Curs Anul IV /Sem I Farmacie - Chimia şi Igiena mediului şi alimentului

Titular Curs – Conf. univ. dr. Buşuricu Florica

CURS 8
IMPORTANŢA SUCURILOR DIGESTIVE ÎN DIGESTIE

DIGESTIA
- reprezintă totalitatea proceselor mecanice, chimice şi biochimice prin care hrana este
transformată în substanţe ce pot fi absorbite de orgaism;
- digestia are loc sub influenţa sucurilor digestive la nivelul tractului gastrointestinal.

1. SALIVA
Digestia bucală
Saliva conţine α –amilază care, din punct de vedere cantitativ este importantă deoarece
reprezintă 40-50% dintre proteinele salivare. Este o enzima căreia i se datorează începerea
digestiei amidonului în cavitatea bucală prin hidroliza legăturilor α -1,4-glicozidice. După cum s-
a amintit anterior, hidroliza continuă în bolul alimentar şi în stomac în ciuda pH-ului nefavorabil.

2. SUCUL GASTRIC – reprezinţă o secreţie a stomacului

Anatomia stomacului şi reglarea secreţiei gastrice
- stomacul este segmentul digestiv dilatat, în forma de J, situat între esofagul abdominal
(prin intermediul canalului cardia) şi duoden (prin intermediul canalului piloric);
- stomacul are 2 funcţii:
-funcţia secretorie → elaborare de suc gastric
-funcţia motorie ce constă în mişcări imprimate pereţilor stomacului (mişcări
peristaltice şi mişcări tonice) ce duce la amestecarea alimentelor cu sucul gastric,
încât bolul alimentar format este evacuat în duoden.
Reglarea secretiei gastrice se face
- prin mecanism reflex (la nivelul centrilor nervoşi)
- prin mecanism umoral → hormonal

Principalii agenti biochimici de reglare sunt:

- gastrina → stimulează secreţia de pepsină
- histamina → stimulent puternic al secretiei de HCl
- acetilcolina → mediator în secreţia sucului gastric, stimulând direct celulele
pariétale, eliberare de gastrină, precum şi secretarea de factor intrinsec.
- prostaglandinele → înhibă secreţia de suc gastric; creşte rezistenţa barierei
mucoasei gastrice prin stimularea sintezei de mucus şi a bicarbonatului

Compoziţia chimică a sucului gastric

- sucul gastric este un lichid incolor, opalescent sau clar, izoton cu plasma, cu un pH = 0,9-1,2;
- volumul normal al sucului gastric este de 1200 – 1500 mL/24 ore;
- sucul gastric conţine

1
Curs Anul IV /Sem I Farmacie - Chimia şi Igiena mediului şi alimentului
Titular Curs – Conf. univ. dr. Buşuricu Florica

 99,4% apă
 0,6 % substanţe organice şi anorganice
Substanţe anorganice:
- HCl ; NaCl, KCl, fosfaţi, carbonaţi;
- HCl este secretat de celulele parietale şi se găseşte liber/combinat cu proteinele
- HCl are rolul de
- activator al enzimele proteotice
- a precipita cazeinogenul din lapte
- antiseptic
- favorizează absorbţia Fe prin transformarea Fe 3+ la Fe2+

Substanţe organice:
- enzime
 pepsinogenul, pepsina, catepsina, anhidraza carbonică, lizozimul
- mucusul
 are rolul de a proteja epiteliul mucoasei gastrice
 sinteza lui e stimulată de prostaglandine
- proteinele
 frecvent, în leziuni ale mucoasei gastrice (cancer gastric), albuminele trec din
sange în sucul gastric
- factorul intrinsec
 este o glicoproteină ce reacţionează cu vitamina B12, produsă de celulele
parietale

3. SECREŢIA BILIARĂ

Digestia alimentelor continuuă în intestinul subţire astfel:

 chimul gastric format în stomac începe să fie digerat de către pepsină; oligopeptidele
obţinute vor fi în continuare degradate până la produşi absorbabili;
 în intestin (duoden) este un pH alcalin, iar chimul gastric este acid, ceea ce explică
necesitatea neutralizării chimului gastric;
 neutralizarea chimiului gastric este asigurată de mucusul şi bicarbonatul de sodiu de la
nivelul sfincterului piloric (duodenul superior)
 după această neutralizare, se continuuă digestia constituienţilor chimului gastric în
duodenul inferior şi jejun, sub influenţa constituientţlor bilei şi a enzimelor intestinale şi
pancreatice;
 secreţia biliară are rol fundamental în digestia şi absorbtia lipidelor prin intermediul
sărurilor biliare
 la nivelul intestinului toate principiile alimentare sunt degredate până la produşi
absorbabili.

Bila heptică
- este un produs de secreţie externă a ficatului cu un pH = 5,7-8,6
- este elaborată continuu, este transportată printr-un sistem de canale comune până la
vezicula biliară (colecist)

2
Curs Anul IV /Sem I Farmacie - Chimia şi Igiena mediului şi alimentului
Titular Curs – Conf. univ. dr. Buşuricu Florica

- în vezicula biliară, bila se concentrează şi se mai numeşte şi bilă veziculară

!!! bila veziculară se găseşte în vezicula biliară numai în perioadele interdigestive

!!! în timpul digestiei, bila e evacuată din colecist în duoden, unde va participa la digestie

- având în vedere stagnarea bilei în perioadele interdigestive în colecist, compoziţia

ei se modifică, faţă de cea iniţială produsă de ficat (a bilei hepatice); se
concentrează de 5 – 10 ori.

Compoziţia bilei
1. Acizii biliari
 sunt sintetizaţi în ficat din colesterol: acidul colic, deoxicolic, litocolic;
 în bilă se conjugă cu aminoacizii (taurina şi glicocolul) obţinându-se acizii
biliari conjugaţi;
 aceşti acizi biliari conjugaţi formează cu sărurile alcaline de K + şi Na+, săruri
biliare, solubile în lichidele duodenale alcaline;
 sărurile biliare vor solubiliza colesterolul, fosfolipidele, monogliceridele
2. Colesterolul
 se elimină în bilă sub forma liberă sau sub formă de săruri biliare.
3. Bilirubina
 în bilă apare ca urmare a unei hemolize fiziologice a eritrocitelor îmbatrânite
4. Proteinele
 zilnic se elimină în bilă 1g/l
5. Alţi compusi
 hormoni, substanţe exogene (medicamente, alimente)
6. Electroliţi: Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Cl-, HCO3-

!!! Secreţia bilei este permanentă:

– ziua şi după mese → mai mult
– noaptea şi în inaniţie → mai puţin

Rolul bilei în digestie şi absorbţie

 Bila ajută la digestia lipidelor şi vitaminelor liposolubile, încât lipsa bilei din intestin va
manifesta tulburări în digestia şi absorbţia acestor compuşi;
 Lipsa sărurilor biliare va determina lipsa miceliilor mixte care în mod normal au rolul de
a solubiliza acizii graşi
 Sărurile biliare sub forma conjugată au un efect laxativ; de aceea lipsa bilei din intestin
duce la constipaţie.

4. SECREŢIA PANCREATICĂ

- secreţia pancreatică este produsă de pancreas, glandă anexă a tractului intestinal

- pancreasul are funcţii exocrine şi endocrine, după anatomia pancreasului, astfel:

3
Curs Anul IV /Sem I Farmacie - Chimia şi Igiena mediului şi alimentului
Titular Curs – Conf. univ. dr. Buşuricu Florica

o pancreasul exocrin, cu următoarele funcţiile fiziologice:

 de a secreta sucul pancreatic ce conţine NaHCO3 şi enzime
 de a neutraliza aciditatea sucului gastric, respectiv hidroliza
principiilor alimentare în compuşi mai uşor absorbabili
o pancreasul endocrin, cu următoarele funcţiile fiziologice:
 de a secreta hormonii glicemianţi
 insulina, hormon hipoglicemiant
 glucagonul, hormon antagonist insulinei
 de a secreta hormonii cu acţiune digestivă
 gastrina şi somatostatina
- secreţia pancreatică este reglată
o pe cale hormonală, astfel :
 secretina  stimulează secreţia pancreatică  stimulează secreţia de
NaCO3 neutralizarea sucului gastric
 colecistokinna = pancreozimina  reduce secreţia de suc gastric

Compoziţia sucului pancreatic

- este produs în cantitatea de 1.5-4 l/24h
- este un lichid izotonic cu plasma, pH –ul fiid cuprins între 7-9
- dintre electroliţii din compoziţie predomină :
 HCO3-, ceea ce explică pH-ul bazic ( ionul bicarbonat având rolul de a
neutraliza aciditatea sucului gastric)
 Na+, K+, Ca2+, Cl-
- dintre substanţele organice, un rol deosebit îl au enzimele
o enzimele caracteristice secreţiei gastrice sunt
 enzimele proteolitice
 endopeptidazele :
o tripsina
o chimotripsina
o colagenaza
 enzimele lipolitice :
o lipaza
o colipaza
o fosfolipidele
 enzimele glicolitice
o amilaza (endo- şi exo-)

Importanţa pancreasului pentru digestie

- pancreasul participă la digestie datorită enzimelor proteolitice
- lipsa enzimelor pancreatice va duce la instalarea maldigestiei, explicată în felul următor :
o absenţa tripsinei şi chimotripsinei duce la tulburări ale digestiei proteinelor, ceea
ce va conduce la azotoree  azot proteic în fecale
o absenţa lipazei duce la :
 steatoree  eliminare de grăsimi în fecale
 tulburări ale absorbţiei vitaminelor liposolubile

4
Curs Anul IV /Sem I Farmacie - Chimia şi Igiena mediului şi alimentului
Titular Curs – Conf. univ. dr. Buşuricu Florica

o absenţa amilazei pancreatice nu are urmări atât de severe asupra hidrolizei

glucidelor, deoarece intervin enzimele glicolitice digestive compensatorii
(amilaza salivară)

- Intestinul, deşi anatomic este împãrţit în intestin subţire si gros, constituie o unitate
morfofuncţională în condiţii normale şi patologice.

INTESTINUL SUBTIRE
secretã suc intestinal, bogat în enzime hidrolitice ce desãvârşesc procesul de digestie ale
principiilor nutritive; le transformã în substanţe simple şi absorbabile.
- Mucoasa intestinalã prezintã o particularitate structuralã → pe suprafaţa ei sunt multe
glande intestinale (Lieberkuhn) + vilozitãţi în formã de ‘’ deget de mãnuşã’’.
- Celulele de pe suprafaţa vilozitãţilor şi a glandelor intestinale sunt reprezentate de
enterocite; în zona apicalã enterocitul prezintã marginea ‘’ în perie’’, constituit din
prelungirile citoplasmei şi membranei enterocitare.
- Intestinul în afarã de glandele Lieberkuhn, mai conţine şi glandele Brunner (situate în
submucoasã) ce secretã carbonat acid şi mucus, protejând mucoasa duodenalã de acţiunea
pepticã a sucului gastric.

Sucul intestinal - compoziţie

- sucul intestinal este secretat într-un volum de 20-30 mL /24 ore pe întreg intestinul
subţire şi gros
- sucul intestinal conţine Na+, K+, Ca2+, Cl-, HCO3-, mucus, proteine
- rolul sucului intestinal:
 sucul intestinal are rol minor în digestie, deşi aceasta se face în intestin dar se
datoreazã în cea mai mare parte enzimelor sucului pancreatic şi secreţiei biliare;
 în intestinul subţire (în extremitatea inferioarã) se finalizeazã digestia, iar
substanţele digerate sunt toate absorbite;
 substanţele nedigerate trec în intestinul gros → în prezenţa florei microbiene,
resturile alimentare sunt eliminate prin fecale.

Digestia şi absorbţia la nivelul intestinului gros

 colonul nu sintetizeazã enzime digestive; cu toate cã participã la degradarea
rezidurilor alimentare (tot ce nu a mai digerat intestinul subţire);
 din degradarea rezidurilor alimentare se obţin produşi finali, eliminaţi prin fecale,
o parte fiind absorbabili;
 degradarea biochimică se face cu ajutorul florei microbiene (nepatogenã), care
este de două tipuri, astfel:
- flora de putrefacţie = flora anaeroba = flora din colonul stâng
- flora de fermentaţie = flora aerobã = flora din colonul drept

Flora microbianã de putrefacţie transformã:

5
Curs Anul IV /Sem I Farmacie - Chimia şi Igiena mediului şi alimentului
Titular Curs – Conf. univ. dr. Buşuricu Florica

- aminoacizii prin decarboxilare în amine biogene (exemple: putresceina şi cadaverina)

- aminoacizii prin dezaminare în oxiacizi → → degradarea catenei
laterale→→indol,scatol,fenol → →substanţe toxice + gaze (CO2, NH3)

Flora aerobã transformă:

- glucidele neatacate de enzimele digestive → → în acid lactic, acid butiric, propionic,
acetic , CO2, H2, CH4 → ceea ce explicã reacţia acidã a fecalelor;
- sãrurile biliare care nu s-au resorbit pânã la colon; sunt deconjugate şi transformate în
acizi biliari secundari → → eliminare în fecale;
- bilirubina → urobilinogen → eliminat o parte în fecale,altă parte se resoarbe, formând
circuitul enterohepatic, iar altă parte prin circulaţia sanguină → eliminat în urinã

!!! flora colonicã sintetizeazã vitamina K, acidul folic (complex vitamina B) + B2, biotina
!!! aceste vitamine se resorb şi-n felul acesta împreunã cu cele din alimentaţie asigurã
necesarul vitaminic pentru organism.