şi ea o impurificare, atât prin căderea frunzelor, cât şi
prin căderea plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de
putrezire şi descompunere, care conduce la o impurificare a apelor, în special în
perioade de ape mici sau sub pod de gheaţă.
Sursele de poluare accidentală naturale sunt în general rare, ele datorându-se în special unor
fenomene cu caracter geologic. Ca exemple de acest tip pot fi enumerate pătrunderea unor ape
puternic mineralizate în straturile subterane sau în apele de suprafaţă, în urma unor erupţii sau altor
activităţi vulcanice, a deschiderii unor carsturi, a deschiderii unor noi căi de circulaţie a apei
subterane prin spălarea unor falii etc.
Surse de poluare artificială
Principala sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în receptori după
utilizarea apei în diverse domenii.
După provenienţa lor, există următoarele categorii de ape uzate:
Ape uzate orăşeneşti. Aceste ape reprezintă un amestec de ape provenite de la gospodării şi de la
industriile – de obicei locale – din aglomeraţia respectivă; de aceea în aceste ape se pot găsi aproape
toate tipurile de poluanţi menţionaţi anterior, producerea acestora depinzând de la caz la caz.
• Ape uzate industriale. Aceste ape apar ca atare numai în cazul industriilor mai importante,
acestea fiind de cele mai multe ori tratate separat în staţii de epurare proprii industriei respective.
Numărul de poluanţi pentru o anumită industrie este de obicei restrâns, de exemplu, apele uzate
provenite din industria alimentară conţin ca poluant principal materiile organice, apele provenite de
la spălătoriile de cărbuni, materiile anorganice sub formă de suspensii etc.
• Ape uzate de la crescătoriile de animale şi păsări. Aceste ape au în general caracteristicile
apelor uzate provenite de la gospodării, poluantul principal fiind materiile organice.
• Ape uzate de la campinguri, locuri de agrement, terenuri de sport etc. Aceste ape au de
obicei caracterul apelor uzate gospodăreşti.
• Ape uzate meteorice. Aceste ape înainte de a ajunge pe sol sunt curate din toate punctele de
vedere; după ajungerea lor pe sol acestea antrenează atât ape uzate de diferite tipuri, cât şi deşeuri,
îngrăşăminte minerale, pesticide etc., astfel încât, în momentul ajungerii in receptor pot conţine un
număr mare de poluanţi.
• Ape uzate radioactive. Aceste ape conţin ca poluant principal substanţa sau substanţele
radioactive rezultate de la prelucrarea transportul şi utilizarea acestora. Datorită măsurilor speciale
de protecţie, apele uzate ca şi deşeurile radioactive sunt tratate în mod special pentru a se evita orice
fel de contaminare a mediului înconjurător.
• Ape uzate calde. Aceste ape conţin de obicei un singur poluant, energia calorică a cărui
provenienţă a fost arătată anterior.
• Ape uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conţin impurităţi deosebit de nocive
cum ar fi: reziduuri lichide şi solide, pierderi de combustibil, lubrifianţi etc.
8
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Depozitele de deşeuri sau de diferite reziduuri solide, aşezate pe sol, sub cerul liber, în halde
sunt amplasate şi organizate neraţional constituie o sursă importantă de impurificare a apelor.
Impurificarea poate fi produsă prin antrenarea directă a reziduurilor în apele curgătoare de către
precipitaţii sau de către apele care se scurg, prin infiltraţie, în sol.
Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocată de haldele de deşeuri amplasate
în albiile majore ale cursurilor de apă şi antrenate de viiturile acestora.
Cele mai răspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orăşeneşti şi de deşeuri solide
industriale, în special cenuşa de la termocentralele care ard cărbuni, diverse zguri metalurgice, steril
de la preparaţiile miniere, rumeguş şi deşeuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc. De
asemenea, pot fi încadrate în aceeaşi categorie de surse de impurificare depozitele de nămoluri
provenite de la fabricile de zahăr, de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice, precum şi
cele de la staţiile de epurare a apelor uzate.
Deşeurile de la rampele de gunoi, vidanjare, cimitire umane si animale etc. ajung în receptor
în principal, antrenate de apele de ploaie. Poluanţii conţinuţi în aceste deşeuri sunt de tipuri foarte
diferite.
Mai pot fi amintite şi surse de poluare accidentală, dar ele sunt în marea lor majoritate legate
de probleme de risc industrial.
Îngrăşăminte minerale, pesticidele pentru agricultură etc. Acestea ajung în receptor prin
intermediul apelor de ploaie; sunt foarte periculoase în cazul receptorilor cu debite mici.
Aceste ape rezultate după folosirea apei în diverse scopuri, gospodăreşti sau industriale, se
caracterizează prin aceeaşi indicatori fizico-chimici ca şi apele de suprafaţă, indicatorii specifici
caracterizării apelor uzate fiind raportaţi la numărul de locuitori şi zi.
Compoziţia apelor uzate depinde de provenienţa acestora clasificându-se în ape uzate
menajere şi ape uzate industriale.
Evacuarea apelor uzate industriale în reţeaua de canalizare orăşenească sau în receptori este,
într-o oarecare măsură, diferită de cea a apelor uzate orăşeneşti, în principal, datorită
caracteristicilor fizico-chimice şi biologice diferite.
9
PROIECT DE SEMESTRU
2010
I. APE UZATE
1.1. POLUAREA APELOR – DEFINIŢII
Apa înseamnă viaţă și din această cauză puritatea ei este un indicator esenţial al calităţii și
existenţei ei pe acest pământ. Managementul şi protecţia mediului acvatic trebuie să constituie una
din preocupările de bază ale umanităţii, fiind o condiţie esenţială a vieţii.
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă
actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei.
Atât definiţiile poluării, cât şi subiectele încadrate în sintagma poluarea apelor au cunoscut o
dinamică remarcabilă, în special în ultimii 50-70 de ani.
Referitor la evoluţia definiţiilor, se citează în continuare doar câteva dintre acestea:
• Adăugarea a ceva, orice, în apă – care provoacă modificarea calităţilor ei naturale
astfel încât proprietarii riverani nu mai dispun de apa oferită lor de râu în condiţii
naturale (după legea engleză a apelor din 1952)
• Din punct de vedere ştiinţific este poate mai uşor a privi poluarea ca pe o impuritate
reală introdusă în curent, decât ca actul de introducere a ei, şi a defini poluarea ca
incluzând orice care cauzează sau induce condiţii criticabile într-un curs de apă oarecare,
afectând nefavorabil orice utilizare posibilă a ei (Klein L, 1962)
• Apa se consideră poluată când i s-au alterat compoziţia sau condiţia astfel încât
devine mai puţin potrivită pentru oricare sau toate funcţiunile şi scopurile pentru care ar
fi fost adecvată în starea sa naturală (W.H.O., 1972)
• Orice modificare, naturală sau artificială care în mod direct sau indirect, schimbă
calitatea apei şi perturbă sau distruge echilibrul ecosistemelor şi resursele naturale, prin
aceea că:a) provoacă pericole pentru sănătatea publică; b) deranjează obişnuinţele,
eficienţa şi bunăstarea omului şi comunităţii sale şi c) afectează utilizabilitatea ei pentru
orice folosinţă benefică actuală sau de perspectivă (Whitehead, P.G., Lack, T., 1982).
• Prin poluare – impurificare, murdărire – a unei ape, se înţelege degradarea calităţilor

fizice, chimice sau biologice ale acesteia, produsă direct sau indirect de activităţile
umane sau procesele naturale; acestea fac ca apa să devină improprie pentru folosirea
normală în scopurile în care ea era posibilă înainte de intervenţia poluării (Negulescu,
M., Antoniu, R., Rusu, G., Cuşa, E., 1982).
Dacă prima definiţie are mai mult o conotaţie juridică, ultimele fac precizarea că şi
modificările naturale defavorabile sunt încadrate în acelaşi context cu cele provocate de om. Astfel
este extins impactul de la apa în sine, la ecosistemul acvatic în ansamblul său şi se poate afirma că
acoperă trei puncte de vedere diferite: al resurselor naturale, al sănătăţii omului şi al
environmentului.
Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate, în funcţie de natura şi concentraţia
substanţelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează
prin tratare, prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum.
10
PROIECT DE SEMESTRU
2010
1.2. APE UZATE MENAJERE
Apele uzate menajere provin din satisfacerea nevoilor gospodăreşti de apă ale centrelor
populate, precum şi a nevoilor gospodăreşti, igienico-sanitare şi social administrative ale unităţilor
industriale mici.
Apele uzate menajere au o compoziţie relativ constantă, dependentă orar de activitatea
umană. În tabelul 2.1 sunt prezentate valorile medii ale caracteristicilor specifice ale apelor uzate
menajere.
Tabelul 2.1.1: Compoziţia medie a apelor uzate menajere

Caracteristici g / loc.zi mg / l
Substanţe solide totale: 250 655
- substanţe minerale 105 275
- substanţe volatile 145 380
Suspensii sedimentabile: 54 140
- minerale 15 40
- volatile 39 100
Suspensii nesedimentabile (plutitoare): 36 95
- minerale 10 25
- volatile 26 70
Substanţe dizolvate 160 420
- minerale 80 210
- volatile 80 210
Consumul biochimic de oxigen CBO5 54 140
Consumul chimic de oxigen CCO-Mn 57 150
1.2. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CARACTERISTICILE CALITATIVE ŞI

CANTITATIVE ALE APELOR UZATE INDUSTRIALE
Cunoaşterea procesului tehnologic industrial, în măsura în care aceasta conduce la stabilirea

originii şi a caracteristicilor calitative ale apelor uzate, reprezintă una din condiţiile de bază pentru o
proiectare judicioasă a staţiilor de epurare industrială şi mai târziu, a exploatării acestora. În tabelul
2 sunt prezentate o serie de date generale, referitoare la originea, caracteristicile calitative şi modul
de epurare pentru principalele ape uzate industriale.
Tabelul 2.2.2.: Ape uzate industriale, origine, caracteristici şi mod de epurare

Ape uzate Originea principiilor Caracteristici principale Mod de epurare
industriale efluenţi
provenite de
la:
1 2 3 4
INDUSTRIA ALIMENTARĂ ŞI A MEDICAMENTELOR
Conserve, Pregăt., selecţ., stoarcerea Cantităţi mari de Grătare, epurare în
diferite şi decolorarea fructelor şi suspensii, substanţe lagune, irigaţii sau
vegetalelor coloidale şi dizolvate infiltraţii în sol
11
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Produse din Diluarea, separarea, Cantităţi mari de substanţe Preparare, epurare biolog.
lapte prepararea untului şi organice, îndeosebi convenţ. (bazine cu
îndepărtarea zerului proteine, grăsimi şi nămol activ sau filtre
lactoză biologice)
Fabrici de bere Macerarea şi presarea Cantităţi mari de substanţe Recuperarea,
şi distilerii de grăunţelor, reziduurilor de organice solide, dizolvate, concentrarea prin
băuturi la distilarea alcoolului, Conţinând azot şi amidon evaporare şi centrifugare,
alcoolice condensatul de la rafinarea fermentat sau produse ale filtre biologice; hrană la
evaporatului acestuia animale
Carne şi Grajduri, coteţe, abatoare de Cantităţi mari de substanţe Grătare, flotaţie,

produse din animale, topirea grăsimilor şi organice dizolvate şi în decantare filtre
păsări de curte oaselor, reziduurilor din suspensie, sânge, diferite biologice
condensate, grăsimi şi ape de proteine şi grăsimi
spălare, conservarea păsărilor
de curte
Zahăr din Transportul sfeclei, Cantităţi mari de substanţe Refolosirea apelor
sfeclă de zahăr supernatant de la nămolul de organice dizolvate şi în uzate, coagularea şi
la tratarea cu var, condens suspensie, conţinând zahăr epurarea în lagune
după evaporare, extragerea şi proteine
zahărului
Produse Micelium, filtratul epuizat, Cantitate mare de Evaporare şi uscare,
farmaceutice spălare substanţe organice în hrană pentru animale.
suspensie şi dizolvate,
incluzând vitamine
Drojdie Filtrarea drojdiei (reziduu) Cantităţi mari de solide, în Fermentare anaerobă,
special organice şi CBO filtre biologice
Murături Pregătirea produselor (apă de pH variabil, cantităţi mari Reţinere avansată a
var, apă sărată, alaun, sirop, de substanţe în suspensie, deşeurilor în secţie,
seminţe şi bucăţi de substanţe organice, culoare grătare, egalizare.
castraveţi)
Cafea Pregătire (pulpă şi boabe de CBO mare şi cantităţi Grătare, decantare şi
cafea) medii de solide în filtre biologice
suspensie
Peşte Centrifugare (deşeuri), CBO foarte mare, Evaporarea în
preparare peşte, ape uzate de suspensii solide organice şi întregime a apelor,
la evaporare , ş.a. miros resturi de peşte în
mare.
Spălarea sticlelor, pardoselilor pH mare, substanţe solide Grătare, apoi
Băuturi şi echipam., drenarea în suspensie şi CBO mediu descărcare în
nealcoolice rezervoarelor de sirop canalizarea
orăşenească.
Orez Inmuierea, prepararea şi CBO mare, substanţe Coagulare cu var,
spălarea orezului solide, în suspensie fermentare anaerobă
INDUSTRIA TEXTILĂ-PIELĂRIE
Textile Pregătirea fibrelor, fabricarea Ape alcaline, colorate, cu Neutralizare,
materialelor CBO şi temperatură mari, precipitare chimică,
cantităţi mari de substanţe epurare biologică
solide în suspensie convenţională
12
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Produse de Îndepărtarea părului, Cantităţi mari de solide Egalizare, sedimentare

pielărie înmuierea, pregătirea pentru totale, duritate mare, sare şi tratare biologică
introducerea în băi a pieilor(NaCl), sulfiţi, crom, pH ≈
7, var preparat şi CBO
mediu
Spălătorii de Spălarea rufelor şi Turbiditate mare, Grătare, precipitare
rufe şi îmbrăcămintei alcalinitate, subst. organice chimică, flotaţie şi
îmbrăcăminte solide. adsorbţie
INDUSTRIA CHIMICĂ
Acizi Procesul tehnologic (ape pH mic, conţinut redus de Neutralizare, ardere
uzate şi acizi diluaţi) substanţe organice când conţinutul de
substanţe organice
justifică procesul.
Detergenţi Spălarea şi purificarea CBO şi săpunuri Flotaţie şi separarea
săpunurilor şi detergenţilor saponificate mari grăsimilor, precipitare
cu CaCl2
Amidon din Evaporare (condensul), CBO şi substanţe organice Egalizare, tratare
porumb spălare finală (sirop), dizolvate mari; în princip. biologică
îmbuteliere (ape uzate) Amidon şi substanţe anexe convenţională
Explozivi Spălarea TNT şi a TNT, culoare, ape cu Flotaţie, precipitare
fulmicotonului pentru caracter acid, miros, chimică, epurare
purificare, spălarea şi conţinut de acizi organici biologică
pregătirea încărcăturii şi alcool de la pulbere şi convenţională, aerare,
bumbac, metal, uleiuri şi clorare, neutralizare
săpun
Insecticide Spălarea şi purificarea Mari cantităţi de substanţe Diluare, înmagazinare,
produselor (2, 4D şi DDT) organice, structuri absorbţie cu cărbune
benzenice închise, toxice activ, clorare alcalină.
pentru bacterii şi peşti, ape
cu caracter acid
Spălarea, trecerea prin Argile, noroi şi uleiuri, pH Epurare în lagune,
Fosfaţi şi fosfor grătare şi flotarea rocii, alcalin, substanţe solide în epurare mecanică.
condens (rezultat din staţia de suspensie, fosfor, siliciu şi Coagulare şi
reducere a fosfatului) fluoruri decantarea apelor
rafinate
Formaldehide Fabricarea enzimelor CBO normal şi HCHO în Filtre biologice,
sintetice (reziduuri), vopsirea cant. mari (toxice pentru adsorbţie pe cărbune
fibrelor sintetice bacterii ) activ.
INDUSTRIA DE PRELUCRARE A MATERIALELOR
Hârtie Pregătirea, rafinarea, spălarea pH mare sau mic; culoare; Decantare, epurare în
fibrelor, trecerea prin grătare substanţe solide în lagune, epurare
a pulpei de hârtie suspensie, coloidale şi biologică, aerare,
dizolvate în cantitate mare recuper. substanţelor
pierdute în proces.
Produse Developare şi fixare (soluţii Ape cu caracter alcalin, Recuperarea Ag, apoi
fotografice uzate) conţin diferiţi agenţi de evacuarea apelor uzate
reducere organici şi în canaliz. orăş.
anorganici
13
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Oţel Pregătirea cărbunelui, pH mic, acizi, cianuri, Neutralizare,

spălarea gazelor de la furnale fenol, minereu, cocs, piatră recuperare , reutilizare,
şi de la finisarea oţelului de var, alcalii, uleiuri, coagulare chimică
substanţe în suspensie fine
Acoperiri Striparea oxizilor, spălarea şi Ape cu caracter acid, Eliminarea cianurilor,
metalice acoperirea metalelor toxice, îndeosebi substanţe reducerea şi precip.
minerale cromului, precipitarea
cu var a altor metale
Produse din Îndepărtarea nisipului folosit Cantitate mare de subst. Grătare, uscarea
fontă prin evacuare hidraulică solide în suspensie, în nisipului recuperat
special nisip; puţină argilă
şi cărbune
Ţiţei Din procesele tehnologice Cantităţi mari de săruri din Recuperare, injecţia în
(noroi de foraj, sare, ţiţei şi ţiţei, CBO mare, miros, sol a sărurilor;
gaze în cantităţi mici, fenoli şi compuşi cu sulf acidificarea şi arderea
nămoluri acide şi diferite de la rafinării nămolurilor alcaline
uleiuri de la rafinare)
Cauciuc Spălarea latexului, CBO mare, miros, subst. Aerare, clorare,
coagularea cauciucului, solide în suspensie în sulfonare, epurare
îndepărtarea impurităţilor din cantităţi mari, pH variabil, biologică
cauciuc cloruri în cantităţi mari
Sticlă Polizarea şi spălarea sticlei Culoare roşie, substanţe Precipitarea clorurii de
solide în suspensie calciu
nesedimentabile, ape cu
caracter alcalin
Silozuri navale Spălarea încăperilor, CBO mare, ape cu caracter Recuperarea subst.
recuperarea solvenţilor şi acid pierdute în proces,
recuperarea apei din ţiţei egalizare, recirculare şi
refolosire, filtre
biologice
INDUSTRIA ENERGETICĂ
Centrale cu Răcire, drenare ape uzate, Ape calde, volum mare, Răcirea prin aerare,
abur evacuarea boilerelor substanţe solide dizolvate depozitarea cenuşii,
şi substanţe anorganice neutralizarea excesului
în cantităţi mari de acizi din apele uzate
Prelucrarea Curăţirea şi clasificarea Cantităţi importante de Decantarea, flotarea
cărbunelui cărbunilor, contactul substanţe solide în spumei şi
straturilor de sulf cu apa suspensie; pH mic, H2SO4 înmagazinarea
mare şi FeSO4 sterilului
Din tabelul 1.2. rezultă că pe lângă procedeele convenţionale de epurare sunt folosite şi
numeroase alte procedee specifice.Din tabelul 1.4 rezultă cantitativ potenţialul de impurificare
organică şi cu suspensii a principalelor ape uzate industriale, valorile prezentate putând chiar
conduce la o clasificare a acestor ape din punct de vedere al impurificării lor.
14
PROIECT DE SEMESTRU
2010
1.3. CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE UNOR CATEGORII DE APE UZATE

INDUSTRIALE
În tabelul 1.3., 1.4. şi 1.5. sunt prezentate principalele substanţe prezente în apele uzate
industriale iar în tabelul 1.6 sunt prezentate aceste caracteristici şi "coeficienţii de poluare"
(concentraţiile în CBO5 şi substanţe în suspensie).
Tabelul 1.3.1. Unele substanţe prezente în principalele ape uzate industriale

Substanţe Prezente în apele uzate de la:
Clor liber Spălătorii de rufe şi îmbrăcăminte, fabrici de hârtie, înălbire textile
Amoniac Fabricarea cocsului şi benzinei, fabricarea substanţelor chimice
Fluoruri Scrubere pentru gaze, gravare în sticlă, uzine de energie atomică
Cianuri Fabricarea benzinei, acoperiri metalice, curăţirea metalelor
Sulfuri Vopsirea textilelor, tăbăcării, fabricarea benzinei, fabricarea mătăsii artificiale tip
vâscoză
Acizi Fabricarea substanţelor chimice, mine, fabricarea DDT, berii, textilelor,
fabricarea de baterii, soluţii de fier şi cupru
Alcalii Curăţirea lânii, mercerizarea bumbacului, spălătorii de rufe şi îmbrăcăminte,
fierberea bumbacului şi a paielor
Crom Acoperiri metalice, tăbăcirea pieilor cu crom, eloxarea aluminiului
Plumb Fabricarea bateriilor, fabricarea culorilor, fabricarea benzinei, mine de plumb
Nichel Acoperiri metalice
Cadmiu Acoperiri metalice
Zinc Galvanizare, acoperiri cu zinc, fabricarea mătăsii artificiale tip vâscoză,
prelucrarea cauciucului
Cupru Acoperiri metalice de cupru, soluţii de cupru, fabricarea mătăsii artificiale
Arsen Prepararea soluţiilor de deparazitare
Zaharuri Prelucrarea laptelui, fabricarea berii, fabrici de glucoză şi zahăr din sfecla de
zahăr, fabrici de ciocolată sau de dulciuri
Amidon Prelucrarea unor alimente, industria textilă, fabricarea tapetului
Grăsimi. Uleiuri Curăţirea lânii, spălătorii, industria de textile, rafinării de ţiţei, lucrări inginereşti
Fenoli Fabricarea de benzină şi cocs, fabricarea răşinilor sintetice, industria de textile,
tăbăcării, distilerii de gudroane, fabrici chimice, soluţii pentru dezinfectare,
fabricarea coloranţilor
Formaldehide Fabricarea de răşini sintetice, fabricarea penicilinei şi medicamentelor
Acid acetic Fabricarea mătăsii artificiale, fabricarea conservelor
Acid citric Băuturi nealcoolice şi prelucrarea citricelor
Fluoruri Fabricare de benzină şi cocs, fabricare de substanţe chimice, fabrici de substanţe
fertilizatoare, fabrici de ceramică, fabricarea de tranzistori, gravarea sticlei
Hidrocarburi Fabrici petrochimice şi de cauciuc
Apă oxigenată Înălbirea textilelor, încercarea motoarelor de rachetă
Mercaptani Rafinării de ţiţei, fabrici de pulpă de lemn
Acizi minerali Fabricarea substanţelor chimice, mine, soluţii de fier şi cupru, fabricarea DDT,
fabricarea berii, textilelor, bateriilor
Nichel Acoperiri metalice
Nitroderivaţi Fabrici de produse chimice şi explozivi
Acizi organici Distilerii şi procese de fermentaţie
Argint Acoperiri metalice, fotografie
Acid tanic Tăbăcării, fabrici de cherestea
15
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Acid tartanic Colorarea vinului, pieilor, fabricarea de substanţe chimice
Tabelul 1.3.2. Metalele grele în principalele ape uzate industriale

A Ag As Ca Cr Cu F Fe Hg M Pb N S S Zn
n i b n
Celuloză şi hârtie X X X X X
Chimie organică
Petrochimie X X X X X X X X X X
Chimie anorganică X X X X X X X X X X
Fertilizatori X X X X X X X X X X X X
Rafinării ţiţei X X X X X X X X X X
Metale feroase, X X X X X X X X X X X X
turnătorii
Motoare pt. vehicule, X X X X X X X
finisări
Sticlă, azbest, ciment X
Textile X
Tăbăcării X
Centrale cu abur X X
Tabelul 1.3.3. Conţinutul în nutrienţi al apelor uzate industriale

Ape uzate de la : CBO CCO N P
Rafinării de petrol 100 340 37 2
Conserve de legume şi fructe 100 - 3 2
Prelucrarea cartofilor 100 188 - -
Fabrici de bere 100 - 4 1
Distilerii 100 - 6 -
Tăbăcării 100 - 15 -
Crescători de păsări 100 - 12 -
Hârtie şi celuloză 100 400 2 0, 6
Fabrici de prelucrarea laptelui 100 135 4 2
Abatoare 100 - 9 4
Explozivi 100 - 1 -
Fabrici de textile 100 - 5 1, 5
16
PROIECT DE SEMESTRU
2010
1.3.4. Caracteristici ale principalelor ape uzate industriale

Ape uzate Unitate de Ape uzate Caracteristici Locuitori echivalenţi/unitate
industriale măsură l/unitate (d.p.d.v.CBO5 )
din /de la:
CBO5 Suspensii
kg/unitate mg/l kg/unitate mg/l
1 2 3 4 5 6 7 8
Creşterea animalelor:
Porcine GV=1000kg 60 1, 9 – 2, 3 4, 5 – 6, 0 4000 – 7100 -
greutate vie
Bovine:
2400 –
-pentru carne GV=1000kg 60 1, 6 6, 9 - -
4800
-pentru lapte GV=1000kg 82 1, 7 10, 5 - -
Ovine GV=1000kg 40 0, 9 10, 0 - -
-
Păsări:
-găini GV=1000kg 53 3, 5 13, 5 - -
-pui de carne GV=1000kg 71 - 17, 0 - -
Industria alimentară:
Conserve de
1• legume şi 1t 5400- 30700 3, 6- 33000 - 5-24, 5 - 30-580
2• fructe: 1t 9520-82000 1, 8- 30 - 0, 8-13, 6 - 38-186
Produse din lapte 1000 l 920-54000 12-47, 5 - 6-19 - 255-900
Fabrici de zahăr (din 1 t sfeclă 1200 – 1900 3, 2 2700-4700 4, 3 3580-2260 60

sfeclă)
Spirt de melasă 1 t spirt 80 0, 32 4000 0, 03 375 6
Fabrici de bere (fără 100 l bere 2000 1, 7 850 0, 61 301 32

secţia de malţ)
Fabrici de drojdie de 1 t drojdie 90000 347 3900 68 760 6426

panificaţie
17
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Fabrica de băuturi 10 mc borhot 1020 17, 0 - 31 - 365

alcoolice din vin
Distilerii de cereale 50mc cereale 3250 150, 0 330 - 515 87000

Prepararea cartofilor 1 t cartofi 16000 20 - 30 - 370
prăjiţi de prelucrat
Abatoare: 1 animal 9-60000 0, 1-16, 0 47-1860 0, 1-25 58-1615 3-330

500 kg 1-7400
Industria textilă 430-1400000 0, 3-250000 60,0-1380,0 0, 1 – 200 30 -900
material prelucrat
Industria pielăriei 1 t piele brută 1, 0- 115000 1, 0-220 2, 2 – 3500 75- 515 2000 – 7000 20- 3400
Industria lemnului 1t 148-40000 2, 0-201, 1 19, 0-600 25-299, 6 100, 0-1000, 0 26-6000
Industria chimică
1 t produs 10000-500000 - - 280 30-28000 -
anorganică
Industria chimică
organică 1t produs 5600-350000 3-144 220-1800 350 1000
-Pesticide 1t produs 12000 2, 7-104 220-13000 - - 60-2700
-Detergenţi 1t produs 850-1000 1, 4 - 0, 8 - 4000-35000
-Săpunuri 1t produs 8-77 8-77, 5 1500-4200 4-48 500-2000 15
-Medicamente 850-80000
Industria petrochimică:
-Cauciuc sintetic 1 t produs 48000-175000 32-144 185-3000 32-80 185-600 600-2700
-Mase plastice 1 t produs 1000-15000 0.7-6.0 109-1300 8-120 1000-8000 13-120
-Răşini sintetice 1 t produs 25000-50000 160-320 6500 - - 3000-6000
Industria de prelucrarea
ţiţeiului 1 t ţiţei 1000-50000 - 150-1500 - 50-150 60
Industria siderurgică
230-2500
-uzine cocsochimice 0, 4-1, 07 1800-1300 0, 18-2, 4 800-300 10-25
800-6300
-furnale - - 11, 2-6, 4 2500-400 -
1 t produs 2200-5000
-oţelării - - 18-3 4500-860 -
5500-61000
-răcire directă la cald - - 6, 0-50, 0 4000-190 -
200-400
-răcire directă la rece - - 0, 01-0, 15 50-35 -
Industria metalurgică 1t 400-450000 - 2-300 - 100-8000 -
Ind.mat.de constr. 1t - - - 0, 037-0, 7 - -
18
PROIECT DE SEMESTRU
2010
În aceeaşi măsură cu reducerea volumului de ape uzate, micşorarea nocivităţii lor contribuie la
impurificarea într-o măsură mai mică a receptorului. Şi în acest caz, introducerea de tehnologii noi
sau înlocuirea substanţelor nocive folosite în aceastea cu substanţe mai puţin sau chiar de loc nocive,
poate reduce gradul de impurificare al apelor uzate industriale.
Câteva exemple în acest sens: la unele secţii de spălare a cărbunilor s-au înlocuit unii reactivi
de flotaţie cu alţii mai puţin toxici pentru flora şi fauna receptorului; substanţele mercerizante
fenolice din industria textilă au fost înlocuite cu produse pe bază de alcooli superiori; introducerea
difuziei continue la fabricile de zahăr; folosirea de detergenţi biodegradabili etc.
Recuperarea substanţelor valoroase din apele uzate , ca de exemplu, soluţiile de fierbere de la
fabricile de prelucrare a lemnului (în scopul obţinerii de drojdie furajeră), substanţele petroliere din
rafinăriile de petrol, metalele grele în metalurgia neferoasă, cianurile în preparaţiile aurifere etc. au
ca scop, pe de o parte valorificarea substanţelor recuperate, iar pe de altă parte reducerea cantităţii de
substanţe nocive evacuate cu apele uzate.
Valorificarea parţială sau totală a apelor uzate, despre care s-a vorbit anterior, prin irigarea
terenurilor agricole sau prin folosirea lor în procesele tehnologice industriale în urma unei epurări
avansate, reprezintă, de asemenea, un mod de reducere a nocivităţilor evacuate cu apele uzate.
Mai trebuie reamintit, de asemenea, că egalizarea şi uniformizarea debitelor şi a concentraţiilor
contribuie în mare măsură la reducerea şocurilor ce trebuie suportate de receptor, şocuri care ar
putea câteodată să aibă efecte mult mai grave decât cele aşteptate
Normele tehnice de poluare a apelor
Legislaţia privind încărcările limită ale poluanţilor din apele reziduale, este sintetizată în
două acte normative:
• NTPA 001/2005, pentru descărcări în apele de suprafaţă;

• NTPA 002/2005, pentru descărcări în canalizările orăşeneşti.
Faţă de limitele impuse de Normativele de mai sus, Organele Teritoriale pot impune, de la
caz la caz, restricţii suplimentare privind limitele admise.Tabelul 1.3.5. sintetizează limitele admise
aceste acte normative la principalii indicatori de poluare.
Tabelul 1.3.5.
Nr. Indicatorul de calitate U.M. NTPA001 NTPA002
crt.
A. Indicatori fizici
0
1. Temperatura C 35 40
B. Indicatori chimici
2. pH unităţi pH 6, 5-8, 5 6, 5-8, 5
3. Materii în suspensie (MS) mg/dm3 35, 0 (60, 0) 350
4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile mg 25, 0 300
(CBO5)) O2/dm3
5. Consum chimic de oxigen – metoda cu mg 125, 0 500
3
−
dicromat de potasiu ( C C O_ C r ) O 2 /dm
19
PROIECT DE SEMESTRU
2010
6. Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 2, 0(3, 0) 30

7. Azot total (N) mg/dm3 10, 0(15, 0) -
8. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) mg/dm3 0, 5 1, 0
9. Sulfaţi (SO42-) mg/dm 600, 0 600, 0
10. Fosfor total (P) mg/dm3 1, 0(2, 0) 5, 0
11. Detergenţi sintetici mg/dm3 0, 5 25, 0
12. Substanţe extractibile cu solvenţi mg/dm3 20, 0 30, 0
organici
13. Produse petroliere mg/dm3 5, 0 -
14. Detergenţi sintetici biodegradabili mg/dm3 0, 5 25, 0
1.4.1. Debitele specifice pentru principalele categorii de ape uzate industriale
Acestea sunt prezentate în tabelul 2.4, în funcţie, în special, de tona de produs brut sau finit.
Valorile debitelor sunt susceptibile, în permanenţă, de a varia în limite mari şi chiar, câteodată, de a
deveni nule atunci când procesul tehnologic se transformă dintr-unul umed, într- unul uscat.
Reducerea debitelor de apă folosită în procesul tehnologic industrial trebuie să constituie o
grijă permanentă a proiectanţilor, aceasta realizându-se, de obicei, fie o dată cu introducerea unei noi
tehnologii industriale, fie prin modernizarea unor tehnologii vechi.
Într-o unitate industrială, reducerea debitelor de ape uzate înseamnă, în acelaşi timp, şi
reducerea apei de alimentare, de aceea ea trebuie privită ca o parte integrantă a bunei gospodăriri a
unităţii, cu consecinţe economice avantajoase.
Recircularea (refolosirea) apelor uzate conduce, în principal, la micşorarea debitelor de
alimentare şi evacuare şi, deci, şi a impurificării receptorilor. Recircularea apei de răcire, operaţie
practicată în numeroase întreprinderi industriale (termocentrale, rafinării de ţiţei, întreprinderi
metalurgice etc.), reprezintă exemplul cel mai semnificativ în ceea ce priveşte reducerea debitelor.
Toate fabricile de zahăr de la noi din ţară, recirculă ape uzate de la transportul şi spălarea sfeclei, în
plus, prin introducerea difuziei continue se economisesc cantităţi importante de apă.
Recircularea apei a fost introdusă, în ultimii ani, în cadrul a numeroase procese tehnologice.
În unele cazuri, apa uzată poate fi recirculată ca atare, în procese tehnologice care cer o apă de
calitate inferioară, dar de cele mai multe ori, este necesară preepurarea apei înainte de a fi
reintrodusă în circuit. Introducerea recirculării trebuie bine fundamentată înainte de a fi aplicată,
deoarece, ca urmare a acesteia, creşte uneori concentraţia anumitor substanţe din apă, iar tratarea
apei înainte de a fi reintrodusă în circuit este atât de scumpă, încât recircularea devine neeconomică.
Un alt avantaj al recirculării apei constă în aceea că ajută la menţinerea sub formă cât mai
concentrată a apelor uzate, în general, este mult mai economic să epurezi ape uzate concentrate,
deoarece eficienţa de îndepărtare a poluantului este mai mare, iar construcţiile de epurare sunt mult
mai reduse.
Valorificarea în agricultură a apelor uzate şi a nămolurilor rezultate în cadrul epurării apelor
uzate a luat o dezvoltare deosebită în unele ţări, utilizându-se, îndeosebi, apele uzate industriale, care
conţin cantităţi importante de substanţe organice, de obicei cele provenite de la prelucrarea materiei
prime folosite în industria alimentară. În ceea ce priveşte valorificarea apelor uzate, trebuie
menţionată şi folosirea acestora la alimentarea iazurilor piscicole, obţinându-se, în asemenea cazuri,
importante sporuri de producţie.
Ca o concluzie, se poate afirma că aplicarea posibilităţilor de reducere a cantităţilor de ape
uzate industriale evacuate are ca rezultat, pe de o parte micşorarea cantităţii de apă evacuată în
20
PROIECT DE SEMESTRU
2010
receptori, iar pe de altă parte diminuarea cantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate în aceştia.
1.4.2. Consideraţii generale privind epurarea apelor uzate industriale
Procesele de epurare a apelor uzate industriale sunt, în general, aceleaşi ca pentru apele
uzate orăşeneşti, adică, în principal, procese mecanice şi biologice – aerobe sau anaerobe. Pentru
apele uzate industriale acestea sunt completate, de cele mai multe ori, de procese fizico-chimice de o
complexitate deosebită, ca de exemplu: extracţie lichid-lichid, schimb ionic, electrodializă etc.
atunci când natura şi ponderea poluanţilor depăşeşte concentraşia maximă admisibilă, conform
reglementărilor în vigoare pentru acest fel de ape.
Pentru a avea o privire de ansamblu asupra aplicării acestor procese pentru epurarea apelor
uzate industriale, ele au fost puse în evidenţă în ultima coloană a tabelului 1.2., urmărirea acestei
coloane putând furniza date asupra gradului mai mare sau mai mic de epurare necesar, precum şi
asupra frecvenţei aplicării proceselor de epurare.
Pentru proiectarea staţiilor de epurare industriale, cunoaşterea caracteristicilor apelor uzate
reprezintă factorul hotărâtor, ca şi în cazul staţiilor de epurare orăşeneşti.
Printre principalele substanţe nocive ale apelor uzate industriale sunt substanţe organice
(exprimate prin CBO5), substanţele în suspensie, substanţele toxice, metalele grele etc. (tabelul 1.3.).
Câteodată, la dimensionarea staţiilor de epurare industrială se pot utiliza parametrii valabili
pentru apele uzate orăşeneşti, dar ţinând cont de aportul de impurităţi industriale, aport care în
majoritatea cazurilor se referă la consumul biochimic de oxigen sau la suspensii. În acest sens, este
necesar ca aportul de impurităţi industriale să fie exprimat printr-un aşa numit coeficient "locuitori
echivalenţi". Deci, dacă volumul masei filtrante a unui filtru biologic în cazul apelor uzate orăşeneşti
se stabileşte pentru o normă de 20 locuitori pentru 1 m 3 de masă filtrantă, pentru apele uzate
industriale se va adopta aceeaşi normă.
21
PROIECT DE SEMESTRU
2010
II TRATARE A APELOR UZATE
2.1. PROCESE UNITARE PENTRU EPURAREA APELOR UZATE INDUSTRIALE
A.Procese fizice
Procesele fizice de epurare sunt acelea în care substanţele poluante nu suferă transformări în
alte substanţe, având la bază principiile:
a) separarea gravitaţională a particulelor grosiere, nedizolvate în apă, sub influenţa câmpului
gravitaţional al Pământului, prin sedimentare, prin flotaţie sau prin centrifugare. Este posibil
fenomenul de aglomerare (floconare), flocoanele având mase mai mari şi care sedimentează mai
repede. Ca exemplu se prezintă fig.2.1.1., un decantor, care poate fi cu curgere a apei verticală şi
orizontală. Eliminarea nămolului din decantor se poate face manual şi intermitent. După formă,
decantoarele pot fi circulare şi rectangulare. Evacuarea apei limpezite se face prin deversoare.
Figura 2.1.1.
b) flotaţia este un proces unitar de separare din apă, sub acţiunea câmpului gravitaţional terestru,
a particulelor cu densitate medie mai mică decât a apei. Flotaţia poate fi naturală sau cu aer introdus
în apă sub formă de bule fine prin difuzoare poroase. Scopul flotaţiei este de a forma o spumă stabilă
care să încorporeze particulele insolubile. Flotaţia se poate face se poate face în bazine circulare sau
dreptunghiulare. În fig. 2.1.2. se prezintă schema unei instalaţii de flotaţie cu aer sub presiune.
22
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Figura 2.1.2.
c) filtrarea constă în trecerea apei printr-un mediu poros în care are loc reţinerea prin fenomene
predominant fizice. Filtrarea este un proces de sitare cu ajutorul unei ţesături fine sau împâslituri.
d) reţinerea pe grătare şi site a impurităţilor grosiere (crengi, fire etc) pe grătare şi a celor mai
mici pe site.
Figura 2.1.3.
Viteza apei la întrarea în grătare este de cca. 0.3 m/s pentru a evita depunerile pe grătar dar nu
mai mare de cca. 1 m/s pentru a nu înţepeni corpurile grosiere între bare. Sitele servesc pentru
23
PROIECT DE SEMESTRU
2010
reţinerea impurităţilor nedizolvate de dimensiuni mai mici şi sunt realizate din table metalice sau din
plăci de material plastic perforat. Sitele pot fi statice şi mobile (ciururi cu mişcare de vibraţie sau
giratoare).
Îndepărtarea materialelor din site se face cu perii, prin simpla alunecare (fig. 2.1.3) unde se
prezintă o sită
formată din bare triunghiulare. Sitele fine din ţesături din fire metalice sau fire din materiale plastice
se folosesc pentru suspensii de particule fine.
e) epurarea în filtre granulare şi filtre cu prestrat. Materialul granular folosit ca umplutură
filtrantă este nisipul cuarţos. Se mai folosesc filtre cu mai multe straturi de materiale granulare, cu
densităţi diferite (de ex. din antracit, nisip cuarţos, granat) care pot fi spălate, granulele aranjându-se
cu diametrul descrescând în sensul de curgere.
f) epurarea prin membrane. Membrana este o barieră pentru speciile moleculare sau ionice
prezente în curentul de apă care o străbate. Ca materiale pentru membrane se folosesc acetatul de
celuloză, materiale polimerice stabile în timp (poliamide, polisuflone, etc.). Procesul de epurare cu
membrane se numeşte osmoză, care poate fi directă sau inversă, în funcţie de direcţia apei de la o
soluţie diluată la una concentrată sau invers. Pot exista mai multe tipuri de module de osmoză, ca de
exemplu tubulare, fig.2.1.4.
Alte metode de epurare prin membrane sunt:
ultrafiltrarea – se folosesc mai multe membrane cu permeabilitate selectivă pentru anumiţi
componenţi.
electrodializa – foloseşte membrane cu permeabilitate selectivă la anioni, respectiv cationi,
deplasarea acestora făcându-se sub influenţa unui câmp electric, ca la electroliză.
24
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Figura 2.1.4.
g) transferul între faze se bazează pe trecerea poluanţilor într-o altă fază, nemiscibilă cu apa,
care poate fi lichidă, solidă sau gazoasă. Astfel există extracţia lichid-lichid (se foloseşte un solvent
în care poluantul este mult mai solubil decât în apă, apoi, după agitare, are loc procesul de
sedimentare, când se
formează două straturi: apa extrasă şi extractul), extracţia lichid-gaz (în loc de solvent se foloseşte
aer, gaze de ardere).
De exemplu:
 la valori mici de pH este posibilă îndepărtarea hidrogenului sulfurat:
S-2 + 2H+ → H2S (hidrogen sulfurat molecular mai greu solubil în apă)
sulfura solubilă în apă
 la valori ridicate ale pH-ului amoniacului şi, în general, a bazelor slabe volatile:
NH4+ + OH- → NH3 + H2O (amoniac molecular greu solubil în apă)

ioni de amoniu solubili în apă
h) distilarea se face prin epurarea apelor uzate prin trecerea apei în fază de vapori, prin încălzire,
urmată de condensarea vaporilor, deoarece impurităţile au o volatilitate mai redusă ca apă.
i) îngheţarea constă în trecerea apei în fază solidă sub formă de cristale de gheaţă, care se
separă de soluţia reziduală îmbogăţită în impurităţi.
j) spumarea este un proces de separare din apă a unor impurităţi organice dizolvate, datorită
adăugării unor agenţi de spumare şi prin barbotarea apei cu aer sub formă de bule fine.
k) absorbţia are la bază fenomenul de reţinere pe suprafaţa unui corp a moleculelor unei
substanţe dizolvate în apă . Materialul, lichid sau solid, pe care are loc reţinerea se numeşte
absorbant, iar substanţa reţinută absorbat
Ca absorbanţi se folosesc materiale solide cu suprafaţă specifică mare, cărbunele activ,
cenuşa fină, etc. Cele mai utilizate instalaţii de epurare prin absorbţie sunt de tip dinamic , cu pături
fixe de cărbune activ. Trebuie evitată colmatarea cu particule în suspensie. Cărbunele activ poate
reţine o masă de substanţe organice de până la 5% din greutatea sa. Regenerarea se face pe cale
termică, la circa 900oC în atmosferă controlată.
B. Procese chimice
Prin procesele chimice de epurare, poluanţii sunt transformaţi în alte substanţe mai uşor de
separat, precipitate insolubile, gaze care au o activitate nocivă mai redusă sau sunt mai susceptibile
de a fi îndepărtate.
a) neutralizarea este un proces prin care pH-ul unei soluţii uzate este reglat prin adaos de acizi sau
baze.
Neutralizarea apelor acide se face cu substanţe cu caracter bazic (oxizi, hidroxizi, carbonaţi).
Neutralizanţii care sunt utilizaţi sunt: piatra de var (carbonat de calciu), dolomita (carbonat de calciu
şi magneziu), varul (oxid de calciu) sub formă de hidroxid de calciu (lapte de var sau var stins praf).
Neutralizarea apelor alcaline se face cu acizi reziduali, cu gazele de ardere bogate în CO 2
(14%) etc. Deoarece influenţii au debite variabile în timp, este necesară o buclă de reglare a pH,
25
PROIECT DE SEMESTRU
2010
mărind debitul de agent neutralizant, fig. 2.1.5.
Figura2.1.5.
b) oxidarea şi
reducerea
Scopul oxidării este de a converti compuşii chimici nedoriţi în alţii mai puţin nocivi. Ca
oxidanţi se pot folosi: oxigenul, ozonul, permanganaţi, apă oxigenată, clorul şi bioxidul de clor. Ca
exemplu se dă distrugerea cianurilor cu clor până la formarea de cianaţi sau azot molecular:
CN- + OCl → CNO + Cl-

2 CNO + 3 OCl → N2 + 2HCO3- + 3Cl-
Reducerea constă în transformarea unor poluanţi cu caracter oxidant în substanţe inofensive

care pot fi uşor epurate. Ca exemplu se dă reducerea cromului hexavalent la crom trivalent, în
vederea precipitării acestuia ca hidroxid:
Cr2O72- + 6 Fe SO4 + 7 H2SO4 ↔ Cr2(SO4)3 + 3 Fe2(SO4)3 + 7 H2O + SO42-
Ca agenţi reducători se folosesc sărurile fierului trivalent, sulfaţi, acidul sulfuros.
c) precipitarea este un proces de epurare bazat pe transformarea poluanţilor din apele

reziduale în produşi insolubili. Ca exemplu se dă îndepărtarea fluorului din apă prin introducerea de
ioni de calciu:
2 F- + Ca2 ↔ CaF2 – precipitat
d) coagularea şi flocularea – îndepărtarea unor particule prin sedimentare (coagulare) şi
destabilizarea prin absorbţia unor molecule mari de polimeri care formează punţi de legătură între
particule (floculare). Se folosesc pentru particule coloidale. În acest scop se folosesc polimeri
organici sintetici sau anorganici.
e) schimbul ionic
Schimbătorii de ioni se utilizează mai ales pentru dedurizarea apelor, folosind cationaţi în
forma sodiu (Na), iar regenerarea lor se face cu clorură de sodiu:
26
PROIECT DE SEMESTRU
2010
2 ZNa + Ca2+ ↔ Z2 Ca + 2 Na+
Folosirea schimbătorilor de ioni este o soluţie mai scumpă.
C. Procese biologice
Substanţele organice pot fi îndepărtate din apă de către microorganisme care le utilizează ca
hrană, respectiv sursă de carbon.
Reacţiile enzimatice au două faze:
(1) moleculele de enzimă şi de substanţă utilizată ca hrană (substrat) formează complecşi
(2) complecşii se descompun eliberând produsul de reacţie şi enzima
Enzima + Substrat ↔ (Enzima substrat) K2
Epurarea biologică aerobă se realizează în construcţii în care biomasa este suspendată în apă
sub formă de agregate de microorganisme (flocoane), sistemele fiind aprovizionate cu oxigen.
Epurarea biologică anaerobă a apelor uzate se realizează în incinte închise (bazine de
fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhibă activitatea microorganismelor anaerobe. Prin
descompunerea poluanţilor organici se obţin gaze de fermentare combustibile, datorită conţinutului
ridicat de metan.
C. Dezinfecţia
Dezinfecţia este necesară în cazul apelor uzate care conţin microorganisme. Dacă sterilizarea
presupune distrugerea tuturor microorganismelor, prin dezinfecţie nu se distrug toate. Dezinfectantul
pătrunde prin peretele celular şi denaturează materiile proteice din protoplasmă, inclusiv enzimele.
Un dezinfectant pentru apă este clorul activ care acţionează sub formă de ion de hipoclorit, cu efecte
pronunţate la valori mici ale pH.
Dintre metodele fizice de dezinfecţie, cele mai utilizate sunt metoda termică şi iradierea cu
radiaţii de energie ridicată.
SCHEMĂ BLOC DE EPURARE MECANICĂ
A Grătar Deznisipatoare Decantor

Sep.grăsimi
Spre
Ape emisar
uzate
Nămol
Depuneri Grăsimi proaspăt
Corpuri minerale
plutitoare
27
PROIECT DE SEMESTRU
2010
B
Grătar Deznisipatoare Decantor cu etaj
Ape Spre
uzate emisar
Nămol fermentat
C Gosp.
reactivi
Grătar Deznisipatoare Decantor
Ape
uzate
A
B –– cu
cu decantoare
fermentare cu
separată
etaj a nămonului
C – pentru eliminarea suspensiilor coloidale (mecano-chimice)
28
PROIECT DE SEMESTRU
2010
SCHEMĂ BLOC A UNEI INSTALAŢII DE EPURARE MECANO- BIOLOGICĂ
A Bazin de uniformizare
Decantor şi egalizare a debitelor
Spre
emisar
Treaptă
Treaptă biologică Epurarea biologică naturală
mecanică (câmpuri de irigaţii , iazuri
biologice , etc.)
N.A.în N.A.recircular
B exces e
Spre
emisar
Decantor
Decantor primar Bazin de aerare secundar
cu nămol activ
Treaptă mecanică Treaptă biologică
Nămol
Nămol recirculat
recirculat
Spre
emisar
emisar
Filtru
Filtru biologic
biologic
Debit de
Debit de recirculare
recirculare
A – în condiţii naturale; B – cu bazine de aerare; C – cu filtre biologice
29
PROIECT DE SEMESTRU
2010
III. DATE PROIECT
3.1. DATE PENTRU PROIECT
Valorile maxime
Nr.crt. Indicatorul de calitate U.M.
admise
0
1. Temperatura C 40
2. pH unităţi pH 6, 5-8, 5
3. Materii în suspensie mg/dm3 350
4. Consum biochimique de oxigen la 5 zile (CBO5) mg 400
O2/dm3
5. Consum chimic de oxigen – metoda cu dicromat de mg 500
potasiu [CCO(Cr)1)] O2/dm3
6. Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 30
7. Fosfor total (P) mg/dm3 5, 0
8. Cianuri totale (CN) mg/dm3 1, 0
9. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) mg/dm3 1, 0
10. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 2
11. Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600
12. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm3 30
13. Substanţe extractibile cu solvenţi organici mg/dm3 30
14. Detergenţi sintetici biodegradabili mg/dm3 25
15. Plumb (Pb2+) mg/dm3 0, 5
16. Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0, 3
17. Crom total (Cr3+ + Cr6+) mg/dm3 1, 5
18. Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0, 2
19. Cupru (Cu2+) mg/dm3 0, 2

20. Nichel (Ni2+) mg/dm3 1, 0
21. Zinc (Zn2+)2) mg/dm3 1, 0
22. Mangan total (Mn2+) mg/dm3 2, 0
23. Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm3 0, 5
Din datele pentru proiect, conform NTPA – 0002/2002, (HG nr. 352/2005) rezultă că este
vorba despre o apă uzată cu un conţinut depăşit de materie organică.
3.2. ALEGERA METODEI DE TRATARE, FUNCŢIE DE CARACTERISTICILE APELOR

UZATE
Tratarea apelor reziduale în vederea eliminării sau reducerii concentraţiilor agenţilor

poluanţi, sub limita admisă de legislaţia de protecţia mediului, se realizează prin metode chimice,
30
PROIECT DE SEMESTRU
2010
biologice sau combinate. Alegerea metodei de tratare se face în corelaţie cu caracteristicile apelor
uzate, stabilite prin analize de laborator.
Dacă efluenţii conţin numai substanţe organice biodegradabile sau amestecuri de substanţe
biodegradabile şi substanţe anorganice netoxice, se poate aplica o tratare biologica. Daca efluentii
conţin substanţe organice greu biodegradabile, amestecate cu agenti toxici (organici sau
anorganici ), o eventuală tratare biologică trebuie, în mod obligatoriu, combinată cu o tratare
chimică.
Atunci când apele uzate conţin substanţe care nu sunt biodegradabile şi substanţe toxice, epurarea se
poate realiza numai prin tratamente chimice şi fizico-chimice.
Parametrii care dictează alegerea unei metode de tratare a unor ape uzate sunt: temperatura,
pH-ul, conţinutul de azot şi de fosfor, cantitatea de solide în suspensie (SS), CBO5, CCO, natura şi
concentraţia agenţilor toxici. La aceste analize se adaugă, stabilirea influenţei agenţilor toxici asupra
metabolismului bacterian.
Raportul CBO5/CCO exprimă, indirect, raportul dintre cantitatea de substanţe biodegradabile
şi cantitatea de substanţe nebiodegradabile din apele supuse tratării. Prin urmare, valoarea acestui
raport este folosit drept criteriu pentru alegerea metodei de epurare, în condiţiile în care apa nu este
încărcată şi cu alţi poluanţi, astfel:
Dacă raportul: CBO5/CCO ≥ 0, 6, apele uzate se tratează uşor prin metode biologice, în
prezenţa microorganismelor prezente în mod natural în aceste ape;
Dacă raportul: 0, 2 < CBO5/CCO < 0, 5, se poate folosi o tratare biologică, dar cu
microorganisme adaptate;
Dacă raportul: CBO5/CCO < 0, 2, apa nu mai poate fi tratată biologic.
În cazul tratării biologice azotul şi fosforul sunt elemente nutritive pentru microorganisme.
Din acest motiv, prezenta lor în apele tratate biologic, este obligatorie.
Dacă CBO5/N = 20, respectiv CBO5/P = 100, nu este necesară adăugarea de substanţe
nutritive pentru întreţinerea activităţii biologice a microorganismelor.
pletate cu teste experimentale efectuate pe staţii pilot.
IV. DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE NECESAR

4.1. NOŢIUNI GENERALE
În scopul protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului, evacuarea/descărcarea în receptorii

naturali a apelor uzate orăşeneşti şi industriale cu conţinut de substanţe poluante se face numai în
condiţiile respectării prevederilor legislaţiei în vigoare şi ale prezentului normativ (NTPA 001 din
31
PROIECT DE SEMESTRU
2010
HG 188/2002, completată cu HG 352/2005).
Tabelul nr. 4.1.1., Valori-limită de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi urbane
evacuate în receptori naturali
Se aplică tuturor categoriilor de efluenţi proveniţi sau nu din staţiile de epurare
Valorile
Nr.
Indicatorul de calitate U.M. limită Metoda de analiză4)
crt.
admisibile
A. Indicatori fizici
1. Temperatura1) 0
C 35 -
B. Indicatori chimici
2. pH unităţi pH 6, 5-8, 5 SR ISO 10523-97
Pentru Fluviul Dunărea 6, 5-9, 0
3. Materii în suspensie (MS)2) mg/dm3 35, 0 (60, 0) STAS 6953-81
4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile mg 25, 0 SR EN 1899-2/2002
(CBO5)2) O2/dm3
5. Consum chimic de oxigen – metoda cu mg 125, 0 SR ISO 6060-96
dicromat de potasiu (CCOCr-)2 O2/dm3
6. Azot amoniacal (NH4+)6) mg/dm3 2, 0(3, 0) SR ISO 5664:2001
SR ISO 7150-1/2001
7. Azot total (N)6) mg/dm3 10, 0(15, 0) SR EN ISO 13395:2002
8. Azotaţi (NO3-)6) mg/dm3 25, 0(37, 0) SR ISO 7890-2:2000;
SR ISO 7890-3:2000
SR ISO 7890/1-98 pentru
apa de mare: STAS 12999-
91
9. Azotiţi (NO2-)6) mg/dm3 1 (2, 0) SR EN 26777:2002 pentru
apa de mare: STAS 12754-
89
10. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) mg/dm3 0, 5 SR ISO 10530-97
SR 7510-97
11. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 11, 0 STAS 7661-89
12. Sulfaţi (SO42-) mg/dm 600, 0 STAS 8601-70
13. Fenoli antrenabili cu vapori de apă mg/dm3 0, 3 SR ISO 6439:2001;
(C6H5OH) SR ISO 8165/1/00
14. Substanţe extractibile cu solvenţi mg/dm3 20, 0 SR 7587-96
organici
15. Produse petroliere5) mg/dm3 5, 0 SR 7877/1-95
SR 7877/2-95
16. Fosfor total (P)6) mg/dm3 1, 0(2, 0) SR EN 1189-2000
17. Detergenţi sintetici mg/dm3 0, 5 SR EN 903:2003
SR ISO 7875/2-1996
18. Cianuri totale (CN) mg/dm3 0, 1 SR ISO 6703/1/2-98/00
19. Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm3 0, 2 SR EN ISO 7393-1:2002;
SR EN ISO 7393-2:2002;
SR EN ISO 7393-3:2002
20. Cloruri (Cl-) mg/dm3 500, 0 STAS 8663-70
21. Fluoruri (F-) mg/dm3 5, 0 SR ISO 10359-1:2001;
SR ISO 10359-2:2001
22. Reziduu filtrat la 105°C mg/dm3 2.000, 0 STAS 9187-84 ;
23. Arsen (As+)3) mg/dm3 0, 1 SR ISO 10566:2001
32
PROIECT DE SEMESTRU
2010
24. Aluminiu (Al3+) mg/dm3 5, 0 STAS 9411-83

25. Calciu (Ca2+) mg/dm3 300, 0 STAS 3662-90
SR ISO 7980-97
26. Plumb (Pb2+)3) mg/dm3 0, 2 STAS 8637-79;
27. Cadmiu (Cd2+)3) mg/dm3 0, 2 SR ISO 8288:2002
SR EN ISO 5961:2002
28. Crom total (Cr3++ Cr6+)3) mg/dm3 1, 0 SR EN 1233:2003
SR ISO 9174-98
29. Crom hexavalent (Cr6+)3) mg/dm3 0, 1 SR EN 1233:2003
SR ISO 11083-98
30. Fier total ionic (Fe2+, Fe3+) mg/dm3 5, 0 SR ISO 6332-96
31. Cupru (Cu2+)3) mg/dm3 0, 1 STAS 7795-80
SR ISO 8288:2001
32. Nichel (Ni2+)3) mg/dm3 0, 5 STAS 7987-67
SR ISO 8288:2001
33. Zinc (Zn2+)3) mg/dm3 0, 5 STAS 8314-87
SR ISO 8288:2001
34. Mercur (Hg2+)3) mg/dm3 0, 05 SR EN 1483:2003;
SR EN 12338:2003
35. Argint (Ag+) mg/dm3 0, 1 STAS 8190-68
36. Molibden (Mo2+) mg/dm3 0, 1 STAS 11422-84
37. Seleniu (Se2+) mg/dm3 0, 1 STAS 12663-88
38. Mangan total (Mn) mg/dm3 1, 0 STAS 8662/1-96
SR ISO 6333-96
39. Magneziu (Mg2+) mg/dm3 100, 6 STAS 6674-77
SR ISO 7980-97
40. Cobalt (Co2+) mg/dm3 1, 0 SR ISO 8288:2661
Conform domeniului de utilizare, apele de suprafaţă de pe teritoriul României se clasifică în

trei categorii de calitate, notate cu I, II, şi III aşa cum sunt arătate în tabelul 4.2.
Tabelul 4.1.2. Categorii de calitate a apelor de suprafaţă
CATEGORIA DOMENII DE UTILIZARE
-alimentarea centralizată cu apă potabilă;

-alimentarea cu apă a unor procese tehnologice industriale;
-alimentarea centralizată cu apă a unităţilor de creştere a animalelor;
I -alimentarea centralizată cu apă a întreprinderilor din industria alimentară şi din
alte ramuri de activitate care necesită apă de calitatea celei potabile;
-alimentarea cu apă pentru anumite culturi agricole irigate;
-reproducerea şi dezvoltarea salmonidelor, precum şi alimentarea cu apă a
amenajărilor piscicole salmonicole;
-ştranduri organizate, bazine nautice construite;
-alimentarea cu apă a amenajărilor piscicole, cu excepţia celor salmonicole;
II -reproducerea şi dezvoltarea fondului piscicol natural din apele de şes;
33
PROIECT DE SEMESTRU
2010
-alimentarea cu apă a unor procese tehnologice industriale;

-scopuri urbanistice şi de agrement;
-alimentarea cu apă a sistemelor de irigaţii;
III
-alimentarea cu apă a industriilor pentru scopuri tehnologice.
Aceste categorii de apă anumite valori pentru indicele de calitate care trebuie să realizeze în
secţiunea de control situată la 1km amonte de punctul sau zonă de folosinţă pentru apele de
suprafaţă din categoria I şi a II-a respectiv pentru apele uzate din categoria a III-a, în secţiunea de
evacuare a apelor uzate.
Condiţiile de calitate pentru apa de categoria a III-a, corespund şi cerinţelor de desfăşurare a
proceselor biologice care asigură autoepurarea, rezultă de aici necesitatea ca evacuările de apă uzată
să nu impurifice emisarul sub limitele categoriei a III-a de calitate.
Valoarea obţinută a gradului de epurare determinat se compară cu datele din tabelul 4.6, care
exprimă eficienţa construcţiilor şi staţiilor de epurare, stabilindu-se în final mărimea staţiei de
epurare din punct de vedere a metodelor şi procedeelor de epurare ce trebuie adoptate.
Tabelul 4.1.3. Eficienţa construcţiilor şi spaţiilor de epurare

Eficienţa %
Procese de epurare şi construcţiile Suspensii
respective CBO5 separabile
prin sedimentare
Mecanice
-grătare, site, etc. 5-10 5-20
-deznisipatoare, decantoare 25-40 40-70
Mecano-chimice
-instalaţii de coagulare-decantare 50-85 70-90
-staţii de clorare (apa brută sau decantată) 15-30 -
-idem (apa epurată biologic) - -
Mecano-biologice
-decantoare-câmpuri de irigare şi filtrare 90-95 85-95
Mecano-biologice artificiale
-cu filtre biologice de mare încărcare 65-90 65-92
-cu filtre biologice de mică încărcare 80-95 70-92
-bazine cu nămol activ de mare încărcare 50-75 75-85
-bazine cu nămol activ de mică încărcare 75-95 85-95
34
PROIECT DE SEMESTRU
2010
4.2. CALCULUL GRADULUI DE EPURARE
Gradul de epurare reprezintă procentul de reducere, ca urmare a epurării, a unei părţi din elementele
poluante de natură fizică chimică şi biologică din apele uzate, astfel încât, partea rămasă în apa epurată să
reprezinte valoarea limită admisibilă, conform reglementărilor în vigoare (HG 188/2002, completat cu HG
352/2005)
Gradul de epurare se calculează cu relaţia:
Ci − Cf
GE = ⋅ 100 %, unde:
Ci
Ci – reprezintă valoarea concentraţiei iniţiale a indicatorului din apele uzate, pentru care se determină
gradul de epurare, (mg/l) ;
Cf –reprezintă valoarea concentraţiei finale a aceluiaşi indicator după epurarea apei uzate (valoarea
maximă admisibilă, conform NTPA 001, mg/l.
Calculul gradului de epurare se face funcţie de următorii poluanţi:
- suspensiile
- CBO 5
- Oxigenul
- Azotul total.
Pentru efectuarea acestui calcul se parcurg următoarele etape:
- se determină diluţia;
- se verifică dacă amestecul se face complet până la secvenţa de calcul;
- se determină diluţia reală;
- se stabileşte cantitatea maximă admisă de suspensii în funcţie de diluţia reală cu ajutorul calculelor;
- se determină gradul de epurare cu ajutorul ecuaţiei:
C − Cf
GE = i ⋅ 100
Ci
Raportul de diluţie notat cu (d ) ( folosit în calculele de proiectare) este dat de relaţia :
Q
d= , unde:
q
Q – debitul emisarului, (m3/s), Q = 5 m3/s;

q – reprezintă debitul maxim zilnic de ape uzate, (m3/s), q=0, 125m3/s.
5
d= = 40 ,0 m3/s
0,125
Raportul de diluţie real ( pentru o secţiune intermediară de la gura de vărsare până la secţiunea
de amestecare) , este exprimat prin relaţia:
Q
d′ = a ⋅ ,
q
unde:
35
PROIECT DE SEMESTRU
2010
a – reprezintă coeficientul de amestecare corespunzător secţiunii considerate, a cărui valoare poate

varia între 0, 7 – 0, 9; se adoptă a = 0, 80.
Coeficientul difuziei turbulente:
ν⋅H
Dt = , m2/s, unde:
200
v- viteza medie a receptorului, v = 1, 5 m/s
H – adâncimea medie a receptorului, H= 1, 8 m ;
q – debitul maxim zilnic al apei uzate, q = 0, 125m3/s;
1,5 ⋅1,8
Dt = = 0,0135 m3/s;
200
L – distanţa totală de la puctul de vărsare al apei uzate până la secţiunea examinată privind calitatea
emisarului, m (secţiunea examinată se consideră situată la 1 km amonte de secţiunea de folosinţă).
L = 15Km – 1 km = 14 Km
Lungimea de amestecare se calculează cu relaţia:
3
 2,3 a ⋅Q +q 
L am =  ⋅ lg⋅ ≤L⇒
 a (1 − a ) ⋅ q 
3
 2,3 0,8 ⋅ 5 + 0,125 
L am =  ⋅ lg = 259 m ⇒ L am ≤ L = 14000 m
 0,8 (1 − 0,8) ⋅ 0,125 
4.2.1. Calculul gradului de epurare pentru materii în suspensie:
Ci − Cf
GE = ⋅ 100% unde:
Ci
C i = 350 mg / l ; C f = 35 mg / l
C fi - reprezintă cantitatea maximă admisibilă de materii în suspensie, ce poate fi evacuată în emisar,
conform NTPA 001/2005;
350 − 35
GE = ⋅ 100 = 90%
350
4.2.2. Calculul gradului de epurare necesar pentru substanţe organice (CBO5):
Varianta nr. 1: se iau în consideraţie diluţia, amestecarea şi procesul natural de autoepurare a

apei, prin oxigenare, la suprafaţă.
Varianta nr. 2: se ţine cont de diluţie şi amestecare; nu se ia în considerare procesul de
autoepurare.
Varianta nr. 3: se iau în consideraţie condiţiile impuse prin NTPA 001/2002.
36
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Varianta nr. 1:
q ⋅ CBO5au ⋅ 10− K1 ⋅t + a ⋅ Q ⋅ CBO5r ⋅ 10− K 2 ⋅ t = ( a ⋅ Q + q ) ⋅ CBO5am ,

unde:
- CBO5 a.m – reprezintă cantitatea admisibilă pentru amestec, de CBO5, pentru a fi evacuată în
emisar : CBO5 a.m = 7 mg/l;
- k1 – coeficient de oxigenare sau constanta de consum a oxigenului în ape uzate;
k1 = 0, 1 zile -1 ;
- k2 – constanta de consum a oxigenului din apele emisarului în amonte de gura de vărsare; k2
= 0, 17 zile-1
- q – debitul de apă uzată ; q = 0, 125 m3/s;
- Q – debitul emisarului; Q = 5 m3/s;
- a = 0, 8;
– t – timpul de curgere a apei între secţiunea de evacuare şi secţiunea de calcul;
L 14000 9333 ,33
– t = v = 1,5 = 9333 ,33 s ⇒ t = = 0,1zile
24 ⋅ 3600
r
- CBO 5 – cantitatea de substanţă organică, în apele emisarului, în amonte de gura de vărsare,
CBO 5r = 2 mg/l;
CBO 5au =
a ⋅Q
q 10
1
( r
⋅ −K1 ⋅t ⋅ CBO 5am − CBO 5r ⋅10 −k 2 ⋅t +)CBO 5am
10 −K1 ⋅t
CBO 5au =
0,8 ⋅ 5
0,125 10
1
(
⋅ −0,1⋅0,1 ⋅ 7 − 2 ⋅10 −0,17⋅0,1 )
7
+ −0 ,1⋅0 ,1
= 166,22
10
Din ecuaţia de bilanţ rezultă:
q ⋅ CBO5au ⋅ 10− K1 ⋅t + a ⋅ Q ⋅ CBO5r ⋅ 10− K 2 ⋅ t = ( a ⋅ Q + q ) ⋅ CBO5am
ap ,uz
- k1 – viteza consumului de oxigen al apelor uzate , înainte de evacuarea acestora în
emisar ;
r
- k1 – viteza consumului de oxigen al apelor emisarului , în amonte de secţiunea de evacuare
a apelor uzate ;
0,125 ⋅166 ,22 ⋅10 −0,1⋅0,1 + 0,8 ⋅ 5 ⋅ 2 ⋅10 −0,17 ⋅0,1 = ( 0,8 ⋅ 5 + 0,125 ) ⋅ 7 ⇒
27 ,99 mg / l ≅ 28 ,875 mg / l
37
PROIECT DE SEMESTRU
2010
∗
CBO5 − CBOau 400 − 166,22
GE = ∗
5
⋅ 100 ⇒ GE = = 58,44%
CBO5 400
∗
Notaţie : CBO 5 , date proiectare.
Varianta nr. 2: se ia în considerare amestecarea şi diluţia:

CBO 5au ⋅ q + a ⋅ Q ⋅ CBO 5r = ( q + a ⋅ Q ) ⋅ CBO 5am
a ⋅Q 0,8 ⋅ 5
CBO 5au =
q
( )
⋅ CBO 5am − CBO 5r + CBO 5am =
0,125
⋅ ( 7 − 2 ) + 7 = 167
167 ⋅ 0,125 + 0,8 ⋅ 5 ⋅ 2 = ( 0,125 + 0,8 ⋅ 5) ⋅ 7 ⇔ 28 ,875 = 28 ,875 mg O2/l

∗
CBO5 − CBO5au 400 − 167,0
GE = ∗
⋅ 100 ⇒ GE = = 58,25%
CBO5 400
Varianta nr. 3: se iau în consideraţie condiţiile impuse prin NTPA 001/2002.

∗
CBO5 − CBO5au 400 − 25
GE = ∗
⋅ 100[ %] ⇒ GE = = 93,75%
CBO5 400
∗
Notaţie : CBO 5 , date proiectare.
5.2.3. Determinarea gradului de epurare necesar funcție de oxigenul dizolvat
CBO 5am = F ⋅ D max unde:
F – factor de diluţie ; F are valori cuprinse între 1, 5 – 2, 5; se ia F = 2

Dmax- deficit maxim de oxigen în aval de secţiunea de evacuare;
D max = CO sat
20
− CO r
0 0
20
CO sat C
= 9,2mg / l ; CO 20
r
C
= 6mg / l
D max = 9,2 − 6 = 3,2mg / l
CBO 5am = 2 ⋅ 3,2 = 6,4mg / l
CBO am
5 = 1,46 ⋅ CBO au
5 mg / l ⇒
Concentraţia CBO5 , într-o apă uzată, se determină cu relaţia:

Se calculează în continuare CBO20 pentru ape uzate:
20 = 1, 46 ⋅ CBO 5 = 1, 46 ⋅167 = 243 ,82 mg / l

CBO au au
q ⋅ CBO au
20 + a ⋅ Q ⋅ CBO 20
r
0,125 ⋅ 243,82 + 0,8 ⋅ 5 ⋅ 2,92
20 =
CBO am = = 10,22 mgO 2 / l
q + a ⋅Q 0,125 + 0,8 ⋅ 5
38
PROIECT DE SEMESTRU
2010
CBO r20 = 1,46 ⋅ CBO 5r = 1,46 ⋅ 2 = 2,92 mgO 2 / l
Se calculează deficitul de oxigen ca fiind :

DO = COs- COr
0
CO 10
s
C
= 11,35 mgO 2 / l
DO=11, 35 – 6 = 5, 35 mgO2/l ˃ 4mg/l

Se determină timpul critic în care se realizează deficitul maxim de oxigen (după gura de
vărsare) din apa râului:
k2  (k 2 − k 1 )  0,17  ( 0,17 − 0,1) 

lg ⋅  1 − DO ⋅ 
r  lg ⋅ 1 − 5,35 ⋅
k1  CBO20 ⋅ k 1  ⇒
am
0,1  10 ,22 ⋅ 0,1 
t cr = ; t cr = = 3,06 zile ;
k 2 − k1
r 0,17 − 0,1
Calculul deficitului critic (maxim de oxigen):
D cr =
k1 ⋅ CBO am
k 2 − k1
20
( )
⋅ 10 − k 1 ⋅ t cr − 10 − k 2 t cr + DO ⋅ 10 − k 2 t cr
0,1 ⋅10 ,22

D cr =
0,17 −0,1
( )
⋅ 10 −0 ,1⋅3, 06 −10 −0,17 ⋅3, 06 +5,35 ⋅10 −0 ,17 ⋅3, 06 = 4,45 mgO 2 /l
Se compară concentraţia oxigenului necesar vieţii acvatice într-o apă de suprafaţă

(>4mg/l) cu concetraţia minimă de oxigen.
COmin = COS – DOcr ⇒ COmin = 11, 3- 4,45 ⇒ COmin= 6,85mgO2/l
COmin ˃ 4 mgO2/l
Determinarea gradului de epurare în ceea ce privește consumul chimic de oxigen
Calcul consumului chimic de oxigen se face cu ajutorul relatiei:
C iCCO _ cr − C aCCO
.u .
_ cr
GE = ⋅ 100 (%)
C iCCO _ cr
i
Unde: C CCO _ cr - concentratia initială a materiei organice la intrarea în stația de epurare, exprimată
prin CCO-Cr; date proiectare;
C *CCO _ cr - concentratia de materie organică exprimata prin CCO-Cr în apa epurată deversată
în emisar, ce corespunde valorii din NTPA 001/2005;
C *.CCO _ cr = 125 mg/l
500 − 125
GE = ⋅100 = 75 ,0 (%)
500
39
PROIECT DE SEMESTRU
2010
4.2.4. Calculul gradului de epurare necesar pentru azot total

C − Cf
GE = i ⋅ 100% în care:
Ci
∗
C i = 0mg / l azot total
Notaţie:*Ci_N = date proiectare.
C f = 0, 10 mg – reprezintă cantitatea maximă admisibilă de azot total, ce poate fi evacuată în
emisar, conform NTPA 001/2005;

Nu sunt necesare restricţii în ceea ce priveşte N total .
40
PROIECT DE SEMESTRU
2010
V. ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME
5.1. VARIANTA NR. 1
G DZ BE DP BNA DS
Tabelul nr. 5.1.1.
SOLIDE ÎN SUSPENSIE
Grătar EFICIENŢA, 350 ⋅ (100 − 5)

Cf = = 332 ,5mg / l
% 100
Deznisipator 25 332 ,5 ⋅ (100 − 25 )

Cf = = 249 ,37 mg / l
100
∗
Bazin egalizare - Ci − Cf Ci = Cf = 249, 37mg/l
GE = ∗
⋅ 100%
Ci
249 ,37 ⋅ (100 − 55 )

Cf = = 112 ,22 mg / l
Decantor 55 100
primar
Bazin cu nămol 85 112 ,22 ⋅ (100 − 85 )

Cf = = 28,05 mg / l
activ + 100
Decantor
secundar
Tabelul nr. 5.1.2.
CBO5
Grătar EFICIENŢA,
% -
∗
- C − Cf
GE = ∗i ⋅ 100%
Deznisipator 5 Ci 400 ⋅ (100 − 5)
Cf = = 380 mg / l
100
41
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Bazin egalizare - Ci = Cf = 380 mg/l
Decantor primar 40
380 ⋅ (100 − 40 )
Cf = = 228 mg / l
100
Bazin cu nămol 85
activ + 228 ⋅ (100 − 85 )
Cf = = 34,85 mg / l
Decantor 100
secundar
Tabelul nr. 5.1.3.
CCO_Cr
Grătar EFICIENŢA,
%
-
-
Deznisipator 5 5 0 ⋅ 0( 1 0 −05)
Cf _ = = 4 7 m5 /gl
100
Bazin - ∗
Ci − Cf Ci = Cf = 475 mg/l
egalizare GE = ∗
⋅ 100%
Ci
Decantor 30 475 ⋅ (100 − 30 )
Cf = = 332 ,5mg / l
primar 100
Bazin cu 85
nămol activ + 332 ,5 ⋅ (100 − 85 )
Cf = = 49,875 mg / l
Decantor 100
secundar
5.2. VARIANTA NR. 2
G DZ DP FB
Tabelul nr. 5.2.1.
42
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Grătar EFICIENŢA, % 350 ⋅ (100 − 5)

Cf = = 332 ,5mg / l
100
5
Deznisipator 25 332 ,5 ⋅ (100 − 25 )

∗
Cf = = 249 ,37 mg / l
Ci − Cf 100
GE = ⋅ 100%
Decantor 55 ∗
Ci 249 ,37 ⋅ (100 − 55 )
Cf = = 112 ,22 mg / l
primar 100
Filtru biologic 75 112 ,22 ⋅ (100 − 75 )
Cf = = 28,12 mg / l
100
Tabelul nr. 5.2.2.
CB05
Grătar EFICIENŢA, %
-
-
Deznisipator 5 ∗
Ci − Cf 400 ⋅ (100 − 5)
GE = ∗
⋅ 100% Cf = = 380 mg / l
Ci 100
Decantor 35 380 ⋅ (100 − 35 )
Cf = = 247 mg / l
primar 100
Filtru biologic 75 247 ⋅ (100 − 75 )
Cf = = 61,75mg / l
100
CCO_Cr
Grătar EFICIENŢA,
%
-
-
∗
Ci − Cf
Deznisipator 5 GE = ∗
⋅ 100% 500 ⋅ (100 − 5)
Ci Cf = = 475 mg / l
100
Decantor 30 475 ⋅ (100 − 30 )
Cf = = 332 ,5mg / l
primar 100
Filtru biologic 80 332 ,5 ⋅ (100 − 80 )
Cf = = 66,50 mg / l
100
5.3. VARIANTA NR. 3
43
PROIECT DE SEMESTRU
2010
G DZ CF DP
Tabelul nr 5.3.1.
EFICIENŢA, % 350 ⋅ (100 − 5)
Cf = = 332 ,5mg / l
100
Grătar
5 ∗
Ci − Cf
GE = ∗
⋅ 100% 332 ,5 ⋅ (100 − 25 )
Deznisipator 25 Ci Cf = = 249 ,37 mg / l
100
Coagulare_floc
ulare + 249 ,375 ⋅ (100 − 70 )
70 Cf = = 74,81mg / l
Decantor 100
primar
Tabelul nr. 5.3.2.
CB05
EFICIENŢA, %
Grătar -
- ∗
Ci − Cf
GE = ∗
⋅ 100% 400 ⋅ (100 − 5)
Deznisipator 5 Ci Cf = = 380 mg / l
100
Coagulare_floc
ulare + 249 ,375 ⋅ (100 − 70 )
70 Cf = = 74,81mg / l
Decantor 100
primar
Tabelul nr. 5.3.3.
CCO_Cr
44
PROIECT DE SEMESTRU
2010
EFICIENŢA, %
Grătar -
- ∗
Ci − Cf
GE = ∗
⋅ 100% 500 ⋅ (100 − 5)
Deznisipator 5 Ci Cf = = 475 mg / l
100
Coagulare_floc
ulare + 475 ⋅ (100 − 65 )
65 Cf = = 166 ,25mg / l
Decantor 100
primar
5.4. Varianta nr. 4
G DZ CF DP BNA DS
Tabelul nr. 5.4.1.
EFICIENŢA, % 350 ⋅ (100 − 5)
Cf = = 332 ,5mg / l
100
Grătar
5
332 ,5 ⋅ (100 − 25 )
∗
Ci − Cf
⋅ 100% Cf = = 249 ,37 mg / l
Ci 100
Coagulare_floculare 249 ,37 ⋅ (100 − 70 )
Cf = = 74,81mg / l
+ 70 100
Decantor primar
Bazin cu nămol activ 74,81 ⋅ (100 − 80 )
80 Cf = = 14,96 mg / l
+ Decantor secundar 100
Tabelul nr. 5.4.2.
CB05
EFICIENŢA, %
∗
Grătar Ci − Cf -
GE = ∗
⋅ 100%
- Ci
400 ⋅ (100 − 5)
Deznisipator 5 Cf = = 380 mg / l
100
45
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Coagulare_floculare+ 380 ⋅ (100 − 70 )

70 Cf = = 114 mg / l
Decantor primar 100
Bazin cu nămol activ 114 ⋅ (100 − 85 )
85 Cf = = 17,10 mg / l
Tabelul nr. 5.4.3.
CCO_Cr
EFICIENŢA, %
Grătar -
-
∗
Ci − Cf 500 ⋅ (100 − 5)
⋅ 100% Cf = = 475 mg / l
Ci 100
Coagulare_floculare+ 475 ⋅ (100 − 65 )
65 Cf = = 166 ,25mg / l
Decantor primar 100
Bazin cu nămol activ 166 ,25 ⋅ (100 − 85 )

85 Cf = = 24,93mg / l
5.5. VARIANTA NR. 5
G DZ BE DP BNA DS C+
Tabelul nr. 5.5.1.
EFICIENŢA, %
350 ⋅ (100 − 5)
Grătar Cf = = 332 ,5mg / l
∗
100
5 Ci − Cf
GE = ∗
⋅ 100%
Ci 332 ,5 ⋅ (100 − 25 )
Deznisipator 25 Cf = = 249 ,375 mg / l
100
Decantor 249 ,375 ⋅ (100 − 55 )
55 Cf = = 112 ,22 mg / l
primar 100
46
PROIECT DE SEMESTRU
2010
112 ,22 ⋅ (100 − 85 )

Cf = = 18,33mg / l
Bazin cu nămol 100
activ +
85
Decantor
secundar
Adsorbţie pe C 18,33 ⋅ (100 − 60 )

Cf = = 7,33mg / l
activ 60 100
Tabelul nr. 5.5.2.
CB05
EFICIENŢA, %
Grătar -
∗
- Ci − Cf
GE = ∗
⋅ 100%
Ci 400 ⋅ (100 − 5)
Deznisipator 5 Cf = = 380 mg / l
100
Decantor 380 ⋅ (100 − 40 )
40 Cf = = 228mg / l
primar 100
Bazin cu nămol 228 ⋅ (100 − 85 )
Cf = = 34,20 mg / l
activ + 100
85
Decantor
secundar 34,20 ⋅ (100 − 55 )
Cf = = 15,39 mg / l
Adsorbţie pe C 100
activ 55
Talelul nr. 5.5.3.
CCO_Cr
EFICIENŢA, % ∗
Ci − Cf
GE = ∗
⋅ 100%
Ci -
-
500 ⋅ (100 − 5)
Deznisipator 5 Cf = = 475mg / l
100
Decantor 30 475 ⋅ (100 − 30 )
Cf = = 332 ,5mg / l
primar 100
47
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Bazin cu nămol 332 ,5 ⋅ (100 − 85 )

Cf = = 49,875 mg / l
activ + 100
85
Decantor
secundar 49,875 ⋅ (100 − 55 )
Adsorbţie pe C Cf = = 22,44 mg / l
55 100
activ
Tabelul nr. 5.5.4.

Varianta I II III IV V NTPA
Poluant: Cf 001/2002
Materii în suspensii, 28, 05 28, 125 78, 81 14, 96 7, 33 35
mg/l
CBO5, mg O2/l 34, 20 49, 20 114 17, 10 15, 39 25
CCO_Cr, mg O2/l 49, 875 61, 75 166, 25 24, 93 22, 24 125
Azot, mg N/l - - - - - 10
5.6. ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME ŞI DESCRIEREA PROCESULUI

ADOPTAT
Dintre toate aceste variante tehnologice analizate, constatăm că doar varianta a IV –a şi a V-a
se încadrerază din punct de vedere ecologic, deoarece concentraţiile calculate sunt în conformitate
cu NTPA 001 din HG 188/2002, completată cu HG 352/2005.
Dacă analizăm cele două varinte tehnologice de epurare, din punct de vedere economic şi
ecologic se constată că cea mai economică şi în acelaşi timp cea care asigură un grad de epurare
bun, conform reglementărilor în vigoare, este varianta tehnologică de epurare IV.
În alegerea acestei variante tehnologice am ţinut cont şi de debitul apei uzate şi de gradul de
diluţie.
48
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Ape uzate brute
Grătare, site
Spre halde,
incinerare etc
Denisipator
Construcţii pentru
deshidratarea nămolului
Coagulare-floculare
Bazin de
fermentare a
2 nămolului
VI CALCULUL UTILAJELOR TEHNOLOGICE

Decantor primar
Schema tehnologică
1 a stației de epurare propuse pentru proiectare
Bazin cu nămol activ
1+2
Nămol în exces
Decantor secundar 1
Apă uzată
49
2
Nămol de recirculare (la BNA)
Ape epurate spre
emisar Apa din nămol
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Figura nr. 6.1. Schema tehnologică a staţiei de epurare apă uzată propusă pentru proiectare
6.1. CALCULUL UTILAJELOR DIN CADRUL TREPTEI MECANICE DE EPURARE

(GRĂTARE, DEZNISIPATOR, BAZIN DE EGALIZARE, DECANTOR PRIMAR)
7.1.1. Debite de calcul şi de verificare utilizate în instalaţiile de epurare municipale
Aceste debite de calcul şi de verificare sunt specifice fiecărei trepte din procesul de epurare a
50
PROIECT DE SEMESTRU
2010
apelor uzate. Determinarea debitelor de ape uzate se face conform STAS 1343/0-89, STAS 1846-90
şi STAS 1478-91.
Tabelul nr. 6.1.1. Debite de calcul şi de verificare

Utilaj Debite de calcul (Qc) Debite de verificare (Qv)
Grătare, Site Q c = 2 ⋅ Q or . max = 0,300 m 3 / s Q v = Q or . min = 0,094 m 3 / s
Deznisipator Q c = 2 ⋅ Q or . max = 0,300 m 3 / s Q v = 2 ⋅ Q or . min = 0,188 m 3 / s
Decantor primar Q c = Q zi . max = 0,125 m 3 / s Q v = 2 ⋅ Q or . max = 0,300 m 3 / s
Bazin cu nămol activ Q c = Q zi . max = 0,125 m 3 / s Q v = Q or . max = 0,150 m 3 / s
Decantor secundar Q c = Q zi . max = 0,125 m 3 / s Q c = Q zi . max = 0,125 m 3 / s
Încărcările cu poluanți se iau conform normativului P 28-84 si NTPA-0011/2002.

MTS = 3780 Kg / zi
CBO 5 = 4320 Kg / zi
N Total = 324 Kg / zi
PTotal = 54 Kg / zi
6.1.2. Grătare
Grătarele , conform SR EN 12 255-1/2002, se prevăd la toate staţiile de epurare, indiferent

de sistemul de canalizare adoptat şi independent de procentul de intrare a apei în staţia de epurare-
prin curgere gravitaţională sau sub presiune. În acest caz grătarele se prevăd înaintea staţiei de
pompare.
Scopul grătarelor este de a reţine corpurile plutitoare şi suspensiile mari din apele uzate
(crengi şi alte bucăţi din material plastic, de lemn, animale moarte, legume, cârpe şi diferite corpuri
aduse prin plutire, etc.), pentru a proteja mecanismele şi utilajele din staţia de epurare şi pentrua
reduce pericolul de colmatare ale canalelor de legătură dintre obiectele staţiei de epurare.
Grătarele se confecţionează sub forma unor panouri metalice, plante sau curbe, în interiorul
căreia se sudează bare de oţel paralele prin care sunt trecute apele uzate. În funcţie de distanţa dintre
aceste bare, se deosebesc grătare rare şi grătare dese.
Grătarele rare îndeplinesc de obicei rolul de protecţie a grătarelor dese împotriva corpurilor
mari plutitoare. Distanţa între barele acestui grătar variază în limetele 50 -100mm.
Grătarele dese prezintă deschiderile dintre bare de 16 -20mm, când curăţirea lor este manuală
şi de 25- 60 mm, la curăţirea lor mecanică. Cele din faţa staţilor de pompare a apelor uzate brute au
interspaţiile de 50 -150 mm.
Grătarele sunt alcătuite din bare metalice. Distanţa dintre bare, grătarele pot fi:
-cu deschidere mare (2, 5 - 5 cm.);
51
PROIECT DE SEMESTRU
2010
-cu deschidere mai mică (1, 5 - 2, 5 cm.).

Pentru grătarele plasate înaintea staţiei de pompare, distanţa dintre bare se recomandă a fi
între 5 -15 cm. Înclinarea grătarelor faţă de orizontală, depinde de modul lor de curăţire (mecanic
sau manual). Se recomandă pentru grătare cu curăţare manuală înclinarea de 30-75°, iar pentru cele
mecanice, înclinarea va fi mai mare de 45 - 90°.
Înclinările mai mici favorizează curăţirea grătarelor mai repede şi descresc căderea de
presiune pe grătar. Viteza de curgere a apei prin grătare se recomandă a fi între 60 -100 cm/s pentru
a se evita depunerile.
Curăţirea manuală a grătarelor se realizează pentru instalaţii mai mici, cu cantităţi mai reduse de
reţinere şi se efectuează cu o greblă de pe o patformă situată deasupra nivelului maxim al apei.
Grătarele cu curăţire manuală se utilizează numai la staţiile de epurare mici, cu debite până
la 0, 1m3/s, care deservesc maximum 15000 locuitori. Curăţirea se face cu greble, crengi, lopeţi, etc.,
iar pentru uşurarea exploatării se vor prevedea platforme de lucru la nivelul părţii superioare a
grătarului, lăţimea minimă a acestora fiind de 0, 8 m. având în vedere variaţiile mari de debite ce se
înregistrează în perioadele ploioase sau uscate de-a lungul unui an, exploatarea va fi mult uşurată
dacă se prevăd două panouri de grătare aferente debitelor respective.
Grătarul de curăţire mecanică constituie soluţia aplicată la staţiile de epurare ce deservesc
peste 15 000 locuitori, deoarece, în afară de faptul că elimină necesitatea unui personal de deservire
contină asigură condiţii bune de curgere a apei prin interspaţiile grătarului fără a exista riscul
apariţiei mirosurilor neplăcute în zonă. .
Curăţirea mecanică, se realizează atunci când cantitatea de materii obţinute sunt mari, astfel
încât, este necesară curăţarea continuă şi frecventă. Se pot utiliza grătare cu curăţare rotativă, la
canale cu adâncimi mai mici de 1m, şi greble de curăţare cu mişcări de translaţie pentru bazinele
drepte cu adâncimi mari.
Proiectarea se realizează la debitul de calcul:
Q c = 2 ⋅ Q or . max = 0,300 m 3 / s
Distanţa dintre barele grătarelor (lumina grătarului) are valori diferite pentru cele două
cazuri:
- pentru grătarele rare distanţa dintre bare este: b = 2, 5….5 cm;
- pentru grătarele dese distanţa dintre bare este: b = 1, 5….2, 5 cm.
Grătarele rare au rolul de a reţine materii grosiere din apa uzată intrată în staţie.
Grătarele dese au rolul de a reţine corpurile grosiere din apa uzată.
52
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Am ales dinstanţa dintre bare b = 2, 5 cm = 0, 025m şi un grătar des.
Lăţimea barelor este s=0, 8….1, 2 cm şi am ales s=1, 0 cm = 0, 01m
Camera grătarelor trebuie să aibă o lăţime mai mare decât canalul de acces, iar, imediat în
aval de grătar, radierul trebuie să fie coborât cu 7, 5-15 cm. Lăţimea camerei grătarului este:
s +b
B = ∑b ⋅
b
Qc
∑b = v × h
g max max
vg max = 0, 4…1 m/s şi am ales vg max = 0, 90 m/s.
hmax= înălţimea apei în faţa grătarului care se alege ≈ 500-600 mm ⇒ hmax = 600mm = 0, 6 m
B= este o lăţime standard; Bcalculat se standardizează, ⇒ Bst
Qc 0,300
∑b = v = = 0,55 m
g max × h max 0,9 × 0,6
s +b 0,01 + 0,025
B = ∑b⋅ = 0,55 ⋅ = 0,77 m ⇒ B standardizat = 1, 0 m
b 0,025
Numărul de bare:
B 1,0
N bare = = = 28 ,57 bare ≈ 29 bare
b + s 0,025 + 0,01
Verificare:
Vg max = 0, 4 …1 m/s
Oc 0,300
Vg max = = 0,91 m / s
∑b⋅h max 0,55 ⋅ 0,6
Viteza apei în amonte de grătar, Va, trebuie să fie suficient de mare, pentru a nu se produce
depunerea suspensiilor din apă şi, în acelaşi timp, să nu depăşească anumite limite, pentru a nu
disloca reţinerile de pe grătar.
Viteza apei în amonte de grătar trebuie să se încadreze în intervalul Va = 0, 4 ÷ 0, 9 m/s
Va = C R h I unde:
1
1
C = R h6 , (1/n se ia din catalog din Îndreptarul de calcule hidraulice pentru cazul betonului
n
de condiţie medie).
53
PROIECT DE SEMESTRU
2010
A B × h max 1,0 ⋅ 0,6

Rh = = = = 0,273
B + 2 ⋅ h max B + 2 ⋅ h max 1,0 + 2 ⋅ 0,6
I=0, 001.
Se alege din îndrumar n = 0, 016 ⇒
c = 1 / 0,016 ⋅ 0,273 1 / 6 = 50 ,34 ⇒ Va = 50 ,34 ⋅ 0,273 ⋅ 1 =0,83 m / s care aparţine

1000
intervalului 0, 4÷ 0, 9 m/s
Concluzie: din calcule rezultă că s-au verificat condiţiile stabilite prin reglementările în
vigoare; urmează alegerea tipului de grătar:
Lăţimea panoului grătarului B 0 în m

Caracteristici
0,3 0,4 0,5 0,6 0,8 1,0 1,25
Debitul maxim (l/s) 185 250 312 480 640 1000 1250
Adâncimea apei (H 0 - mm) 780 1000 1250
Raza greblei (R1-mm) 1250 1600 2000
Raza greblei (R2-mm) 1275 1640 2040
D H l b Electromotor Frecv.curăţirii Greutatea

Mm Mm mm mm Rot/min kW Rot/min Kg/buc
Grătar radial 800 980 16 θ 20 1350 0,4 4,8 737
Cantitatea de reţineri pe grătar se determină în funcţie de distanţa dintre barele grătarelor

conform tabelului următor:
b[cm] 1, 6 2 2, 5 3 4 5
[dm3/loc.an] 6 5 3, 5 3 2, 5 2
Pentru b =2, 5 cm ⇒ 145 000 x 3, 5= 507500 dm3/loc.an.
Pierderea de sarcină prin grătare, Δh, trebuie aleasă astfel încât să nu se producă un remuu
prea mare, care să pună sub presiune vanalul de ape uzate, care intră în staţie. Pierderea de sarcină se
calculează cu relaţia:
Va2
Δh = ξ sin α
2g
α = unghi de înclinare a grătarului 450-900, pentru grătarele cu curăţare mecanică (se alege α =
0
75 );
54
PROIECT DE SEMESTRU
2010
ξ = în funcţie de mai mulţi parametri;

ξ = k1k2k3,
2
100 
unde: k 1 =   m = 60% ÷ 80% ⇒ m = 75% ⇒ k 1 = 1,78
 m 
k2- coeficient în funcţie de forma barelor: pentru secţiune rotundă k2 = 0, 74
e 2 h 
k3=f (a, b) b= , a =  +  ⋅ 0,25
e+s  e h max 
e =0, 025 cm;
hmax = 0, 6 m;
s =0, 01 m;
h = 1, 0 m
⇒ b = 0, 714 şi a = 0, 616 ⇒ prin interpolare din tabelul de mai jos k3= 0, 728
0, 1 0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0, 6 0, 7 0, 8 0, 9 1, 0
0 245 51, 5 18, 2 8, 25 4 2 0, 97 0, 42 0, 13 0
0 230 48 17, 4 7, 7 3, 75 1, 87 0, 91 0, 4 0, 13 0, 01
,
2
0 221 46 16, 6 7, 4 3, 6 1, 8 0, 88 0, 39 0, 13 0, 01
,
4
0 199 42 15 6, 6 3, 2 1, 6 0, 8 0, 36 0, 13 0, 01
,
6
0 164 34 12, 2 5, 5 2, 7 1, 34 0, 66 0, 31 0, 12 0, 02
,
8
1 149 31 11, 1 5, 0 2, 4 1, 2 0, 61 0, 29 0, 11 0, 02
,
0
1 137 28, 4 10, 3 4, 6 2, 25 1, 15 0, 58 0, 28 0, 11 0, 03
,
4
2 134 27, 4 9, 9 4, 4 2, 2 1, 15 0, 58 0, 28 0, 12 0, 04
3 132 27, 5 10 4, 5 2, 24 1, 17 0, 61 0, 31 0, 15 0, 06
Cu cele 3 valori pentru k se obţinem ξ= 0, 959

0,83 2
⇒ Δh = 0,959 sin 75 0 = 0,0325 m
2 ⋅ 9,81
Mărimea pierderilor de sarcină calculate cu relaţia de mai sus nu depăşesc de obicei 5 cm
H 2 O .Ţinând seama de pierderile de sarcină suplimentare date de înfundarea grătarului , la
stabilirea profilului în lung al liniei apei , pierderile de sarcină rezultate din relaţia de mai sus se
măresc de 3 ori (nu se vor lua mai mici de 15 cm).Din aceleaşi motive , radierul canalului în aval de
grătar se va coborâ cu aceeaşi valoare.
55
PROIECT DE SEMESTRU
2010
⇒ ∆h adoptat = 0,15m
Figure 1: Grătar plan cu curăţire mecanizată cu cupă
1- cadru metalic; 2- grătar; 3 - cupa pentru reţinerea depunerilor de pe greblă; 4 - descărcător al

depunerilor; 5- rolă pentru cablu; 6 - limitator deplasare descărcător; 7- limitator deplasare cupă; 8-
troliu pentru ridicarea
greblei; 9 - jgheab de descărcare; 10 - construcţie de beton.
6.1.3. Proiectarea deznisipatorului
Deznisipatoarele sunt bazine care se folosesc pentru separarea din apele uzate a particulelor
minerale mai mari ca 0, 2 mm. Deznisipatoarele sunt folosite, în prezent, în mod curent, pentru apele
uzate provenite din reţele dimensionate atât în sistem divizor, cât şi unitar. Deznisipatoarele care
tratează ape uzate provenite din sistemul unitar sunt folosite, de obicei, numai pentru debite care
depăşesc 3000 m3/zi(circa 10000 loc). Debitul din acest proiect este de 10800 m3/zi.
În realitate, pe lângă substantele minerale se reţin în deznisipatoare şi cantitaţi reduse de

substanţe organice care sunt purtate de particulele minerale sau sunt antrenate de către acestea în
tinpul căderii sau care având o viteză de sedimentare egală cu aceea a particulelor minerale se depun
înpreună cu acestea, în special la viteze mici.
Proiectarea deznisipatorului se realizează la debitul de calcul egal cu de 2 ori debitul orar

maxim.
56
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Q c = 2 ⋅ Q or . max = 0,300 m 3 / s
Adâncimea H este între 1, 5 şi 4 m cu pasul de 0, 25.
La un deznisipator, trebuie prevăzute minim 2 compartimente, ele fiind exploatate periodic,

alternativ. Se recomandă ca lăţimea unui compartiment să nu depăşească 3, 0 m, n compartimente =
2.
Secţiunea transversală a deznisipatoarelor orizontale se determină cu relaţia:
Qc
A tr =
V0
unde: Qc – este debitul de calcul al deznisipatorului, [m3/s];
V0 – viteza orizontală, [m/s];
Viteza orizontală se va determina în funcţie de diametrul particulelor reţinute în deznisipator.
Se consideră ca diametrul particulelor reţinute este de 0, 2mm şi din tabelul următor va rezulta
viteza orizontală.
V[mm/s] 41 30 19 13
d[mm] 1 0, 0, 0, 1
5 2
⇒ V0 = 19 mm/s = 0, 019 m/s
Calculul înălţimii totale a deznisipatorului:

H = hu + hd + hg + hs
Unde: hu – înălţimea zonei optime ( înalţimea în care stă apa), cuprinsă între 0, 60 – 2, 5 m; luăm hu
= 1m;
hd – înălţimea spaţiului de colectare a nisipului, depinde de încărcarea cu nisip şi intervalul
de evacuare a nisipului; se ia hd = 0, 20 m;
hg – înălţimea spaţiului de siguranţă pentru îngheţ, cuprinsă între 0, 3 – 0, 5 m; se ia hg = 0, 5 m;
hs – înălţimea spaţiului de siguranţă suplimentară, cuprinsă între 0, 1 – 0, 15 m; se ia hs = 0, 1 m;
- adoptăm H = 1 + 0, 2 + 0, 5 + 0, 1 ⇒ H = 1, 8 m – înălţimea totală a deznisipatorului

Din nomenclator se impune alegerea unei înaltimi H – cuprinsă între 0, 8 – 2, 5 m; se adoptă H = 2, 0
m
57
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Q 0,3 0 0 
A t r= c = = 1 ,85 m0 2  B + b 2A
Vo 0,0 1 9  ⇒ A t r= ⋅ H ⇒ B = t r − b = 1,6 8m 4
 2 H
H = 2m 
⇒ B = 0, 80m (din catalog) ⇒ se alege din catalog curăţătorul deznisipator tip NA->Nd2-2 cu o
suflantă tip SRD 20 -7, 5
Secţiunea orizontală a deznisipatorului se calculează după formula:
Qc
Ao = α ⋅
Vs
unde: α = coeficient ce ţine seama de mai mulţi parametri, şi de aceea se ia 2, 2 pentru o eficienţă
de 85%;
Vs = viteza de sedimentare, [m/s] care se determină tot în funcţie de diametrul particulelor reţinute
în deznisipator;
Vs[cm/s] 14 7, 2 2, 3 0, 7
d [mm] 1 0, 5 0, 2 0, 1
d = 0, 2 mm ⇒ Vs=2, 3 cm/s= 0, 023 m/s
Qc 0,300
Ao = α = 2,2 ⋅ = 28,70m 2
Vs 0,023
A0 28 ,70
Lungimea deznisipatorului se calculează cu formula: L = = = 17 ,94 m
B 1,60
Se recomandă ca raportul între lungimea şi lăţimea deznisipatorului să fie cuprins între 10 şi 15;
L 17 ,94
= =11,20 ⇒ se încadrează între 10 şi 15
B 1,60
6.1.4. Coagulare - floculare

Procesele de coagulare-floculare sunt metode de tratare a apelor, care facilitează eliminarea
58
PROIECT DE SEMESTRU
2010
particulelor coloidale din apele brute, prin adăugarea de agenţi chimici, aglomerarea particolelor
coloidale şi respectiv separarea lor ulterioară prin decantare, flotaţie cu aer dizolvat, filtrare. În afară
de eliminarea coloizilor şi reducerea urbidităţii din apele de suprafaţă, prin coagulare se reduc
parţial culoarea, gustul, mirosul, respectiv conţinutul de microorganisme.
Procesul de coagulare-floculare are loc în trei etape:
1.Neutralizarea sarcinilor electrice prin adaosul de agenţi de coagulare. În această etapă a
procesului de coagulare-floculare se realizează premiza îmbunătăţirii posibilităţilor de aglomerare
sub agitare intensă, într-un timp foarte scurt (30 s – 1min);
2.Formarea microflocoanelor prin aglomerarea particulelor lipsite de sarcina lor iniţială
aglomerarea se face întâi în microflocoane şi apoi în flocoane voluminoase, separabile prin
decantare, se numeşte floculare. După modul în care se realizează aglomerarea particulelor,
flocularea este de două tipuri:
– floculare pericinetică, această fază începe imediat după terminarea agitării rapide şi se
produce numai pentru particule mai mici de 1 μm ;
– floculare ortocinetică, care conduce la formarea de microflocoane şi se produce în pracică
datorită unui gradient de viteză produs prin curgerea lichidului sau prin agitare mecanică. Aceasta
fază se realizează prin agitare lentă timp de 15-30 min. Şi are ca rezultat formarea de flocoane mari,
dense şi uşor sedimentabile.
3.Separarea flocoanelor prin sedimente, filtrare sau flotaţie cu aer diyolvat. Sedimentarea sau
flotaţia cu aer dizolvat se pot realiza în acelaşi utilaj în care s-a făcut flocularea sau în utilaje
separate;
Pentru instalaţiile de coagulare clasice se realizează dimensionarea următoarelor repere:
o staţia de preparare şi dozare a reactivilor;
o camera de amestec;
o camera de reacţie.
Staţia de preparare şi dozare a reactivilor cuprinde spaţiile necesare pentru înmagazinarea
reactivilor, pentru pregătirea acestora în forma în care se administrează şi pentru dozare. Dozele de
reactivi se stabilesc pe baza testelor de laborator care se efactuează zilnic, prin metoda „jar test”
Pentru predimensionarea acestor staţii se pot admite dozele orientative de Al 2 (SO 4 ) 3 indicate în
tabelul următor:
Compoziţia medie a Doza
sus-pensiilor în apă, în Al 2 (SO 4 ) 3 ,
mg/l mg/l
100 25-35
59
PROIECT DE SEMESTRU
2010
200 30-45
400 40-60
600 45-70
800 55-80
1000 60-90
Necesitatea alcalinităţii apei pentru a contracara scăderea pH-ului datorită introducerii

agenţilor de coagulare se stabileşte cu formula:
D v = (0,05 ⋅ D s − A + 2) ⋅ K ⇒ D v = (0,05 ⋅ 50,3 − 1 + 2) ⋅ 10 ⇒ D v = 35,15mg/l
unde:
Dv =doza de Ca (OH ) 2 , respectiv Na 2 CO 3 , sau NaOH necesară în mg/l;
Ds =doza de coagulant, în mg/l;

Solide în suspensie: C iss = 350 mg/l,
D s = 50 ,3mg ; Al 2 (SO 4 ) 3 / l ;
A = alcalinitatea naturală a apei, ca duritate temporară, în grade germane;

K = 10mg/l pentru Ca (OH ) 2 ; 18,3mg/L pentru Na 2 CO 3 ; 14,3 pentru NaOH;
Dacă Dv < 0, atunci nu este necesară adăugarea de soluţii alcaline.
o La stabilirea dimensiunilor depozitelor şi a duratei de stocare a reactivilor sunt considerate
următoarele aspecte:
o posibilităţile locale de aprovizionare cu reactivi;
o consumul zilnic de reactivi.
În general, trebuie să se asigure în depozite cantitatea de reactivi corespunzătoare
consumului pentru 30 de zile.
Dozarea reactivilor se poate realiza:
o uscat, introducerea agentului de coagulare sub formă de pulbere prin dozatoare cu şnec, disc;
o în soluţie, cu doză constantă sau cu doză variabilă, prin dozatoare cu plutitor , dozatoare cu
pompe, dozatoare cu orificii calibrare.
Dozarea Al 2 SO 3 se poate face direct în cazul soluţiilor de aproximativ 20%, sau printr-o
soluţie intermediară, cu o concentraţie de 5-10%, care se prepară în bazine al căror volum se
determină astfel:
Q⋅D 0,125 ⋅ 50,3
V = 2,4 ⋅ = 2,4 ⋅ ⋅ 3600 = 1272240 m 3
n ⋅c ⋅ρ 5 ⋅ 7 ⋅ 1,22 ⋅ 10 −3
unde:
Q = debitul apei, în m3/s;
60
PROIECT DE SEMESTRU
2010
D = doza de coagulant, în g/m3;

n = numărul de preparări, în 24h, (3-6); am ales n = 5;
c = concentraţia soluţiei (5-10%);am ales c = 7%;
ρ = densitatea soluţiei utilizată, 1,22 ⋅10−3 g/cm3.
Camerele de amestec:
Amestecul apei brute cu reactivii, se opate realiza prin procedee mecanicce sau hidraulice,
după cum s+a prezentat anterior.
Înalţimea camerelor de amestec:
În camerele de amestec cu şicane, alegerea elementelor constructive se face ţinând cont cont
de următorii factori:
o viteza v1 a apei la ieşirea din bazin se consideră între 0,4-0,6 m/s, astfel încât să se asigure o
curgere liniştită a apei spre camerele de reacţie, am ales v1 =0,5m/s. În spaţiile înguste dintre
şicane, viteza apei se consideră 0,8 m/s, astfel încât să se asigure un regim turbulent,
o lăţimea jgheabului, l, la plecarea apei se alege, l ≥ 6m, am ales l = 6m.
o înlălţimea primei trepte de amestecare H 0 este dată de relaţia:
Q 0,150
H0 = = = 0,05 m
ν 1 ⋅ l 0,5 ⋅ 6
unde:
Q = Q med
zi = 0,150m 3 / s ;
v1 = 0,5 m/s;
l = 6m.
Pierderile de sarcină ΔH în deschiderile l1....ln ale pereţilor în şicană sunt date de formula:
ν 22 1,5 2
ΔH = ξ ⋅ = 2,3 ⋅ = 0,2637 m
2⋅g 2 ⋅ 9,81
unde:
ξ = coeficient având valoarea 2-2,5 pentru înclinarea la 45° a şicanelor, am ales ξ = 2,3;
v2 = viteza apei în orificii, 1,5 m/s;
g = acceleraţia gravitaţională, g = 9,81 m 2 / s .

Deschiderile pereţilor în şicană se calculează cu relaţia:
Q 0,150
ln = = = 0,073m
ν 2 ⋅ (H 0 + n ⋅ ΔH ) 1,5 ⋅ (0,05 + 5 ⋅ 0,2637 )
n = numărul de preparări, în 24h, (3-6); am ales n = 5 în 24h,
61
PROIECT DE SEMESTRU
2010
v2 = viteza apei în orificii; v2 =1.5 m/s;

H 0 = înlălţimea primei trepte de amestecare, H 0 =0,05m,
ΔH = pierderile de sarcină, ΔH = 0.2637m.

Putera amestecătorului pentru bazinul de amestecare: 0,55 KW.
Camerele de reacţie
Camerele de reacţie în care se realizează flocularea sunt dimensionate pentru a permite
formarea flocoanelor într-un interval de timp de 5-30 min, după amestecarea reactivilor în apa brută
şi sunt adaptate tipului de decantor la care sunt utilizate.
În bazinele de reacţie trebuie să se asigure viteze suficient de mari pentru a menţine
flocoanele în suspensie, dar între anumite limite, pentru a nu contribui la dezagregarea acestora
( respectiv 0,5 m/s la intrare şi 0,2-0,01 m/s la ieşire.
Volumul camerei de reacţie este dat de relaţia:
V = Q ⋅ t = 0,150 ⋅ 7200 = 1080 m 3 ;
unde: Q – debit de calcul, Q = 0,150m3/s;

t – timpul de staţionare a apei în bazinul de reacţie, t = 7200 s;
Proiectarea decantoarelor suspensionale în care se realizează combinat procesul de
coagulare- floculare şi sedimentare consideră calcularea sau adoptarea următoarelor elemente:
 forma bazinului,
 timpul de staţionare,
 încadrarea hidraulică,
 viteza apei în camera de amestec, reacţie şi în zona de sedimentare,
 raportul de recirculare al nămolului,
 concentraţia nămolului,
 volumul concentratorului de nămol. [proiect TBE].
f) retinerea solidelor in suspensie
C iss = 249,37mg/l
f
C ss = 74,8mg/l
Qc = 0,150 m3/s =540 m3/h
Reţinerea: Q c ⋅ (C iss − C ssf ) / 1000 = 540 ⋅ (249 ,37 − 74,8) / 1000 = 94,27
6.1.5. Proiectarea decantorului primar
62
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Decantorul longitudinal este în general folosit ca decantor primar pentru separarea particulelor
din apele uzate brute, decantoare pentru ape de consum în procese de tratare, se paratoare pentru
apele uzate din industra petrochimică şi, cu formă uşor modificată la deznisiparea apelor uzate.
Ele se construiesc astfel încât să funcţioneze în flux continuu şi au scopul de a reţine

suspensiile floculente din apele uzate.
Proiectarea decantorului primar se calculează la Qc este debitul de calcul = Qzi max=125 l/s=0, 125
m3/s.
Concentraţia de suspensii solide separabile gravitaţional CSSG=350 mg/l. Pentru determinarea

timpului de retenţie tr se va proceda astfel:
- se alege o valoare pentru eficienţă, pentru ε şi din tabelul următor se determină valoarea pentru
w [m3/m3h];
ε [%] C ≤ 200 200≤C≤300 C ≥300

40…45 2, 3 2, 7 3
45…50 1, 8 2, 3 2, 6
50…55 1, 2 1, 5 1, 9
55…60 0, 7 1, 1 1, 5
⇒ ε = 55% – 60% ⇒ w = 1, 5 m3/m2h
- pentru W găsit se alege o valoare pentru Hmed şi din tabelul al doilea se va scoate valoarea
corespunzătoare pentru tr:
W Hmediu[m]
[m3/m2h] 2 2, 5 3
1 2 2, 5 3
1, 4 1, 6 1, 8 2, 25
1, 7 1, 25 1, 4 1, 75
⇒ Hmed= 3 m ⇒ prin interpolare tr = 1, 928 h

Volumul decantorului: V = Q c ⋅ 0,125 ⋅ 3600 ⋅1,928 = 867 ,6m
3
63
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Q c 0,125 ⋅ 3600
Aria orizontală: A o = = = 300 m 2
w 1,5
Qc
Aria transversală: A tr = v o ≤ 10mm / s ;
vo
0,125
-se alege vo= 8, 0 mm/s = 0, 008 m/s ⇒A tr = 0,008 =15 ,62 m
2
Lungimea decantorului: L = V0 ⋅ t r = 0,008 ⋅1,928 ⋅ 3600 = 55, 53m

Înălţimea utilă: h u = w ⋅ t r = 1,5 ⋅1,928 = 2,892 m
Ao 300
Lăţimea decantorului: B = = = 5,40 m ⇒ din catalog avem lăţimea standard
L 55,53
BSTAS= 7 m cu Lmax= 60 m şi P = 0, 4 kW. Se alege din catalog Raclorul de tip DLP7.
Se recalculează:
A tr = B STAS ⋅ h u = 7 ⋅ 2,892 = 20,244 m2
A 0 = B STAS ⋅ L = 7 ⋅ 60 = 420m 2
V = A tr ⋅ L = 20,44 ⋅ 60 = 1226 ,4m 2
Verificare: 4 ⋅ B STAS ≤ L ≤ 10 ⋅ B STAS ⇒ 28 ≤ 60 ≤ 70
L L
≥ hu ≥ ⇒ 6 ⇒ 2,892 ≥ 2,4
10 25
ε 100
Volumul total de nămol depus: Vn = ⋅ CSSG ⋅ Qc ⋅ ⋅t
i
ρn 100 − P
ε=55% ; ρn= 1100 kg/m3; P=95% ;CSSG=350 mg/l = 0, 350 kg/m3
ρn = densitatea nămolului, ρn = 1100 ÷ 1200 kg/m3. Se adoptă ρn = 1100 kg/m3;

P = umiditatea nămolului, P = 95 %;
GEss = gradul de epurare, GEss =55%;
Ciss =concentraţia iniţiala a solidelor în suspensie, Ciss=350mg/l.
Qc=0, 125 m3/s
Pentru determinarea timpului „t „ trebuie determinate:
t = tca + tcp + tm
L 55,53
- timpul cursei active, t ca = = = 46 ,27 min
v ca 1,2
64
PROIECT DE SEMESTRU
2010
L 55 ,53
-timpul cursei pasive, t cp = v = 2,4 = 23,14 min
cp
-timpul mort = 5 min

⇒ t = tca+tcp+tm = 46, 27+23, 14+5 = 74, 41min = 4464, 6 sec
Geometria nămolului: nămolul se depune în decantor sub forma unei pene cu pantă 0, 008
determinată experimental.
0,55 100
Vn = ⋅ 0,350 ⋅ 0,125 ⋅ ⋅ 4464 ,6 = 1,95 m 3
1100 100 − 95
 a+ b  1,9 = a+ b⋅ 5 ,5 5 ⋅ 7 5 3  1
 1,9 = 2⋅ h51 ⋅ L1 ⋅ 7  h = 0, 6 7
V n = ⋅⋅ BL  a< 0⇒  ⇒  ⇒
1
 2  2  b= 0,2 2 7 h
 0, = 10 8 L1 = 8,3 4
 ⇒ ⇒  L1
b − a  b− a  a= − 0,2 1 7
t β= g ≈ β 0, = 0 8 h = 1 L − L = 1 8,3 − 48,3 =40,1 m 5 5
2 2
 L  ,5 5 5 3 α α β+⋅ 1 2 0 2 × 0, 0+ 1 0 8
2 1 2
l a m1 a
H = hu + hd + hs + hn = 2, 892 + 0, 0682 + 0, 4 + 0, 3 = 3, 7602 m

hu= înălţimea utilă;
hd = înălţimea depunerilor;
Vn 1,95
Debitul de nămol : Q = = × 1000 = 0,702 m 3 / s
t ca 46,27 × 60
6.2. TREAPTA DE EPURARE BIOLOGICĂ
6.2.1. Bazin cu nămol activ

Epurarea biologică cu nămol activ a apelor uzate în bazinele de aerare constituie, în prezent
procedeul cel mai utilizat în staţiile de epurare. Avantajul acestuia este, realizarea unei eficienţe de
epurare mai ridicate, atât iarna cât şi vara, sunt lipsite de mirosul neplăcut şi de prezenţa muştelor,
suprafeţele specifice constituite sunt mai reduse, permite o mai uşoară adaptare a procesului
65
PROIECT DE SEMESTRU
2010
tehnologic din staţia de epurare la modificări de durată ale caracteristicilor apelor uzate. Marele
inconvenient al acestui procedeu este de ordin energetic deoarece necesită un consum specific de
energie mai ridicat, această energie fiind absorbită de utilajele care furnizează oxigenul necesar
proceselor aerobe.
Din punct de vedere constructiv, un bazin cu namol activ se prezintă sub forma unui bazin
rectangular din beton armat, unde epurarea biologică are loc în prezenţa unui amestec de nămol activ
şi apă uzată.
Proiectarea tehnologică a unui bazin de egalizare implică calcularea volumului cumulativ al
unui bazin de egalizare; funcţie de acest volum se alege un bazin a cărui dimensiuni trebuie să
corespundă următoarelor specificaţii:
Variaţiile de debite şi de concentraţii ce apar ca urmare a procesului tehnologic provoacă
dereglări în funcţionarea staţiei de epurare, de aceea se impune un bazin de egalizare a debitelor
respective. Bazinul de egalizare a debitelor este de formă cilindrică şi se urmăreşte determinarea
diametrului şi înălţimii. Se calculează volumul bazinului de egalizare ţinând seama de:
-Se calculează volumul cumulativ pentru fiecare interval orar;
-Se reprezintă grafic variaţia volumului cumulativ în timp, funcţie de cronograme;
-Se reprezintă curba debitului mediu;
-Se calculează volumul bazinului de egalizare;
-Se trasează tangenta de la punctul de maxim sau de minim a curbei debitelor realizate,
distanţa pe ordonată a acestei trepte reprezintă volumul bazinului calculat.
Volumul bazinului de egalizare este 3200 m3.(conform interpretării cronogramei)
Rezultă ca diametrul D al bazinului de egalizare este 12, 67 m adică se încadrează în valorile
10-20 recomandate.
Ipotezele considerate în proiect pentru treapta biologică sunt:
1.bazinul de nămol activ este asimilat cu un bazin cu amestecare perfectă în care se consideră
că în orice punct din bazin concentraţia substratului cât şi a nămolului activ este egală cu cea de la
ieşirea din bazin;
2.epurarea biologică se realizează în ansamblul format din bazinul de nămol activ şi decantorul
secundar;
3.procesul biologic de degradare a materiei organice care are loc numai în bazinul de nămol
activ, în decantorul secundar se realizează separarea flocoanelor biologice de apa epurată şi
recircularea unei părţi a nămolului activ în bazinul de nămol activ;
4.în decantorul secundar, nămolul activ trebuie menţinut în stare proaspătă prin evacuarea
excesului şi recircularea unei părţi de nămol activ în bazinul de nămol activ în conformitate cu
66
PROIECT DE SEMESTRU
2010
raportul de recirculare;
5.principalele caracteristici ale nămolului activ ce sunt avute în vedere în proiect în treapta
biologică, sunt:
indicele volumetric a nămolului IVN;
încărcarea organică a nămolului ION;
materiile totale în suspensie MTS.
1. Concentraţia materiei organice exprimate în CBO5 ce intră în treapta biologică
C CBO 5 = 114 mg/L
2. Debitul de calcul al instalaţiei de epurare biologică:

Q c = Q zi max = 0,125 m 3 / s
3. Global, eficienţa epurării biologice :

C ibCBO5 − C fbCBO5 114 − 17,1
GE = ib
⋅ 100 = ⋅ 100 = 85%
C CBO5 114
În general, bazinele cu nămol activ permit reducerea conţinutului de CBO5 la valori mai mici
de 25 mg/L, conform NTPA 001/2005, asigurând un grad de epurare cuprins între 85 – 95 %.
4. Încărcarea organică a bazinului cu nămol activ (IOB)
Reprezintă cantitatea de CBO5 din influent care poate fi îndepărtată într-un metru cub de
bazin de aerare. Datele din literatură oferă posibilitatea calculării IOB în trei variante:
Încărcarea organică a bazinului cu nămol activ (Iob)
Reprezintă cantitatea de CBO5 din influent care poate fi îndepărtată într-un metru cub de
bazin de aerare. Datele din literatură oferă posibilitatea calculării IOB în trei variante:
a) Funcţie de GE, de conţinutul de materii în suspensie şi de timpul de aerare:

K = coeficient de depinde de temperatură după cum urmează:
t = 10 – 20 °C → K = 5;
t = 20 – 30 °C → K = 6;
t = 30 – 40 °C → K = 7.
kgCBO5
I ob = 7 ⋅ 1 − GE = 7 ⋅ 1 − 0,85 = 2,71
m 3bazin zi
Se calculează încărcarea organică a nămolului activ (Ion)
67
PROIECT DE SEMESTRU
2010
kg CBO5
I on = 7 ⋅ (1 − GE) = 7 ⋅ (1 − 0,85) = 1,05
m 3bazinzi
ρ = 1000 ÷ 1200 kg / m 3 ;
I 2,71 kg S 2,58
S = ob = = 2,58 3SSU ⇒ ⋅ 100 = ⋅ 100 ⇒ S = 0,234%
I on 1,05 m bazin ρ 1100
I ob 2,71
CN = ⇒ CN = = 2,58kg / m 3
I on 1,05
Concentraţia de substanţă solidă uscată în amestecul din bazin:
Indicele volumetric al nămolului (IVN)

IVN reprezintă volumul unui gram de nămol de materie totală în suspensie după 30 minute de
sedimentare.
IVN = 50 – 150 cm3/g în cazul în care nămolul activ acţionează în condiţii ce asigură o
eficienţă corespunzătoare a procesului biologic de reţinere a CBO5;
IVN > 200 cm3/g în cazul în care nămolul activ se consideră că este „bolnav”.
Indicele de încărcare organică, variază în funcţie de caracteristicile nămolului activ şi de
conţinutul în materii totale solide (MTS).
Se alege indicele de nămol IVN = 60 mg/l.
Conţinutul în materii totale solide (MTS)

Se calculează volumul bazinului de aerare:
Q c ⋅ C ibCBO5 Q c ⋅ C ibCBO5 0,125 ⋅ 114 ⋅ 86400⋅ 10 −3
V= = = = 455,0m 3
I ob C N ⋅ I on 2,58 ⋅ 1,05
Se calculează debitul de nămol activ recirculat (QR):

Q R = 0,35 ⋅ 0,125 = 0, 044m3/s
r = coeficient de recirculare:
CN 2,58
r= 100% ⇒ r = ⋅ 100 = 35%
CR − CN 10 − 2,58
CR = concentraţia nămolului activ recirculat

Se va adopta CR = 10 kg/m3
Se va verifica corespondenţa raportului de recirculare în conformitate cu datele din literatură.
68
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Debitul total ce intră în bazin:
Q T = Q C + Q R = Q C ⋅ (1 + r ) = 125 ⋅ (1 + 0,35 ) =168 ,75 ≅ 169 l / s
Încărcarea organică totală ce intră în bazin într-o zi:

kg CBO 5
CBO 5T = CBO 5 ⋅ Q T = 400 ⋅ 10 −6 ⋅ 169 ⋅ 24 ⋅ 3600 = 5840,64
zi
5. Timpul de aerare
a) În situaţia în care se consideră că recircularea nămolului poate fi neglijată:
V 455
ta = = = 1,011 h
Qc 0,125 ⋅ 3600
b) Luând în considerare nămolul recirculat

V 455
ta = = = 0,75 h
Q c 0,169 ⋅ 3600
Se consideră că valoarea maximă ce poate fi recirculată este asigurată de o valoare r max = 0,

7.
Pentru această valoare se calculează:
Q r = rmax ⋅ Q c = 0,7 ⋅ 0,125 = 0,0875 m 3 / s
V 455
t ra max = = = 0,59 h
Qc + Qr ( 0,125 + 0,0875 ) ⋅ 3600
Se vor verifica datele cu cele existente în literatură.
Debitul de nămol în exces:
85
Q Nexces = 1,2 ⋅ I 0on, 23 ⋅100
GE
⋅L sb = 1,2 ⋅ 2,71 0, 23 ⋅
⋅1233 ,05 = 1581, 84kg/zi (relaţiile lui Huncker).
100
L sb = V ⋅ I ob = 455 ,0 ⋅ 2,71 = 1233 ,05 kg / zi
6. Se calculează debitul de nămol în exces
LSB = cantitatea de CBO5 pentru apa uzată ce urmează a fi prelucrată biologic, exprimat în
kg/zi
7. Se calculează necesarul de oxigen (COxigen) necesar respiraţiei endogene şi în procesul de
nitrificare.
Co reprezintă necesarul de oxigen pentru respiraţia substratului şi a respiraţiei endogene a
microorganismelor, iar în cazul în care sunt luate în considerare procesele de nitrificare, se adaugă şi
necesarul de oxigen în nitrificare.
69
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Calculul necesarului de oxigen l-am făcut pentru un proces de epurare fără nitrificare:
C oxigen = a ⋅ GE ⋅ c + b ⋅ C N total = 0,5 ⋅ 0,85 ⋅ 14,125 + 0,15 ⋅ 13,57 = 8,04
a = coeficient corespunzător utilizării substratului de către microorganisme pentru apele

uzate orăşeneşti.
a = 0, 5 kg O2 / kg CBO5;
c = coeficient care defineşte cantitatea totală de materie organică adusă de apa uzată
influentă;
c = Q c ⋅ C ibCBO5 = 0,125 ⋅ 114 = 14,125
b = reprezintă oxigenul consumat de către microorganismele din nămolul activ aflate în
BNA, într-o zi;
b = 0, 15 – 0, 17 kg O2/kg CBO5zi; se adoptă valoare de 0, 15 kg O2/kg CBO5
CN tot = cantitatea totală de nămol activ din BNA, exprimată prin fracţiunea volatilă.
c 14 ,25
N =
C tot kgCBO 5 ⇒ C tot
N = = 13,57 kgCBO 5
I on 1,05
Capacitatea de oxigenare (CO). Reprezintă cantitatea de O2 ce trebuie introdusă prin diferite sisteme
de aerare:
1 C O5 K 10 760 1 11,35 760
CO = C 0 ⋅ ⋅ ⋅ = 8,04 ⋅ ⋅ 0,83 ⋅ = 14,46 kg / zi
α C sa − C b KT P 0,9 7,4 − 1,75 783
CO = necesarul de oxigen pentru consumarea materiei organice de către microorganisme;
α = raportul de eficienţă al transferului de oxigen în apa epurată a unui sistem de oxigenare; α = 0, 9;
C OS = concentraţia oxigenului la saturaţie în condiţii standard funcţie de temperatură; C OS = 11, 35
mg O2/l;
Csa = concentraţia la saturaţie a oxigenului în amestec de apă uzată şi nămol la temperatura de lucru;
Csa = 7, 4 mg O2/l;
Cb= concentraţia efectivă a oxigenului în amestecul de apă uzată şi nămol activ;
Cb = 1, 5 – 2 mg O2/l; se adoptă valoarea 1, 70 mg O2/l
K10 şi KT = coeficienţi de transfer ai oxigenului în apă pentru t = 10 °C şi respectiv t = 20 °C;
Radicalul raportului este 0, 83.
P = presiunea barometrică calculată ca o medie a valorilor zilnice în oraşul în care se efectuează
epurarea apelor uzate; variază între 780 şi 785 mm Hg
P = 783 mmHg.
Sisteme de aerare pneumatică
70
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Se folosesc dispozitive pneumatice de dispersie a aerului generat de compresoare sau

turbosuflante. Dispersarea se poate face cu: bule fine (d < 0, 3 mm), cu bule mijlocii (d = 0, 3 – 3
mm) şi cu bule mari (d > 3 mm). Se alege aerarea fină. Se utilizează sisteme de distribuţie cu plăci
poroase.
Se calculează capacitatea de oxigenare orară:
CO 14,46
CO ' = = = 0,60 kgO 2 / h
δ 24
d =1 zi=24h;
Se calculează debitul de aer necesar:
CO ' ⋅10 3 0,60 ⋅10 3
Q aer = = = 22 ,22 m 3 / h
CO sp ⋅ H imersie 9 ⋅3
H imersie = adâncimea de imersie a sistemului de distribuţie a aerului.
H imersie = 3 m.
COsp = capacitatea specifică de oxigenare a sistemului de insuflare a aerului.
COsp = 8 – 10 g O2/m3 aer∙m. Se alege valoarea de 9 O2/m3 aer_m
-Se calculează suprafaţa plăcilor poroase (Ap)
Poziţionarea distribuitorului de aer se realizează la înălţimea de imersie pe toată suprafaţa
bazinului de aerare:
Q aer 22,22
Ap = = = 0,37 m 2
i aer 60
iaer = intensitatea aerării;

iaer = 1 m3/m2∙min = 60 m3/m2∙h.
-Se calculează energia brută a sistemului de aerare:
E b = H imersie ⋅ E s = 3 ⋅ 5,5 = 16,5Wh / m 2
ES = consumul specific de energie; se adoptă
ES = 5, 5 W∙h/m3.
Dimensionarea bazinului cu nămol activ

Se recomandă H bazin = 3 – 5 m., H bazin=3m
Înălţimea totală a bazinului va fi:
H tot = H imersie + H s = 3 + 0,7 = 3,7 m
H s = 0, 5 – 0, 8 m.
Lăţimea bazinului:
B = (1 −1,5) ⋅ H tot ⇒ B = 1,25 ⋅ 3,7 = 4,625 m
71
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Lungimea bazinului: L = (8 −18 ) ⋅ B = 10 ⋅ 4,625 = 46 ,25 m
Determinarea numărului de compartimente necesar:

V = n ⋅ V1
V1 = B ⋅ H tot ⋅ L = 4,625 ⋅ 3,7 ⋅ 46 ,25 = 791,45 m
455
n= = 0,57 ⇒ un singur compartiment
791 ,45
6.2.2. Decantorul secundar
Decantoarele secundare sunt o parte componentă deosebit de importantă a treptei de epurare

biologică şi au scopul de a reţine nămolul, materiile solide în suspensie, separabile prin decantare
(membrana biologică sau flocoanele de nămol activ, evacuate o dată cu apa uzată din filtrele
biologice, respectiv din bazinele cu nămol activ).
Nămolul din decantoarele secundare are următoarele caracteristici:
-este puternic floculat;
-are un conţinut mare de apă;
-este uşor;
-intră repede în descompunere.
Dacă nămolul rămâne un timp mai îndelungat în decantoarele secundare, bulele mici de azot
care se formează prin procesul chimic de reducere, îl aduc la suprafaţă şi astfel, nu mai poate fi
evacuat.
În comparaţie cu filtrele biologice, unde evacuarea nămolului este necesar să se facă într-un
mod mai mult sau mai puţin contunuu, la bazinele cu nămol activ această operaţie trebuie să se facă,
în mod obligatoriu, continuu, pentru a asigura cantitatea şi calitatea corespunzătoare de nămol în
bazine, aspect de care depinde eficienţa epurării.
Cele mai recomandate sunt decantoarele verticale; la staţiile mari de epurare se recurge la
decantoare radiale sau longitudionale. Din punct de vedere constructiv, decantoarele secundare sunt
asemănătoare cu cele primare.
Decantorul secundar radial
Particularitatea regimului de funcţionare a decantoarelor radiale constă în aceea că viteza de
circulaţie a apelor variază de la o valoare maximă în centrul decantorului până la o valoare minimă
în dreptul jgheabului periferic colector.
Din punct de vedere constructiv, decantoarele radiale se prezintă sub forma unor bazine de
beton armat având forma circulară în plan, în care apa uzată intră prin conducte (intrarea pe la partea
inferioară) sau prin canale (intrarea pe la partea superioară).
72
PROIECT DE SEMESTRU
2010
1. Debit de calcul şi de verificare

Q c = Q zi max = 0,125 m 3 / s ⇒ Q scD = Q c + Q R = 0,125 + 0,044 = 0,169 m 3 / s = 608,4m 3 / h
Q v = Q or
max
= 0,150 m 3 / s ⇒ Q sv
D = Q v + Q R = 0,150 + 0,044 = 0,194 m / s = 698 ,4 m / h ;
3 3
Stabilirea încărcării superficiale în bazinul de decantare secundar:

Q scD 608,4
v sc' = ⇒ Au = = 507m 2
Au 1,2
Q scD 608,7
v =
'
sc = = 1,2m 3 / m 2 ⋅ h
Au 508
Au = suprafaţa utilă a decantorului radial din care s-a scăzut suprafaţa de sub jgheabul apei
decantate.
În general, datele din literatură stabilite pentru încărcarea superficială în decantorul secundar
au o valoare mai mică sau egală cu 1, 9 m3/m2 h pentru valori ale IVN < 100 ml/g.
În general v sc = 1,2 m / m ⋅ h
' 3 2
Se calculează încărcarea superficială a decantorului secundar cu materii solide;

C N ⋅ (Q c + Q R ) 3 ⋅ (0,125 + 0,044)
I SS = = = 0,0012 k / m 2 ⋅ zi
Au 407
-Se determină timpul de decantare

td = 3, 5 ÷ 4 h;
td = 3, 5 h.
-Se calculează înălţimea utilă şi volumul decantorului
H u = t d v sc = 3 ⋅1,2 = 3,6m
V = 3,5 ⋅ 608 ,4 = 2129 ,4m 3 ;
Valorile obţinute din calcul pentru fiecare componentă a utilagelor de standardizează

conform STAS 4162/2-89.
D1 Princicipalele dimensiuni, m
D2 D3 D4 D5 D6 D7 D8 D9 D10 D11 D12
m m m m m m m m m m m m
25,3 0,8 2,3 4,9 10.9 11,3 12,6 13,9 14,9 21,7
34 19,80
0 0 4 0 0 0 0 0 0 0
D1 Princicipalele dimensiuni, m
73
PROIECT DE SEMESTRU
2010
h1 h1 h1 h1 h1 b b1 g1 g2 g3 I f
m
34 3,0 6,5 1,0 5,86 1,5 0,65 2,97 0,10 0,10 0,10 5,50 3,0
Se calculează volumul de nămol

GE DS D 100 0,85 100
Vu = C SS ⋅ Q scD = ⋅ 74,81 ⋅ 608,4 ⋅ = 703,4m 3 / zi
γn 100 − p 1100 100 − 95
GEDS= gradul de epurarea a decantorului secundar, GEDS= 85%

γn = densitatea nămolului, 1100÷ 1200 kg/ m3
p = umiditatea nămolului, p= 95%
i
C SS = concentraţia la intrarea în treapta biologică a materiilor solide
7. Reţinerea solidelor în decantorul secundar
i
C SS = 74, 81 mg/l
f
C SS = 14, 96mg/l
Q scD = 608 ,4 m3/h
Q scD ⋅ (C SS
i
− C SS
f
) 608,4 ⋅ (74,81 − 14,96 )
Reţinerea: = = 36,41
1000 1000
VII CONCLUZII
Lucrarea urmăreşte proiectarea unei staţii de epurare a apelor uzate industriale, cât mai
eficientă din punct de vedere economic şi ecologic, care să asigure eliminarea unor categorii de
poluanţi denumiţi prioritari, ce produc efecte negative asupra oamenilor și a mediului.
În urma analizării avantajelor şi dezavantajelor fiecărei variante tehnologice de epurare, din
punct de vedere ecologic şi economic, ca variantă tehnologică optimă am ales o staţie de epurare
74
PROIECT DE SEMESTRU
2010
mecano - chimico - biologică, numită şi epurarea avansată a apelor uzate.

Procesele de epurare a apelor uzate industriale sunt, în general, aceleaşi ca pentru apele
uzate orăşeneşti, adică, în principal, procese mecanice şi biologice – aerobe sau anaerobe. Pentru
apele uzate industriale acestea sunt completate, de cele mai multe ori, de procese fizico-chimice de o
complexitate deosebită, ca de exemplu: extracţie lichid-lichid, schimb ionic, electrodializă etc.
atunci când natura şi ponderea poluanţilor depăşeşte concentrația maximă admisibilă, conform
reglementărilor în vigoare pentru acest fel de ape.
Din datele pentru proiect, analizând concentrațiile principalilor poluanți din apa uzată,
conform NTPA – 0002/2002, (HG 188/2002 completată cu HG nr. 352/2005) rezultă că este vorba
despre o apă uzată cu un conţinut depăşit de materie organică (CBO5=400mg/l).
Analizând și ceilalți poluanți din datele de proiectare, din raportul CBO5/CCO ≥ 0, 6
 CBO 5 400 
 = = 0,8  și de asemenea, din debitul de apă uzată ales (0,125 m3/s) ⇒ că apa uzată nu
 CCO 500 
trebuie să suporte un proces inițial de preepurare.
Parametrii pe care i-am luat în calcul pentru alegerea metodei de tratare a apei uzate sunt:
 caracteristicile fizico-chimice ale apei uzate:
temperatura, pH-ul, conţinutul de azot şi de fosfor, cantitatea de solide în suspensie (SS), CBO5,
CCO, natura şi concentraţia agenţilor toxici. La aceste analize am adăugat, stabilirea influenţei
agenţilor toxici asupra metabolismului bacterian;
 debitul apei uzate.
De asemenea am avut în vedere:
• eficienţa metodei;
• tipul reactanţilor intraţi în proces şi modul de aprovizionare;
• impactul asupra mediului a efectelor secundare generate de metoda de epurare;
• implicaţiile constructive ale implementării instalaţiei;
• costurile de investiţii;
• costurile de întreţinere şi exploatare.
7.1 DETERMINAREA COSTULUI APEI EPURATE
Aprecierea eficienţei unei staţii de tratare a apei trebuie făcută şi din punct de vedere al
aspectelor economice. Pentru aceasta este necesar a stabili costul apei.
Exploatarea staţiilor de epurare se reflectă în costul epurării apei (lei/m3 apă epurată), în condiţiile în
care se realizează integral indicii stabiliţi, conform normelor în vigoare pentru primirea apelor
epurate în receptor.
75
PROIECT DE SEMESTRU
2010
Cheltuielile anuale de exploatare se calculează cu relaţia:

A=a+b+c+d+e+f+g+h–V
unde:
A – totalul cheltuielilor care se fac în timp de 1 an pentru exploatarea tehnică a
staţiei de epurare;
a – cotele de amortisment ale staţiei de epurare;
b – costul energiei electrice necesare pentru: pompare, mişcarea mecanismelor,
iluminat, semnalizări, încălzit tehnologic etc.;
c – costul combustibililor şi energiei calorice consumate la fermentare, deshidratare,
dezgheţare şi încălzit;
d – costul reactivilor folosiţi pentru epurare, dezinfecţie şi deshidratare;
e – costul apei potabile şi de incendiu sau alte folosinţe;
f – cheltuieli de transporturi tehnologice;
g – retribuţii şi alte drepturi băneşti ale personalului;
h – cheltuieli generale de exploatare;
V – venituri rezultate din valorificarea produselor.
Costul energiei electrice se stabileşte pentru fiecare obiect luând consumul pe durata de
funcţionare respectivă; calculul se face pentru un consum anual în vigoare la data proiectului sau a
exploatării.
Costul energiei calorice se stabileşte pentru fiecare obiect, în funcţie de sursele de energie
folosite.
Costul reactivilor se stabileşte pentru fiecare material, pe obiect, se aplică preţurile de la
magazia staţiei de epurare.
Costul apei potabile şi pentru combaterea incendiilor sau alte folosinţe se apreciază pe baza
altor staţii de epurare similare.
Cheltuielile de transport privesc evacuarea gazelor, nămolului şi depunerilor la lacul de
depozitare şi consum.
Retribuţiile şi alte drepturi băneşti ale personalului se stabilesc conform indicaţiilor oficiale
şi experienţei pentru staţii similare.
Veniturile pot rezulta din vânzarea gazelor produse prin fermentare a nămolului deshidratat,
a nisipului de la deznisipatoare şi a grăsimilor reţinute în separatoarele de grăsimi.
Toate cheltuielile arătate se stabilesc în proiect pentru fiecare variantă de staţie de epurare
studiată şi pentru fiecare etapă de dezvoltare a acestuia.
Costul apei epurate se stabileşte cu relaţia:
76
PROIECT DE SEMESTRU
2010
A  lei 
C=  m 3  ,
Q
unde:
A - cheltuielile anuale de exploatare;
Q - cantitatea de apă epurată într-un an.
Pentru a calcula costul apei epurate se ţine seama de bilanţul energetic pe staţie.
Debitul mediu anual de apă epurată este:
Qm anual = Qzi med x 365 = 10800m³/zi x 365 = 3942000 m3/an ≈ 54000 e.l.
În consecinţă se poate determina preţul apei epurate raportând volumul cheltuielilor anuale la
debitul mediu anual de apă epurată:
C = A/Qm = 1,32 lei/m3 (fără TVA)
Tabel nr. 7.1. Costul lei/KWh la 1. 01.2010
77
PROIECT DE SEMESTRU
2010
CONSUM ENERGIE (conform reglementărilor în vigoarea) pentru stații mari de tratarea apei uzate:
 Gratare și site: 0,3 kWh/el/an;
 Deznisipator: 1,7kWh/el/an;
 Decantor primar, inclusiv pompe: 0,4 kWh/el/an;
 Sistem cu nămol activ: 17,2kWh/el/an;
 Decantoar secundar: 1,2 kWh/el/an;
 Ingroșător nămol: 0,7 kWh/el/an;
 Bazin fermentare anaerobă nămol, inclusiv generare energie: 2,4 kWh/el/an;
 Fermentare și deshidratare nămol: 0,8 kWh/el/an
Total, fară stații de pompare: 27,0 kWh/el/an ⇒ 27 ,0 ⋅ 54000 ⋅ 0,332 = 484056 lei
Preţul pentru energie la 1.01. 2010 este pentru 1kWh = 0,332 lei;
Consum energie pompare. 0,005 kW/m3/m ⇒0,005 ⋅ 3942000 ⋅ 0,332 = 6543 ,72 lei
Consum energie aerare 0,060 kW/m3/m ⇒ 0,060 ⋅ 3942000 ⋅ 0,332 = 78524 ,64 lei
TOTAL: 484056 +6543,72 + 78524,64 = 569124,36
Costul anual al energiei electrice este de:484056 +6543,72 + 78524,64 = 4083416 lei/an
Organigrama conform normativelor în vigoare cuprinde:
• Inginer principal: 2500 lei;

• Chimist : 2200 lei;
• Maistru (2) : 1500 lei;
• Technician (1): 1500 lei;
• Laborant (4): 1000 lei;
78
PROIECT DE SEMESTRU
2010
• Mașinist instalații alimentare apă (4): 1200 lei;

• Secretară: 800lei;
• Electrician (1): 1500 lei;
• Muncitor calificat (5) : 1200 lei;
Total lei/lună=26300=315600lei/an
La nivelul staţiei se mai fac următoarele cheltuieli cu personalul:
• Şomaj (5%) =15780 lei/an;
• CAS (11%) = 347116 lei/an;
• Impozit(38%) =119928 lei/an;
Total lei cu personalul = 482824lei/an
Alte cheltuili exploatare:
• Iluminat: 6 00 lei/lună = 7200 lei/an;

• Motorină: 7000 lei/lună = 84000 lei/an;
• Gaz: 6500 lei/lună = 78000 lei/an;
• Apa potabilă şi menajeră: 3000 lei/lună = 36000 lei/an;
• Reactivi: 25000 lei/lună = 300 000 lei/an;
• Echipamente de protecţie: 2500 lei/lună = 30000 lei/an;
• Ulei şi vaselină: 1500 lei/lună = 18000 lei/an;
• Scule şi aparate: 2500 lei/lună = 30000 lei/an;
• Consumabile: 4000 = lei/lună = 48000 lei/an;
Total alte cheltuieli exploatare = 631200lei/an
În total cheltuielile cu activitatea pe staţie, calculate pe an este: 4083416 + 482824 + 631200 =

5197440lei/m3/an
Debitul mediu anual de apă epurată este: 0,125 ⋅ 3600 ⋅ 24 ⋅ 365 = 3942000m3/an
A 5197440  lei 
C= = = 1,32 ⋅ 1,19 = 1,57  3  (cu TVA)
Q 3942000 m 
BIBLIOGRAFIE
1) Serban Stoianovici, Dan Robescu – Procedee si echipamente mecanice pentru tratarea şi

epurarea apei, Editura Tehnică Bucureşti
79
PROIECT DE SEMESTRU
2010
2) Diana Robescu, Szobolcs Lanyi, Attila Verestoy, Dan Robescu – Modelarea şi simularea
proceselor de epurare , Editura tehnică Bucureşti, 2004
3) E. Secara, Radu Antoniu, Ion Ghiţă – Exploatarea instalaţiilor de epurare a apelor uzate –
Editura Tehică
4) Ianculescu O., Ionescu Gh., Racoviţeanu R. “Epurarea apelor uzate”, Ed. Matrixrom, Bucureşti,
2001;
5) Ordinul NP 118-06-Prelucrare nămoluri
80
PROIECT DE SEMESTRU
2010
ANEXE
1. Definiţii și semnificaţia termenilor utilizaţi în sensul reglementărilor de mediu

în vigoare
 ape uzate orășenești – ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate
industriale și /sau meteorice;
 ape uzate menajere – ape uzate provenite din gospodarii și servicii, care rezultă de regulă
din metabolismul uman și din activitaţile menajere;
 ape uzate industriale – orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele în care se
desfăsoară activităţi industriale și / sau comerciale, altele decât apele uzate menajere și
meteorice;
 staţii de epurare noi – staţii de epurare proiectate, construite și date în exploatare după
intrarea în vigoare a prezentei hotărâri;
 staţii de epurare retehnologizate modernizate – staţii de epurare care prin îmbunătăţirile și
completările făcute permit obţinerea condiţiilor de calitate stabilite prin avizele și
autorizaţiile de gospodărire a apelor;
 punct de control – locul de unde se prelevează probe de apă în vederea efectuării analizelor
de laborator, acest loc fiind:
o în cazul evacuărilor în reţeaua de canalizare a localităţii a apelor uzate menajere și
industriale, ultimul cămin al canalizării interioare a utilizatorului de apă înainte de
debuşarea în reţeaua de canalizare a localităţii;
o în cazul efluenţilor din staţiile de epurare a apelor uzate orășenești, a apelor uzate
industriale sau a evacuărilor directe, punctual de evacuare finala a apelor uzate în apa
receptoare;
 reţea de canalizare – sistem de conducte care colectează și transportă apele uzate urbane și
/sau industriale;
 aglomerare umană – o zonă în care populaţia și /sau activitatile economice sunt suficient de
concentrate pentru a face posibila colectarea apelor uzate orăsenești și dirijarea lor spre o
staţie de epurare sau spre un punct final de evacuare;
 un locuitor echivalent ( l.e.) – încărcarea organica biodegradabilă având un consum
biochimic de oxigen la 5 zile – CBO5- de 60 g O2/zi;
 epurare primară – epurarea apelor uzate printr-un proces fizic și /sau chimic care implică
decantarea materiilor în suspensie sau prin alte procedee în care CBO5 al apelor uzate
81
PROIECT DE SEMESTRU
2010
influente este redus cu cel puţin 20% iar materiile în suspensie, cu cel puţin 50%;
 epurare secundară – epurarea apelor uzate printr-un proces biologic cu decantare secundară
sau printr-un alt procedeu care permite respectarea condiţiilor prevăzute în prezentele norme
tehnice;
 epurare corespunzătoare – epurarea apelor uzate prin orice proces și /sau sistem care după
evacuarea apelor uzate permite receptorilor sa întrunească obiectivele relevante de calitate
prevăzute în normele tehnice și în avizele și autorizaţiile de gospodărire a apelor în vigoare;
 nămol – nămol rezidual, tratat sau netratat, care provine din staţia de epurare a apelor uzate;
 eutrofizare – îmbogăţirea apei în nutrienţi, în special în compuşi cu azot și/sau fosfor,
determinând o creştere accelerate a algelor si a altor forme vegetale superioare, care conduce
la o perturbare nedorită a echilibrului organismelor prezente în apa si asupra calitatii apei;
 aviz de gospodărire a apelor – actul tehnico-juridic ce condiţionează finanţarea și execuţia
obiectivelor noi de investiţie, dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea unor instalaţii
existente ori procese tehnologice, precum și realizarea de lucrări de interes public ce se
construiesc pe ape sau care au legătura cu apele;
 autorizaţie de gospodărire a apelor- actul tehnico-juridic ce condiţionează punerea în
funcţiune sau exploatarea obiectivelor noi ori a celor existente,
 construite pe ape sau care au legatura cu apele;
 ape costiere – apele din afara liniei de apă marină de joasă adâncime;
 receptor natural – resursa de apă care primeşte apele uzate evacuate direct sau epurate.
82
PROIECT DE SEMESTRU
2010
2. Legislaţie specifică
 Legea nr. 107/1996 LEGEA APELOR, M.Of. nr. 244/8.10.1996
 Legea 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 107/1996, M.Of. nr. 584/30 iunie
2004
 Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile – M.Of. nr. 552/29.07.2002
 Legea nr. 311/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 458/2002 – M.Of. nr.
582/30.06.2004
 HG nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuarilor, emisiilor

şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase – M.Of. nr. 428/20.05.2005
 HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul
acvatic a apelor uzate – M.Of. nr. 187.20.03.2002 NTPA-011 – Norme tehnice privind
colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti (Anexa 1) NTPA-002/2002 –
Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate din reţelele de canalizare ale
localităţilor şi direct în staţiile de epurare NTPA-001/2002 privind stabilirea limitelor de
încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii
naturali
 HG nr. 352/2005 privind modificarea şi completarea HG 188/2002 pentru aprobarea unor

norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate – M.Of. nr.
398/11.05.2005
 Ordinul nr. 277/1997 al MAPPM privind Normativul de conţinut al documentaţiilor tehnice

necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de gospodărire a apelor –
M.Of. nr. 100bis/26.05.1997
 Ordinul nr. 1097/1997 al MAPPM de aprobare a Normelor tehnice privind metodologia de

conducere şi control a procesului de epurare biologică cu nămol activ în staţii de epurare a
apelor uzate orăşeneşti, industriale şi din zootehnie (NTPA-003/1997), a Normelor tehnice
privind Ghidul de stabilire a programelor de recoltare şi analizare a probelor de apă uzată
83
PROIECT DE SEMESTRU
2010
(NTPA-004/1997), şi a Normelor tehnice privind metodologia de prelevare a probelor de ape

uzate din efluenţii finali (NTPA-005/1997) – M.Of. nr. 47/ 03.02.1998
 Ordinul nr. 277/1997 al MAPPM privind Normativul de conţinut al documentaţiilor tehnice

necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de gospodărire a apelor –
M.Of. nr. 100bis/26.05.1997
 Ordinul nr. 278/1997 al MAPPM privind Metodologia cadru de elaborare a planurilor de

prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la folosinţele de apă potenţial poluatoare –
M.Of. nr. 100bis/26.05.1997
84

Tehnogii de Tratare Si Epurare A Apei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnogii de Tratare Si Epurare A Apei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnogii de Tratare Si Epurare A Apei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROIECT DE SEMESTRU

I. POLUAREA APEI ..................................................................................................4

6.1.5. Proiectarea decantorului primar ......................................................................................62

1.1. POLUAREA APELOR – DEFINIŢII

• Prin poluare – impurificare, murdărire – a unei ape, se înţelege degradarea calităţilor

1.2. TIPURI DE POLUARE

Poluarea apelor poate fi naturală şi artificială.

Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturală, de exemplu în urma interacţiei

1.3. PRINCIPALELE MATERII POLUANTE ŞI EFECTELE ACESTORA

organici ş.a), industriei chimice organice şi industriei petrochimice (hidrocarburi,

1.4. PRINCIPALELE SURSE DE POLUARE

Impurificarea apelor de suprafaţă sau subterane este favorizată de următoarele caracteristici

1.4.1. Clasificarea surselor de poluare:

Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:

Surse de poluare naturale

Surse de poluare artificială

1.1. POLUAREA APELOR – DEFINIŢII

• Prin poluare – impurificare, murdărire – a unei ape, se înţelege degradarea calităţilor

1.2. APE UZATE MENAJERE

Tabelul 2.1.1: Compoziţia medie a apelor uzate menajere

1.2. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CARACTERISTICILE CALITATIVE ŞI

Cunoaşterea procesului tehnologic industrial, în măsura în care aceasta conduce la stabilirea

Tabelul 2.2.2.: Ape uzate industriale, origine, caracteristici şi mod de epurare

Carne şi Grajduri, coteţe, abatoare de Cantităţi mari de substanţe Grătare, flotaţie,

Produse de Îndepărtarea părului, Cantităţi mari de solide Egalizare, sedimentare

Oţel Pregătirea cărbunelui, pH mic, acizi, cianuri, Neutralizare,

1.3. CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE UNOR CATEGORII DE APE UZATE

Tabelul 1.3.1. Unele substanţe prezente în principalele ape uzate industriale

Acid tartanic Colorarea vinului, pieilor, fabricarea de substanţe chimice

Tabelul 1.3.2. Metalele grele în principalele ape uzate industriale

Tabelul 1.3.3. Conţinutul în nutrienţi al apelor uzate industriale

1.3.4. Caracteristici ale principalelor ape uzate industriale

Produse din lapte 1000 l 920-54000 12-47, 5 - 6-19 - 255-900

Fabrici de zahăr (din 1 t sfeclă 1200 – 1900 3, 2 2700-4700 4, 3 3580-2260 60

Spirt de melasă 1 t spirt 80 0, 32 4000 0, 03 375 6

Fabrici de bere (fără 100 l bere 2000 1, 7 850 0, 61 301 32

Fabrici de drojdie de 1 t drojdie 90000 347 3900 68 760 6426

Fabrica de băuturi 10 mc borhot 1020 17, 0 - 31 - 365

Distilerii de cereale 50mc cereale 3250 150, 0 330 - 515 87000

Abatoare: 1 animal 9-60000 0, 1-16, 0 47-1860 0, 1-25 58-1615 3-330

Normele tehnice de poluare a apelor

• NTPA 001/2005, pentru descărcări în apele de suprafaţă;

6. Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 2, 0(3, 0) 30

1.4.1. Debitele specifice pentru principalele categorii de ape uzate industriale

1.4.2. Consideraţii generale privind epurarea apelor uzate industriale

II TRATARE A APELOR UZATE

2.1. PROCESE UNITARE PENTRU EPURAREA APELOR UZATE INDUSTRIALE

NH4+ + OH- → NH3 + H2O (amoniac molecular greu solubil în apă)

mărind debitul de agent neutralizant, fig. 2.1.5.

CN- + OCl → CNO + Cl-

Reducerea constă în transformarea unor poluanţi cu caracter oxidant în substanţe inofensive

Cr2O72- + 6 Fe SO4 + 7 H2SO4 ↔ Cr2(SO4)3 + 3 Fe2(SO4)3 + 7 H2O + SO42-

Ca agenţi reducători se folosesc sărurile fierului trivalent, sulfaţi, acidul sulfuros.

c) precipitarea este un proces de epurare bazat pe transformarea poluanţilor din apele

2 ZNa + Ca2+ ↔ Z2 Ca + 2 Na+

Folosirea schimbătorilor de ioni este o soluţie mai scumpă.

(2) complecşii se descompun eliberând produsul de reacţie şi enzima

Enzima + Substrat ↔ (Enzima substrat) K2

SCHEMĂ BLOC DE EPURARE MECANICĂ