de Martin Homann

Cuprins
Introducere
1. Marele "De ce?" al omului
2. Marea decizie gresita a omului
3. Marea nrobire a omului
4. Marea eliberare a omului
5. Cum gasesc sensul vietii?
- El este acel Isus istoric
- El este Fiul lui Dumnezeu
- El este Mntuitorul crucificat
- Isus este Biruitorul pacatului, al iadului, al mortii si al diavolului
- El este Domnul nviat
- El este Domnul, care va reveni
Introducere

Nu cu mult timp n urma, am citit titlul unui articol: "Viata -

produs al ntmplarii?" ntrebarea m-a socat si nu am mai putut scapa
de ea. Cele mai diverse gnduri mi-au rascolit mintea si n spatele
fiecaruia dintre aceste gnduri statea cte un mare si ntunecos semn
de ntrebare:
De fapt care este adevarul cu privire la aceasta zbatere numita
viata? Oare zbaterea noastra, a oamenilor, este fara sens si fara tel? Ce
este de fapt viata? Suntem oare pe pamnt doar pentru ca ne-au
zamislit parintii? Sau doar pentru ca parintii nu au avut suficienta grija?
Traim oare doar pentru a munci, a suferi, a duce lipsa? n ultima
instanta, existam oare doar ca sa murim? Atunci cnd ani renuntat la
libertate, la drepturi egale, la dragoste si la viata, traim noi oare cu
adevarat sau vegetam doar?
Pentru multi oameni, "viata" nseamna sa cstige ct mai multi
bani, n timpul cel mai scurt si cu ct mai putina munca. Iar cine n-a
reusit lucrul acesta, este singur vinovat pentru ca si-a facut praf
"cincizeci de ani de viata", nsa cincizeci de ani trec repede, multi
oameni neavnd la dispozitie nici macar o jumatate de secol. Si atunci
ce rost a avut viata?
Foarte multi stau fara raspuns n fata unor asemenea ntrebari
sfredelitoare. Multi dintre acestia gasesc pna la urma ca singura
solutie sinuciderea. Statistica atesta ca ncepnd din anul 1969
numarul sinuciderilor n rndul tinerilor ntre 15-25 ani a crescut cu
40%. Aceasta crestere alarmanta de sinucideri este nsotita adesea de
reprosul pe care tinerii l adreseaza parintilor lor: "Nu v-am rugat sa
ma aduceti pe lume". Unii dintre ei ar ndrazni sa mearga pna acolo
chiar, nct sa-si dea parintii n judecata pentru ca, aducndu-i pe lume,
i-au obligat sa traiasca pe acest pamnt stapnit de nedreptate.
"Viata - produs al ntmplarii?" Exista oare raspuns la aceasta
ntrebare? Voi putea afla vreodata cine anume sunt eu, de unde vin si
ncotro ma ndrept?
Viata nu este un produs al ntmplarii, spune Biblia. Ba mai mult,
ea sustine ca viata noastra a fost planuita, nainte ca lumea sa fi existat,
noi apartineam marelui plan al lui Dumnezeu. Odinioara, Dumnezeu i-
a spus profetului Ieremia: "Mai nainte ca sa te fi ntocmit n pntecele
mamei tale, te cunosteam, si mai nainte ca sa fi iesit tu din pntecele
ei, Eu te pusesem deoparte..." (Ieremia 1:5, s.n.). Apoi, n Isaia citim:
"...Domnul M-a chemat din snul mamei si M-a numit de la iesirea din
pntecele mamei" (Isaia 49:1, s.n.). Iar Pavel se exprima cndva asa:
"Dar cnd Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pntecele maicii
mele, si m-a chemat prin harul Sau..." (Galateni 1:15, s.n.). Deja n
Vechiul Testament, David a afirmat: "Tu mi-ai ntocmit rarunchii, Tu
m-ai tesut n pntecele mamei mele: Te laud ca sunt o faptura asa de
minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu
lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, cnd am fost facut
ntr-un loc tainic, tesut n chip ciudat, ca n adncimile pamntului.
Cnd nu eram dect un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si n
cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rnduite, mai nainte de a
fi fost vreuna din ele. Ct de nepatrunse mi se par gndurile Tale,
Dumnezeule, si ct de mare este numarul lor!" (Psalmul 139:13-17,
s.n.).
Dumnezeu nsusi raspunde deci la multe din rascolitoarele
ntrebari ale omenirii. El ne spune de unde venim, pentru ce traim si
ncotro ne ndreptam.
1. Marele "De ce?" al omului
 Medicul priveste corpul uman si este fascinat de acest complicat
mecanism cu diversele lui functii. Psihologul ncearca sa analizeze
conduita si emotiile omului, pentru a patrunde, n felul acesta, cele
mai adnci cute ale fiintei lui. Psalmistul se ntreaba uimit, de ce
anume l preocupa pe nemarginitul Dumnezeu omul n marginirea sa?
Raspunsul Bibliei este simplu: pentru ca omul este coroana creatiei
divine. n Geneza 1:27 citim un lucru aproape incredibil: "Dumnezeu
a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu
(s.n.)."
Omul nu este un produs al ntmplarii: el a fost creat de
Dumnezeu dupa chipul Sau si pentru partasia cu El. Odata, ntr-o
discutie cu saducheii, Isus a spus ca "...Dumnezeu nu este un
Dumnezeu al celor morti ci al celor vii" (Matei 22:32). Dumnezeu este
viu. El nu este undeva foarte departe de noi, asa cum multi si-o
imagineaza. Dumnezeu ne este foarte aproape. Psalmistul exprima
aceasta n felul urmator: "Tu ma nconjori pe dinapoi si pe dinainte, si-
Ti pui mna peste mine" (Psalmul 139:5). Dumnezeu este deasupra
noastra si sub noi, El este naintea si napoia noastra, !a dreapta si la
stnga noastra si El locuieste n sufletul copiilor Lui. Vazutul si
nevazutul sunt patrunse de Dumnezeu. De aceea, ntrebarea cnd
anume l pot ntlni pe Dumnezeu n viata mea are un singur raspuns:
chiar acum; n clipa aceasta este posibil sa intru n legatura cu
Dumnezeu, prin Isus Cristos, n rugaciunile mele.
Dumnezeu este un Dumnezeu viu, iar noi am fost creati dupa
chipul Lui - destinati deci pentru viata. Isus nsusi spune n Ioan 14:19:
"...Eu traiesc, si voi veti trai." Dumnezeu a insuflat primului om
suflarea Lui de viata. De aceea este omul un suflet viu. Biblia afirma
ca acel prim om a trait n Paradis. Pe atunci, ntre Dumnezeu si om
exista o relatie de prietenie, un raport de demnitate si de pace.
Conform planului lui Dumnezeu, noi, oamenii, ar trebui sa traim n
lumea aceasta mpreuna cu El. Dumnezeu a spus omului: "Daca
asculti de porunca Mea, vei trai. Daca nsa nu asculti, vei muri."
Dumnezeu a creat deci omul, n primul rnd, pentru a avea
comuniune cu el. La nceput, ntr-adevar domnea o fericita armonie
ntre Creator si creatura. Dumnezeu comunica cu omul. La fel, si omul
comunica cu Dumnezeu. Omul trebuia sa-si mplineasca mandatul
ntr-un mod creativ si inventiv. Dumnezeu i poruncise: "Supuneti
pamntul!" (vezi Geneza 1:28). Viitorul trebuia faurit mpreuna cu
Dumnezeu si n ascultare de El.
Dumnezeu a creat omul pentru libertate, ntruct El nsusi este
liber si dispune de o vointa absolut libera. Biblia afirma n Psalmul
115:3: "Dumnezeul nostru este n cer, El face tot ce vrea". ntruct
omul a fost facut sa fie o reflectare a Chipului lui Dumnezeu, el a fost
nzestrat cu o vointa libera. Libertatea ascundea nsa si anumite
pericole. Omul detinnd o vointa libera avea doua posibilitati: el putea
sa asculte de Dumnezeu si sa traiasca n continuare n comuniune cu
El, sau putea, n schimb, sa i desconsidere porunca si sa-si urmeze
propriile cai. Adam s-a hotart pentru a doua varianta. El a ncercat sa-
si construiasca fara Dumnezeu o lume proprie. Astfel a pierit
Paradisul, gradina Edenului si odata cu ea comuniunea cu Dumnezeu,
ncepnd cu acea revolta a lui Adam mpotriva Creatorului sau, s-a
produs o adnca ruptura ntre Dumnezeu si om.
2. Marea decizie gresita a omului

Omul a nesocotit, pur si simplu, porunca lui Dumnezeu. El a vrut

sa ajunga ca Dumnezeu; a vrut sa-si puna lui nsusi coroana divinitatii
pe cap. nselat de Diavolul - "...Veti fi ca Dumnezeu..." (Geneza 3:5) -,
omul a ntins mna ca sa stapneasca de unul singur. Omul l-a crezut
pe Satan si si-a luat viitorul n propriile mini. Sa observam deci ce
anume a facut omul cu viitorul lui.
n fata "realizarilor" lui, omul din zilele noastre este mai mndru
dect a fost vreodata. La auzirea conceptelor de paradis sau gradina
a Edenului, omul luminat al secolului 20 nu face altceva dect sa
zmbeasca. Unde ramne nsa Dumnezeu? Dumnezeul multor oameni
ai zilelor noastre este stiinta. Cndva, chiar un om de stiinta a
exprimat aceasta n felul urmator: n filozofia despre lume si viata a
epocii nucleare nu mai ncape Dumnezeu." Omul modern nu-l poate
descoperi pe Dumnezeu nici prin microscop si nici prin telescop. La
fel. nici calatoriile omului n spatiul cosmic nu L-au putut localiza pe
Dumnezeu. Se trage deci fara ezitare concluzia: Dumnezeu nu exista.
Dar ce cstig are omul din toate "realizarile" lui? Ce cstig i-au
adus toate descoperirile de ordin stiintific? Cu siguranta, n zilele
noastre exista, de pilda, progrese nemaipomenite n domeniul
medicinii. n toate acestea nsa, omul se loveste n continuare de zidul
limitarilor lui: el este condamnat la moarte, n pofida a tot ceea ce se
cheama stiinta, neamul omenesc este dominat de moarte.
Moarte nu nseamna simplu ncetarea existentei omenesti.
Moarte nseamna despartire de Dumnezeu. Marea decizie gresita a
omului - rebeliunea acestuia mpotriva lui Dumnezeu - i-a pricinuit o
tripla moarte:
- moarte spirituala,
- moarte fizica,
- moarte eterna.
Chiar daca Biblia afirma ca Dumnezeu este Cel care a izgonit pe
om din gradina Edenului, ntr-un ogor blestemat (Geneza 3:23), nu
Dumnezeu, ci omul este vinovat de izolarea lui. nca nainte de
izgonirea lui, paradiziaca armonie dintre Creator si creatura, precum si
comuniunea dintre Dumnezeu si om fusesera distruse. Din pricina
neascultarii lui, omul si pierduse ncrederea n Dumnezeu si privea
nainte spre an viitor ntunecos si nesigur.
Marea decizie gresita a primului Om da batai de cap chiar si
omului zilelor noastre. ncepnd din acea zi, omul este stapnit de Cel
Rau.
nainte de moartea sa, Dietrich Bonhoeffer se ntreba: "A ajuns
oare omenirea la majorat? Ce sens mai are atunci razboiul? De ce si
mai foloseste omul capacitatile tehnice ntr-un mod att de schizoid -
pe de p parte, pentru a vindeca pe cei raniti, pe de alta parte, pentru a
distrage vieti? Cta violenta si cta nedreptate exista pe acest pamnt!
Atunci cnd observam de cte e n stare omul, ne vine greu sa
acceptam ca ar fi ajuns la majorat. Iata cteva exemple: De ce exista n
zilele noastre cercetatori care si dau toate silintele sa combata
cancerul, n timp ce alti oameni de stiinta se zbat pentru dezvoltarea n
continuare a armelor nucleare? De ce se produc n zilele noastre
surplusuri de gru sau de alte alimente, care vor fi apoi cufundate n
mari sau aruncate la gunoi, cu toate ca se cunoaste faptul ca milioane
de oameni sufera de foame. De ce ne straduim sa spargem zidul sonic,
n timp ce zidurile dintre rasele umane sau cele dintre generatii ramn
nesurpate? Am putea continua cu astfel de ntrebari. Fiecare ar dovedi
ct de paradoxal se comporta omul si ct de imatur este el. Omul
secolului 20 este capabil sa patrunda spatiul cosmic, dar problemele
propriului suflet nu si le poate rezolva. Cu toate ca omul se deplaseaza
ntr-un tempo alert pe caile cunoasterii creatiei, creatura se
ndeparteaza, de fapt, tot mai mult de Creatorul ei. Toata stradania
noastra de a patrunde dincolo, n spatiile infinite ale universului, nu ne
duce ctusi de putin mai aproape de Dumnezeu. Ceea ce omul ntelege
astazi prin progres nseamna de fapt o ndepartare pas cu pas de
Dumnezeu. Si ceea ce este mai trist e faptul ca cei mai multi nici
macar nu-si dau seama ca se afla ntr-un impas. Omul trece prin viata
singur si pierdut, fiind rob al marilor lui decizii gresite, strivit de
consecintele devastatoare ale acestora 3. Marea nrobire a omului

nselati de Satan, noi am ajuns sub influenta acestuia. Acea

libertate pe care Satan a oferit-o lui Adam a fost o himera. n loc de
libertate, omul a ajuns ntr-o dependenta de rob fata de Cel Rau.
"...Veti fi ca Dumnezeu...", l-a mintit Diavolul pe om, - iar acesta a
cazut n plasa minciunii lui.
nrobirea omului se reflecta cel mai bine la nivelul vietii
individului. Aspectele exterioare ale vietii noastre devin reflexia a
ceea ce exista n noi nsine. Iar pentru ca nu mai continuam sa ne
traim viata ca fiinte responsabile n fata lui Dumnezeu,
iresponsabilitatea caracterizeaza ntreaga noastra viata. Nu vrem sa
stim nimic despre standardele lui Dumnezeu. Ne-am faurit propriile
noastre standarde. Am desconsiderat limitele impuse de Dumnezeu
libertatii noastre si am devenit robi ai viciilor noastre. Placerile sunt
acelea care stabilesc principiile noastre de viata. Biblia afirma nsa n
Ioan 8:34 ca " oricine traieste n pacat, este rob al pacatului". Si
adevarul este ca noi n-am dori sa facem ceea ce este rau. Dar o forta
invizibila ne stapneste n asa masura, nct suntem obligati sa facem
ceea ce noi nsine urm si condamnam de multe ori. Suntem, pur si
simplu, luati prin surprindere. Trebuie sa recunoastem mpreuna cu
Pavel: "...Binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu
vreau sa-l fac, iaca ce fac!" (Romani 7:19, s.n.)
Marea nrobire a omului se reflecta mai ales n comportamentul
sau fata de aproapele, ntruct omul nu a mai vrut sa traiasca sub
jurisdictia lui Dumnezeu, a nceput sa duca o viata egoista. Deja la
Cain putem observa aceasta. Atunci cnd Dumnezeu l ntreaba de
semenul sau - de fratele lui -, Cain raspunde rece si calculat: "Sunt eu
pazitorul fratelui meu?" (Geneza 4:9). Omul egoist este interesat doar
de sine nsusi si de propriile lui avantaje. Daca e sa fim sinceri fata de
noi nsine, trebuie sa recunoastem faptul ca toti suntem egoisti. Omul
este mistuit de patima Eu-lui. Acesta este motivul pentru care exista
atta minciuna si nselaciune, dusmanie, nesinceritate, neatentie, lipsa
de mila, de fidelitate si de pace ntre oameni. Important este ca
dorintele si poftele noastre sa fie satisfacute. Toate celelalte -
incluzndu-l pe cel de lnga noi - nu conteaza. Iar lucrul acesta
caracterizeaza ntreaga omenire. Biblia spune n Romani 3:22-23:
"...Nu este nici o deosebire. Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de
slava lui Dumnezeu."
Marea nrobire a omului se poate vedea nu doar n relatia dintre
indivizi, ci si n relatia dintre natiuni. Oare nu ne-am ntrebat deja cu
totii de ce anume exista atta nedreptate pe pamnt? De ce exista
attea razboaie si atta suferinta? De ce sunt bogatia si saracia
mpartite att de nedrept? De ce trebuie milioane de oameni sa sufere
de foame? De ce, de ce?
Noi, oamenii, suntem cu totii pacatosi, de aceea actionam n mod
nedrept. Si n privinta aceasta. Biblia ne spune adevarul: "Nu este nici
un om neprihanit, nici unul macar" (Romani 3:10). Acesta este deci
motivul pentru care un popor asupreste pe celalalt si l exploateaza cu
nerusinare, motivul pentru care oamenii se mint si se nseala reciproc.
Simplul fapt ca ne punem mereu aceste "De ce?" -uri este dovada
neputintei si a nrobirii noastre de catre Satan. nsa aceasta
neputincioasa dependenta de Cel Rau nu ne scuteste de vinovatie.
Faptul ca suntem legati cu lanturile Celui Rau vorbeste, n ultima
instanta, de propria noastra decizie. Noi nsine suntem responsabili
pentru toata nedreptatea. Nu putem pune vina pe altii, pe societate si
nici macar pe "circumstante". Cel mai putin l putem face vinovat pe
Dumnezeu pentru nefericirea noastra. Omul s-a pus singur sub
dominatia lui Satan si, de-acum, vointa lui este sub influenta lui. Omul
nu s-a opus acestei nrobiri, de aceea, el este responsabil pentru
actiunile lui. Stricaciunea omenirii a fost adusa de nsasi mna omului.
Nu Dumnezeu este cel vinovat, ci omul cu egoismul sau fara margini.
El a vrut sa fie ca Dumnezeu si a vrut sa stapneasca lumea. Urmarile
egoismului sau si ale dorintei sale de putere sunt fatale. Datorita
faptelor sale iresponsabile, fortele Celui Rau sunt pretutindeni
dezlantuite. Noi vrem sa cercetam sufletul omenesc, sa-l vindecam,
sa-l eliberam de orice temeri. Cu toate acestea, n societatea de astazi,
nevrozele sunt normalul vietii cotidiene. Conform statisticii exista
astazi n RFG - de pilda - 20 milioane de bolnavi psihic, ceea ce
nseamna ca fiecare a treia persoana ar avea nevoie de un tratament
psihoterapie.
Situatia noastra se nrautateste si mai mult prin faptul ca ne
macina o permanenta cautare a rostului vietii. Alergam de la o munca
la alta, pna la epuizare totala -, iar n final tot nu gasim reala
multumire sau mplinire. De cte ori nu auzim la nmormntari: "Viata
lui a fost truda si durere". De fapt s-ar putea spune: "Alerga de la un
lucru fara sens la altul - ntr-o permanenta cautare a rostului vietii."
Poetul norvegian Henrik Ibsen (1828-1906) a afirmat odata: "Abia
dupa ce am murit ne cam seama ca de fapt noi nici nu am trait." Sa
aiba oare dreptate Ludwig Buechner atunci cnd afirma: "Omul nu
pretuieste mai mult dect ceea ce mannca"? Daca asa stau lucrurile,
atunci cu adevarat viata noastra nu are nici un rost.
4. Marea eliberare a omului

Cu toate ca omul s-a abatut de la porunca lui Dumne-zeu,

Dumnezeu nu l-a lasat n plasa neascultarii lui. L-a trimis pe propriul
Sau Fiu, pe Isus Cristos, sa coboare n mijlocul existentei noastre
umane, pentru a ne ridica, pentru a ne arata calea de rentoarcere la
Dumnezeu. Cristos a acceptat voia Tatalui Sau si a venit sa locuiasca
printre noi si sa moara pentru noi; El a venit ca sa ne elibereze din
ghearele Celui care ne-a nselat, pentru ca astfel noi sa traim! n 1 Ioan
3:8 citim: "...Fiul lui Dum-nezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile
diavolului." Acesta este extraordinarul adevar al Evangheliei. Isus ne
elibereaza pentru a gusta adevarata viata. Isus a venit pentru a aduce
pe om napoi la Dumnezeu, pentru a restabili armonia dintre Creator si
creatura. Isus nsusi a afirmat: "Eu sunt calea, adevarul si viata.
Nimeni nu vine la Tatal dect prin Mine" (Ioan 14:6). Si deoarece Isus
este nu doar calea, ci si viata, El poate sa ne dea si noua adevarata
viata. El ofera o noua dimensiune existentei noastre. Biblia spune n
Ioan 8:36: "Daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi." Isus
Cristos vrea sa ne elibereze de orice ncatusare. El ne poate elibera din
robia Satanei. Dar El ne poate elibera si de o atitudine egoista, si chiar
si de patimile si viciile noastre. Singur Isus ne poate duce la o viata
complet noua, la o viata cu sens. Isus rupe lantul egocentrismului cu
care suntem legati si ne reda libertatea de a trai pentru altii. Prin
oameni eliberati, Isus poate schimba si poate nnoi orice relatie dintre
oameni. Este nsa chiar mai important faptul ca Isus poate restabili
comuniunea noastra cu Dumnezeu. Prin intrarea ntr-o relatie
personala cu Dumnezeu, fiecare dintre noi are posibilitatea de a
dobndi iertare pentru trecutul lui, pace pentru prezentul lui si o
extraordinara nadejde pentru viitorul lui. Cristos ne trezeste din
moartea spirituala, punndu-ne din nou n relatie cu Dumnezeu. Isus
spune n Ioan 11:25-26: "...Eu sunt nvierea si viata. Cine crede n
Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste, si crede n
Mine, nu va muri niciodata..." (s.n.). Cristos ne scapa de moartea
eterna si ne duce spre o viata eterna. El a promis: "...Ma voi ntoarce si
va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi" (Ioan 14:3).
Dndu-I voie lui Isus Cristos sa ne cucereasca sufletul, adica,
acceptndu-L pe El ca Domn si Rascumparator al nostru, ni se ofera
posibilitatea de a ncepe o viata cu totul noua. Devenim cu adevarat
oameni doar prin Isus Cristos. Doar prin El capata sens viata noastra.
Noi am fost creati pentru comuniune cu Dumnezeu si am primit viata
pentru a-L sluji pe El. Intrnd ntr-o relatie eterna cu Dumnezeu -o
relatie care ncepe deja aici pe pamnt n clipa n care ntr-un mod
constient l primim pe Isus Cristos ca Stapn al vietii noastre - am
descoperit adevaratul sens al vietii: traim ca sa-L slujim pe Dumnezeu.
Biblia precizeaza n Ioan 1:12: "...Tuturor celor ce L-au primit,
adica celor ce cred n Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai
lui Dumnezeu". Cum anume se poate ntmpla aceasta? Cum anume l
poate cineva primi pe Isus? De fapt, ce trebuie sa fac pentru ca El sa
devina Domnul si Mntuitorul meu?
- Trebuie sa recunosc ca, n ochii lui Dumnezeu, am pacatuit si,
de aceea, sunt despartit de El (Romani 3:23).
- Trebuie sa recunosc ca prin puterile mele nu pot scapa din acest
impas. Dumnezeu este Cel care mi ofera eliberare prin Isus Cristos
(Efeseni 2:8-9).
- n final, trebuie sa l primesc pe Domnul Isus n viata mea,
rugndu-L sa intre n ea. n Apocalipsa 3:20 citim: "Iata Eu stau la usa,
si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi
cina cu el, si el cu Mine" (s.n.). Decizia mea de a crede n Domnul
Isus trebuie sa fie constienta si deliberata. Pavel i-a spus temnicerului
din Filipi: "Crede n Domnul Isus, si vei fi mntuit tu si casa ta"
(Faptele Apostolilor 16:31).
Nu trebuie sa uitam ca asa dupa cum setea noastra nu este
astmparata n mod automat prin faptul ca stim formula chimica a apei,
ci apa trebuie bauta pentru ca setea sa fie astmparata, tot asa Cristos
trebuie primit pentru ca noi sa gustam adevarata viata.
5. Cum gasesc sensul vietii?

"Isus Cristos este acelasi ieri si azi si n veci!" (Evrei 13:8).

n vremurile noastre putem constata n rndul tinerilor trei mari
curente. n primul rnd, exista tineri care ar ncerca sa opreasca ntr-un
oarecare mod cursul lumii, pentru a putea evada din ea. Pentru a fugi
de realitatea vietii lor lipsite de sens, acestia ncearca sa sparga
monotonia vietii cotidiene prin droguri, alcool, sex sau ocultism.
n al doilea rnd, exista o categorie de tineri, care vor sa schimbe
ntr-un mod hotartor lumea, prin diverse ideologii, radicalism sau
idealism si nu putini sunt aceia care se angajeaza pe aceasta directie de
mers. Ei nsa trec cu vederea un fapt esential, anume ca fara oameni
nnoiti nu exista o societate nnoita.
n al treilea rnd, exista tineri care, aflati n mijlocul framntarilor
si nemultumirilor vietii, au fost apucati de Cristos. El le schimba si le
nnoieste viata si relatiile ntr-un mod radical, aseznd-o pe o temelie
solida, pe temelia care se numeste Isus Cristos - Cel care este acelasi
ieri, azi si n veci. Astfel, viitorul lor devine sigur. Ei nu mai sunt
purtati de val ncoace si ncolo, fara sens, prin viata aceasta. Au o
noua tinta - un scop etern. Pentru ca sa ne putem aseza viata pe aceasta
temelie neclintita, este important sa ntelegem cine anume este Isus
Cristos. Sunt bucuros ca n multe locuri se vorbeste despre Isus. Si
este extraordinar sa vezi ca n zilele noastre se nmulteste pe plan
mondial numarul acelor tineri care l pun pe El ca baza a vietii lor, al
acelora care au putut experimenta ei nsisi ca aceasta temelie nu se
clatina si ca Isus Cristos poate influenta ntr-un mod decisiv viata lor.
Daca e sa ne asezam viata pe temelia care este Isus, trebuie sa stim cu
cine avem de-a face. As dori sa pun deci o ntrebare: Cine este Isus
Cristos, Cel care a fost, este si va fi n veci?

El este acel Isus istoric

El este acel Isus despre care a scris istoricul roman Josephus. El
este acel Isus despre care ne relateaza Biblia ca s-a nascut n Betleem
si ca a crescut n Nazaret. El este acel Isus care la vrsta de 12 ani a
stat n Templu si care si-a nceput lucrarea publica la vrsta de 30 de
ani. El este una si aceeasi persoana cu acel Isus care atunci i-a ajutat
pe saraci, care le-a dat pine sa mannce. El este acel Isus care a redat
orbilor vederea si a vindecat leprosii. El este acel Isus care a vindecat
slabanogii - precum ne atesta Biblia. El este acel Isus care ne-a adus
Vestea Buna, extraordinara veste ca Dumnezeu nca ne iubeste! El ne
iubeste att de mult, nct Si-a dat propriul Fiu la moarte, lasndu-L sa
Se stinga pe o cruce, pentru ca noi sa putem veni din nou la o relatie
cu El. El este acel Isus care a nvatat cu putere pe cei care l ascultau:
"Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvntati pe cei ce va blestema, faceti
bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va
prigonesc..." (Matei 5:44). Era o nvatatura care avea putere de
convingere, o nvatatura cu totul deosebita de cea a carturarilor si
fariseilor vremii respective. El este acel Isus care ura orice forme de
evlavie fatarnice si lipsite de continut. El este acel Isus care a putut sa
linisteasca valurile marii. El este acela care trebuia doar sa spuna un
cuvnt si natura ntreaga l asculta, iar stapnirile ntunericului se
plecau naintea Lui. Totodata El este acela care detine si astazi aceeasi
putere ca si atunci. El este acel Isus ale carui cuvinte si nvatatura
ofera si astazi viata! El este acel Isus care poate lua si acum viciul
patimasului. El este acel Isus care doreste sa ne strige n urechi faptul
ca odata cu venirea Lui a nceput anul de ndurare al Domnului,
anul de iertare si dragoste venite de la El. El este acel Isus pe care si
astazi nenumarati tineri si batrni si recladesc viata. Pe acest Isus L-
am pus si eu ca temelie a vietii, stiind ca El a fost, este si ramne
acelasi n veci.

EI este Fiul lui Dumnezeu

Isus este nsusi Dumnezeu. Nu ntruparea a fost nceputul Sau. El
este din vesnicii. De aceea poate fi o temelie care nu se clatina.
Dumnezeu nsusi l-a ntarit. Domnul domnilor si mparatul mparatilor,
Domnul ostirilor a pus aceasta temelie. Si "nimeni nu poate pune o
alta temelie dect cea care a fost pusa, si care este Isus Cristos" (1
Corinteni 3:11). A fost pusa deja aceasta temelie si n viata ta? Stai tu
pe ea?
Isus este n acelasi timp om si Dumnezeu, n aceeasi persoana -
Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru a devenit evident la botezul Lui,
atunci cnd s-a auzit glasul care spunea: "Acesta este Fiul Meu prea
iubit, n care mi gasesc placerea" (Matei 3:17). Dumnezeu nsusi
vorbea astfel despre El. La fel s-a ntmplat si pe Muntele schimbarii
la fata. Acelasi glas divin a spus despre Isus: "Acesta este Fiul Meu
prea iubit, n care mi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!" (Matei
17:5). Isus nsusi afirma despre Sine: "Eu si Tatal una suntem" (Ioan
10:30). Isus nsusi afirma despre Sine: "Cine M-a vazut pe Mine, a
vazut pe Tatal" (Ioan 14:9). Atunci cnd unul dintre ucenici L-a rugat:
"...Arata-ne pe Tatal", Isus i-a raspuns: "De atta vreme sunt cu voi, si
nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal..."
(Ioan 14:8-9). Pentru noi, oamenii, Dumnezeu este o notiune abstracta.
De aceea, El ni S-a revelat n Isus Cristos. La Dumnezeu nu stim cum
sa ne raportam, dar pe Isus. omul L-a putut privi, pipai si auzi. Odata
cnd Isus Si-a ntrebat ucenicii ce parere au, cine este El, Petru I-a
raspuns curajos: "Doamne...Tu ai cuvintele vietii vecinice. Si noi am
crezut, si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Cristosul...", "...Fiul
Dumnezeului celui viu!" (Ioan 6:68-69; Matei 16:16). Iar Toma,
ngenunchind n fata Lui a exclamat: "...Domnul meu si Dumnezeul
meu!" (Ioan 20:28). Isus a acceptat aceste marturii ale ucenicilor Sai,
spunndu-i lui Petru: "...Nu carnea si sngele (nu un om) ti-a
descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este n ceruri" (Matei
16:17). Vazndu-L pe Isus cum se ruga pna si de pe cruce pentru
dusmanii Sai, chiar si un sutas pagn a trebuit sa marturiseasca: "Cu
adevarat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!" (Matei 27:54). Ai fost
vreodata coplesit de uimire n fata Lui? Ai ajuns vreodata sa te
gndesti la Cel care a fost, este si va fi si meditnd sa exclami:
"Domnul meu si Dumnezeul meu!"? Iar daca ai facut-o, ai facut-o
oare doar de pe buze sau cu toata inima ta? Ai spus oare cu ntreaga ta
fiinta: Vreau ca Isus sa fie si sa ramna Domnul si Dumnezeul meu,
Lui vreau sa ma dedic, pentru viata aceasta si pentru ntreaga vesnicie?
"Cu adevarat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu", a exclamat acel sutas
pagn. Privindu-L pe Isus, el a fost miscat, a fost coplesit. Ai fost si tu
att de coplesit de El nct sa poti marturisi acelasi lucru? Esti tu
dispus sa l urmezi, indiferent ce te-ar costa aceasta? Da-ul nostru ar
trebui sa fie valabil nu doar acasa, pe ascuns - n suflet -, ci si printre
vecini, n familiile noastre, la serviciu. Odata asezati pe acest
fundament, trebuie sa avem curajul sa marturisim fara teama ca Isus
este acelasi, ieri, azi si n veci.

El este Mntuitorul crucificat

Atunci cnd S-a nascut, El a fost numit Isus: "...i vei pune
numele Isus, pentru ca El va mntui pe poporul Lui de pacatele sale";
astfel i-a vorbit ngerul Mariei (Matei 1:21). Astazi, pe multi oameni i
caracterizeaza o adnca nemultumire, un vid launtric, un gol sufletesc.
Ei cauta sensul vietii. n Germania, de pilda, exista nca si acum
60.000 de tineri sub 25 de ani, stapniti de patima drogurilor,
incapabili de a munci. Ei ncearca sa-si mascheze golul sufletesc si se
straduiesc sa gaseasca un sens vietii. Un magazin de publicitate
semnaleaza ca 20 milioane de nemti sunt periclitati de consumul n
exces al alcoolului. Directorul centrului de recuperare din Hamm a
celor dependenti de droguri si de alcool a spus odata: "Alcoolul a
devenit drogul numarul unu chiar si pentru tineri." Este cea mai mare
problema sociala de ordin medical. Astazi, avem deja circa 1,5-1,8
milioane de alcoolici. Numarul celor dependenti de alcool creste n
rndul adolescentilor (12, 13, 14 ani). Motivele pentru care attia
adolescenti si tineri ntre vrsta de 20-30 ani recurg la alcool sunt
nemultumire, tensiuni interioare, un gol sufletesc, neacceptare de sine,
depresie, lipsa bucuriei de a trai, relatii de familie sfarmate, socul
confruntarii cu realitatea, conflicte sociale, mnie, rusine, singuratate,
complexe, nevoia de semnificatie nemplinita, incapacitatea de a iubi
etc. Este o constatare trista si nspaimntatoare. Altii, n schimb, stnd
cu teama naintea vietii, recurg la ghicitorii, pentru a-si afla viitorul. O
revista - de pilda - relateaza despre explozia unei miscari oculte.
Astazi se vorbeste despre o ntreaga renastere oculta. Lund n calcul
doar pe vorbitorii limbii germane, nu mai putini de 30 milioane de
oameni si comanda horoscopul. n RFG exista 85.000 vrajitori,
cititori n carti, cititori n palma, ghicitori si alti diversi exponenti ai
superstitiilor, persoane nregistrate ca platind impozit pentru aceasta.
ntr-un comunicat televizat s-a afirmat faptul ca 20 milioane de nemti
se afla sub tratament psihoterapic. Astazi, cele mai multe confesari
suna cam asa: "Din totdeauna mi-am cautat un om n care sa pot avea
ncredere, nsa de fiecare data am fost nselat". O agentie de stiri a
afirmat faptul ca ncepnd din 1969 numarul sinuciderilor n rndul
tinerilor ntre 15-25 ani a crescut cu mai bine de 40%. Motivele sunt
multiple: grijurile vietii, teama pentru viitor, slabirea capacitatii de
munca si multe altele. Exista oare vreun raspuns, vreun ajutor n
aceasta privinta? Isus ne asigura: "V-am spus aceste lucruri ca sa aveti
pace n Mine. n lume veti avea necazuri; dar ndrazniti, Eu am biruit
lumea" (Ioan 16:33). Prin moartea Sa de pe cruce, El a nvins pacatul,
a platit datoria noastra. Nu trebuie sa ne mai refulam vinovatia. Putem
fi eliberati de ea, aducnd toate esecurile, toate problemele si toata
teama noastra naintea lui Isus, marturisindu-I-le si dndu-I-le Lui -
prin rugaciune. Multi oameni sunt n zilele noastre n cautarea
sensului vietii, a unei paci launtrice adevarate, a bucuriei, a fericirii si
a securitatii. Pe toate acestea omul le-a pierdut din clipa n care a fost
despartit de Dumnezeu prin pacat.
Exista o accentuata ncercare de a suprima conceptele de pacat si
vinovatie. Nu cu mult timp n urma, la o ora de religie, profesorul de
religie ne-a spus: "Stiti... pacat, pacatos si vinovatie ...acestea sunt
concepte care ar trebui sterse; n ziua de azi, ele oricum nu mai sunt
ntelese de tineri." nsa atunci cnd am ntrebat tinerii daca stiu ce
anume nseamna un vinovat, ei au raspuns: "Desigur ca stim. O stim
nca de la regulile de circulatie rutiera. Cunoastem foarte bine ce
nseamna sa te faci vinovat de ncalcarea regulilor de circulatie.
Cunoastem nsa si ceilalti vinovati, pacatosii despre care vorbeste
Biblia, numai ca - si acest lucru a fost spus corect - nu vrem sa
admitem faptul ca suntem pacatosi, cu toate ca suntem convinsi de
aceasta." La un asemenea raspuns nu s-ar fi asteptat profesorul de
religie. El nu avusese curajul sa vorbeasca despre pacat si vinovatie,
nsa cum am putea vorbi despre maretia solutiei lui Dumnezeu n Isus,
daca nu admitem faptul ca omul s-a facut vinovat de ruperea relatiei
lui cu Dumnezeu si faptul ca pacatul sta de-acum ascuns n sufletul
fiecaruia dintre noi. Isus a fost rastignii pentru ca, ispasind vina
noastra, sa ne faca neprihaniti naintea lui Dumnezeu si astfel sa faca
din nou posibila relatia cu Dumnezeu. Isus vrea sa ne scape de aceasta
vina si sa ne elibereze de noi nsine. El doreste sa ne smulga din robia
legaturilor noastre. El nsusi doreste sa fie izvorul fericirii noastre.
Dragii mei prieteni, de fapt abia n ultimele luni am nteles cu adevarat
ca Isus nu doar ca vrea sa ne faca fericiti, ci El nsusi este izvorul
fericirii, adica fericirea sta n El nsusi. De aceea poate spune Cuvntul
lui Dumnezeu: "Bucuria Domnului este taria voastra" (Neemia 8:10).
Acest Isus nu ne dezamageste. Am experimentat-o n propria mea
viata. Isus a purtat pacatul lunii ntregi. "Iata Mielul lui Dumnezeu,
care ridica pacatul lumii!" - a exclamat Ioan Botezatorul (Ioan 1:29).
Daca Isus a purtat pacatul lumii, nseamna ca El a purtat si pacatul tau
si pacatul meu. Aceasta nseamna nsa ca El a purtat att pacatele de
ieri ct si pe cele de azi si pe cele de mine, pe cele despre care noi
astazi nca nici nu stim nimic. Chiar daca ne praste Acuzatorul nostru
- Satan -, chiar daca ne chinuie constiinta si credem de multe ori ca
pentru noi nu mai exista scapare: zapisul cu poruncile lui, care statea
mpotriva noastra si ne era potrivnic, a fost nimicit pe crucea de la
Golgota (Coloseni 2:14). Isus Cristos, Cel care n-a cunoscut pacat, a
fost facut pacat, pentru noi (2 Corinteni 5:21) -, de aceea este El
neprihanirea noastra, o neprihanire valabila naintea lui Dumnezeu. De
ce am avea mai mare nevoie, dect de o completa eliberare de
vinovatie si pacat si ce ar putea fi mai urgent pentru noi, dect o
rascumparare de toata nelegiuirea din viata noastra. El este dreptatea si
neprihanirea noastra. "Dreptatea Ta si sngele sfnt,/ Haina de glorie
mi sunt" - spun cuvintele unei cntari. Sngele lui Cristos a devenit
pentru mine nu doar haina de duminica, ci si una de toate zilele - a
devenit chiar haina mea de lucru. Astfel putem spune ca El Si-a dat
sngele pentru orice pacat - pentru cel savrsit ieri, sau azi, ct si
pentru cel care ne va dobor mine (1 Ioan 1:7). Dumnezeu doreste ca
tuturor oamenilor sa li se spuna Vestea Buna - pentru ca toti oamenii
sa auda marea veste aducatoare de fericire si eliberare. Tocmai pentru
aceasta este datoria fiecaruia care a gustat eliberarea sa spuna si altora
despre extraordinara veste, sa o marturiseasca - la serviciu, acasa sau
printre vecini. Sa marturiseasca deschis si sincer: Isus este Domnul si
Dumnezeul meu. El este Cel vesnic, Cel imuabil: Cel care a fost, este
si va fi.

Isus este Biruitorul pacatului, al iadului, al mortii si al diavolului

Daca ne asezam picioarele pe aceasta temelie nu nseamna ca noi
am si ncetat sa pacatuim. Vechiul Adam - natura noastra umana - nu
devine sfnt, el continua sa fie ispitit si, nu de putine ori, biruit de
pacat. nsa Isus a dat o lovitura de gratie pacatului. Unde ti este
boldul, moarte, unde ti este biruinta, locuinta a mortilor? Efectul
pacatului este moartea. Boldul mortii sau acul cu venin al mortii este
pacatul. Toti oamenii trebuie sa moara, pentru ca toti - si aici nu exista
exceptie - au pacatuit, nsa nu moartea va avea ultimul cuvnt. Puterea
lui Dumnezeu, extraordinara Sa putere creatoare, care a strigat n
haosul nceputului: Sa fie... si...a fost", a strigat si la mormntul din
Betania: "Lazare, vino afara!". Si Lazar a iesit afara, cu toate ca fusese
mort de patru zile si mirosea greu. Aceeasi putere creatoare a lui
Dumnezeu l-a strigat si Fiului n dimineata nvierii: "Isuse, scoala-te!";
si incredibilul s-a mplinit: Isus a parasit odata pentru totdeauna
mparatia mortii. Aceasta putere creatoare a lui Dumnezeu vrea s-o
puna Isus n viata noastra, prin Duhul Sau. Romani 8:11 precizeaza:
"...Daca Duhul Celui ce a nviat pe Isus dintre cei morti locuieste n
voi, Cel ce a nviat pe Cristos Isus din morti, va nvia si trupurile
voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste n voi." Isus
Cristos este acelasi, ieri azi si n veci. Puterea Lui a fost si ramne
aceeasi, ieri, astazi si n vecii vecilor. Diavolul a fost nvins, Sarpelui
i-a fost zdrobit capul; iar Isus vrea sa ne faca parte si noua de biruinta
Lui asupra lui Satan si asupra pacatului.

El este Domnul nviat din morti

Isus a murit, dar El nu a ramas n mormnt. Daca Isus nu ar fi
nviat, toata jertfa sa ar fi ramas fara sens. Moartea si nvierea Lui
mpreuna alcatuiesc coloana vertebrala a credintei crestine. Daca nu ar
fi nviat, El nu ar putea fi mine acelasi care a fost si ieri. Iar noi nu
am putea avea o nadejde vie - o nadejde care sa ne slujeasca nu numai
n viata, ci si n fata mortii. nsa El a nviat! Mormntul nu L-a putut
tine! El traieste nu doar n mintea ucenicilor Sai, nu doar n ideile
bisericilor Sale; Mormntul este gol; El a nviat cu adevarat! Asa
stnd lucrurile, putem declara cu toata convingerea ca noi nsine vom
nvia (Citeste 1 Corinteni 15:1-58.). Mormntul si moartea nu ne vor
putea tine, caci Isus Cristos traieste. Iar El a promis: "Eu traiesc, si voi
veti trai" (Ioan 14:19). Aceasta putere a nvierii Lui vrea sa ne-o dea
nu doar pentru duminica dimineata. El vrea sa ne-o dea pentru viata de
toate zilele, n mijlocul problemelor care se ivesc la scoala, n mijlocul
problemelor de convietuire cu semenii, n mijlocul problemelor de
casnicie. Nici n-as putea enumera aici toata influenta pe care o poate
avea si pe care o chiar are faptul ca l ai pe Isus ca temelie a vietii tale.
Viata se ordoneaza dupa standarde cu totul noi, iar El ne da forta de a
putea trai o viata pe masura lor.
El ne ajuta sa ramnem statornici n dragoste, pentru ca dragostea
nsasi este lucrata n noi de Dumnezeu, l vom putea iubi chiar si pe
acel coleg de serviciu care este un adevarat focar de rautate si cu care
nu poti ntreprinde nimic. Puterea lui Isus face posibila convietuirea n
pace dintre copii si parinti, dintre parinti si copii, dintre elevi si
nvatatori si dintre nvatatori si elevi. Dispunem de-acum de o noua
Sursa de putere, care ne ajuta sa i suferim pe altii; ba mai mult, am
aflat acel Izvor care ne da o putere sa i privim pe altii chiar mai
presus de noi nsine - si aceasta n toate domeniile vietii, chiar si n
casnicie. Astfel, viata de casnicie va fi traita iertnd, si nu acuzndu-
ne unul pe altul. La fel cum mie mi s-a iertat, de acum l pot si eu ierta
pe semenul meu, pe partenerul meu. Aceasta stabileste n viata de
casnicie standarde noi. n zilele noastre, credinciosia n casnicie nu
mai ocupa un loc de cinste. n majoritatea cazurilor, relatia de familie
se afla ntr-o criza acuta. Cine lasa nsa pe Cristos sa domneasca n
viata lui, acela va primi putere de a fi cinstit, inclusiv n casnicie. Prin
Cristos, el dobndeste nu numai curajul de a ncepe o casnicie, ci si
curajul si puterea de a ramne credincios partenerului sau, pna la
moarte. Cine l cunoaste pe Isus si puterea nvierii Lui, acela va avea
puterea de a scapa de lacomia de avere - de ceea ce de multe ori ne
fura perspectiva vesniciei. Nu arareori sunt oamenii legati de aceste
lucruri pamntesti, cu toate ca n doar ctiva ani trebuie sa le parasim.
Deci ceea ce agonisim pe pamnt nu poate constitui acea temelie pe
care sa ne putem cladi vesnicia.

El este Domnul, care va reveni

Cu toate ca o viata traita n aceasta lume mpreuna cu Cristos este deja
schimbata si frumoasa, crestinul priveste totusi dincolo de ea, caci
marea parte a splendorilor vietii sunt nca naintea lui. O asemenea
viata se merita traita, chiar daca nu ntotdeauna te afli deasupra norilor.
Cristos este gata sa ne treaca prin nori si prin necazuri dincolo de
acestea. Pentru ca sa nu existe nici o nentelegere: problemele nu vor
disparea toate, atunci cnd l urmam pe Isus, dimpotriva; poate se vor
adauga mai multe la ele, pentru ca avem de-a face cu o lume care nu
are aceasta temelie, ci dimpotriva, de cele mai multe ori o respinge si
o ataca cu vehementa, nsa noi stim ca Isus va reveni, dupa cum ne-a
promis-o El nsusi: n casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-
ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce
Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi ntoarce si va voi lua cu
Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi" (Ioan 14:2-3). Isus S-a dus
sa ne pregateasca un loc. Acesta este planul lui Dumnezeu pentru toti
aceia care si-au cladit viata pe Cristos. Ei au nteles faptul ca dorinta
lui Dumnezeu este sa aiba comuniune cu ei, si aceasta pentru o
vesnicie ntreaga. Pavel a trait n baza aceleiasi convingeri. Iata ce
scrie el tesalonicenilor: "Caci nsusi Domnul, cu un strigat, cu glasul
unui arhanghel si cu trmbita lui Dumnezeu, Se va pogon din cer, si
nti vor nvia cei morti n Cristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi ramas,
vom fi rapiti toti mpreuna cu ei, n nori, ca sa ntmpinam pe Domnul
n vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mngiati-va dar
unii pe altii cu aceste cuvinte" (1 Tesaloniceni 4:16-18). Isus Cristos
ramne acelasi, ieri azi si n veci. El sta naintea usii inimii noastre. El
asteapta ca noi sa I-o deschidem. n Apocalipsa 3:20 citim: "Iata Eu
stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi
intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine." Isus a schimbat viata multor
tineri si chiar a multor vrstnici. El o poate schimba si pe a ta; El este
Izvorul vietii.
Isus da vietii noastre o noua orientare, un nou tel, o noua directie.
Ne daruieste o viata care se merita traita, acum si n vesnicie. El ne
readuce la scopul pentru care am fost destinati sa traim ca oameni,
mpacndu-ne cu Dumnezeu-Tatal. Prin Isus, viata ta capata sens; de
aceea, lasa ca El sa-ti determine toate aspectele vietii.
Tineretul este cel mai scump bun al societatii umane. nsa tocmai
acest bun este att de putin apreciat si att de putin ndrumat, prin
exemple pozitive, fiind de multe ori nteles si tratat gresit.
Ce fel de mediu este acela n care sunt obligati tinerii de azi sa
creasca si ce fel de cultura primesc ei? Pretutindeni i pndesc ispitele.
Parinti lipsiti de orice responsabilitate si abandoneaza pur si simplu
copiii, neoferindu-le nici standarde de viata si nici ajutor. Desi fiecare
familie a plecat la drum cu o multime de intentii bune, pna la urma
toate s-au necat n materialism. Casnicii desfacute, sfatuitori deseori
fara o directie clara, imagini neclare despre moralitate si Dumnezeu,
coruptie de la cei de jos pna la cei aflati n cele mai nalte pozitii, o
atmosfera politica exploziva, razboaie etc. Toate acestea sunt urmarile
groaznice ale unei lumi care s-a desprins n mod constient de
Dumnezeu. Unde mai exista o cale clara, o cale care sa dea sens vietii?
Exista un singur raspuns la aceasta ntrebare. Raspunsul se afla n Isus
Cristos, care este acelasi ieri, azi si n veci. Cel care-L primeste pe
Cristos va gasi n El mai mult dect o oglinda n care sa-si priveasca
viata cu toate falimentele ei; va gasi n El solutia salvatoare - sensul
vietii; va gasi n El puterea de a scapa de deznadejde, puterea de a trai
cu adevarat. Biografie

Martin Homann, evanghelist

 Provine din Nordhein-Westfalen. Nascut n 1940, s-a casatorit,
are trei copii. Ca profesie este desenator tehnic. S-a pregatit ca
misionar la Scoala Biblica Bergstrasse din Hessen. A ajuns la o
credinta vie n Isus Cristos n 1957, cu ocazia unei evanghelizari
denumite TINERETUL PENTRU CRISTOS (Jugend fr Christus).
ncepnd din 1962, tine evanghelizari n multe orase din Germania.
Organizeaza turnee n tara si n strainatate: n Anglia, Elvetia, Austria,
Iugoslavia, Ungaria, SUA., Israel, Brazilia si Romnia. ncepnd din
1972 este conducatorul Societatii Misionare TINERETUL PENTRU
CRISTOS, a Uniunii Evanghelice germane cu sediul n D-6109
Muhltal, C.P. 1180, Am Klingenteich 16.