Proiect

Metode agrotehnice pentru ameliorarea

însușirilor fizice ale solului în zona Liteni

Îndrumător: Prof. dr. Costică AILINCĂI Întocmit: Botezatu Dana Ligia (Maniliuc)

Facultatea de Agricultură

Specializarea: Expertiza și evaluarea

fondului funciar
 Capitolol 1

Cadrul Natural

 Regimul climatic

Având în vedere poziţia geografică a orașului Liteni, respectiv faptul că acesta este parte
componentă a judeţului Suceava, clima specifică este cea temperatcontinentală. Masele de aer
provin din vest şi îşi pierd treptat din umezeală ca urmare a traversării Carpaţilor Orientali, în
partea estică a judeţului clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine nordică
aduce ninsori iarna şi ploi reci primăvara şi toamna. Temperatura medie anuală este cuprinsă între
8 – 9 grade Celsius, cele două extreme fiind de – 38,5o Celsius, cea mai scăzută temperatură, iar
cea mai ridicată temperatură fiind de +39,8o Celsius. Media primului îngheţ de toamnă este în
data de 16 octombrie, iar a ultimului îngheţ în data de 16 aprilie.

 Regimul precipitaţiilor

Precipitaţiile medii anuale din orașul Liteni sunt de 567 mm/an, 70 – 80% din precipitaţii
căzând sub formă de ploaie. Cantităţile cele mai scăzute de precipitaţii se înregistrează în luna
februarie, iar cantităţile cele mai abundente sunt de obicei în lunile mai şi iulie, când se realizează
circa 45% din cantităţile anuale de precipitaţii. Regimul pluviometric are o repartiţie neuniformă
în cursul anului, cauzat de caracterul continental al climatului din zonă, cantitatea de precipitaţii
diminuându-se de la vest la est.

În depresiunea Liteni, direcţia predominantă a maselor de aer este cele dinspre nord-est
(40%), urmate de cele de sud-est (15%) şi de sud, sud-vest (12%). Un aport important la
circulaţia maselor de aer în direcţia nord-est o are valea râului Suceava care este orientată pe
aceeaşi direcţie pe care se canalizează aerul, având o viteză medie de 3,7 m/s .
  Apele subterane

În orașul Liteni apele subterane sunt cantonate în depozitele unor structuri cristalino
mezozoice, de fliş, în depozite miocene şi mai ales în formaţiunile aluvionare cuaternare.
Răspândirea apelor subterane este determinată de condiţiile structural – litologice şi de relieful
zonal, cea mai bogată pânză freatică regăsindu-se în terasa râurilor Siret şi Suceava. Ca urmare a
poziţiei geografice, respectiv localizarea orașului la confluenţa râurilor Suceava şi Siret, a
reliefului şi a condiţiilor climatice locale, teritoriul localităţii conţine o cantitate apreciabilă de
apă cantonată în straturi acvifere (pânze de apă subterane) reprezentate de nisipuri, nisipuri
argiloase, pietrişuri, etc. Zona apelor subterane libere (acvifere libere), care se desfăşoară între
suprafaţă topografică şi câţiva zeci de metri adâncime, întreţine relaţii directe cu apele de
suprafaţă: precipitaţii, cursuri de apă, lacuri, torenţi, mlaştini, etc.

 Apele de suprafaţă

Orașul Liteni este străbătut de râurile Suceava şi Siret, fiind localizat în punctul de
confluenţă al acestor două râuri. Toate cursurile de apă care străbat teritoriul orașului, direct sau
indirect, sunt afluenţi ai râurilor Suceava şi Siret. Lungimea totală a reţelei hidrografice este de
117,80 km şi este reprezentată, în special, de râul Siret cu afluenţii săi, râul Suceava, pârâul
Şomuzul Mic şi pârâul Bucşa.

Debitul total al râurilor ce străbat orașul Liteni este de aproximativ 38 m3 /s, din care 20
m3 /s reprezintă debitul râului Siret, iar 17,50 m3 /s reprezintă debitul râului Suceava. Pe lângă
râurile cu scurgere permanentă anterior menţionate mai există numeroase ape torenţiale şi pâraie
cu scurgere temporară (şiroaie, torenţi, etc.). Pe suprafaţa râurilor Siret, Suceava, Şomuzul Mic se
regăsesc mlaştini şi bălţi care însumează o suprafaţă totală de 25 ha.
  Vegetaţia

Relieful orașului Liteni este predominant deluros, suprafaţa totală de spaţii verzi fiind de
6,4 hectare, ceea ce reprezintă aproximativ 1% din suprafaţa totală a orașului. Peisajul natural al
orașului este reprezentat atât de pădurile de foioase de pe dealul Harbuzului, de la Poiana Ursului
şi de pe Dealul Siliştea, cât şi de vegetaţia azonală care se regăseşte în lunca Siretului şi cea a
Sucevei. Vegetaţia azonală este constituită din păduri de salcii, plop, răchită, arin negru (zăvoaie
de luncă) şi o vegetaţie ierboasă alcătuită din stuf, papură, pir, iarba câmpului, coada vulpii,
firuţă, etc. Suprafaţa fondului funciar din orașul Liteni este de 7.232 ha, din care 5.036 ha
reprezintă suprafaţă agricolă iar 2.196 ha suprafaţă neagricolă. Suprafaţa pădurilor este de 1.462
ha, reprezentând 66,58% din suprafaţa neagricolă totală.
Zona pădurilor este preponderent formată din stejar, iar la peste 400 m altitudine (dealul
Harbuz), apar suprafeţe importante de fag în amestec cu alte foioase (carpen, gorun, tei). Pădurile
de foioase sunt caracteristice zonelor cu precipitaţii suficient de bogate, care favorizează creşterea
arborilor. Zona pădurilor de foioase din orașul Liteni se remarcă prin existenţa unor păduri de
amestec, în cadrul cărora intră gorunul, stejarul, carpenul, frasinul, s.a., predominând stejarul şi
fagul. În flora spontană se regăsesc arbuşti fructiferi cu un potenţial economic scăzut, respectiv:
soc negru, porumbar, alun, păducel, cireş sălbatic. Fauna locală este cea corespunzătoare
pădurilor de foioase şi câmpurilor agricole, fiind una diversificată, având aspecte atât ale celei de
stepă (mici rozătoare: şoareci, hârciogi, popândăi, cârtiţă, şobolan de câmp, nevăstuici), cât şi ale
celei de pădure. Păsările reprezentative sunt gaiţa, ciocârlia, cioara, privighetoarea, barza, raţa
pitică, găinuşa, cuc, etc.

Reţeaua hidrografică extinsă de pe suprafaţa orașului este populată de următoarele specii

de peşti: clean, scobar, crapul, plătica, zvârluga, ţipar, etc., precum şi numeroase specii de broaşte
ţestoase, batracieni, etc.

 Solurile

Repartiţia în teritoriu a principalelor tipuri de soluri este condiţionată de factorii

antropici, climatici şi de relief: compactarea, panta terenului, etc. Solurile de pe teritoriul
judeţului Suceava cunosc o gamă variată de tipuri, datorită complexităţii condiţiilor naturale, ca
factori pedogenetici.
 La altitudini mari, solul este slab evoluat, la polul opus aflându-se solurile din suprafeţele
structurale slab înclinate de la Nord-Vest spre Sud-Est de municipiul Suceava, precum şi cele din
Depresiunea Liteni, unde predomină cernoziomurile.

Solurile brune, cu un orizont gros de humus, ocupă areale importante pe interfluviul

Suceava – Siret, implicit şi în Depresiunea Liteni.

Solurile din orașul Liteni pot fi grupate în următoarele categorii:

 soluri brun închise de pădure, cuprinse între 250 – 380 metri altitudine, pe suprafeţe
orizontale sau cu pante line, cu un drenaj bun;
 solurile brune de pădure podzolite la altitudine de 230 – 430 metri, caracteristice zonelor
acoperite cu pădure;
 solurile podzolice argiloiluviale la altitudine de peste 400 metri – dealul Harbuz;
 solurile aluviale întâlnite pe văile râurilor Şomuzului Mic, Suceava şi Siret, în diferite
grade de evoluţie.

Fiind un oraș care se regăseşte în zona de deal, suprafaţa terenului arabil este extinsă (85,54% din
suprafața terenului agricol), iar fertilitatea solului favorizează practicarea intensă a agriculturii
(cartof, porumb, grâu, ovăz, etc.).
 Metode agrotehnice

1. Lucrările solului

Prin lucrările solului trebuie să se realizeze un strat afânat, în care plantele să își găsească
condiţiile optime creşterii şi dezvoltării. Dacă solul este afânat, rădăcinile se dezvoltă mai mult şi
pătrund mai uşor în sol, mai ales în primele faze de vegetaţie. Astfel prin lucrările solului se
realizeze un raport echilibrat între faza solidă a solului şi porozitate.
În plus, lucrările solului mai contrubie la crearea condiţiilor favorabile pentru acumularea
şi reţinerea unor cantităţi mari de apă în. sol în regiunile secetoase, iar în zonele mai umede atât
acumularea cât şi drenarea în adâncime, astfel încât se evită excesul de umiditate în stratul arabil.
Prin lucrările solului (arat, desfundat, grăpat, tăvălugit etc.) stratul arabil este supus unui
şir de operaţiuni ce au ca efect modificarea înşuşirilor acestuia în funcţie de maşinile agricole cu
care se realizează lucrările.
În orașul Liteni pentru refacerea pajiștilor din cadrul unității administrativ teritoariale este
nevoie de efectuarea următoarelor lucrări:
1. înainte de arătură se execută o lucrare cu grapa cu discuri pentru a putea tăia bucățile de
țelină, urmată de efectuarea arăturii la adâncime normală de 18-20 cm.
2. se execută o lucrare cu freza la adîncimea de 10-12 cm;
3. înainte de supraînsămânțare, primăvara devreme se face o mobilizare superficială de 1-
2 cm cu grapa cu colți prin mai multe treceri.

2. Fertilizarea

Ferilizarea solului se face înainte de arăturile de toamnă sau primăvară înainte de a pregăti
terenul pentru însămânțat, astfel vom avea un teren bogat în substanțe hrănitoare și legumele vor
fi mai gustoase și recolta mai bogată.
Cel mai bun îngrășământ pentru sol ce se aplică toamna este gunoiul de grajd putrezit.
Prin dejecții animale elimină paroximativ jumătate din substanțele organice aflate în compoziția
furajelor consumate, în principal azot, și fosfor.
Prin fermentare aceste dejecții se descompun în totalitate, eliberând elementele nutritive atat de
necesare în dezvoltarea planteleor .
Calitatea gunoiului de grajd depinde de specia de animale de la care provine, cel mai
bogat în elemente fertilizante fiind gunoiul de ovine urmat de cabaline și bovine, iar cel mai sărac
este cel rezultat de la porcine. Depozitarea și fermentarea gunoiului de grajd se face intr-un loc
special amenajat, numit platformă pentru gunoi. fermentarea durează 3-5 luni. timp în care se
pierde 25 -0 % din greutatea inițială a gunoiului.
Gunoiul de grajd infuențează favorabil însușirile fizico-chimice ale solului, mărește
permeabilitatea solurilor grele și coeziunea celor nisipoase, contribuie la afânarea și încălzirea
solurilor, îmbunătățește reacția solului.

Tab. principalele culturi din orașul Liteni

3. Asolamentul

Cel mai important element avut în cadrul organizării terenului arabil este asolamentul,
care reprezinta principala măsura în realizarea productiei vegetale.
Prin organizarea terenului în asolamente se asigură deopotrivă creşterea capacităţii de producţie a
suprafeţelor agrocole, ameliorarea solurilor slab productive, prevenirea proceselor de degradare a
solului etc.
Amplasarea masivelor de asolamente se realizează diferenţiat, în funcţie de condiţiile
concrete ale fiecărei unităţii. Delimitarea asolamentelor se face prin limite obligate naturale
(cursuri de apă, văi, păduri etc.), construite (căi de comunicaţie,canale etc.) şi convenţionale.

Asolamentele se clasifica astfel:

1.asolamente de câmp - din care fac parte cerealele păioase şi prăşitoare, plantele
tehnice, culturile legumicole şi cele furajere. La rândul lor, asolamentele pentru culturi de câmp
se diferentiaza în asolamente pe terenuri arabile irigate, asolamente pe terenuri plane neirigate şi
asolamente pe terenuri in pantă.
2.asolamente legumicole – care trebuie să fie amplasate pe suprafeţe irigabile, cât mai
aproape de sursa de apă;
3.asolamente pentru culturi furajere – care se amplasează în apropierea fermelor
zootehnice;
4.asolamente pentru orez – care îşi găsesc locul doar pe terenurile amenajate pentru
irigare prin inundare;
5.asolamente specializate pentru cultura cartofului sau sfeclei de zahăr – amplasate în
zone şi pe terenuri favorabile acestor culturi;
6.asolamente mixte – care pot cuprinde culturi din mai multe grupe.
Numărul asolamentelor dintr-o unitate (exploataţie) se stabileşte în funcţie de condiţiile
naturale, economice şi agrotehnice. De cele mai multe ori într-o explataţie agricolă se introduce
un singur asolament. Introducerea mai mutor asolamente se face în raport cu mai mulţi factori,
între care: categoriile de sol, posibilitatea de irigare a culturilor, existenţa unor trupuri separate de
teren, existenţa unor limite obligate, existenţa unor expoataţii cu suprafeţe foarte mari de teren
etc.
4. Irigarea
În etapa actuală, culturile valoroase în condișii de irigare sunt porumbul, sfecla de zahăr,
lucerna, cartofii și bineînțeles culturile horticole. În general porumbul ocupă 60 % din suprafața
asolamentului de culturi irigate. După lucernă irigată 5-6 ani poate urma 3-4 ani în mocultură
irigată porumbul. În cazul cand sunt cerințe și posibilități, în asolamentul cu culturi irigate se
poate introduce floarea soarelui, fasolea, soia, grâul și orzul de toamnă, cartoful, alcătuind un
asolament de scurtă durată.

Calitatea apei. Conținutul în săruri solubile a apei de irigat este cuprinsă între 0,15 - 3
g/l săruri solubile. Dacă conținutul de săruri solubile este de 4 g/l, apa începe să devină
vătămătoare pentru plante. Cele mai dăunatoare săruri sunt carbonatul și clorura de sodiu, care nu
trebuie să depășească 1 g/l.

Reacția apei trebuie să fie în jur de 7. Se poate folosi apa cu ph mai mare de 7 doar pe
terenuri acide.
Temperatura apei de irigat trebuie să fie cat mai aproape de temperatura mediului în care
cresc plantele. Apele subterane se încălzesc în timpul circulației prin canale.
Regimul de irigație al unei culturi se referă la modul cum se administrează apa de irigat
în timp. În acest scop trebuie să se cunoască bilanțul apei, norma de irigație, irigația de
aprovizionare, norma de udare, momentul de udare și graficul udării.
Bilanțul apei poate fi în circuit închis iar apa necesară plantelor provine din precipitații și
irigații. În circuit deschis cand rădăcinile plantelor pot fi aprovizionate de apa freatică prin
capilaritate.
Norma de irigație reprezintă cantitatea de apă care se dă unei culturi în timpul perioadei
de vegetație, pentru obținerea unei recolte cât mai mari. Această normă depinde de bilanțul apei,
deoarece în cazul când precipitațiile și alimentarea cu apă, din pânza freatică, acoperă necesarul
plantei, nu mai este nevoie de irigație.
Irigația de aprovizionare se face înainte de însămânțare, cu scopul de a asigura apa
necesară răsăritului uniform, și pentru a realiza în sol o rezervă de apă pentru primele faze ale
culturii. Pentru cerealele de toamnă irigația de necesitate se face după veri secetoase. Pentru
culturile de primăvară irigarea de aprovizionare se face după ierni secetoase.
 Norma de udare este cantitatea de apă exprimată în metri cubi la hectar, care se dă la o
singurî udare, pentru a asigura nevoile plantelor. Ea are ca limită superioară, capacitate de câmp
pentru apa a solului, iar ca limită inferioară 75-80 % din capacitate de câmp. Practic la jumatatea
intervalului dintre capacitatea de câmp și coeficientul de ofilire.
Norma de udare la principale culturi agricole:
 GRÎU:răsărire 400mc /ha; împăiere-burduf, 2 udări de 700 mc/ha
 PORUMB: aparitie panicul-coacere lapte, 2-4 udari de 500mc/ha
 SOIA: imbobocire- umplerea boabelor, 2-4 udari 500-800 mc/ha
 RAPIŢĂ: doua udari, inflorit-legare silicve daca e necesar
 SFECLĂ DE ZAHAR: de la mijlocul lui iunie 3-4 udari 500-600 mc/ha
 CARTOFI: 3-5 udari cu norme de 300-400 mc/ha.
 LUCERNA: la o saptamana dupa coasa, o udare 600 mc/ha.

 Bibliografie
1. A. Canarache, 1990, Fizica Solurilor, Editura Ceres, București
2. Berca, Mihai, 2007, Compactitatea solului o problemă naţională a solurilor din
România, Facultatea de Agricultură, 2002 Usamv Bucureşti, Septembrie.
3. Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., 1996 - Pedologie, Editura Didactică şi
Pedagogică RA, Bucureşti
4. C. D. Chiriţă, 1974, Ecopedologie, editura Ceres, București
5. D. Țopa, Teza de doctorat „Influenţa unor sisteme neconvenţionale de lucrare a
solului asupra insuşirilor productive ale acestuia”, 2010, Universitatea de Științe
Agricole și Medicina Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, Iași
6. http://www.icpa.ro
7. Ishaq M. si colab., 2001, Solul și arătura,
8. Jitareanu Gerard, 2007, Proiecte de cercetare exploratorie - Influența sistemelor
neconvenționale de lucrare a solului asupra durabilității și biodiversității
ecosistemelor agricole, Universitatea de Științe Agricole și Medicina Veterinară “Ion
Ionescu de la Brad”, Iași
9. Kay D. si colab, 2002
10. Mielke L.N. si Wilhelm W.W., 1998, Caracteristicile fizice ale solului în timpul
arăturii de iarnă, USDA Agricultural Research Service --Lincoln, Nebraska
11. Ministerul mediului si gospodăririi apelor cod de bune practici agricole pentru
protecţia apelor împotriva poluarii cu nitrați din surse agricole Bucureşti, 2005
12. T. Onisie, Asist drd. M. Zaharia, Agrotehnică, Universitatea de Știinţe Agricole şi
de Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi,
13. Valentina-Ofelia Robescu, Carmen Elekes, Degradarea solului efect al procesului
de compactare. problemă gravă în România, Universitatea Valahia din Târgovişte,
Facultatea de Ingineria Mediului şi Biotehnologii