Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

Colectivul redacţional: prof. univ. dr. Rodica Petrovanu - Catedra de Medicină de Familie -
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” – Iaşi, coordonator general de programe;
colectivul ştiinţific: asist. univ. dr. Florin George Frunză , asist. univ. dr. Cynthia
Petrovanu; secretar de redacţie conf. univ. dr. Liliana Foia; redactor şef: dr. Florina Filip
Ciubotaru - şef de lucrări; director: prof. univ. dr. Mihai Vasile Botez (free university); senior
editor: prof. univ. dr. Jan Hurjui - preşedinte de onoare al Academiei de Studii Înalte - Iaşi -
România - str. Luca Arbore nr.10A, tel: 0232/250929; email:medbotez@email.ro;
www.medicalcurs.home.ro.

Supliment RBMF/IDD – Fitoterapie/curs nr. 14

ETAPELE PRELEVĂRII ŞI PREPARĂRII REMEDIILOR FITOTERAPEUTICE

Recoltarea presupune o bună cunoaştere a plantelor medicinale, iar pentru a evita confuziile
trebuie să se efectueze din locuri ecologice, în momentul optim de dezvoltare al plantei, când aceasta
are cea mai mare concentraţie în principii active.
Experienţa arată, că cele mai bune rezultate se obţin cu plantele proaspăt culese. Momentul
optim de recoltare diferă. La cules ţinem cont şi de partea, pe care o vom folosi din structura dezvoltată
a plantei:

- florile - în timpul înfloririi;

- frunzele înainte şi în perioada înfloririi;
- rădăcinile - primăvara devreme sau toamna târziu;
- scoarţa - numai primăvara când începe circulaţia sevei;
- fructele - suficient de coapte;
- seminţele - după coacerea fructelor;
-mugurii - primăvara înainte de deschidere.

Observaţii:
- se vor culege doar plantele sănătoase, curate, neatacate de dăunători;
- recoltarea se face în zile însorite, după ce roua sau apa de ploaie s-a evaporat;
- zonele tratate cu îngrăşăminte chimice, malurile apelor murdare, contaminate, terasamentele
de cale ferată şi vecinătatea şoselelor cu trafic intens sau a zonelor industriale sunt locuri improprii,
nesănătoase, chiar periculoase pentru recoltare.
Recoltarea plantelor nu trebuie să degenereze într-o activitate de eradicare a acestora.
- a nu se strivi florile şi frunzele în timpul recoltării şi a nu se utiliza ambalaje din plastic pentru
depozitare, deoarece în aceste condiţii se alterează principiile active.
Pentru a putea fi păstrate timp îndelungat plantele, care au fost recoltate trebuie să fie bine
uscate
Este util a menţiona, că eficienţa terapeutică a plantelor medicinale rezidă în conservarea
principiilor active. La realizarea acestui deziderat un rol important îl are uscarea plantelor în condiţii
normale, fără ca acestea să-şi piardă culoarea şi mirosul natural.
Plantele recoltate se întind în strat subţire pe o pânză sau hârtie albă, pe foi de cort sau grătare
de nuiele şi se usucă pe cât mai repede posibil la umbră sau în încăperi calde, ventilate (40ºC).
La soare se pot expune pentru uscare flori albe, rădăcini, scoarţă. La umbră se vor usca flori
colorate, frunze, muguri. Fructele se usucă de obicei rapid la temperaturi ridicate (ex. cuptor etc.).
Pentru depozitare se folosesc doar ambalajele din hârtie sau pânză din fibre naturale (in, cânepă
etc.)
Se apreciază, că valabilitatea plantelor o dată uscate este de aproximativ 1-2 ani, după care
acestea pierd din proprietăţile curative.
Utilizarea plantelor medicinale în terapie se bazează pe principiile active, ce le conţin, principii
care se obţin din plante utilizându-se dizolvanţi ca: apa, alcoolul etilic, vinul, uleiul etc.

INFUZIA constă în păstrarea plantei în contact cu apa clocotită, de obicei timp de 2-3 minute,
după care se strecoară. De obicei proporţia este de 1 linguriţă de plantă uscată la 250 ml apă clocotită.

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

La plantele proaspete şi la unele plante uscate, timpul de contact cu apa este mai scurt (de chiar 1
minut). Se mai utilizează în general pentru flori şi frunze.

DECOCTUL se prepară din materia vegetală tocată (de obicei 1 linguriţă), la care se adaugă apă
(250 ml apă) şi se fierbe 5-30 minute. Decoctul se strecoară fierbinte şi se completează apoi cu apă
fierbinte în cantitatea necesară, corespunzătoare pierderilor prin evaporare. Această metodă este
folosită în general pentru obţinerea principiilor active din părţile plantelor, ce au o cantitate
importantă de lemn, ca de exemplu: rădăcini, scoarţă etc.

SUCUL proaspăt obţinut din plante, se utilizează intern, sub formă de picături sau extern,
pentru fricţiuni.

MACERATUL constă în păstrarea plantei tocate, în contact cu apa rece, timp de 1-12 ore. Se
utilizează în cazul plantelor, la care extracţia principiilor active necesită timp mai lung: vâscul, nalba,
inul etc. Maceratul se prepară la temperatura camerei. Ceaiul obţinut prin extracţie apoasă se prepară
pentru o singură zi. Se bea neîndulcit sau îndulcit cu miere de albine şi propolis (Atenţiune la
diabetici, unde nu se îndulcesc!).

CATAPLASMA (prişniţa) este un preparat păstos, obţinut din planta tocată, înmuiată în apă,
alcool etilic sau la abur, ce se pune între două bucăţi de tifon sau pânză, după aceea se aplică pe
regiunea afectată, iar apoi se acoperă prin înfăşare.

TINCTURA este o soluţie extractivă alcoolică, ce se prepară la temperatura camerei. Se

utilizează curent alcoolul etilic de 40-70%. Proporţia folosită este de obicei de 20% (20 g plantă la 100
ml alcool etilic). Planta tocată se pune într-o sticlă şi se adaugă alcoolul. Se agită zilnic, 10-14 zile, după
care se strecoară şi se păstrează în sticle de culoare închisă, bine etanşate. Se utilizează sub formă de
picături diluate în ceai sau apă plată.

VINUL medicinal se obţine din planta bine tocată, macerată în vin. De obicei la un 1 litru de vin
se adaugă 50-60 g plantă, ce se macerează 10-14 zile, apoi se strecoară şi se păstrează în sticle bine
închise. Se utilizează pentru creşterea apetitului administrându-se cu 1/2-1 oră înainte de masă. Se
recomandă a nu se folosi de persoanele, care suferă de gastrite, ulcer gastro - duodenal, HTA esenţială
sau hepatopatii.

OŢETUL aromatic se prepară prin macerarea plantelor în oţet de vin, în proporţie de 50-100 g
plante tocate la 1 litru de oţet. Se lasă la macerat 10-14 zile, după care se strecoară. Uz extern exclusiv,
pentru fricţiuni.

ULEIUL medicinal se obţine din plantele tocate, macerate în ulei comestibil, timp de 3-6
săptămâni. Se pot administra pe cale orală sau prin fricţiuni, după sfatul medicului.

INHALAŢIA se prepară utilizându-se plante medicinale bogate în uleiuri volatile sau chiar
uleiuri volatile, ce se pun în vase curate, preferabil de porţelan, după care se adaugă apă clocotită.
Vaporii, care se degajă, sunt bogaţi în uleiuri volatile acţionând eficient în afecţiuni ale căilor
respiratorii superioare.

GARGARISMA utilizează infuzia sau decoctul de plante sub formă de gargară, în amigdalite
acute, afte, abcese dentare etc.
BAIA DE PLANTE utilizează plantele medicinale pentru uzul extern. Baia poate fi generală sau
locală. Pentru baia generală se folosesc 200 g plante, ce se lasă la macerat 12 ore, în 5 l apă rece. Apoi
se încălzeşte, se strecoară şi se adaugă la apa de baie. Băile din plante ca procedeu terapeutic se aplică
în două moduri: generale (la cadă) şi locale interesând numai o anumită zonă a corpului, aşa sunt cele
în cazul unor plăgi purulente, băile de şezut, de mâini, de picioare, de ochi ş.a.
Durata unei băi generale este de 20-30 minute repetându-se în fiecare zi, iar cele parţiale chiar
de mai multe ori pe zi.

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

ÎMPACHETĂRILE. Pot fi reci sau calde, parţiale sau generale. Împachetările reci se realizează
prin învelirea parţială sau totală a corpului (capul fiind lăsat liber sau cu o compresă pe frunte) într-un
prosop sau cearşaf înmuiat în apă rece la temperatura camerei, peste care se înfăşoară o pătură
(dedesubt se aşterne un material impermeabil). Efectul este mărit prin stropirea cearşafului cu spirt
medicinal, oţet aromatic etc.; atunci cearşaful se usucă şi se schimbă de mai multe ori. Împachetările
sunt indicate în bolile febrile (gripă, reumatism articular acut, în caz de insolaţie etc.). Acesrea
calmează durerile din nevralgii, durerile musculare sau articulare ş.a.m.d.. Nu se aplică suferinzilor de
inimă, hipertensivilor, celor grav bolnavi sau foarte slăbiţi.

CLISMA. Constă în introducerea pe cale rectală a unei cantităţi de lichid (1 l pentru adulţi şi
1/4 l pentru copii) pentru a determina evacuarea forţată a conţinutului (a materiilor fecale) sau pentru
a introduce în corp anumite medicamente (calea anală: cu apă, plus remediile prescrise) sau principii
alimentare (alimentară). Clisma se execută cu ajutorul unui irigator, cu furtun şi o canulă rectală
prevăzută cu robinet. Anterior folosirii se evacuează aerul din tub, prin deschiderea robinetului. Apa
sau soluţia pentru clismă trebuie să aibă temperatura apropiată de cea a corpului (33-37˚C). Bolnavul
va sta culcat pe partea stângă, cu coapsele uşor îndoite pe abdomen. Canula se unge cu vaselină şi se
introduce în rect prin mişcări de rotire, pe o lungime de 8-10 cm. Apoi cu o mână se deschide
robinetul canulei, iar cu cealaltă se ridică irigatorul la înălţimea pieptului. Dacă bolnavul acuză dureri
se lasă irigatorul mai jos. Durata clismei este de 5-10 minute, robinetul închizându-se, când în irigator
mai este lichid de 2-3 cm. Bolnavul va sta culcat încă 5-10 minute pe dreapta şi stânga, după care va
merge la closet pentru evacuare. Clismele se fac de către persoane calificate sau instruite în această
tehnică.
Apa folosită pentru realizarea diferitelor preparate fitoterapeutice trebuie să fie apă plată sau
apă filtrată. La fel şi ceilalţi compuşi adjuvanţi trebuie să provină din surse ecologice.
Pentru a uşura calcularea cantităţii de plantă necesare preparării diverselor forme fito-
farmaceutice redăm mai jos echivalenţa aproximativă în grame (g.), la 1 linguriţă din diferite părţi ale
plantei tocate şi, respectiv, la 1 vârf de cuţit de pulbere din plantă (Pîrvulescu, 2004)
- o linguriţă plină (cca.) :
(frunze) = 2-3 g
(flori) = 3-4 g
(seminţe) = 8-10 g
(rădăcină şi rizomi) = 5-7 g
(scoarţă) = 6-7 g
(fructe) = 5-6 g
(părţi aeriene) = 4-5 g
(mătase de porumb) =1g
- un vârf de cuţit de pulbere
din diferite părţi ale plantei =1g
- o lingură = 15 g
- o ceaşcă = 50 g
- un pahar = 100 g
- o cană = 250 g
- un mililitru = 20 pic.

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

Colectivul redacţional: prof. univ. dr. Rodica Petrovanu - Catedra de Medicină de Familie -
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” – Iaşi, coordonator general de programe;
colectivul ştiinţific: asist. univ. dr. Florin George Frunză , asist. univ. dr. Cynthia
Petrovanu; secretar de redacţie conf. univ. dr. Liliana Foia; redactor şef: dr. Florina Filip
Ciubotaru - şef de lucrări; director: prof. univ. dr. Mihai Vasile Botez (free university); senior
editor: prof. univ. dr. Jan Hurjui - preşedinte de onoare al Academiei de Studii Înalte - Iaşi -
România - str. Luca Arbore nr.10A, tel: 0232/250929; email:medbotez@email.ro;
www.medicalcurs.home.ro.

Supliment RBMF/IDD – Fitoterapie/curs nr. 15

BOLILE ŞI FITOTERAPIA

Bolile infecioase

Acest tip de afecţiuni sunt determinate de agenţi infecţioşi: virali, bacterieni şi fungici. Sunt
contagioase deoarece se transmit de la om la om, de la om la animal şi invers.
I. Pentru bolile ce se transmit pe cale aeriană se recomandă profilactic:
Evitarea sursei de infecţii sau contactului şi renunţarea la folosirea în comun a unor obiecte:
batiste, prosoape, rufărie în general, pahare, tacâmuri etc. Aerisirea frecventă a camerelor de locuit şi a
spaţiilor de activitate şi igienizarea zilnică a acestora. A ocoli aglomeraţiile în timpul epidemiilor şi
protejarea copiilor, a persoanelor vârstnice, tarate, suferinde.
II. Pentru bolile, ce se transmit pe cale digestivă, recomandăm profilactic:
Împiedicarea reală a contaminării apei cu viruşi sau bacterii şi evitarea consumului de apă
contaminată. Restricţionarea contaminării alimentelor cu microbi sau virusuri şi interzicerea
consumului de alimente contaminate. Produsele alimentare trebuie ţinute la frigider, în vase curate şi
acoperite, la adăpost de muşte şi rozătoare, iar fructele sau legumele spălate, cât şi consumarea
laptelui numai fiert. Ouăle de raţă nu se consumă decât după 15 minute de fierbere. Nu se va mânca şi
nu se va umbla cu alimentele având mâinile nespălate (igiena mâinilor!). Multe boli ca: febra tifoidă,
dizenteria, hepatita tip A (epidemică), toxiinfecţiile alimentare sunt numite: boli ale mâinilor murdare.

GUTURAIUL

Este o inflamaţie acută a întregii mucoase nazale manifestată printr-o secreţie seroasă
persistentă.

Ceaiuri:
- Flores Tiliae (flori de tei). Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie, cu 1-2 linguriţe de flori la
cană.
- Flores Sambuci (flori de soc). Se beau 3-4 căni pe zi dintr-o infuzie cu 1-2 linguriţe la cană.
- Flores et radix Primulae (flori şi rădăcină de ciuboţica cucului), cu proprietăţi antitusive. Se
beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie de flori (o linguriţă la cană) sau decoct din rădăcină.

Diagnostic: VIROSIS RESPIRATORICUS

Camphorae gta 6,00

Tincturae Menthae gta 10,00
Tincturae Eucalypti gta 3,00
Alcoholi concentrati gta 150,00

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

Extracti pro acet. arom. gta 30,00

Aquae destillatae gta 100,00
M.f. solutio
D.S. extern, pentru fricţie

GRIPA

O boală infecto-contagioasă cauzată de virusuri, caracterizată prin febră şi simptome din partea
aparatului respirator (tuse, strănut, coriză).
Ceaiuri:
- Flores Sambuci (flori de soc) cu acţiune sudorifică, dar combate şi febra. Se beau 3-4 căni pe zi
dintr-o infuzie cu 1-2 linguriţe la cană.
- Gentiana lutea (ghinţura) antipiretic. Se utilizează ca decoct, cu o linguriţă de plantă tocată la
500 ml de apă rece. Se fierbe 15 minute şi se beau fracţionat în trei reprize, înaintea meselor
principale.
- Centaurium umbellatum (ţintaură). Se utilizează ca infuzie, dintr-o linguriţă de plantă la 250
ml apă clocotită. Se beau câte 1/3 din această cantitate înaintea meselor principale, iar din
tinctura cu 20 g plantă macerată în 100 ml alcool etilic 70% timp de cinci zile se iau câte 30-40
picături de trei ori pe zi cu o oră înainte de masă.
- Ocimum basilicum (busuioc). Se administrează ca infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml
apă clocotită. Se beau câte trei căni pe zi, călduţe, după mesele principale, din care una seara
la culcare.
- Arctium lappa (brusture) Se utilizează decoct din două linguri de rădăcină tocată la 500 ml
apă clocotită. Se continuă fierberea încă două minute, apoi se ia de pe foc, se acoperă şi se lasă
15 minute în repaus. Lichidul rezultat se beau călduţ în 3-4 reprize pe parcursul unei zile.
- Eryngium planum (scai vânăt) combate tusea ca decoct din două linguri de plantă la cană,
când se administrează patru linguri pe zi.
- Cetraria islandica (lichen de piatră). Se prepară un decoct, din care se beau două căni pe zi, de
preferat în amestec cu lapte, o linguriţă de plantă la cană.
- Marrubium vulgare (unguraş). Se trei căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă de plantă la
cană.
- Cortex salicis (coajă de salcie). Se utilizează ca decoct din două linguri la o cană. Se iau
administrează 3 linguri pe zi pentru combaterea mialgiilor.
- Scorţişoara şi cuişoarele cu acţiune antivirotică(!), atunci se beau două căni pe zi dintr-o
infuzie, câte o linguriţă de plantă pisată (din fiecare) la cană.

Diagnostic: BRONCHITIS ACUTA

Decocti Primulae radicis e gtibus 5,00

ad colaturam gta 150,00
Sirupi simplicis gta 15,00
M.f. solutio
D.S. 3 x 1 lingură pe zi

ADENOVIROZELE

Sunt infecţii larg răspândite cauzate de un grup de virusuri denumite adenovirusuri, care produc
o simptomatologie polimorfă: rinite, faringite, conjunctivite, kerato-conjunctivite, chiar pneumonii
interstiţiale, sindroame meningeale, adenite generalizate şi/sau mezenterice.

Ceaiuri:
- Flores Sambuci (flori de soc) cu acţiune sudorifică: combate febra, când se beau 2-3 căni pe zi
dintr-o infuzie, cu 1-2 linguriţe la o cană.

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

- Scorţişoara şi cuişoarele au acţiune antivirotică(!). Se beau două căni pe zi dintr-o infuzie cu o

linguriţă de plantă pisată, din fiecare, la o cană.
- Matricaria chamomilla (muşeţel). Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă la o cană
făcându-se în acelaşi timp şi gargarisme.

TUSEA CONVULSIVĂ

Este o boală infecţioasă transmisibilă (contagioasă), endemo-epidemică, determinată de un bacil,

caracterizată clinic prin catar al căilor respiratorii şi accese de tuse spastică.

Ceaiuri:
- Foeniculum vulgare (fenicul). Se utilizează ca infuzie: pentru sugari 5-6 fructe zdrobite la 200
ml apă clocotită, iar 10-15 fructe zdrobite pentru copiii mai mari şi o jumătate de linguriţă de
fructe la adulţi. Se beau în trei reprize, după mesele principale.
- Prunus spinosa (porumbar). Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă de flori la 250
ml apă clocotită sau decoct dintr-o linguriţă de fructe la 200 ml apă rece, după ce se fierb 20
minute. Se consumă 2-3 căni pe zi.
- Herba Eryngii plani (scai vânăt). Se iau patru linguri pe zi din decoctul obţinut cu două linguri
la o cană.
- Viscum album (vâsc) Se administrează un macerat din două linguriţe de plantă la 250 ml apă
rece la temperatura camerei. Se lasă opt ore la macerat şi se beau în două reprize, din care una
seara la culcare.
- Origanum vulgare (şovârv). Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă de plantă la
cană.

HEPATITA EPIDEMICĂ

Este o boală infecţioasă acută foarte gravă transmisibilă, caracterizată prin: icter, tulburări
digestive, materii fecale depigmentate, urini hipercrome, astenie, hepatomegalie. Este produsă de
virusul hepatitic (cu tropism pentru ţesutul hepatic).
Hepatita se tratează doar în spital(!).

Ceaiuri:
- Radicelles Secale cereale (secara). Acţionează asupra parenchimului hepatic favorizând
restitutio ad integrum a ficatului şi stimulează direct celula hepatică fiind indicată în hepatită
(ictere infecţioase), precum şi în sechelele posthepatitice. Se administrează preparată ca pâine
sau sub formă de decoct, cu o lingură la o cană, atunci se beau două căni pe zi.
- Juniperus communis (ienupăr). Este remediul ficatului ajuns în stare de decompensare (ciroze).
Acţionează asupra insuficienţei hepatice, când se folosesc mlădiţele tinere sub formă de
infuzie sau decoct, câte două linguriţe la o cană. Se beau în cursul unei zile, câte o lingură din
oră în oră, până la golirea cănii.
- Hippophaë rhamnoides (cătina albă). Se folosesc fructele, foarte bogate în vitamina B1, B2, acid
folic şi C, ca infuzie, cu două linguri de fructe zdrobite la 500 ml apă clocotită. Se lasă vasul
acoperit. Se bea fracţionat în decursul unei zile, o cură îndelungată. Se poate consuma şi sub
formă de sirop.
- Hypericum perforatum (sunătoare). Se beau trei căni pe zi dintr-o infuzie cu o lingură de
plantă la 200 ml apă în clocot.
- Corylus avellana (alun). Mugurii au o acţiune antiscleroasă şi tonifiază parenchimul hepatic.
Este indicat în insuficienţa hepatică accentuată, când se beau două căni pe zi dintr-o infuzie cu
1-2 linguriţe la o cană.
- Fructus Cardui Mariae (fructe de armurariu). Are acţiune hepato-protectoare, atunci se beau
câte două căni pe zi, dintr-o infuzie cu 1-2 linguriţe de fructe tocate la o cană de apă. Se
îndulceşte preferabil cu miere de albine. Prima se bea dimineaţa înainte de micul dejun, a

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

doua cană se consumă în două reprize, o jumătate după masa de prânz şi o alta, după cină
stând apoi culcat pe partea dreaptă 15 - 20 . ′
- Menyanthes trifoliata (trifoiştea de baltă). Stimulează funcţiile ficatului. Se beau două căni pe
zi dintr-o infuzie cu 1-2 linguriţe la o cană.

VIII.2. BOLILE APARATULUI

RESPIRATOR

TRAHEO-BRONŞITA ACUTĂ

Defineşte o inflamaţie virotică sau microbiană cu afectarea morfo-funcţională a mucoasei traheo

– bronşice şi subiacente, ce apare la nivelul căilor aeriene superioare, dar poate prinde eventual şi
alveolele izolate din ţesutul pulmonar. Se caracterizează clinic prin stare febrilă, dureri retrosternale,
tuse seacă, la început şi apoi umedă, expectoraţie muco-purulentă cu apariţia de raluri sibilante şi
ronflante la auscultaţie.

Diagnostic: PHARINGITIS NICOTINICA

Sacchari albi gma 1,00

Aetherolei Menthae gtt I
Aetherolei Thymi gtt I
M.f. pulvis
Dentur tales doses No X
S. 3-5 x 1 praf pe zi

Ceaiuri:
- Satureja hortensis (cimbrul de grădină). Se face o infuzie din 1-2 linguriţe de plantă. Dacă se
doreşte mai concentrată, din 2-3 linguriţe, la o cană de 250 ml. Se iau câte 3-4 linguri pe zi (cel
mult o cană), îndulcită cu miere de albine, înaintea meselor principale.
- Thymus vulgaris (cimbru). Se bea o cană de trei ori pe zi, înaintea meselor principale, dintr-o
infuzie de 1-2 g% din frunzele aromate ale plantei.
- Castanea sativa (castan comestibil). Se beau 1-2 căni pe zi dintr-o infuzie din frunze, 2-3 g%
îndulcită cu miere de albine.
- Drosera rotundifolia (roua cerului). Se consumă câte o cană pe zi, dintr-o infuzie de 2-3% sau
sub formă de tinctură preparată din 20% plantă uscată în alcool etilic 20%, din care se iau 10-
40 picături pe zi. Atenţie! Are şi acţiune antibiotică.
- Eryngium planum (scai vânăt). Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie, cu o linguriţă de plantă
tocată la o cană de apă în clocot. Are proprietăţi evident calmante asupra spasmului tusei.
Atenţie! Este cel mai eficient tratament în caz de tuse rebelă(!).
- Marrubium vulgare (unguraş sau voronic). Se bea o cană pe zi, ca infuzie 1-3% îndulcită cu
miere de albine sau sub formă de pulbere 2-4 g pe zi. Se foloseşte în cazul bronşitelor însoţite
de febră.

Pentru combaterea tusei seci, spastice:

Rp.1/ Eryngium planum (scai vânăt) 50 g

Drosera rotundifolia (roua cerului) 50 g
Carlina acaulis (turtă) 50 g
Castanea sativa (castan comestibil) 50 g
Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie de 1-2 linguriţe din acest amestec la o cană:

Rp.2/ Satureja hortensis (cimbru de grădină) 50 g

Drosera rotundifolia (roua cerului) 50 g

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

Herba Chelidonii (rostopască) 50 g

Eryngium planum (scai de vânt) 50 g
Fructus Anisi vulgaris (anason) 50 g

Aceste plante se amestecă riguros şi se face o infuzie dintr-o lingură de mixtură în apă. Se lasă
pentru extracţie acest amestec acoperit timp de 20 minute. Se beau 1-2 căni pe zi, în mai multe reprize
îndulcit cu miere de albine.

Rp.3/ Se fierbe la foc mic o lămâie (Atenţie! Coaja citricelor este toxică datorită conservanţilor)
timp de 10 minute, apoi se taie în două şi se stoarce bine într-un pahar. La sucul obţinut se adaugă
două linguri de glicerină. Amestecul se agită bine, apoi paharul se umple cu miere de albine. În loc de
lămâie se poate folosi şi oţetul de mere, iar după ce amestecăm bine conţinutul, atunci se folosesc,
chiar şase linguriţe pe zi, când tusea este rebelă: dimineaţa la sculare, înainte de miezul zilei, după
prânz, la câteva ore la cină şi seara înainte de culcare. Pe măsură ce tusea cedează se reduce cantitatea.
Preparatul este eficient atât la adulţi cât şi la copii şi reprezintă unul din cele mai eficace siropuri
pentru potolirea tusei.
Combaterea tusei însoţită de secreţie (flegmă) greu expectorabilă:

- Althaea officinalis (nalba mare). Se beau două căni pe zi dintr-o infuzie din flori şi frunze 2-3 g
la o cană sau decoct din rădăcina îndulcită cu miere.
- Malva sylvestris (nalba de pădure). Se beau 2-3 căni pe zi îndulcit cu miere de albine dintr-o
infuzie cu două linguriţe de plantă uscată şi tocată la o cană. Este un foarte bun emolient al
secreţiilor bronşice.
- Cetraria islandicus (lichen de piatră – de munte). Se beau două căni pe zi din decoct cu o
lingură de plantă la o cană de apă. Are proprietăţi emoliente, sedative şi antibiotice(!).
- Hordeum vulgare (orz). Se beau 1-2 căni pe zi îndulcit cu miere din decoct 10% din seminţe.

Rp./ Malva sylvestris (nalba de pădure) 50 g

Cetraria islandicus (lichen de piatră) 50 g
Se amestecă bine, iar din acest amestec se face o infuzie din două linguriţe la o cană de apă. Se
beau două căni pe zi îndulcit cu miere de albine.

Rp./ Radix Altheae (rădăcină de nalbă mare) 20 g

Radix Liquiritiae (rădăcină de lemn dulce) 6 g
Folium Farfarae (frunze de podbal) 8g
Folium Verbasci (flori de lumânărică) 8g
Fructus Anisi vulgaris (fructe de anason) 4 g

Rădăcinile sau frunzele plantelor se amestecă cu fructele, din care se face o infuzie cu două
linguriţe la o cană. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi îndulcit cu miere (atenţie la diabetici pentru că mierea de
albine este de zece ori mai dulce decât zahărul!).
Combaterea tusei însoţită de secreţie abundentă mucopurulentă, când se mai utilizează
remediile cu acţiune expectorantă:
- Rhizoma cum radicibus Inulae (iarbă de mare sau omag). Se beau două căni pe zi din decoctul
acestui produs (5% la o cană).
- Primula officinali (ciuboţica cucului). Se beau câte două căni pe zi îndulcit cu miere de albine
din decoctul de rizomi şi rădăcini, câte 3g la o cană pentru adulţi şi 0,5-1 g, pentru copii.
- Saponaria officinalis (săpunariţă sau odogaci). Se beau 1-2 căni pe zi îndulcit cu miere din
infuzie de rizomi şi rădăcină 1%, după o prealabilă macerare de 6-8 ore la rece.
- Viola odorata (toporaşi sau violete). Se beau 1-2 ceşti pe zi îndulcit cu miere din decoct 10% de
rizomi.
- Viola tricolor (trei fraţi pătaţi). Se beau două căni pe zi îndulcit cu miere de albine din două
linguri la o cană de apă.
- Polygala amara (amăreală). Se beau două căni pe zi, îndulcit cu miere de albine din decoct de
plantă 2% la o cană.

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

- Allium sativum (usturoi). Este un bun expectorant şi are proprietăţi antibiotice(!).

Administrăm astfel: se toarnă într-o cană de 250 g cu apă clocotită usturoiul dat pe răzătoare
sau pisat bine în cantităţile următoare:
- pentru copiii până la 2 ani:15 g
- pentru copiii între 2-5 ani: 25 g
- pentru copiii de 10-12 ani: 40 g
- pentru alte vârste : 60-80 g
Se dau 8-10 linguriţe din apa usturoiată copiilor până la 5 ani, 8-10 linguri ca desert, copiilor de la
10-12 ani, 8-10 linguri în supă, celorlalte vârste.
Când bronşita este însoţită de tuse cu secreţie abundentă se utilizează:
- decoct din rădăcină de Inula helenium (iarbă mare sau omag) 5%, plus 50-70 g miere de tei
sau de munte, la o cană de ceai. Se amestecă bine şi se beau două căni pe zi.
- Primula officinalis (ciuboţica cucului) ca decoct 3 g pentru adulţi şi 0,5-1 g pentru copii, la o
cană, plus 50-75 g de miere de tei sau de munte. Se beau două căni pe zi.
- Pinus sylvestris (pin). Se culeg ramurile mici de pin cu muguri şi câteva ace. Se pun într-un
vas cu apă de 3-4 l atât cât să le acopere şi se fierb înăbuşit la foc mic timp de trei zile. În acest
timp apa devine brună, iar lichidul se strecoară prin sită şi se îngroaşă cu miere de albine (75 g
la 200 g lichid). Se consumă câte şase linguriţe pe zi din acestă soluţie (câte o linguriţă la
interval de două ore) până la vindecare.

BRONŞITELE CRONICE

Sunt inflamaţii nespecifice ale bronhiilor cu afectarea progresivă a acestora şi a ţesutului

pulmonar. Se manifestă prin tuse intermitentă sau permanentă determinată de secreţia bronşică
întreţinută de iritaţia căilor respiratorii (atmosferă toxică, umiditate, fum, tutun etc.), infecţii bronşice
preexistente, manifestări alergice şi/sau factori constituţionali diverşi. Menţionăm bronşitele cronice
consemnate ca boală cronică, când bolnavul tuşeşte şi expectorează timp de trei luni pe an şi această
situaţie se repetă peste doi ani consecutiv.

Diagnostic: BRONCHITIS CHRONICA

Aetherolei Pini pumilionis

Aetherolei therebenthinae aa gta 5,00
M.f. solutio
D.S. 10 picături la 1 litru de apă fierbinte pentru inhalaţii.

Combaterea tusei se face prin: ceaiuri, inhalaţii, siropuri, sucuri.

- Eryngium planum (scai vânăt). Se consumă 3-4 linguri dintr-un decoct din două linguri de
plantă la cană. Este cea mai eficientă plantă, chiar în cazul de tusei persistente.
- Foeniculum vulgare (fenicel). Se face o infuzie dintr-o jumătate de linguriţă de fructe zdrobite
la 200 ml de apă clocotită. Se bea în trei reprize după mesele principale. Doza se poate dubla la
aceeaşi cantitate de apă, pentru a servi şi sub formă de inhalaţie câte una seara cu 10-15
minute înainte de culcare.
-Prunus spinosa (porumbar). Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie (cu o linguriţă de flori la o
cană de apă clocotită). Fructele se folosesc ca decoct. O linguriţă de fructe la 250 ml de apă
rece, apoi se fierb timp de 20 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi.

Fluidificatoare ale secreţiilor bronşice:

- Flores et radix Primulae (flori şi rădăcină de ciuboţica cucului). Se folosesc florile pentru
infuzie şi rădăcinile pentru decoct (1-3 g % pentru adulţi şi 0,5 g % pentru copii). Se consumă
de 2-3 ori pe zi.
- Folium et radix Althaeae (nalbă mare, nalbă de pădure, nalbă de grădină). Se beau 1-2 căni pe
zi dintr-o infuzie de flori şi frunze (o linguriţă la o cană) sau macerat la rece timp de o
jumătate de oră dintr-o linguriţă de rădăcină tocată. Se strecoară, se îndulceşte cu mire de
albine şi se beau în cursul unei zile

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

- Radix Inulae (iarbă mare). Decoct, din 20 g rădăcină tocată la 250 ml apă rece, apoi se fierb 15-
20 minute. Se iau 3-4 linguri pe zi.
- Plantaga lanceolata (pătlagină). Utilizăm de regulă doar frunzele pentru infuzie (o lingură de
frunze la 200 ml apă clocotită). Se ia câte o lingură la interval de două ore.
- Verbascum phlomoides (lumânărică). Se beau două ceaiuri pe zi călduţe, dintr-o infuzie de
flori, cu două linguriţe la 250 ml apă clocotită.
- Radix Saponariae (rădăcină de ciuin alb sau rădăcină de ipcărige).
Decoct cu o linguriţă la o cană, din care se iau 3-5 linguriţe pe zi sau macerat timp de 2-3 ore (cu
o linguriţă la cană), ce se consumă pe parcursul unei zile.

Combaterea spasmului bronşic:

- Origanum vulgare (şovârv). Se beau 2-3 ceaiuri pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă la 200 ml
apă clocotită.
- Hyssopus officinalis (isop). Se administrează 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă la o
cană de 200 ml apă.
- Juniperus communis (ienupăr). Se iau 3-4 linguri pe zi dintr-o infuzie cu două linguriţe de
fructe la 200 ml apă clocotită.

Combaterea inflamaţiei:
- Ocimum basilicum (busuioc). Se beau trei căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă de plantă la
200 ml apă clocotită. Pentru inhalaţii se folosesc două linguriţe de plantă şi se recomandă trei
inhalaţii pe zi, din care una seara înainte de culcare.
- Thymus vulgaris (cimbrul de cultură). Se face o infuzie din 1-2 linguriţe de plantă tocată la
250 ml apă clocotită şi se bea în trei reprize în decursul unei zile de preferinţă înaintea meselor
principale.
- Achillea millefolium (coada şoricelului). Infuzie din două linguri de flori la 500 ml apă
clocotită. Se bea călduţă şi fracţionată în 4-5 reprize în decursul unei zile.
- Cetraria islandica (lichenul de piatră). Infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml apă
clocotită. Se beau trei ceaiuri pe zi, reci, îndulcite cu miere de albine.
- Populus nigra (plop negru). Se face o infuzie din 1-2 linguriţe de muguri de plop la cană. Se
beau 2-3 căni pe zi.
- Turiones Pini (muguri de pin). Se consumă 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriţă la o
cană.
- Anethum graveolens (mărar). Se face o infuzie din seminţe de mărar (50 g de seminţe la un
pahar de apă plată). Într-un vas curat se pun seminţe şi apa clocotită, apoi se acoperă, iar după
răcire lichidul se strecoară. Se bea câte o jumătate de pahar de 2-3 ori pe zi.

Decoct din seminţe de mărar cu alte plante:

30 g seminţe de mărar, 30 g seminţe de chimen, 5 g inflorescenţă de coada şoricelului, 15 g
boabe de ovăz, 2 pahare de apă. Se pun într-un vas curat şi se fierb la foc domol timp de 10 minute.
După răcire se strecoară. Întreaga cantitate se bea în decursul unei zile cu înghiţituri mici. Este un bun
expectorant.
Iată şi plante expectorante în amestec:

Rp./ Cetraria islandica (lichen de piatră) 20 g

Radix Liquiritiae (rădăcină de lemn dulce) 20 g
Radix Inulae (rădăcină de iarbă mare) 20 g
Flores Verbasci (flori de lumânărică) 20 g
Rhyzoma Primulae (rizom de ciuboţica cucului) 20g
Folium Farfarae (frunze de podbal) 20 g

Din acest amestec se pune o linguriţă la o cana de 250 ml apă, pentru infuzie şi se îndulceşte cu
50-75 g de miere de albine. Să se beau trei căni pe zi, timp de 30-40 zile:

Rp.1/Radix Primulae (rădăcină de ciuboţica cucului) 15 g

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com

 Cursuri promovate de UIDD Medical Center Themis Art, Academia de Studii Înalte, Iaşi Θ România

Radix Inulae (rădăcină de iarbă mare) 15 g

Herba Saturejae (cimbru) 15 g
Herba Chelidonii (rostopască) 15 g
Folium Plantaginis(frunze de pătlagină) 15 g
Din acest amestec se face un decoct din o lingură la o cană cu apă de 250 ml. Se completează
volumul de apă pierdut prin evaporare, apoi se lasă în repaus 20 minute, se filtrează adăugându-se 50-
75 g mierea. Se consumă 2-3 căni pe zi până la vindecarea bronşitei:

Rp2./ Radix Viola odoratae (rădăcină de toporaş) 3g

Radix Althaeae (rădăcină de nalbă mare) 10 g
Fructus Anisi vulgaris (fructe de anason) 10g Miere de albine
150g
Apă plată 200g

Din rădăcinile de toporaşi şi fructele de anason se prepară o infuzie cu jumătate din apă (100 g).
În infuzia filtrată prin tifon steril se dizolvă mierea de albine. Decoctul de nalbă se prepară separat din
restul de 100 g de apă la rece şi se amestecă siropul. A se folosi patru linguri pe zi pentru adulţi sau
patru linguriţe pentru copii.

BRONŞIECTAZIA

Afecţiune bronho-pulmonară cronică datorată ectazierii (dilatării) bronhiilor cu inflamaţia şi

stagnarea secreţiilor purulente. Tusea, dar mai ales expectoraţia sunt semnele principale, prin care se
manifestă dimineaţa la sculare înlesnind toaleta bronhiilor şi evacuarea secreţiilor acumulate peste
noapte. Expectoraţia este muco-purulentă, abundentă (50-300 ml).

Ceaiuri:
Rp/ Drosera rotundifolia (roua cerului) 2 linguriţe sau Cetraria islandica (lichen de munte) 2
linguriţe şi se amestecă bine făcându-se o infuzie din acest preparat. Se bea dimineaţa şi seara câte o
cană de 250 ml îndulcit preferabil cu miere de albine.

- Allium sativum (usturoi). Se dă sub formă de infuzie. 80 g de bulbi de usturoi pisaţi la 1/4 apă în
clocot într-un vas cu capac. Se lasă să se răcească şi se administrează opt linguri pe zi pentru
adulţi şi opt linguriţe pentru copii.

We΄re looking
for a good
information!

PDF created with pdfFactory trial version www.softwarelabs.com