Lucrarea Nr.

SISTEME DE ACHIZIŢIE DE DATE CONECTATE LA

COMPUTER

I. Scopul lucrării:

Scopul lucrări este însuşirea noţiunilor de bază în problematica achiziţiei

de date pentru cazul general, a structurii generale a unui sistem de achiziţie de
date, cu particularizări asupra modului de realizare a sistemelor de achiziţie şi
generare a datelor conectate la computere.

II. Noţiuni teoretice

Achiziţia de date se poate defini ca fiind procesul de obţinere a datelor, în

special a datelor metrologice, de la o sursă de obicei una exterioară sistemului
care face măsurătoarea. În domeniul tehnic achiziţia de date se referă la
măsurarea unor mărimi electrice sau neelectrice şi prelucrarea rezultatelor
acestor măsurători. Odată cu evoluţia extraordinară a tehnologiilor informatice,
a devenit posibilă preluarea şi generarea de date analogice sau numerice cu
ajutorul computerului direct din proces, în mod automatizat (fără introducerea
acestora de către operatorul uman).
Achiziţia de date la ora actuală este des întâlnită în multe din domeniile de
activitate precum: în industrie; în cadrul calculatoarelor de proces care
supraveghează şi reglează instalaţii tehnologice; în cercetarea ştiinţifică – pentru
măsurarea şi prelucrarea unui spectru extrem de vast de mărimi electrice şi
neelectrice; în comunicaţii – pentru supravegherea şi măsurarea liniilor de
comunicaţie, etc. Avantajul folosirii computerelor personale în sisteme de
achiziţie şi generare de date analogice este dat de puterea de calcul foarte mare
ce permite realizarea de prelucrări complexe ale semnalelor, flexibilitatea şi
uşurinţa cu care se pot modifica relaţiile între mărimi şi algoritmii de comandă şi
control.
Preluarea mărimilor analogice şi numerice de către un computer se face
prin intermediul sistemelor de achiziţie de date, care au rolul de a prelucra şi
converti mărimile analogice de intrare în mărimi numerice.
În funcţie de complexitatea sistemului de achiziţii de date şi în urma
prelucrării datelor achiziţionate de către computer aceste sisteme pot genera
semnale de comandă analogice sau digitale către diferite sisteme de acţionare.
În general, un sistem de achiziţie de date trebuie să poată executa trei
funcţii fundamentale:
 9 convertirea fenomenului fizic într-un semnal electric care poate fi
măsurat;
9 măsurarea semnalelor generate de senzori sau traductoare în scopul
extragerii informaţiilor metrologice despre procesele fizice;
9 analizarea datelor şi prezentarea lor într-o formă uşor de înţeles.

Construirea unor configuraţii complexe de sisteme de achiziţii de date

ridică probleme de interconectare deosebite. În funcţie de mai mulţi factori
astăzi se întâlnesc două categorii, cu largă răspândire, de sisteme de achiziţii: cu
conectare internă (direct pe magistrala plăcii de bază a computerelor); cu
conectare externă (prin intermediul porturilor standard de comunicare a
computerelor – RS-232, RS-485, IEE-488, USB, etc.).
Structura tipică generală a unui sistem de achiziţie de date conectat la un
computer personal este prezentată în figura 1.1., fiind alcătuit din:
¾ traductoare şi senzori – convertesc fenomenul fizic într-un semnal electric
ce poate fi apoi prelucrat şi măsurat;
¾ circuite de condiţionare – prelucrează analogic semnalul metrologic şi
realizează funcţii de: adaptare a semnalului, convertirea şi/sau
amplificarea semnalului provenit de la traductoare, izolare galvanică,
excitarea senzorului, liniarizare, filtrare, axare, etc.;
¾ placă de achiziţie de date – care poate include multiplexoare şi
convertoare analog – numerice;
¾ computer personal de prelucrare a datelor cu softuri specializate;

Traductoare Sistem de
şi condiţionare Placă de achiziţii Computer personal
Senzori de semnal şi de prelucrare a
Fenomen datelor
generare de date
fizic

Figura 1.1. Structura generală a unui sistem de achiziţie de date conectat la un

computer.

CS SAD
CS

Traductoare
Traductoare
a) b)

Figura 1.2. Sisteme de achiziţii de date: a) cu conectare internă; b) cu conectare

externă.
 Sistemele de achiziţie cu conectare internă (fig. 1.2.a) prezintă o serie de
avantaje precum: viteză de procesare a datelor mare datorită conectării direct pe
magistrala calculatorului gazdă, preţ de cost redus şi gabarit redus. Ca şi
dezavantaje se pot aminti: sensibilitatea la zgomote şi dificultatea achiziţiei la
distanţă.
Sistemele de achiziţie cu conectare externă (fig. 1.2.b) au următoarele
avantaje: pot fi configurate oricât de complex, subsistemul poate fi amplasat la
distanţă, poate fi interfaţat practic cu orice tip de calculator (orice generaţie).
Dezavantajele acestui sistem sunt preţul de cost ridicat, protocol de comunicare
complex ce necesită o gamă largă de prelucrări şi implicit un procesor local de
prelucrare şi nu în ultimul rând o viteză de transmisie a datelor mai lentă decât
în cazul anterior.
Plăcile de achiziţie de date pot realiza următoarele funcţii:
ƒ intrarea analogică – măsurarea unui semnal – tensiune electrică provenită
de la un traductor;
ƒ ieşire analogică – generarea unui semnal de comandă sub formă de
tensiune sau curent analogice;
ƒ intrări/ieşiri numerice – informaţia este transmisă sub forma unor coduri
numerice sau se pot măsura/genera semnale de tip ON/OFF.
Comunicaţiile numerice pot fi utilizate şi pentru măsurări sau generări de
semnale în cazul în care traductorul sau elementul de acţionare are o
funcţionare descrisă de o stare logică binară (comutatoare cu două poziţii,
întrerupătoare, relee, diode electroluminiscente, etc.)
ƒ Numărare/cronometrare – primirea şi generarea de semnale sub formă de
serii de impulsuri TTL la care informaţia este conţinută în numărul de
impulsuri sau în frecvenţa impulsurilor.

Un sistem de achiziţii de date cu intrări analogice este caracterizat de

următorii parametrii:
Numărul canalelor de intrarea analogice – reprezintă numărul de canale
(de semnale) pe care sistemul poate face independent achiziţii de date. Pentru a
realiza creşterea numărului de intrări pe care se pot măsura semnale este
necesară utilizarea unei interfeţe cu modul de multiplexare a intrărilor.
Multiplexorul este un dispozitiv care dispune de mai multe canale de intrare şi
un singur canal de ieşire, iar pentru comandă dispune şi de intrări numerice de
control a operaţiei de multiplexare. Cu ajutorul intrărilor de control se poate
selecta canalul de intrare ce va fi conectat la ieşire.
Configurarea intrărilor. Există două configuraţii principale pentru
conectarea semnalelor de intrare: intrări simple (unipolare) şi intrări diferenţiale.
Intrările simple se utilizează atunci când măsurătorile analogice trebuie să fie
făcute faţă de o masă externă comună.
Configuraţia diferenţială este indicată în următoarele situaţii:
 - atunci când se măsoară semnale care au tensiuni de mod comun ridicate
(ca în cazul mărcilor tensometrice). Intrarea diferenţiala reduce eroarea produsă
de tensiunea de mod comun cu o valoare egală cu rejecţia de mod comun a
amplificatorului de intrare (uzual, 80 dB sau mai mare);
- atunci când trebuie efectuate măsurători de la mai multe traductoare care
nu au o masă comună. Prin conectarea tuturor terminalelor LOW ale
traductoarelor la un punct comun se pot produce curenţi de masă care pot genera
erori de offset şi zgomote;
- atunci când traductorul este amplasat fizic la distanţă mare de sistemul
de achiziţie de date. Rejecţia de mod comun asigurată de o intrare diferenţială
oferă o bună protecţie faţă de zgomotele induse în cablul de măsură sau în linia
de transmitere a semnalului.
Deşi intrările diferenţiale sunt ceva mai complicat de utilizat şi mai
scumpe decât intrările cu masă comună, ele asigura în mod obişnuit o imunitate
la zgomote mult mai bună.
Rata maximă de eşantionare – reprezintă numărul maxim de conversii
analog – numerice (măsurări) pe care placa de achiziţie de date le poate efectua
în unitatea de timp (o secundă). Obţinerea unui număr mai mare de valori ale
semnalului măsurat în unitatea de timp permite descrierea mai precisă a acestuia
şi efectuarea unor prelucrări statistice mai complexe. Conform teoriei
eşantionării (teorema lui Nyquist), un sistem de achiziţie de date trebuie să
eşantioneze un semnal cu o viteza de cel puţin două ori mai mare decât cea mai
mare frecvenţă ce poate exista în semnalul de intrare. În practică, rata de
eşantionare minimă folosită este trei ori mai mare decât frecvenţa maximă a
semnalului. De exemplu, semnalele măsurate în timpul studiului emisiilor
acustice, utilizând un microfon, au frecvenţe de până la 20 kHz. Prelucrarea
adecvată a unor astfel de semnale necesită (conform teoremei lui Nyquist) o rată
de eşantionare cel puţin dublă faţă de frecvenţa maximă a componentei ce se
doreşte a fi detectată în cadrul semnalului. Dacă viteza de eşantionare este prea
mică, din datele (eşantioanele) achiziţionate se va obţine o formă de undă
complet diferită ca formă şi de frecvenţă mai mică decât semnalul iniţial. Acest
efect este denumit “aliasing”. Dacă semnalul de măsurat conţine componente cu
frecvenţă mai mare decât jumătate din rata de eşantionare, se recomandă
utilizarea unui filtru anti-aliasing.
Unitatea de măsură pentru rata de eşantionare se notează S/s (samples /
second = eşantioane pe secundă) şi reprezintă efectuarea unei singure conversii
analog – numerice într-o secundă.
Majoritatea tipurilor de plăci de achiziţie de date, deşi posedă mai multe
canale de intrare analogică, utilizează un singur convertor analog – numeric.
Măsurarea semnalelor de pe mai multe canale este realizată prin multiplexarea
acestora la intrarea convertorului. Astfel, rata de eşantionare corespunzătoare
unui anumit canal este invers proporţională cu numărul de canale pe care se
efectuează măsurări la un moment dat. De exemplu, în cazul unei plăci de
achiziţie de date cu rata maximă de eşantionare de 1 MS/s cu ajutorul căreia se
măsoară 10 semnale, rata de eşantionare efectivă pe fiecare canal de măsurare
nu poate depăşi 100 kS/s.
Modul de conversie – este unul din cele mai importante aspecte care
trebuie avute în vedere la proiectarea sau analizarea unui sistem de achiziţie de
date este tipul convertorului analog-numeric folosit. Cele mai des întâlnite tipuri
de convertoare analog numerice sunt:
¾ cu dublă integrare (integrating);
¾ cu conversie tensiune – frecvenţă şi numărare (V/F counting);
¾ cu aproximări succesive (successive aproximation);
¾ paralele (flash);

Intervalul de măsurare – este determinat şirul de valori dintre cea mai

mică valoare şi cea mai mare valoare a tensiunii electrice pe care convertorul
analog – numeric o poate cuantifica. Majoritatea plăcilor de achiziţie de date au
la dispoziţie mai multe intervale de măsurare, doar unul dintre acestea putând fi
selectat la un moment dat.
Rezoluţia – unei plăci de achiziţie de date reprezintă numărul de biţi
utilizaţi de către convertorul analog – numeric al acesteia pentru reprezentarea
valorii măsurate a semnalului analogic. Dacă se notează valoarea rezoluţiei cu n,
convertorul analog – numeric va putea reprezenta numere întregi cuprinse între
0 şi 2n-1, fapt ce este echivalent cu aproximarea infinităţii de valori din intervalul
de măsurare printr-o mulţime discretă de 2n valori. Intervalul de măsurare este
astfel partiţionat în 2n subintervale. Toate valorile semnalului măsurat aflate într-
un subinterval vor putea fi reprezentate doar printr-un singur număr, deci vor fi
toate aproximate la o aceeaşi valoare comună. Cu cât rezoluţia este mai mare, cu
atât creşte numărul de subintervale în care este partiţionat intervalul de
măsurare, deci creşte precizia de reprezentare (măsurare) a semnalului real.
Modul de transmitere a datelor – reprezintă totalitatea soluţiilor hardware
şi software de interconectare a subansamblurilor unui sistem de achiziţie de date
astfel încât acestea să funcţioneze într-o manieră coordonată şi compatibilă.
Dintre modalităţile de transmitere a datelor putem enumera:
1) Bucla programată – este cea mai simplă metodă, utilizabilă în toate
sistemele simple unde se cer rate de conversie scăzute (1 – 5 KHz) şi nu
foarte precise;
2) Utilizarea întreruperilor – permite controlul precis al conversiei prin
folosirea unui contor/temporizator programabil, responsabil de iniţierea
conversiilor la nivele de timp izocrone;
3) Accesul direct la memorie (DMA) – se realizează fără controlul direct al
procesorului, dialogul convertor – memorie fiind asigurat de controlerul
 DMA (care este capabil să coordoneze singur tranzacţiile pe magistrală).
Metoda se pretează la rate de conversii medii şi izocrome (10 – 100 KHz);
4) Utilizarea unui tampon FIFO – pentru preluarea eşantioanelor într-o
memorie locală rapidă cu capacitate suficient de mare pentru a stoca o
cantitate semnificativă de date. Metoda permite realizarea unor rate de
conversie ridicate (0,1 – 10 MHz)

Cea mai mare parte a interfeţelor plăcilor de achiziţie de date transferă

informaţia fie folosind întreruperile, fie folosind accesul direct la memorie
(DMA). În cazul transferurilor iniţiate de întreruperi, apariţia unei întreruperi
determină oprirea programului ce rula în acel moment pe sistem şi saltul la o
rutină de tratare a întreruperii. În mod obişnuit, rutina preia datele de la
interfeţele de achiziţie, le depune în memorie şi execută alte eventuale procesări
înainte de a reda controlul programului întrerupt.
Pe de alta parte, un transfer DMA preia datele de la interfeţele de achiziţie
şi le pune direct în memoria calculatorului. După transferarea a 66 KB de date,
este necesară reprogramarea controlerului DMA. Pentru a se evita pierderea de
date se foloseşte metoda tamponului de memorie FIFO care, fiind amplasat chiar
pe placa de achiziţie, poate memora datele citite pe durata reprogramării. O altă
soluţie poate fi şi instalarea unui al doilea canal DMA, ceea ce permite ca un
canal să transfere date în timpul reprogramării celuilalt.
Având în vedere faptul că transferurile DMA sunt controlate complet prin
hardware şi că se desfăşoară “în background”, ele sunt extrem de rapide. Exista
şi plăci de achiziţie foarte rapide, care utilizează memorie amplasată direct pe
placa de achiziţie, ceea ce face ca ele să nu fie limitate de viteza magistralei
calculatorului.

III. Partea experimentală

Se pune la dispoziţia studenţilor sisteme de achiziţii şi generare de date analogice cu
conectare internă (placa de achiziţie – ATE-MIO-16E-10), cu conectare externă (placa
FieldPoint – FP1000 şi USB interface board – VM110) şi diferite multimetre cu posibilitate
de conectare la computer prin intermediul porturilor standard de comunicare (RS-232 şi
USB). Se vor măsură tensiuni continue şi alternative de amplitudine şi frecvenţă reglabilă. Se
va determina intervalul de măsurare, rezoluţia şi rata de eşantionare pe canal. Se va stabili
modul de conversie din datele tehnice ale plăcilor şi se vor compara rezultatele.
Lucrarea Nr. 2

CIRCUITE DE CONDIŢIONARE DE SEMNAL

I. Scopul lucrării:

Scopul lucrări este însuşirea noţiunilor de bază în problematica

condiţionării semnalelor la intrarea în sistemele de achiziţie de date.

II. Noţiuni teoretice

Circuitele de condiţionare convertesc semnalele provenite de la senzori şi

traductoare, astfel încât convertorul analog – numeric să le poată converti.
Condiţionarea semnalelor poate include: amplificare, filtrare, conversie curent –
tensiune, izolare, eşantionare şi memorare, conversie tensiune – frecvenţă, etc.
Mai mult, pentru o funcţionare corectă, multe traductoare necesită: un curent de
alimentare, montaje în punte, circuite pentru liniarizare sau o amplificare foarte
mare, etc.
Sistemele şi modulele de achiziţii de date conectate la computere sunt
folosite într-un domeniu larg de aplicaţii de laborator, de teren şi în fabrici.
Tipic, modulele de achiziţii sunt instrumente de achiziţii de date folosite pe
scară largă pentru măsurarea de tensiuni. Semnalele de ieşire ale multor senzori
şi traductoare trebuie condiţionate pentru a fi folosite de modulele plăcilor de
achiziţii de date. Aceasta circuite de condiţionare sunt cunoscute ca module
„signal conditioning”.
În general caracteristicile senzorilor, traductoarelor utilizate şi mediul
unde se folosesc impun alegerea tipurilor de condiţionare de semnal. În
continuare se vor expune câteva tipuri generale de condiţionare de semnal.
Circuitul de condiţionare preia semnalul de la elementul sensibil şi îl
transformă în semnal electric calibrat ce variază în limite unificate. Semnalul
elementului sensibil necalibrat şi de cele mai multe ori dependent de
neliniaritatea mărimii de măsurat, poate conţine pe lângă componenta utilă şi o
serie de componente parazite, fie provenite de la metoda de măsurare, fie
zgomote din intrare.
Ca variante constructive se întâlnesc circuitele de condiţionare de semnal:
ƒ cu modulaţie în amplitudine fiind folosite la toate tipurile parametrice
uzuale (R, L, C) fiind cele mai răspândite;
ƒ cu modulaţie în frecvenţă sau fază, întâlnite la elementele sensibile
inductive şi capacitive.
 II.1. Circuite de condiţionare pentru elemente sensibile
parametrice

Circuit de condiţionare tip punte Wheatstone de curent continuu,

funcţionând în regim dezechilibrat, cu ieşire în tensiune.
În cazul elementelor sensibile rezistive (de deplasare, de temperatură), la
care x → ΔR(x), se foloseşte o punte Wheatstone alimentată în curent continuu
(fig. 2.1.), în care rezistenţele R2, R3, şi R4 sunt astfel alese încât la momentul
iniţial când R0 + ΔR = R0 puntea este în echilibru. În diagonala de măsurare a
punţii este conectat un amplificator diferenţial şi astfel:
U e = AAD ⋅ U d (1)

Figura 2.1. Circuit de intrare tip punte Wheatstone.

Pentru intrare x=0 considerăm ΔR=0, iar puntea este echilibrată, adică:
R0 R4 = R2 R3 (2)
Pentru intrare x ≠ 0 rezultă ΔR ≠ 0, rezultând:
⎛ R3 R4 ⎞
U d = VC − VD = E ⎜⎜ − ⎟⎟ =
R
⎝ 0 + Δ R + R3 R2 + R4⎠

ΔR ⋅ R4
=− E
( R0 + ΔR + R3 )( R2 + R4 ) (3)
Se pot pune în evidenţă două aspecte:
a) în ce limite de variaţie ale lui ΔR se poate considera că dezechilibrul Ud
are o variaţie liniară;
b) modul în care puntea dezechilibrată asigură rejecţia perturbaţiilor.

Pentru verificarea liniarităţii – să considerăm ΔR << (R0+R3):

ΔR ⋅ R4
Ud = − E
⎛ ΔR ⎞
( R0 + R3 )( R2 + R4 )⎜⎜1 + ⎟⎟
⎝ R0 + R3⎠ (4)
dezvoltând în serie Taylor termenul 1/[1+ΔR/(R0+R3)], din care să se considere
doar primul termen al dezvoltării rezultă:
ΔR ⋅ R4 ⎛ ΔR ⎞
Ud ≅ − ⎜⎜1 − ⎟E
( R0 + R3 )( R2 + R4 ) ⎝ R0 + R3 ⎟⎠
(5a)
sau
ΔR ⋅ R4 ΔR 2 ⋅ R4
Ud ≅ − E+ E
( R0 + R3 )( R2 + R4 ) ( R0 + R3 ) 2 ( R2 + R4 ) (5b)
primul termen reprezentând componenta liniară – notată Udlin – iar al doilea
componenta neliniară – notată Udnel.
Se consideră că eroarea de neliniaritate este dată de raportul dintre Udnel şi
Udlin este:
U d nel ΔR
εn = =
U d lin R0 + R3 ε nmax ≤ ε n a
şi (6)
Problema poate fi rezolvată în două moduri:
1) dacă R0 este impus, R3 este dat din condiţia de echilibru, εna este impusă,
atunci variaţia maximă a lui ΔR este dată de condiţia:
| ΔR |max ≤ ( R0 + R3 )ε na
(7)
2) dacă |ΔR|max este impus, R0 este impus, εna este impusă, atunci se modifică R3,
R2 şi R4 astfel încât, din condiţia:
1
R0 + R3 ≥| ΔR |max ⋅
ε na
(8)
din care să rezulte valoarea lui R3 care, împreună cu R2 şi R4, să echilibreze
puntea la ΔR=0 şi să îndeplinească condiţia din relaţia (7).

Pentru rejecţia perturbaţiilor să presupunem situaţia în care apare o

variaţie perturbatoare ΔRp asupra rezistenţelor R0 şi R2, iar componenta utilă –
dependentă de x – o notăm cu ΔRu. Avem:
- în braţul AC R = R0 + ΔRu + ΔRp
- în braţul AD R2 = R20 + ΔRp
condiţia de echilibru fiind aceeaşi (R0·R4 = R20·R3), unde R20 este rezistenţa R2
fără perturbaţii.
⎛ R3 R4 ⎞
U d = E⎜ − ⎟
⎜ R + ΔR + ΔR + R R + ΔR + R ⎟
⎝ 0 u p 3 20 p 4⎠
(9a)
sau
− ΔRu ⋅ R4 + ( R3 − R4 )ΔR p
Ud = E
( R0 + ΔRu + ΔR p + R3 )( R20 + ΔR p + R4 )
(9b)
 Se observă că o rejecţie foarte bună a perturbaţiilor se obţine atunci când
R3 = R4, adică atunci când puntea are la echilibru toate rezistenţele egale.

Circuit de condiţionare tip punte Wheatstone de curent continuu cu două

braţe active în montaj diferenţial.
Puntea este prezentată în figura 2.2. şi este întâlnită la cuplarea
traductoarele de forţă cu mărci tensometrice, pentru care:
⎛ R − ΔR R ⎞ ΔR
U d = E ⎜⎜ 0 − ⎟⎟ = − E
⎝ 2 R R + R ⎠ 2 R
0 0 (10)
În care se observă dependenţă liniară a tensiunii de dezechilibru cu
variaţia de rezistenţă R, iar sensibilitatea este:
U /E 1
Sp = d =
ΔR / R0 2
(11)

Figura 2.2. Punte Wheatstone cu două braţe active în montaj diferenţial.

Circuit de condiţionare tip punte Wheatstone de c.c. cu 4 braţe active în

montaj diferenţial două câte două.
Puntea este prezentată în figura 2.3. pentru care avem:
⎛ R − ΔR R0 + ΔR ⎞ ΔR
U d = E ⎜⎜ 0 − ⎟⎟ = − E
⎝ 2 R 2 R ⎠ R
0 0 0 (12)
U /E
Sp = d =1
ΔR / R0
(13)
 Figura 2.3. Punte Wheatstone cu 4 braţe active în montaj diferenţial două câte
două.

Circuit de condiţionare tip Punte Wheatstone de c.c. cu un braţ activ şi

tensiune de ieşire liniară cu variaţia rezistenţei elementului sensibil.
Dacă
A≅∞
I− ≅ 0
I+ ≅ 0 (14)
atunci:
Ue
U D − UC = ≅0
A deci U C = U D (15)

Figura 2.4. Punte Wheatstone de curent continuu cu un braţ activ şi tensiune de

ieşire liniară cu variaţia rezistenţei elementului sensibil.

Cum I1+Ir+I+ = 0, rezultă că I1 = – Ir, astfel că se obţin relaţiile:

U − U A UC − E
I1 = C =
kR0 kR0
UC − Ue
Ir =
R0 + ΔR
E E
UD = R0 =
kR0 + R0 k +1 (16)
Din care rezultă:
E E
−E − + Ue
k +1 = k + 1
kR0 R0 + ΔR (17)
sau
 E ΔR
Ue = −
k + 1 R0 (18)

Pentru cazul traductoarelor inductive şi capacitive (de deplasare, de nivel),

la care impedanţa elementului sensibil este de forma:
- la cele inductive:
Z ES = RES + jωLES ( x) (19)
ştiind că:
LES ( x) = L0 ± ΔL( x) (20)
- la cele capacitive:
1
Z ES =
jωCES ( x) (21)
pentru
C ES ( x) = C0 ± ΔC ( x) (22)
se utilizează fie montaje de punţi de c.a. lucrând în regim dezechilibrat, la care
amplitudinea tensiunii de dezechilibru depinde de intrarea x, fie circuite
oscilante RC, la care frecvenţa de oscilaţie depinde de intrarea x.

II.2. Circuite de condiţionare pentru elemente sensibile

generatoare

Mărimile de proces x de tip generator, mărimi active, au asociată o

energie proprie, din care o parte mică poate fi folosită în procesul de măsurare.
Această parte este cedată elementului sensibil care. Elementul sensibil în această
situaţia numai necesită surse auxiliare de energie. Totuşi, surse auxiliare de
energie se folosesc pentru alimentarea circuitelor de intrare care realizează
adaptarea în nivel de semnal, adaptarea în impedanţă şi conversia în tensiune.

Circuite de condiţionare pentru adaptarea în impedanţă. Conform figurii

2.5.a. circuitul de condiţionare presupune preluarea tensiunii generate de
elementul sensibil de o aşa manieră încât circuitul de intrare, prin impedanţa
proprie, să nu influenţeze ieşirea din elementul sensibil.
Conform figurii 2.5.b. trebuie îndeplinită condiţia:
ui ≅ eES (23)
şi dacă:
eES
Ii =
RES + Ri (24)
 Figura 2.5. Montaj pentru adaptarea în impedanţă.

Ri 1
U i = Ri I i = eES = e
RES + Ri RES ES
1+
Ri (25)
atunci:
RES
<< 1
Ri sau Ri >> RES (26)
condiţie care poate fi realizată cu un element activ având o impedanţă de intrare
foarte mare.
O modalitate de realizare efectivă a acestei condiţii este prin folosirea
unui amplificator operaţional în montaj repetor ca în figura 2.6.

_
AO
+ ue W
eES

Figura 2.6. Amplificator operaţional în montaj repetor pentru adaptare în

impedanţă.

Circuite de condiţionare pentru adaptarea în nivel de semnal. Pentru a

realiza doar adaptarea în nivel de semnal se poate folosi un montaj de
amplificator neinversor ca în figura 2.7. la care:
⎛ R ⎞
ue = ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ eES
⎝ R1 ⎠
(27)
cu observaţia că rejecţia modului comun este slabă.
 R2

_
AO
+ ue
eES
R1

Figura 2.7. Amplificator operaţional neinversor pentru adaptare în nivel de

semnal.

Circuite de condiţionare pentru adaptarea în nivel şi în impedanţă.

Pentru performanţe mai bune se utilizează adaptarea în nivel şi impedanţă
folosind structuri diferenţiale ca în figura 2.8. la care:
⎛ 2R ⎞
ue = ⎜⎜1 + ⎟⎟ eES
⎝ RCT ⎠ (28)
unde RCT se numeşte rezistenţă de câştig (amplificare), cu ajutorul căreia se pot
realiza amplificări între 1 şi 1000 şi rejecţia modului comun este mai bună de
120 dB.

+ R R
AO
_
R _
eES R AO
+ ue
RCT _
R
AO
+ R

Figura 2.8. Montaj de adaptare în semnal şi în impedanţă.

Circuite de condiţionare pentru adaptare în tensiune. În cazul când

semnalele de tensiune generate de elementele sensibile sunt de valori foarte
mici, obţinute de la surse cu impedanţe interne foarte mari (de exemplu la
elementele sensibile de pH), se folosesc amplificatoare instrumentale cu
modulare-demodulare, sau structuri cu bază termostatată pentru controlul
riguros al derivei termice.

Circuite de condiţionare pentru adaptare în tensiune cu amplificator

programabil. În multe aplicaţii cerute de practica sistemelor de achiziţie a
semnalelor tip tensiune de nivel mic se impune folosirea unor amplificatoare /
atenuatoare cu factor de amplificare programabil (sistemele de achiziţie de date
care au în structura lor un astfel de amplificator, a cărui factor de amplificare
este comandat numeric de microprocesor sau microcontroler).

Circuite de condiţionare tip convertor curent – tensiune. Când se doreşte

conversia curent-tensiune, adică pentru cazul când x+Δx → I+ΔI(x) = IES, atunci
avem circuitul echivalent din figura 2.9.a. pentru care:
I ES = I i + I RES
(29)
I RES ⋅ RES = I i ⋅ Ri
(30)
RES
Ri
Ii = I
RES ES
1+
Ri (31)
Dacă RES >> Ri, adică RES/Ri >> 1, atunci:
I i ≅ I ES (32)
Ultima relaţie se poate asigura cu un circuit ca în figura 2.9.b. denumit
convertor curent-tensiune, pentru că:
V−
I RES = ≅0
RES
I1 = I ES − I RES ≅ I ES
Ue
Ir = −
Rr
I1 + I r = 0
U
I ES = e
Rr sau U e = Rr ⋅ I ES (33)
Ii
CI
IRES
IES RES Ri

a)
Ir
I1 V- _ Rr
IRES AO
IES V+ + Ue
RES

b)
 Figura 2.9. Circuite de condiţionare curent – tensiune: a) montaj general de
adaptare; b) etaj de conversie curent – tensiune.

Circuite de condiţionare sarcină – tensiune. Pentru cazul elementelor

sensibile cu acumulare de sarcină electrică (de exemplu la cele piezoelectrice
pentru măsurarea forţelor), schema echivalentă este cea prezentată în figura
2.10.a.
Prin alegerea convenabilă a impedanţei de intrare Zi, tot de tip capacitiv,
rezultă relaţia:
1 1
<<
Ci CES (34)
Folosind montajul din figura 2.10.b. la care ICES este neglijabil, se obţine:
I ES + I r = 0 (35)
dQ du
+ Cr e = 0
dt dt (36)
Q
ue = −
Cr (37)
care arată că ieşirea din amplificatorul operaţional, este proporţională cu sarcina
electrică dinamică acumulată pe CES, motiv pentru care această schemă se mai
numeşte şi amplificator de sarcină sau convertor sarcină-tensiune.

Figura 2.10. Circuite de condiţionare sarcină – tensiune: a) montaj general de

adaptare; b) etaj de conversie sarcină – tensiune.
 III. Partea experimentală
Se pune la dispoziţia studenţilor un modul de învăţare dotat cu amplificator
operaţional unde se vor realiza funcţiile generale utilizate pentru condiţionarea semnalelor. Se
vor măsura parametri de intrare şi de ieşire. Se va înlocui amplificatorul operaţional cu un
amplificator de măsurare şi se vor măsura parametrii de intrare şi ieşire, se va determina
amplificarea, neliniaritate, rejecţia semnalelor de mod comun şi timpul de stabilizare.
Rezultatele obţinute se vor reprezenta grafic.
Lucrarea Nr. 3

CIRCUITE DE MULTIPLEXARE/DEMULTIPLEXARE ŞI
EŞANTIONARE

I. Scopul lucrării:

Scopul lucrări este însuşirea noţiunilor de bază în problematica

multiplexării/demultiplexării şi eşantionării semnalelor la intrarea în sistemele
de achiziţie de date.

II. Noţiuni teoretice

Pentru realizarea funcţiilor de multiplexare / demultiplexare sunt necesare

circuite de comutare analogică sunt în principiu un ”întrerupător electronic”
comandat care permite sau nu permite trecerea semnalului de la intrare la ieşire.
Există foarte multe aplicaţii ale comutatoarelor analogice din care pot fi
enumerate: multiplexoare şi demultiplexoare analogice; modulatoare de tip
chopper; circuite de eşantionare şi memorare; divizoare de tensiune
programabile; etc.
Un întrerupătorul electronic trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
1) Să aibă o rezistenţă echivalentă redusă în regim de conducţie de ordinul
10 ÷ 100 Ω (de ex. la MMC 4066 rON = 80 Ω);
2) Să prezinte o rezistenţă foarte mare în starea de blocare ( rOff > 109 Ω);
3) Să nu existe cuplaj între circuitul de comandă şi calea comandată;
4) Să aibă o liniaritate bună în raport cu nivelul semnalului transmis: max
0,5% distorsiuni la nivelul maxim de intrare;
5) Timp de răspuns scurt la tensiunea de comandă. În cazul existenţei mai
multor canale f ≥ 10 MHz;
6) Rezistenţe în starea de conducţie cât mai apropiate. În cazul existenţei mai
multor canale ∆rON < 5 Ω;
7) Diafonie (cuplaj) cât mai redus între comutatoare (crosstalk): – 50 dB
tipic.
În funcţie de destinaţia acestor întrerupătoare analogice ele pot comuta fie
tensiunea, fie curentul.
A) Comutarea tensiunii se poate face utilizând schemele de principiu din
figura 3.1. în care întrerupătorul electronic este reprezentat ca un element
”mecanic” de întrerupere, comandat de o tensiune dreptunghiulară.
Condiţia este ca la ieşire, în momentul închiderii comutatorului, tensiunea
v0 să fie identică cu vin.
 Figura 3.1. Întrerupătoare analogice de tensiune: a) tip serie; b) tip serie –
paralel.

B) Comutarea curentului poate fi realizată prin schemele de principiu din

figura 3.2. Curentul de ieşire este identic cu curentul de intrare fiind
independent de valoarea sarcinii.

Figura 3.2. Întrerupătoare analogice de curent: a) tip paralel; b) tip paralel –

serie.
Întrerupătoarele analogice pot fi realizate prin utilizarea unor dispozitive
active ”clasice” cum sunt: diodele, tranzistoarele bipolare şi tranzistoarele cu
efect de câmp. În continuare se vor analiza variante de comutare cu tranzistoare
cu efect de câmp care realizează în prezent cele mai performante circuite de
comutare.
În figura 3.3. se prezintă schema unui comutator analogic de tensiune tip
serie realizat cu TECJ cu canal n. Dacă tensiunea de comandă, care se aplică
între grila şi sursa tranzistorului, care este negativă şi mai mare decât tensiunea
de prag, VP, tranzistorul este blocat şi nu permite trecerea semnalului de intrare
vin spre ieşire. Dacă tensiunea de comandă aduce tensiunea între grila şi sursa
tranzistorului la zero, atunci tranzistorul intră în conducţie, iar semnalul de
intrare vin este transmis la ieşire. Dezavantajul acestui circuit este cuplajul de
nivel între tensiunea de comandă şi tensiunea de intrare care impune anumite
condiţii de lucru. Există pericolul ca pentru a aduce tranzistorul în conducţie,
tensiunea grilă-sursă să devină pozitivă, ceea ce înseamnă absorbţie de curent în
circuitul de grilă şi cuplajul nepermis cu semnalul de intrare.
 Figura 3.3. Comutator analogic cu tranzistor TECJ canal n.

Comutatorul cu TECMOS este cea mai utilizată variantă de circuit,

realizând caracteristici deosebite. Se apelează la proprietatea de izolare totală a
grilei faţă de canal, indiferent de polaritatea tensiunii aplicate acesteia faţă de
sursă. Pentru a se asigura o cursă mare a tensiunii de intrare, atât la valori
pozitive cât şi la valori negative faţă de masă, se utilizează o structură formată
din două tranzistoare TECMOS complementare conectate în paralel, unul tip n şi
celălalt tip p, realizându-se o structură de tip CMOS. În figura 3.4. este
prezentată o astfel de poartă de transmisie (comutator CMOS - transmission
gate).
Poarta CMOS este deschisă când intrarea de control A este la nivelul high
(+ VDD) şi intrarea A este la nivel low (– VSS). În acest caz rezistenţa serie între
intrare şi ieşire este foarte mică, ceea ce înseamnă că poarta este în conducţie.
Dacă intrarea de control A este în starea low (– VSS) iar intrarea A este la nivelul
high (+ VDD), poarta ajunge în stare de blocare având o rezistenţă intrare-ieşire
foarte mare ( rOff > 109 Ω). Poarta de transmisie CMOS prezentată este simetrică
din punct de vedere al transmisiei semnalului.

Figura 3.4. Poarta de transmisie CMOS şi simbolul acesteia.

Circuite de multiplexare / demultiplexare

În circuitele electronice apare necesitatea ca un anumit bloc să fie conectat
succesiv la diferite surse de semnal fără ca acestea să se influenţeze astfel au fost
concepute circuitele de multiplexare şi demultiplexare.
 Circuitele de multiplexare (MUX) sunt circuite controlate de o adresă de
selectare (n intrări de adresă) care permite trecerea datelor de la una din cele 2n
intrări de date spre o ieşire unică. Intrarea selectată poate fi transmisă la ieşire
direct sau inversată în cazul circuitelor cu o singură ieşire sau în ambele moduri
în cazul circuitelor cu două ieşiri. Uneori aceste circuite mai au şi o intrare de
validare. Pentru intrările de date este frecvent folosită denumirea de cale de
intrare. Există numeroase variante de circuite multiplexoare integrate: MUX cu
două canale (SN54157, MMC 4019), MUX cu 4 canale (SN54153), MUX cu 8
canale (DM54151A) sau MUX cu 16 canale (74150). Pentru extinderea
numărului de intrări se pot conecta mai multe multiplexoare utilizând în acest
scop intrările de selectare.
Circuitele de demultiplexare (DMUX) sunt circuite cu o singură intrare de
date, n intrări de selecţie (adresă) şi cel mult 2n ieşiri. Prin intermediul intrărilor
de selecţie, una dintre ieşiri este conectată la intrarea de date. O altă interpretare
a funcţionării demultiplexoarelor permite specificarea că orice demultiplexor
poate juca rolul unui decodificator pentru semnalele de adresă cu intrarea de
date considerată ca intrare de validare. Cele mai utilizate demultiplexoare sunt
SN54/74LS139 care este de tip Dual 1-of-4 Decoder/Demultiplexer cu două
intrări de selecţie binară, DM74LS138 care este de tip 1-of-8
Decoder/Demultiplexer cu trei intrări de selecţie binară, SN74155 care poate să
lucreze ca Dual 2-of-4 Decoder şiDual 1-of-4 Demultiplexer cu două intrări de
selecţie binară sau 3-of-8 Decoder şi 1-of-8 Demultiplexer cu trei intrări de
selecţie binară, DM54154 care este de tip 4-Line to 16-Line
Decoders/Demultiplexers cu patru intrări de selecţie binară.
Cu toate că circuitele de multiplexare şi demultiplexare sunt folosite
uneori pentru implementarea funcţiilor logice, marea lor utilitate s-a dovedit în
proiectarea sistemelor numerice pentru a selecta semnale sau trimite semnale la
o multitudine de dispozitive ale sistemului. În aplicaţii ce presupun adresarea
unui număr mare de astfel de dispozitive se pot utiliza structuri (reţele)
arborescente sau multidimensionale de multiplexoare sau demultiplexoare
(decodificatoare).
Pentru realizarea multiplexoarelor se poate utiliza metoda de divizare în
timp, adică folosirea pe rând a resurselor blocului de către fiecare din semnale
un interval de timp r. Un ciclu de funcţionare va avea o durată nr, dacă numărul
total de semnale este n. Acesta este procesul de multiplexare analogică în
domeniul timp. Procesul complementar este demultiplexarea analogică în care n
semnale care ajung prin aceeaşi linie sunt ghidate succesiv către n ieşiri .
În figura 3.5. se prezintă schema bloc a unui multiplexor analogic. Acesta
are n intrări la care se aplică simultan semnalele şi n intrări de comandă care pot
comuta câte o intrare la ieşirea comună. Multiplexorul este astfel comandat încât
la un moment dat numai o singură intrare este conectată la ieşire.
 Figura 3.5. Schema bloc a unui multiplexor analogic cu n intrări.
În figura 3.6. este prezentată schema bloc a unui demultiplexor analogic
cu m ieşiri. Fiind conectat cu intrarea la o linie de date (cale) de capacitate
ridicată prin care circulă m semnale decalate în timp, multiplexorul este capabil
să le dirijeze succesiv către cele m ieşiri ale sale. Desigur că pentru o funcţionare
corectă trebuie să existe un sistem de sincronizare care să aplice la momentul
potrivit comanda asupra celor m comutatoare.
Circuitele de multiplexare şi demultiplexare analogică au numeroase
aplicaţii dintre care amintim:
¾ Comutatoare analogice audio care schimbă sursa de semnal conectată
către amplificatorul de putere;
¾ Selectoare pentru programul recepţionat în sistemele audio-video
(comandă acordul electronic prin diode Varactor);
¾ Reglarea nivelului de tensiune prin comutarea unor reţele de rezistoare în
mod controlat;
¾ Sisteme de achiziţii de date cu multe canale;
¾ Transmisia analogică de date prin multiplexare.

Figura 3.6. Schema bloc a unui demultiplexor analogic cu m ieşiri.

Circuite de eşantionare şi memorare

Prin eşantionare (sampling), un semnal analogic, continuu variabil în

timp, eventual cu discontinuităţi, este transformat într-o succesiune de impulsuri
egal distanţate în timp, cu amplitudinea egală cu nivelul semnalului la momentul
prelevării eşantionului; ideal, durata unui eşantion este zero. Practic, este
suficient ca durata impulsului să fie mică faţă de durata eşantionării.
Intervalul de timp dintre două eşantioane este durata (perioada)
eşantionării TS iar mărimea fS = 1/TS este frecvenţa (viteza) de eşantionare.
Prima problemă constă în determinarea condiţiilor în care semnalul
eşantionat reproduce semnalul util, astfel ca la recepţie să se poată reface
semnalul original; acestea sunt stabilite prin teorema eşantionării:
Teorema eşantionării (Shanon - Kotelnikov): dacă transformata Fourier a
semnalului analogic este zero pentru orice frecvenţă mai mare decât o valoare
dată fm = ωm/2π şi se cunosc valorile semnalului în toate momentele tn = nTS (n
este întreg), atunci semnalul variabil în timp este cunoscut pentru orice valoare a
lui t cu condiţia ca:
fS = 1/TS ≥ fN = 2fm (3.1)
frecvenţa fN = 2fm se numeşte frecvenţă Nyquist.
Cu alte cuvinte, din semnalul eşantionat se poate extrage semnalul util
dacă frecvenţa de eşantionare este mai mare sau egală cu dublul frecvenţei
maxime din spectrul semnalului analogic. Aşadar, numai semnalele cu spectru
limitat pot fi refăcute din semnalul eşantionat.
De exemplu, un semnal analogic cu spectrul limitat la 4kHz, trebuie
eşantionat cu fS ≥ 8kHz.
Conform teoremei eşantionării, dacă condiţia (3.1) este satisfăcută, atunci:
prima componentă (fundamentala) din spectrul semnalului eşantionat este chiar
semnalul analogic iniţial. Aceasta înseamnă că pentru refacerea semnalului util
este suficientă utilizarea unui filtru trece-jos (FTJ), la intrarea căruia se aplică
semnalul eşantionat iar la ieşire se obţine semnal analogic proporţional cu cel
iniţial.
Circuitelor de eşantionare şi memorare (S/H - sample and hold) i se aplică
un semnal analogic pe care acestea îl urmăresc (eşantionează) şi la momente de
timp convenabil alese extrage eşantioane de nivel pe care le memorează. În
concluzie circuitul de eşantionare şi memorare are două etape de funcţionare:
1 - faza de eşantionare (urmărire), S, în care semnalul de la ieşire reproduce
semnalul de la intrare;
2 - faza de memorare, H, când semnalul de la ieşire este constant şi egal cu
valoarea avută în faza de eşantionare la aplicarea comenzii de memorare.
Schema de principiu a unui circuit de eşantionare S/H este prezentat în
figura 3.7. Este format dintr-un comutator analogic de tensiune serie şi un
condensator C care realizează memorarea nivelului în faza H. Când
întrerupătorul K este închis se obţine v0 = vin, iar capacitatea se încarcă la
această tensiune. La deschiderea comutatorului condensatorul C rămâne încărcat
la ultima valoare.

Figura 3.7. Schema electrică de principiu a unui circuit de eşantionare şi

memorare S/H.
In funcţionarea circuitelor de eşantionare şi memorare S/H apar limitări
legate de viteza de urmărire a semnalului de ieşire faţă de cel aplicat la intrare şi
de durata memorării în condensator, fiind necesar un condensator cu pierderi
foarte mici. Astfel apar două constante de timp:
a) constanta de timp de intrare τi = Ri⋅C care este de dorit să fie cât mai mică
pentru a creşte viteza de urmărire;
b) constanta de timp de ieşire r0 = RS⋅C care trebuie să fie cât mai mare
pentru a permite o memorare de durată acceptabilă.

Figura 3.8. Descrierea procesului de eşantionare şi memorare.

Pentru îmbunătăţirea performanţelor circuitelor de eşantionare şi
memorare S/H se pot utiliza circuite repetoare cu amplificatoare operaţionale ca
în figura 3.9.

Figura 3.9. Circuit de eşantionare şi memorare S/H cu performanţe îmbunătăţite

utilizând două amplificatoare operaţionale.
 Principala aplicaţie a circuitelor de eşantionare şi memorare este în
conversia analog-numerică a semnalelor. Aceste circuite se află înaintea
convertorului analog-numeric pentru a aplica acestuia o tensiune constantă pe
durata efectuării conversiei. O aplicaţie tipică este prezentată în figura 3.10.

Figura 3.10. Schema unui circuit de eşantionare şi memorare S/H cu TECJ şi

amplificator operaţional LM116

III. Partea experimentală

Se pune la dispoziţia studenţilor un modul de învăţare dotat cu elementele necesare
neconectate pentru realizarea funcţiile utilizate pentru multiplexarea / demultiplexarea şi
eşantionarea şi memorarea semnalelor analogice. Se vor realiza schemele prezentate în lucrare
şi se va măsura parametri de intrare şi de ieşire, se vor descrie funcţiile logice pentru
selectarea canalelor şi se vor reprezenta grafic tensiunile de intrare / ieşire.
Lucrarea Nr. 4

CONVERTOARE NUMERIC–ANALOGICE
CNA – DAC08
I. Scopul lucrării:

Scopul lucrări este însuşirea noţiunilor de conversie numeric–analogice,

aplicabilitatea şi necesitatea acestor blocuri în sistemele de achiziţii de date.

II. Noţiuni teoretice:

Acestea transformă intr-un cod numeric o mărime analogică (tensiune , curent)

proporţională cu echivalentul în sistem zecimal al numărului dat. Convertorul are o sursa
de referinţă (UR, IR) care asigură suportul analogic al conversiei. Dacă mărimea de ieşire a
CNA este o tensiune U, convertorul efectuează operaţia matematică de înmulţire:
U=N⋅UR (1)
unde N este numărul de convertit. Relaţia (1) reprezintă caracteristica de transfer statica a
CNA. Dacă numărul de intrare este dat în cod binar natural subunitar, relaţia (1) se poate
scrie:
U = UR⋅Σ⋅ai⋅2-i = UR(a1⋅2-1+a2⋅2-2+…+an⋅2-n)
Caracteristica statică de transfer ideală a unui CNA cu patru biţi în cod binar natural
este dată în fig. 4.1. Rezoluţia convertorului este:
1 LSB = 2-n
cu echivalentul analogic:
r = UR⋅2-n

Figura 4.1. Caracteristica de transfer a unui CNA pe 4 biţi.

II.1. CNA cu rezistente ponderate

Cuprinde o reţea de rezistenţe, un grup de comutatoare electronice şi un AO utilizat

ca sumator. Biţii a1, a2, …, an se aplică simultan, valoarea lor determină poziţia
comutatoarelor Sk: (ak=1 rezultă Sk închis ak=0 rezultă Sk deschis), curentul Ik în starea
închisă a lui Sk este:
Ik = –UR/2k-1⋅R
iar în starea deschisă este 0.

Figura 4.2. Schema de principiu a unui CNA – cu rezistenţe ponderate.

Deci pentru orice valoare ak: Ik = ak⋅(-UR/2k-1⋅R)

Tensiunea la ieşirea AO se obţine prin însumarea curenţilor parţiali:
2 ⋅ R r ⋅ UR 2 ⋅ R r ⋅ UR
U 0 = −R r ⋅ ∑ I k = ⋅ ∑ a k ⋅ 2 −k = ⋅N
R R

II.2. Convertorul numeric – analogic de 8 biţi DAC 08

În marea familie a convertoarelor, circuitul integrat DAC08 este un convertor pe 8

biţi şi ocupă o poziţie de standard individual. Circuitul are o precizie de 0,19 % suficientă
pentru aplicaţiile industriale obişnuite. Fiind un circuit de viteză (timp de stabilire de
100ns) poate fi utilizat la achiziţii de date pentru controlul proceselor industriale şi
prelucrări numerice.
Versatilitatea în utilizare este justificată şi de posibilitatea interfaţării cu orice tip de
logică (TTL, CMOS), de gama largă a tensiunilor de alimentare 4,5 V – 18 V ce pot fi
nesimetrice precum şi consumul redus (33mW la + 5V) independent de stările celor 8 biţi
din intrările logice. Circuitul are 2 ieşiri de curent notate cu I şi I 0 . Aceşti curenţi au
0
proprietatea ca suma lor este constantă şi egală cu 255/256·Iref, unde Iref este curentul
impus din exterior care intră în terminalul 14, ei fiind furnizaţi de blocul comutator de
curenţi, obţinându-se prin însumarea curenţilor din ieşirile fiecăruia din cele 8
comutatoare. Curenţii I1 -I8 furnizaţi de blocul ”Reţea de curenţi ponderaţi” sunt o
fracţiune crescătoare cu puterile lui 2 din curentul Iref; astfel Ik=Iref /2k pentru k=1 ... 8.
Aceşti curenţi sunt aplicaţi la intrările celor 8 comutatoare de curent. Astfel în funcţie de
configuraţia logică a intrărilor b0 ... b7, se obţine un curent I0 proporţional cu valoarea
numerică a cuvântului binar format din cei opt biţi. Valoarea maximă a curentului I0 se
obţine atunci când toţi curenţii Ik sunt comutaţi la această ieşire. Obţinându-se:
8 8
1 255
I 0 = ∑ I k = I ref ⋅ ∑ k = ⋅ I ref
k =1 k =1 2 256
 Curentul Iref este furnizat din exterior cu ajutorul unui generator de curent sau de un
generator de tensiune Vref şi o rezistenţă Rref care determină valoarea curentului:
Iref=Vref/Rref
Rezistenţa conectată la intrarea Vref(-) este egală cu cea care determină valoarea
curentului Iref (conectată la Vref(+)) având rolul de a compensa efectul curentului din
intrarea Vref (+) asupra curentului I0 transferat către blocul ”Reţea de curenţi ponderaţi”.
DAC08 – Configuraţie şi valori limită absolute (fig. 4.3)

Figura 4.3. Configuraţia circuitului integrat DAC08.

Tensiunea de alimentare = ±15V, Putere anticipată = 500mW, Rezuluţia = 8 biţi,
Curentul de referinţă = 5mA, Timp de propagare = 35ns, Timp de stabilire = 100ns.
DAC08 – Scheme fundamentale de utilizare. Observaţii: Alimentarea circuitului se
face între 9V÷ 36V. În cazul utilizării unor surse de alimentare de + 5V se recomandă
curenţi de referinţă de 1mA. Circuitul funcţionează dacă tensiunea totală de alimentare
între V+ şi V– este cel puţin 8V.

DAC08 – Schema internă de principiu:

Figura 4.4. Schema internă de principiu a unui DAC08.

 Figura 4.5. Reguli de conectare.

III. Partea Experimentală

1. Explicaţi funcţionarea circuitului DAC08.

2. Studiaţi şi explicaţi schema convertorului digital analogic din figura 4.6.
3. Utilizând standul de laborator pentru studiul convertoarelor numeric analogice
completaţi tabelul 1. Cu datele obţinute trasaţi caracteristica de transfer al CNA
studiat.
Tabelul 1.

B8 B7 B6 B5 B4 B3 B2 B1 N10 U0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 0 1 1

0 1 1 1 1 1 1 1
1 0 0 0 0 0 0 0
1 0 0 0 0 0 0 1
1 0 0 0 0 0 1 0

1 1 1 1 1 1 0 0
1 1 1 1 1 1 0 1
1 1 1 1 1 1 1 0
1 1 1 1 1 1 1 1

Figura 4.6. Stand experimental de lucru.

Lucrarea Nr. 5

CIRCUITE DE CONVERSIE ANALOG-NUMERICĂ

CONVERTOARE ANALOG-NUMERICE PARALELE
I. Scopul lucrării:

Scopul lucrări este însuşirea noţiunilor de conversie analogice – numerice

directe, aplicabilitatea şi necesitatea acestor blocuri în sistemele de achiziţii de date.

II. Noţiuni teoretice:

Convertoarele analogic – numerice realizează conversia unei mărimi analogice

într-un număr. Această conversie din mărime analogică (tensiune Ux) în cod numeric
se face prin compararea mărimi analogice necunoscute cu o valoare de referinţă (UR),
rezultatul conversiei analog-numerice fiind un număr discret N care aproximează
raportul:
U
N≅ x
UR
Deoarece N poate lua numai un număr finit de valori discrete, conversia
realizată practic are următoarea expresie:
n
U x = U R ⋅ ∑ a k ⋅ 2−k
k =1
în limitele unei erori de ± q / 2 , unde q este cea mai mică diferenţă între două nivele de
tensiune consecutive şi poartă denumirea de cuantă putându-se exprima astfel:
q = U R ⋅ 2−n

II.1. Convertoare analog-numerice paralele

Sunt cele mai rapide convertoare analog-digitale. Tensiunea de referinţă UR este

divizată în 2n praguri egale q=UR/2n (q – este treapta de cuantizare sau cuanta
convertorului) cu o reţea de rezistenţe egale R înseriate. La cele 2n-1 comparatoare se
aplică tensiunea de măsurat Ux şi tensiunile de prag de comparaţie 1q, 2q, ...(2n-1)q.
Toate comparatoarele la care Ux este mai mare decât pragurile de referinţă vor avea
starea de ieşire 1 (comparatoarele de la q la mq) iar la care Ux este mai mică decât
pragurile respective starea ieşirii va fi 0 (comparatoarele de la (m+1)q la (2n-1)q). La
ieşirea blocului de divizare comparare se obţine un şir de stări logice 00...011...11 (m
de 1 şi 2n-m-1 de 0) care este reprezentarea raportului Ux/UR în cod binar unitar normal
(fig. 5.1.).
 Figura 5.1. Structura unui CAN paralel.
Trecerea de la codul binar unitar normal la un cod uzual (cel mai adesea codul
binar natural) se face cu ajutorul unui codificator CD, care cuprinde circuite logice
combinaţionale. Principalul dezavantaj al acestor convertoare este volumul mare de
elemente componente. De exemplu pentru schema din fig. 5.1. pentru n = 12 biţi
cuprinde 4095 comparatoare, 4096 rezistenţe şi un număr mare de circuite logice
combinaţionale. Codificarea din codul unitar normal în cod binar se poate face prin
utilizarea memorilor ROM, iar volumul mare de comparatoare prin realizarea lor în
tehnică LSI (Large Scale Integration).
Deoarece semnalul de intrare UX este de tip continuu iar semnalul de ieşire are
valori discrete în timp rezultă posibilitatea existenţei unor erori de aproximare (de
cuantizare) care au valorile cuprinse între ±0,5 LSB pentru caracteristica de transfer
din fig. 5.2.a. Erorile de cuantizare pot fi exprimate prin relaţiile:
N
e = U x − U R ⋅ ∑ b k ⋅ 2 − k [V]
k =1
N N
2
e= ⋅ U x − ∑ b k ⋅ 2 N − k [V]
UR k =1
unde biţii bk sunt corelaţi cu tensiunea de intrare UX, în concordanţă cu fig. 5.2.a.
Dacă semnalul de la intrarea unui CAN este de ambele polarităţi, în intervalul de
variaţie a lui UR (de la –UR/2 la +UR/2, cu valori tipice de ±5V şi ±10V), convertorul
analog numeric se numeşte bipolar şi are caracteristica de transfer prezentată în figura
5.2.b. Pentru codificarea ieşirilor numerice a convertoarelor analog-numerice cel mai
folosit cod este complementul faţă de doi în care semnificaţia bitului cel mai
semnificativ, MSB, este bit de semn. Precizia (eroarea) totală a unui CAN este dată de
diferenţele dintre caracteristica reală şi cea ideală şi include toate erorile de câştig,
decalaj, neliniaritate, precum şi derivele acestora.
 Figura 5.2. Caracteristica de transfer a CAN paralel: a) unipolar; b) bipolar.

Etalonarea unui CAN constă în calibrarea decalajului urmată de calibrarea

câştigului. Pentru un CAN unipolar, calibrarea decalajului se face astfel încât prima
tranziţie (00 ... 000 → 00 ... 001) a secvenţei de ieşire să corespundă unei tensiuni de
intrare de 0,5 LSB. Calibrarea câştigului se face astfel încât ultima tranziţie (11 ... 110
→ 11 ... 111) a secvenţei de ieşire să corespundă unei tensiuni de intrare de UR –1,5
LSB. Pentru un CAN bipolar, calibrarea decalajului se face astfel încât prima tranziţie
(10 ... 000 → 10 ... 001) a secvenţei de ieşire să corespundă unei tensiuni de intrare de
0,5 LSB. Calibrarea câştigului se face astfel încât ultima tranziţie (11 ... 110 → a
secvenţei de ieşire să corespundă unei tensiuni de intrare de UR/2 – 1,5 LSB.
Pentru caracteristica de transfer din fig. 5.2.b. eroarea de cuantizare e este în
funcţie de tensiunea de intrare Ux. Puterea erorii de cuantizare se calculează cu relaţia:
1
+
2
P = e ef2 = ∫ e 2 de
1
−
2
unde eef este valoarea efectivă a erorii de cuantizare.
Prin calculul integralei se obţine:
1 LSB
e ef =
12
Numărul N de biţi corespunzător convertorului analog numeric poate fi exprimat
în funcţie de puterea erorii de cuantizare:
UR UR
2N = =
1 LSB 12P
Convertoarele analog numerice sunt utilizate în sisteme de achiziţie date pentru
transformarea semnalelor analogice în semnale numerice. Această transformare este
realizată prin conversii analog numerice succesive cu frecvenţa de eşantionare fe.
Conform teoremei eşantionării pentru evitarea efectelor de aliniere este necesar ca
valoarea minimă a frecvenţei de eşantionare să satisfacă relaţia:
f e > 2 ⋅ f x max
care este condiţia Nyquist în care fx max este frecvenţa maximă a spectrului semnalului
analogic de intrare Ux.

III. Partea experimentală

1. Studiaţi schema electrică a convertorului analog numeric prezentat în

figura 5.3. şi stabiliţi treapta de cuantizare şi tipul convertorului.
2. Explicaţi logica proiectării circuitului logic combinaţional codificator.
3. După stabilirea cuantei trasaţi caracteristica de transfer a convertorului
analogic prezentat. Datele se vor trece în tabelul tabelul 1.
4. Realizaţi un program de simulare a CAN paralel în softul Matlab.

Tabelul 1.
Valoare Afişare
Cuanta Afişare cuante Afişare binară
măsurată zecimală
0
1
2
3
4
5
6
7

Figura 5.3. Modul experimental de CAN paralel.

Lucrarea Nr. 6

CIRCUITE DE CONVERSIE ANALOG-NUMERICĂ

CONVERTOARE ANALOG-NUMERICE CU APROXIMAŢII
SUCCESIVE

I. Scopul lucrării:

Scopul lucrări este însuşirea noţiunilor de conversie analogice – numerice directe

cu aproximaţii succesive, aplicabilitatea şi necesitatea acestor blocuri în sistemele de
achiziţii de date.

II. Noţiuni teoretice:

Acest tip de convertoare asigură o viteză de lucru relativ mare şi o precizie bună la
un grad de complexitate mediu. La funcţionare după metoda aproximaţiilor succesive se
foloseşte compararea bit cu bit în loc de numărarea continuă. La comanda de start a
conversiei se generează un semnal egal cu Vm/2 cu care se compară tensiunea de intrare.
Vm este domeniul de variaţie maximă a tensiunii de intrare Vin. Dacă Vin > Vm/2 cel mai
semnificativ bit, MSB, este 1; dacă Vin < Vm/2 atunci MSB este 0. Pentru determinarea
următorului bit se generează semnalul 3/4⋅Vm dacă MSB este 1 sau 1/4⋅Vm dacă MSB
este 0.
Al doilea bit este 1 sau 0 după cum Vin > 3/4⋅Vm, sau Vin < 3/4⋅Vm cand MSB = 1.
Cu MSB = 0 , al doilea bit este 1 pentru Vin > 1/4⋅Vm sau pentru Vin < 1/4⋅Vm etc.,
procesul continuând până se ajunge la bitul de semnificaţie minimă.
Vin > 1/2⋅V m ⇒1 logic Vin > 6/8⋅V m ⇒1 logic Vin > 7/8⋅V m ⇒1 logic

Vin < 7/8⋅V m ⇒0 logic

Vin < 6/8⋅V m ⇒0 logic Vin > 5/8⋅V m ⇒1 logic

Vin < 5/8⋅V m ⇒0 logic

Vin
Vin > 3/8⋅V m ⇒1 logic

Vin < 3/8⋅V m ⇒0 logic

Vin > 1/4⋅V m ⇒1 logic
Vin > 1/8⋅V m ⇒1 logic

Vin < 1/2⋅V m ⇒0 logic Vin < 1/4⋅ Vm ⇒ 0 logic Vin < 1/8⋅V m ⇒0 logic

MSB .............................. LSB

Figura 6.1. Succesiunea comparărilor la un CAN cu aproximaţii succesive având
rezoluţia de 3 biţi.
 În figura 6.2. se dă schema bloc pentru un convertor A/D cu aproximaţii succesive
fără reacţie denumit cu propagare de tip serie, sau mai simplu convertor serie cu rezoluţia
de 3 biţi, pentru a exemplifica realizarea conversiei după succesiunea dată în figura 6.1.
Schema este realizată cu trei comparatoare C2, C1, C0 şi trei convertoare numeric -
analogice N/A1, N/A2, N/A3 toate cu acelaşi domeniu de variaţie maximă, Vm. De
exemplu dacă 6/8⋅Vm < Vin < 7/8⋅Vm, atunci comparatorul C2 are la ieşire nivelul 1 logic
deoarece Vin > Vm/2 convertorul N/A2 asigură la ieşire nivelul 6/8⋅Vm şi deci C1 are la
ieşire nivelul corespunzător lui 1 logic. Convertorul N/A3 are la ieşire nivelul 7/8⋅Vm şi
comparatorul C0 are la ieşire nivelul 0 logic (LSB = 0).

Figura 6.2. Schema bloc a CAN cu aproximaţii succesive pe 3 biţi.

CAN cu aproximaţii succesive sunt realizate de obicei cu un singur comparator şi

cu reacţie, caz în care se cere o logică mai complicată şi evident creşte durata ciclului de
conversie. O schemă simplificată pentru un astfel de convertor este dată în figura 6.3.

Figura 6.3. CAN cu aproximaţii succesive cu un singur comparator. SAR – registru de

aproximaţii succesive.

La comanda start, SAR dă la ieşire numărul 100 ... 0, care comandă convertorul
N/A, la ieşirea căruia se obţine o tensiune Vm/2. Dacă tensiunea de intrare Vin > Vm/2,
comparatorul îşi păstrează starea şi la al doilea impuls de tact SAR generează la ieşire
numărul 1100 ... 0; dacă Vin < Vm/2 comparatorul îşi schimbă starea la ieşire, ceea ce
determină ca SAR să genereze numărul 0100 ... 0. La ieşirea convertorului în cele 2
situaţii se obţin tensiunile 3/4⋅Vm sau Vm/4.
Procesul de conversie se termină când se ajunge la ultimul bit (cel ma
nesemnificativ bit – LSB). Durata ciclului de conversie la un convertor cu rezoluţia de n
biţi, depinde de duratele celor n încercări de comparaţie, care pot fi egale, aceasta
depinzând de modul de schimbare sau nu a stării la ieşirea comparatorului.

II.2. CAN cu aproximaţii succesive cu comparare în curent

Pentru creşterea vitezei de conversie , la intrarea comparatorului se foloseşte direct

curentul de iesire al covertorului , eliminându - se astfel influenţa timpului de răspuns al
amplificatorului de la ieşirea convertorului D/A . Acest regim de lucru se exemplifică in
figura 4 . Tensiunea la ieşirea comparatorului este pozitivă când i0>iin . Această tensiune
se limitează la +5V , tensiunea diodei Zener . Tensiunea negativă la ieşirea
comparatorului este limitată la tensiunea de deschidere a diodei.

Figura 6.4. CAN cu aproximaţii succesive cu comparare în curent.

CAN cu aproximaţii succesive nu pot fi folosite în aplicaţii de tip histogramă în

care se lucrează cu distribuţii de amplitudine. Aceasta se datorează treptelor de
cuantificare inegale, ceea ce determină neliniaritate diferenţială mare.

III. Partea experimentală

1. Se va studia convertorul analog numeric cu aproximaţii succesive prezentat

în figura 6.5. şi se va explica funcţionarea lui.
2. În urma analizei circuitului se va stabili treapta de cuantizare şi domeniul
maxim de conversie.
3. Completaţi tabelul 1 unde B0 ÷ B8 este numărul binar rezultat, N10 este
valoarea lui zecimală iar Uin tensiunea analogică de intrare.
4. Realizaţi un program de simulare a CAN cu aproximaţii succesive în softul
Matlab.
Tabelul 1.
Uin N10 B0 B1B B2 B3 B4 B5 B6 B7

Figura 6.5. Modul de CAN cu aproximaţii succesive.

Aplicaţii cu circuitul convertor analog numeric ADC0804
Modul conversie continuă
Lucrarea Nr. 7

CONVERTOARE ANALOGIC – NUMERICE

CONVERTORUL ANALOG–NUMERIC CU DUBLĂ
INTEGRARE
I. Scopul lucrării:

Studiul teoretic şi experimental al convertorului analog-numeric cu dublă integrare

din cadrul multimetrului numeric E0303.

II. Noţiuni teoretice:

CAN cu dublă integrare este utilizat pentru măsurători de precizie, asigurând o

rejecţie pronunţată a semnalelor perturbatoare având frecvenţa egală cu frecvenţa reţelei.
Principiul de funcţionare constă în integrarea tensiunii de măsură Ux un interval de
timp constant tr, urmată de integrarea unei tensiuni de referinţă Uref, având polaritatea
opusă celei a tensiunii de măsură, un interval de timp tx, necesar anulării efectului de
integrare al tensiunii de măsură.
Măsurând intervalul de timp tx se poate indica valoarea tensiunii de măsură.
Dacă se consideră tensiunea necunoscută Ux, constantă pe timpul integrării sale şi
dacă procesul de integrare constă în încărcarea, respectiv descărcarea unui condensator,
atunci principiul de funcţionare al CAN cu dublă integrare poate fi explicat cu ajutorul
graficului din fig. 7.1.

Figura 7.1. Principiu de funcţionare al CAN cu dublă integrare.

Sarcina acumulată în condensator în intervalul de timp tr este descărcată de curentul
provocat de tensiunea de referinţă în intervalul tx.
Acest lucru se poate exprima astfel:
Ux U
⋅ t r = ref ⋅ t x (7.1)
R R
t
tx = r ⋅ Ux (7.2)
U ref
Conversia duratei tx în număr se face prin numărarea unor impulsuri cu frecvenţa
cunoscută.
 Nx
tx = (7.3)
f0
Din relaţiile (23.2) şi (23.3) se poate ajunge la caracteristica de transfer a CAN cu
dublă integrare:
t rf0
Nx = Um (7.4)
U ref
Mărimile tr şi f0 sunt surse importante de erori. Pentru a reduce influenţa lor se
procedează la generarea duratei tr pornind de la frecvenţa f0.
Aceasta se face prin numărarea impulsurilor cu frecvenţa f0 într-un numărător având
capacitatea Nr.
Nr
tr = (7.5)
f0
Forma finală a funcţiei de transfer a CNA cu dublă integrare este:
Nr
Nx = Ux (7.6)
U ref

Figura 7.2. Schema bloc a CAN cu dublă integrare.

Integrarea tensiunii de măsură durează până când numărătorul ajunge la valoarea

maximă şi apoi este anulat de următorul impuls.
Acest moment este transmis dispozitivului de comandă prin frontul de comutare din
1 în 0 al bitului cel mai semnificativ al numărătorului.
Dispozitivul de comandă trece comutatorul K pe poziţia 2 impunând sfârşitul
integrării tensiunii de măsură şi începutul integrării tensiunii de referinţă. În momentul
comutării conţinutul numărătorului este 0.
N max + 1
tr = (7.7)
f0
Pe durata integrării tensiunii de referinţă dispozitivul de comandă menţine accesul
impulsurilor cu frecvenţa f0 la intrarea numărătorului. Integrarea continuă până la
descărcarea completă a condensatorului, când detectorul de zero este sesizat şi transmite
informaţia privind sfârşitul conversiei la dispozitivul de comandă, care blochează accesul
impulsurilor spre numărător.
Conţinutul numărătorului la sfârşitul conversiei este:
N +1
N x = max ⋅Ux (7.8)
U ref
 Pentru funcţionarea corectă a convertorului trebuie ca U x ≤ U ref .

II.1. CAN cu dublă integrare din multimetrul numeric E0303

Schema bloc simplificată a convertorului analog-numeric cu dublă integrare din

multimetrul numeric E 0303 este prezentată în fig.23.3.
Formele de undă ale semnalelor din fig.23.3 sunt arătate în fig.23.4.
Procesul de conversie se repetă cu perioada de 100 ms a tensiunii A generată de
astabilul de reciclare.
Un proces de conversie este iniţiat de frontul descrescător al tensiunii A, care
declanşează monostabilul 1.
Impulsul M1 generat de acesta aduce la zero conţinutul numărătorului, precum şi
bistabilele 1 şi 2.
Frontul de cădere al semnalului M1 declanşează monostabilul 2. Se obţine astfel
impulsul M2 pe durata căruia bistabilul 1 este comutat (comutare sincronizată cu tensiunea
dată de generatorul de impulsuri), rezultând frontul de ridicare a tensiunii B1.
Acest front deschide poarta de acces a impulsurilor generatorului spre numărător şi
comută K pe poziţia 1, corespunzătoare integrării tensiunii de măsură.
Rezultă tensiunea lent variabilă Ui , la ieşirea integratorului.
Având în vedere capacitatea maximă a numărătorului, Nmax=19999, procesul de
N max + 1
integrare a tensiunii de măsură durează = 20 ms, unde f0 este frecvenţa
f0
generatorului de impulsuri şi are valoarea f0 = 1MHz.
După (Nmax +1) impulsuri numărătorul revine la zero şi frontul de trecere din 1 în 0
al bitului cel mai semnificativ al numărătorului comandă bistabilul 2 să comute K pe
poziţia 2, corespunzătoare integrării tensiunii de referinţă, a cărei polaritate a fost stabilită
de detectorul de polaritate.
Momentul anulării tensiunii la ieşirea integratorului este sesizat de detectorul de
zero, a cărui ieşire, UDZ, declanşează monostabilul 3.
Impulsul generat de M3 determină trecerea pe zero a bistabilului 1, care blochează
poarta de acces a impulsurilor spre numărător, încheind un ciclu de măsurare.
De asemenea M3 determină transferul rezultatului conversiei din numărător în memorie.

III. Partea Experimentală

1. Explicaţi funcţionarea circuitului CAN cu dublă integrare.

2. Studiaţi şi explicaţi schema convertorului analog-numeric cu dublă integrare din
figura 7.3.
3. Utilizând standul de laborator pentru studiul convertoarelor analog-numeric cu
dublă integrare se va trasa caracteristica de transfer al CAN studiat.
Figura 7.3. Schema bloc a CAN cu dublă integrare.
Lucrarea Nr. 8

ACHIZIŢIA DE DATE CU SISTEME CONECTATE PE UN

PORT STANDARD DE COMUNICARE A COMPUTERULUI

I. Scopul lucrării:

Studiul teoretic şi experimental al plăcilor de achiziţie de date cu conectare pe un

port standard de comunicare cu computerul. Sistemul de achiziţie FieldPoint cu conectare
pe portul standard RS-232 (serial) şi modulul de achiziţie P-8055 - VM110 cu conectare pe
portul USB.

II. Noţiuni teoretice:

II.1. Sistemul de achiziţie FieldPoint

Sistemul de achiziţie FieldPoint este un sistem modular compus dintr-un modul de

comunicare cu computerul (FP-1000) prin intermediul interfeţei RS-232 şi o serie de
module de achiziţie şi generare de date analogice (module I/O – FP-AI / FP-AO) conectate
între ele printr-o magistrală locală administrată de modul de comunicare cu computerul
FP-1000 sau FP-1001.
În aplicaţii distribuite mai multe bancuri FieldPoint pot fi legate în aceeaşi reţea. Se
pot lega în reţea până la 25 de bancuri FieldPoint la fiecare port RS-232 de la computer.
Fiecare banc poate conţine până la 9 module I/O, deci se pot conecta până la 225 de
module I/O pe un port RS-232 de conectare la computer.
Numărul modulelor I/O poate creşte utilizând mai multe porturi RS-232 de
conectare la computer.
Modulul FP-1000 utilizează protocolul Optomux de altfel după configurarea
bancului FieldPoint (modul de reţea şi modulele I/O) se poate utiliza orice program de
aplicaţie care suportă conexiunile Optomux pentru comunicarea modulelor FieldPoint în
interiorul bancului.
  FP-1001 FP-1001 FP-1000 Computer

RS-485 RS-232
Figura 8.1. Conectarea la computer a unui modul de reţea FP-1000 şi două module de reţea
FP-1001
  Conectorii de
magistrală locală
Modul I/O Conectorul
Carcasă
Carcasă magistralei
protectoare
Bara DIN
Modul de
reţea Apasă
Bara DIN
Dispozitiv blocat
Figura 8.2. Conectarea terminalului de bază FP-1000 şi a modulelor I/O de aachiziţie şi
generare de date analogice (FP-AI / FP-AO).

Interfaţa serială de comunicare a modului FP-1000 cu computerul este auto-

configurată să utilizeze următorii parametrii:
1 bit pentru START; 8 biţi pentru DATE; 1 bit pentru Oprire; Fără paritate.
Viteza de transfer suportată este de: 300; 1200; 2400; 9600; 19200; 38400; 57600; şi
115200 baud. La configurarea modulului de reţea FP-1000 se găsesc comutatoarele pentru
setarea vitezei de transfer.
Figura 8.3. prezintă cele 8 poziţii ale comutatorului de pe modulul de reţea
FieldPoint FP-1000 şi FP-1001. Comutatoarele 1-5 setează adresele reţelei iar
comutatoarele 6-8 setează rata transferului de date în baud.
 

Rata
Adrese Baud

12345678

Deschide
capacul
Figura 8.3. Comutatoarele de adrese şi a ratei de transfer a datelor în Baud.

Tabelul 8.1. Setarea comutatoarelor adreselor de reţea pentru modul FP-1000 sau FP-1001.
Poziţia Adresa modulului de Poziţia Adresa modulului de
comutatoarelor 1 - 5 reţea comutatoarelor 1 - 5 reţea

0 130
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

10 140
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

20 150
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

30 160
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
 40 170
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

50 180
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

60 190
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

70 200
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

80 210
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

90 220
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

100 230
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

110 240
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

120 Altă setare Nepermisă

1 2 3 4 5 6 7 8

Tabelul 8.2. Setarea vitezei de transfer în Baud a modulului FP-1000 sau FP-1001.
Poziţia Poziţia
Adresa modulului Adresa modulului
comutatoarelor 1 - comutatoarelor 1 -
de reţea de reţea
5 5

0 130
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

10 140
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

20 150
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

30 160
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

Pentru funcţionarea sistemului de achiziţie de date este necesară alimentarea cu o

tensiune continuă cuprinsă între 11-30 V pentru fiecare modul de reţea FieldPoint FP-1000
sau FP-1001. Modulul de reţea FieldPoint filtrează şi reglează această tensiune după care o
furnizează pentru toate modulele I/O din banc. Din acest motiv nu este nevoie să
alimentăm separat fiecare modul I/O (FP-AI / FP-AO) din banc.
  
V V
11-30 VDC
V
Pentru terminalele de
C C
bază învecinate
C

Figura 8.4. Modul de alimentare a sistemului FieldPoint.

Sistemul FieldPoint conţine şi propriul test de funcţionare (POST) care este o suită
de teste pe care modulul de reţea le execută la pornire pentru a verifica starea proprie de
funcţionare. Testul nu ia amploare, nu afectează operaţiile reţelei şi nu are nici un efect
asupra conexiunilor instalaţiei la terminalele de bază ale bancului.
Dacă suita de teste proprie de verificare, găseşte erorii, modulul de reţea nu va
participa la comunicarea reţelei cu computerul, în consecinţă pentru comunicarea cu
computerul trebuie întâi eliminate potenţialele conflicte.
Modulul de reţea FP-1000 are 4 led-uri indicatoare şi anume: POWER,
NETWORK, ACCESS şi STATUS. Figura 4.10 prezintă poziţionarea ledurilor pe modulul
de reţea.
 
NETWORK

STATUS
ACCESS

89
POWER

Adrese Baud

Figura 8.5. LED-urile indicatoare ale modulului FP-1000.

Led-ul POWER luminează verde atâta timp cât modulul de reţea este alimentat cu
tensiune. Acest led indică faptul că modulul de reţea este conectat la sursa de alimentare
care emite o tensiune suficientă pentru funcţionarea modulului de reţea, pe lângă aceasta el
mai indică şi alimentarea modulelor I/O din banc de la modulul de reţea.
Led-ul NETWORK luminează galben în timp ce se efectuează o transmisie de date
de la computer la modulul de reţea. Acest led indică faptul că modulul de reţea primeşte
informaţii de la computer şi că firele de comunicaţie nu sunt întrerupte. Led-ul
NETWORK luminează şi la activitatea de mărire a reţelei.
Led-ul ACCES luminează galben când modulul de reţea sau oricare alt modul I/O
din banc răspunde la comanda computerului. Acest led indică faptul că modulul din banc a
avut o adresă corectă prin comanda de formatare şi că modulul răspunde la acea comandă
(cu un răspuns corect sau cu o eroare).
Led-ul STATUS luminează roşu atunci când modulul de reţea detectează o
defecţiune. Dacă acest led nu luminează atunci modulul de reţea nu a detectat nici o
defecţiune. Modulul de reţea indică tipurile de erori prin emiterea unui număr de fluxuri
luminoase specific pentru fiecare tip de eroare prin led-ul STATUS la pornire.
Tabelul 8.3. Iluminările LED-ului STATUS pentru erorile de la Autodiagnosticare.
Număr de
Tipul de eroare
iluminări
0 (luminare
Iniţializarea modului de reţea a fost întreruptă.
continuă)
Configurarea incorectă a adresei modului de reţea.
1
Vezi secţiunea “Setarea adreselor de reţea”.
Modulul de reţea a detectat o eroare în terminalul de
bază din banc. Se verifică dacă sunt mai mult de 9 module
2 I/O conectate la modul FP-1000 (număr maxim permis) în
banc sau dacă sa desfăcut unul sau mai multe terminale de
bază eliminatorii care generează erori în lipsa lor.
Modulul de reţea a detectat o eroare internă
3
neaşteptată.

Pentru configurare şi testare a sistemului de achiziţii FieldPoint acesta se livrează cu

un program special şi anume programul de interfaţă Explorer FieldPoint cu ajutorul căruia
se poate seta numele plăcii de achiziţie, tipul mufei de conectare, portul prin care se va
face conexiunea cu computerul, viteza ratei de transfer între computer şi placa de achiziţie,
adresele de bază pentru modulele şi canale din banc, domeniile valorilor de intrare (sau
ieşire), caracteristicile canalului. Caracteristicile canalului cuprind: un filtru pentru care se
poate seta frecvenţa de lucru care are valori fixe de 60 Hz, 50 Hz, 500 Hz; posibilitatea de
configurare a adresei şi ratei de achiziţie care este de 100 ms. Modulul de reţea FieldPoint
FP–1000 nu permite modificarea ratei de achiziţie.
Programul Explorer FieldPoint prezintă meniuri coborâtoare cu opţiuni pentru
realizarea configurărilor şi setărilor necesare pentru funcţionarea corespunzătoare a plăcii
de achiziţie serială FieldPoint. Programul mai prezintă şi o bară de meniu ajutătoare cu
butoane pentru cele mai importante funcţiile de configurare şi testare a plăcii de achiziţie
cum sunt butoanele pentru: deschiderea unui fişier nou, deschiderea unui fişier existent,
salvarea unui fişier activ, afişarea unor informaţii ajutătoare (Help), adăugarea de noi
bancuri, module sau canale, configurare, ştergerea unui banc – modul sau canal, copierea
configurărilor, pornirea monitorizării plăcii de achiziţie şi oprirea monitorizării plăcii de
achiziţie. Pe lângă setarea şi configurarea plăcii de achiziţie serială FieldPoint cu
programul Explorer FieldPoint se poate face şi testarea acesteia prin monitorizarea
canalelor.
Configurările şi setările plăcii de achiziţie seriale FieldPoint efectuate se vor salva
într-un fişier cu extensia ”.iak”. Programul Explorer FieldPoint în meniurile sale are şi
opţiunea de a încărca la deschiderea şi operarea programului cu placa de achiziţie ultimul
fişier cu extensia ”.iak” în care sau salvat configurările necesare pentru lucrul cu placa de
achiziţie serială FieldPoint.
 Figura 8.6. Fereastra programului Explorer FieldPoint.

II.1. Sistemul de achiziţie P-8055-V110

Sistemul P-8055-V110 este un sistem de achiziţie universal cu conectare la

computer prin intermediul portului USB.

Figura 8.7. Vedere generală a sistemului de achiziţii de date P-8055-V110.

Caracteristici:
¾ 5 Intrări Numerice (digitale) (0= ground, 1= open) cu butoane de control pe
placă;
¾ 2 Intrări Analogice cu atenuare şi amplifcare opţională. Tensiune internă de test
de +5V;
¾ 8 Ieşiri Numerice (digitale) cu comutatoare cu colector deschis (max
50V/100mA) echipate cu LED-uri de indicare a stării;
 ¾ 2 Ieşiri Analogice:
• 0 to 5V, cu rezistenţă de ieşire de 1,5 kΩ;
• Ieşiri PWM cu modulaţie ajustabilă între 0 şi 100% (max 100mA / 40V);
• LED indicator de stare inclus pe placă.
¾ Timp general de conversie 20mS pe comandă;
¾ Alimentare prin cablu USB approx. 70mA;
¾ Software de diagnosticare şi comunicare respectiv în documentaţie se găsesc şi
fişierele DLL pentru realizarea unor aplicaţii personalizate de comunicare prin
intermediul plăcii de achiziţie.

Dispunerea elementelor de pe placa de achiziţie de date serială pe portul USB.

Figura 8.8. Amplasarea elementelor principale ale sistemului de achiziţii de date.

1. Blocul de intrări numerice (pentru impulsuri de la butoane, comutatoare,

relee, contactoare, etc.). Intrările sunt în general la nivel logic ”high” (1
logc), iar prin conectare la masă GND se aduce intrarea la nivel logic ”low”
(0 logic);
2. Blocul intrărilor analogice (pentru semnale electrice de la senzori de
temperatură, potenţiometre, etc.);
3. Dacă jumper-ul indicat este montat atunci se poate utiliza sursa de tensiune
internă ajustabilă prin potenţiometru RV2. Dacă jumper-ul nu este montat
atunci se poate utiliza tensiunea externă prin intrarea A2;
4. Dacă jumper-ul indicat este montat atunci se poate utiliza sursa de tensiune
internă ajustabilă prin potenţiometru RV1. Dacă jumper-ul nu este montat
atunci se poate utiliza tensiunea externă prin intrarea A1;
5. Potenţiometru de ajustare a tensiunii de intrare prin canalul A1;
6. Potenţiometru de ajustare a tensiunii de intrare prin canalul A2;
7. Selectarea adresei de comunicare cu computerului, comunicare validă = 1,
comunicare întreruptă = 0;
8. Blocul de ieşiri analogice;
9. Blocul de ieşiri numerice;
 10. Conectorul USB de comunicare cu computerul.

Pentru configurare şi testare a plăcii de achiziţie P-8055-V110 se instalează o

aplicaţie de verificare a funcţionării plăcii de achiziţie şi comunicării cu computerul. În
urma rulării aplicaţiei se va deschide o fereastră ca şi cea din figura de mai jos având
mesajul ”Card P-8055-V110 connected”.

Figura 8.9. Interfaţa de configurare şi verificare a plăcii de achiziţie P-8055-V110

Prin intermediul acestei aplicaţii se poate simula şi verifica starea intrărilor

numerice prin apăsarea butoanelor Inp1 – Inp5 de pe placă şi vizualizarea semnalului de
nivel 1 sau 0 logic în partea dreaptă sus.
De asemenea se pot trimite impulsuri spre ieşire prin selectarea ieşirilor numerice
din aplicaţie.
Această procedură de testare a ieşirilor numerice se poate realiza şi automat prin
activarea comenzi de la meniurile de testare ”output test” sau activarea tuturor ieşirilor prin
comanda ”Set all digital”.
Testarea ieşirilor analogice se poate face prin activarea comenzi “Set all analog”
respectiv se poate modifica tensiune a de ieşire prin intermediul selectoarelor DA1 &
DA2.
Placa de achiziţie de date este echipată cu două numarătoare pe 16 biţi care sunt
declanşate prin intermediul Inp1 & Inp2 (numără impulsurile de pe intrările numerice 1 şi
2). Testarea numărătoarelor se poate face prin apăsarea butoanelor de validare a intrărilor
Inp1 şi Inp2 de pe placa de achiziţie. La fiecare apăsare numărătorul va fi incrementat cu
1. Placa de achiziţie permite setarea timpul de reacţie a numărătorului (0ms – 2ms – 10ms
– 1000ms).
Simularea şi verificarea intrărilor analogice se poate face prin conectarea jumper-
ilor SK2 pentru canalul 1respectiv SK3 pentru canalul 2 şi potenţiometrele ATT1 (RV1)
respectiv ATT2 (RV2). Elementele AD1 & AD2 din aplicaţie prezintă modificările
realizate la potenţiometrele RV1 şi RV2. Valorile discrete ale afişajului sunt de la 0 la 255
prezintă valoarea tensiunii achiziţionate sau poate fi aproximată prin starea volumului.
 Figura 8.10. Schema electrică a sistemului de achiziţie P-8055-V110.

III. Partea Experimentală

Utilizând schema de conectare a plăcilor de achiziţie prezentate se vor analiza cele

două tipuri de sisteme. De la o sursă de semnal analogic se va genera tipuri diferite de
semnal şi se va observa respectiv nota modul de răspuns al celor două sisteme.
Utilizând un flowmetru de măsurare a lichidelor se vor achiziţiona semnalele de
ieşire şi se vor nota diferenţele dintre cele două sisteme de achiziţie a datelor.
Se vor construi instrumente virtuale de achiziţie şi prelucrare a datelor specifice
fiecărui tip de sistem.

O GS F 

PAS
V

STS

Figura 8.11. Schema principială de achiziţie a datelor.

LEGENDĂ:
 GS – Generator de semnal (tip 202)
F – Frecvenţmetru (tip MY68)
V – Voltmetru (tip MY68) pentru semnale până la 1000 Hz.
STS – Sursă de tensiune stabilizată (tip I 4102M) pentru alimentarea plăcii de
achiziţie serială.
PAS – placă de achiziţie serială FieldPoint FP–1000
C – Computer
Lucrarea Nr. 9

ACHIZIŢIA DE DATE CU SISTEME CONECTATE DIRECTĂ

PE MAGISTRALA INTERNĂ A COMPUTERULUI

I. Scopul lucrării:

Studiul teoretic şi experimental al plăcilor de achiziţie de date cu conectare direct pe

magistrala plăcii de bază a computerul. Se va studia sistemul universal de achiziţie şi
generare de date cu ATE-MIO-16E-10 conectare directă pe placă de bază.

II. Noţiuni teoretice:

Conectarea internă direct pe magistrala plăcii de bază a computerului se poate

realiza prin intermediul sloturilor de conexiune existente. Dealungul dezvoltării tehnicilor
de procesare a informaţie au existat mai multe tipuri de conexiuni directe pe magistrala
internă de mare viteză a computerului funcţie de caracteristicile de comunicare. Sistemele
de achiziţie şi generare de date se întâlnesc sub diferite tipuri funcţie de slotul de conectare
pe placa de bază a computerului. Sloturi de pe plăcile de bază sunt:
ISA – Industry Standard Arhitecture – este pe cale de dispariţie, ce funcţionează la
16 MHz şi este folosită de plăci grafice, plăci de sunet, modemuri mai vechi etc.;
PCI – Peripheral Component Interconnect – este interfaţa cea mai răspândită şi
cunoscută, funcţionează la 33 MHz şi este folosită de plăci grafice, plăci de sunet,
modemuri, convertoare, controllere etc. Este proiectată de Intel şi oferă capabilităţi PnP
(Plug and Play), împărţind adresele IRQ (Intreruped Request) şi eliminând astfel problema
cauzată de numărul limitat de IRQ dintr-un calculator;
AGP – Accelerated Graphics Port – este un port dedicat în general pentru plăcile
video. Se întâlnesc următoarele tipuri de sloturi AGP: AGP X1, AGP 2X, AGP 4X şi
slotul AGP 8X. Interfaţa funcţionează la 66 MHz în mod 1X, 133 MHz în mod 2X, 266
MHz în mod 4X şi 533 MHz în mod 8X şi foloseşte o lăţime de bandă de 32 bits şi o rată
de transfer de maxim 2133 MB/s;
PCI Express – Peripheral Component Interconnect Express – este noua generaţie de
interfaţă destinată pentru servere, aplicaţii industriale şi plăci video oferind o lăţime de
bandă de până la 4GB/s. Se găsesc sub următoarele tipuri pe plăcile de bază: PCI Express
X1, PCI Express X4, PCI Express X8, PCI Express X16.

Acest tip de conectare a sistemului de achiziţie prezintă o serie de avantaje precum

viteza mare de comunicare a datelor, gabarit redus, preţ de cost mic. Însă au şi o serie de
dezavantaje precum sensibilitatea la zgomote şi dificultatea achiziţiei de date la distanţă.
 II.1. Sistemul de achiziţie ATE-MIO-16E-10

Placa de achiziţie ATE-MIO-16E-10 face parte din familia plăcilor de achiziţi ATE
Serie fiind primele plăci standardizate pentru configurarea automată a dispozitivelor hard,
având multiple funcţii analogice, digitale şi sincronizări ale intrărilor şi ieşirilor
compatibile PCAT şi pentru computerele compatibile. Aceste plăci prezintă următoarele
caracteristici: frecvenţa de eşantionare este de 100kS/s; convertor analog-numeric CA/N
cu aproximaţii succesive este pe 12 biţi cu 16 canale; convertorul numeric-analogic CN/A
este pe 12 biţi cu 16 canale de comunicare analogice; 8 canale numerice de comunicare.
Deoarece, plăcile ATE Serie nu sunt prevăzute cu comutatoare DIP, şuntoare sau
potenţiometre ele pot fi uşor configurate şi calibrate utilizând un soft de programare fiind
astfel posibilă configurarea automată la pornire.

Figura 9.1. Placa de achiziţii şi generare de date – ATE-MIO-16E-10.

Plăcile ATE Serie au o magistrală de sistem în timp real integrată (RTSI).

Magistrala RTSI conţine magistrala internă de interfaţă RTSI şi cablul conductor pentru
sincronizarea şi declanşarea semnalelor de sincronizare pentru mai multe funcţii între cinci
plăci de achiziţii diferite din interiorul computerului.
Plăcile ATE Serie pot asigura interfaţa la un sistem SCXI, deci se pot primi până la
3000 de semnale analogice de la un senzor precum solicitări, niveluri, surse de tensiune şi
surse de curent. Şi este posibil de asemenea să se facă cereri şi generare de semnale
digitale pentru comunicaţii de control.
Componentele de lucru ale softului National Instruments sunt compuse din
dispozitive pentru achiziţionarea de date şi instrumente care permit controlul utilizării
softului NI-DAQ. Componentele de lucru asigură interfaţa programărilor de nivel înalt
pentru construirea instrumentelor virtuale de la controlul standard OLE şi DLL. Cu
ajutorul componentelor de lucru se poate realiza: orice configuraţie a dispozitivelor de
achiziţie şi generare de date; utilizarea economică a resurselor; utilizarea controlului
interactiv care sunt incluse pe NI-DAQ. Caracteristicile interactive grafice ale softului
LabView utilizează un ansamblu de interfeţe şi un limbaj de programare grafică de înaltă
calitate. LabView cuprinde magazia de instrumente virtuale pentru achiziţia datelor şi o
serie de instrumente virtuale utilizând placa de achiziţie şi generare de date.
Aplicarea programării plăcilor se poate face de la softul de programare NI-DAQ şi
programarea registrelor de nivel de la compania Naţional Instrument sau pe alte softuri
cum ar fi Component Works, LabView, LabWindows/CVI şi VirtualBench care vor
reduce timpul de desfăşurare pentru achiziţia datelor şi controlul aplicaţiilor.
Corespunzător caracteristicilor DAQ-PnP plăcile ATE Serie sunt complet
configurabile prin softul de programare. Pe plăcile ATE Serie există două tipuri de
configurări ce trebuiesc realizate:
a) Configurarea magistralei de legătură (bus-related).
b) Configurarea legăturii achiziţiei de date.
Configurarea magistralei de legătură cuprinde alegerea adreselor de bază ale
intrărilor şi ieşirilor, canale pentru accesul direct la memorie şi canale de întrerupere.
Configurarea legăturii achiziţiei de date cuprinde de asemenea alegerea intervalului
şi polarităţii intrării analogice, ieşirii analogice, sursei de referinţă etc.
Configurea plăcilor ATE Serie poate fi făcută utilizând adrese de bază în domeniul
20 la FFE0 hexa. Fiecare placă ATE Serie ocupă 32 de octeţi în spaţiul adreselor şi trebuie
amplasate pe exact 32 de octeţi. Prin urmare adresele valide sunt 100, 120, 140, 160,...
3C0, 3E0 hexa. Această selecţie este configurată prin program şi nu necesită o modificare
pe placa schimbarea manuală la orice reglare.
Plăcile ATE Serie pot realiza rate înalte de transfer prin utilizarea de până la trei
canale DMA pe 16 biţi. Se pot utiliza aceste canale DMA pentru transferuri de date cu
intrări şi ieşiri de date analogice şi numărătoare universale. Placa ATE-16E-10 poate
utiliza doar canale DMA pe 16 biţi care corespund canalelor 5, 6 şi 7. Pentru a mări
eficienţa magistralei se va utiliza şi un canal de întrerupere.
Configuraţia modulelor pe placa de achiziţie şi generare de date este prezentată în
figura 9.2.

Figura 9.2. Schema bloc a plăcii AT-MIO-16E-10.

 Placa de achiziţie şi generare de date ATE-MIO-16E-10 au trei moduri de intrare a
datelor analogice:
- intrare nesimetrică fără semnal de referinţă (NRSE);
- intrare simetrică cu semnal de referinţă (RSE);
- intrare diferenţială (DIFF);

Configuraţia semnalelor de intrare nesimetrice utilizează până la 16 canale.

Configuraţia semnalelor de intrare în mod diferenţial utilizează până la 8 canale. Modurile
semnalelor de intrare sunt programate pe fiecare canal de bază pentru utilizarea lor în mai
multe moduri. De exemplu se pot configura astfel ca 12 canale să lucreze în mod
diferenţial şi 8 canale să lucreze în mod nesimetric.
Tabelul 9.1. Configuraţiile canalelor de intrare a semnalelor analogice.
Configuraţia Descrierea
Un canal utilizat în modul nesimetric fără semnal
de referinţă utilizează o linie de intrare analogică care
este conectată la intrarea pozitivă a amplificatorului
NRSE programabil a sistemului de achiziţie de date analogice.
Intrarea negativă a amplificatorului programabil a
sistemului de achiziţie este conectată la intrarea
analogică AISENSE.
Un canal configurat în modul nesimetric cu
semnal de referinţă utilizează o linie analogică de
intrare, care este conectată la intrarea pozitivă a
RSE amplificatorului programabil a sistemului de achiziţie.
Intrarea negativă a amplificatorului a sistemului de
achiziţie este legată intern la masa semnalului de intrare
analogică.
Un canal configurat în mod diferenţial utilizează
două lini analogice de intrare. O linie este legată la
DIFF intrarea pozitivă a amplificatorului programabil a
sistemului de achiziţie, iar cealaltă la intrarea negativă a
amplificatorului.

Această placă are două polarităţi de intrare: unipolare şi bipolare. Intrarea unipolară
înseamnă că domeniul tensiunilor de intrare este cuprins între 0 – Vref, unde Vref este o
tensiune de referinţă pozitivă. Intrarea bipolară reprezintă domeniul tensiunilor de intrare
care este cuprins între –Vref/2 şi Vref/2 ( 0 – 10 V), iar în modul bipolar domeniul
tensiunilor de referinţă este de 10 V iar plaja de valori pe care o ia tensiunea este +5V. Se
poate programa polaritatea şi domeniul reglând fiecare canal de bază deci configurând
fiecare canal de intrare separat.
Amplificarea prin program pe aceste plăci măreşte flexibilităţile plăcii prin ajustarea
domeniului semnalului de intrare a convertorului A/N. Placa AT MIO16E-10 are o
amplificare de 0,5; 1; 2; 5; 10; 20; 50; 100 şi un domeniu larg de niveluri de intrare. Cu
aceste proprietăţii de reglare cu amplificare se poate utiliza rezoluţia maximă a CN/A de
măsurare a semnalului de intrare.
 Domeniul şi polaritatea intrării selectate depind de domeniul semnalului de intrare
măsurat. Un domeniu larg al semnalului de intrare poate accepta o variaţie mare a
semnalului dar reduce rezoluţia tensiunii. Alegând un domeniu mic de intrare, acesta
îmbunătăţeşte rezoluţia tensiuni, dar valoarea semnalului de intrare uneori poate să
depăşească domeniul selectat. Pentru rezultate bune va trebui ajustat domeniul de intrare
îndeaproape cu domeniul semnalului de intrare măsurat. De exemplu dacă avem siguranţa
că semnalul de intrare nu va fi negativ, polaritatea unipolară este cea mai bună. Totuşi dacă
semnalul este negativ sau egal cu 0 citirea va fi incorectă dacă se utilizează polaritate de
intrare unipolară. Tabelul 9.2 prezintă toate domeniile de intrare şi precizia măsurări
oferite la configurarea domeniului de intrare şi amplificarea utilizată.
Tabelul 9.2. Domenii şi precizii de măsurare ale plăcii de achiziţie ATE-MIO-16E-10.
Configurarea Domeniu de
Amplificare Precizia
domeniului intrare
1,0 0 la +10V 2,44mV
2,0 0 la +5V 1,22mV
5,0 0 la +2V 488,28μV
0 la +10V 10,0 0 la +1V 244,14μV
20,0 0 la +500mV 122,07μV
50,0 0 la +200mV 48,83μV
100,0 0 la +100mV 24,41μV
0,5 -10 la +10V 4,88mV
1,0 -5 la +5V 2,44mV
2,0 -2,5 la +2,5V 1,22mV
5,0 -1 la +1V 488,28μV
-5 la +5V 10,0 -500 la +500mV 244,14μV
20,0 -250 la +250mV 122,07μV
50,0 -100 la +100mV 48,83μV
100,0 -50 la +50mV 24,41μV

Plăcile de achiziţie şi generare de date ATE Serie pot achiziţiona semnale pe mai
multe canale la acelaşi ritm maxim ca pe un singur canal; totuşi va trebui ales cu atenţie
timpul de răspuns pentru fiecare canal. Timpul de răspuns pentru achiziţia mai multor
semnale cu plăcile ATE Serie este independent de selectarea amplificării uniforme chiar şi
la eşantionarea ritmului maxim. Timpul de răspuns pentru impulsuri înalte şi semnale cu
viteze foarte mari de variaţie este dependent de amplificare şi care poate afecta utilizarea
eşantionării ritmului maxim la o amplificare dată. Suplimentarea timpului de răspuns nu
este necesară între canale de lungime constantă şi la care impedanţa sursei este scăzută.
Când se examinează canale cu amplificări variate trebuie introdus şi timpul de răspuns.
Când selectorul amplificatorului programabil al aparatelor de măsură şi control este la o
amplificare mare semnalul de pe următorul canal mai poate fi în afara domeniului mic. De
exemplu să presupunem că un semnal de 4 V este conectat la un canal 0 şi un semnal de 1
mV este conectat la canalul 1 şi presupunem că amplificatorul programabil al plăcii de
achiziţie este programat să aplice o amplificare de 1 la canalul 0 şi o amplificare de 100 la
canalul 1. Când selectorul multiplexorului este la canalul 1 şi selectorul amplificatorului
programabil al aparatelor de măsură şi control este la o amplificare de 100, noul domeniu
al scării este de 100 mV (dacă convertorul A/N este în mod unipolar). Treapta de
aproximativ 4 V, de la 4 V la 1 mV este de 4000% în noul domeniu al scării. Pentru o
placă cu 12 biţi la intervalul constant de 0,012% (120 ppm sau 1/2 LSB) la domeniul scării
pe canalul 1 de 1000 mV, circuitul de intrare a fost constant la intervalul 0,0003% (3 ppm
sau 1/80 LSB) la o treaptă de 4 V. Astfel timpul de răspuns poate fi de până la 100 μs
pentru o constantă de circuit. În general acest timpului de răspuns nu este necesar când
amplificatorul programabil al plăcii de achiziţie este selectat la o amplificare mică. Timpul
de răspuns poate fi de altfel introdus la exploatările semnalelor cu impedanţă ridicată
corespunzător fenomenului numit injectarea sarcini (charge injection) unde semnalul de
intrare analogic multiplexat injectează o mică cantitate de sarcini în fiecare semnal sursă
atunci când sursa este selectată. Dacă impedanţa sursei nu este destul de scăzută aceasta
are efecte asupra sarcini (eroare de tensiune) şi nu va avea o descreştere în timp a
semnalului de probă de la convertorul A/N. Pentru a obţine rezultate bune va trebui ţinută
impedanţa sursei sub 1kΩ pentru a putea obţine performanţe bune la utilizarea cu viteză
mare. Corespunzător problemelor referitoare la timpul de răspuns, exploatarea cu canale
multiple nu este recomandată dacă eşantionarea ritmului nu este destul de scăzută sau este
necesar o selecţie de mai multe semnale aproape simultane. Datele sunt mult mai precise şi
canalele independente dacă se cer date de la fiecare canal independent (de exemplu 100
puncte de la canalul 0 şi 100 puncte de la 1 etc.).
Semnalele de intrare analogice sunt ACH<0...15>; AISENSE şi AIGND. Semnalele
ACH<0...15> sunt condiţionate la 16 canale de intrare analogice de pe placa ATE Serie. În
modul nesimetric semnalele conectate la ACH<0...15> sunt trasate la intrarea pozitivă a
plăcii amplificatorului programabil al plăcii de achiziţie. În mod diferenţial semnalele
conectate la ACH<0...7> sunt trasate la intrarea pozitivă a plăcii amplificatorului
programabil al plăcii de achiziţie şi semnalele conectate la ACH<8...15> sunt trasate la
intrarea negativă a plăcii amplificatorului programabil al plăcii de achiziţie.
În modul nesimetric fără referinţă semnalele AISENSE1 şi AISENSE2 sunt
conectate intern la intrarea negativă a plăcii ATE Serie, iar la intrarea amplificatorului
programabil al plăcii de achiziţie îi corespunde canalele selectate. Conectarea semnalelor
de intrare analogice la placa ATE Serie depind de configuraţia canalelor de intrare
analogice utilizate şi de tipul sursei semnalului de intrare. Cu diferite configuraţii se poate
utiliza amplificatorul programabil al aparatelor de măsură şi control în diferite moduri.
Se poate configura oricare canal analogic al plăcii de achiziţie ATE-MIO-16E-10 ca
ieşire de semnal analogic pentru o ieşire unipolară sau bipolară. Configuraţia unipolară are
un domeniu între 0 şi Vref la semnalul de ieşire analogic. Configuraţia bipolară are un
domeniu între –Vref şi +Vref. Vref este o tensiune de referinţă utilizată de CN/A în circuitele
cu semnale de ieşire analogice şi are valoarea de 10 V cu referinţă pe placă sau cu referinţă
externă având o tensiune de referinţă între –10 V şi +10 V. Nu este necesar ca toate canale
să fie configurate în acelaşi mod.
Selectarea domeniului bipolar pentru o conversie particulară N/A înseamnă că orice
dată scrisă la ieşirea CN/A va fi interpretată în format complementar. În cele două moduri
complementare valoarea datei scrisă pe canalul semnalului de ieşire analogic poate fi
pozitivă sau negativă. Dacă se selectează domeniul unipolar data este interpretată în binar
pur. În modul binar pur valoarea datei scrisă la canalul semnalului de ieşire analogic
trebuie să fie în domeniul pozitiv.
 Conectorul de intrări/ieşiri de pe placa AT MIO 16E-10 are 68 de pini care pot fi
conectaţi cu accesorii prin cablu ecranat de tip SH 6868 sau cablu cu fire de tip R6868 şi
este prezentat în figura 9.3.
ACH8 34 68 ACH0
ACH1 33 67 AIGND
AIGND 32 66 ACH9
ACH10 31 65 ACH2
ACH3 30 64 AIGND
AIGND 29 63 ACH11
ACH4 28 62 AISENSE
AIGND 27 61 ACH12
ACH13 26 60 ACH5
ACH6 25 59 AIGND
AIGND 24 58 ACH14
ACH15 23 57 ACH7
DAC0OUT 22 56 AIGND
DAC0OUT 21 55 AOGND
EXTREF 20 54 AOGND
DIO4 19 53 DGND
DGND 18 52 DIO0
DIO1 17 51 DIO5
DIO6 16 50 DGND
DGND 15 49 DIO2
+5V 14 48 DIO7
DGND 13 47 DIO3
DGND 12 46 SCANCLK
PFI0/TRIG1 11 45 EXTSTROBE*
PFI1/TRIG2 10 44 DGND
DGND 9 43 PFI2/CONVERT
*

+5 V 8 42 PFI3/GPCTR1_SOURCE
DGND 7 41 PFI4/GPCTR1_GATE
PFI5/UPDATE *
6 40 GPCTR1_OUT
PFI6/WFTRIG 5 39 DGND
DGND 4 38 PFI7/STARTSCAN
PFI9/GPCTR0_GATE 3 37 PFI8/GPCTR0_SOURCE
GPCTR0_OUT 2 36 DGND
FREQ_OUT 1 35 DGND
Figura 9.3. Conectorul plăcii de achiziţie ATE-MIO-16E-10.

Configurarea intrărilor analogice ale plăcii de achiziţie ATE-MIO-16E-10, este

prezentată în tabelul 9.3., pentru una dintre cele trei moduri: NRSE, RSE, DIFF.
 Tabelul 9.3. Configurarea intrărilor analogice ale plăcii de achiziţie ATE-MIO-16E-10.
Tipuri de surse de semnal
Sursă de semnal fluctuant Sursă semnal cu masă
Exemple Exemple
Intrare - termocuplă fără masă - instrumente funcţionând cu
- semnal de condiţionare cu ieşirea neizolată.
ieşirea izolată.
- baterie
ACH(+) ACH(-)

V1 V1
Diff ACH(-) ACH(+)

R
AIGND
AIGND

ACH Nerecomandată

V1
V1
RSE AIGND
+ Vg –

ACH ACH

V1 V1
NRSE AISENSE AISENSE

AIGND
R

La conectarea diferenţială semnalul de intrare este legat la intrarea pozitivă a

amplificatorului programabil al plăcii de achiziţie şi semnalul de referinţă sau de
reîntoarcere este legat la intrarea negativă a amplificatorului programabil al plăcii de
achiziţie.
Când se configurează canalele pentru intrare diferenţială fiecare semnal utilizează 2
intrări multiplexate: una pentru semnal şi una pentru semnal de referinţă. Prin urmare
utilizând configuraţia diferenţială pentru toate canalele sunt disponibile până la 8 canale de
intrare analogice.
Se va utiliza conectarea diferenţială pentru oricare canal care îndeplineşte condiţiile
următoare:
• Semnalul de intrare este la nivel scăzut (sub 1 V);
• Conductorul de conectare al semnalului la placă este mai mare de 10
m;
• Semnalul de intrare trebuie izolat faţă de masa de referinţă sau de
semnalul de reîntoarcere;
• Conductorul semnalului traversează zone de zgomot.
Conectarea semnalelor în mod diferenţial reduce captarea zgomotelor şi măreşte
modul comun de rejecţie a zgomotului. Dealtfel, conectarea semnalelor în mod diferenţial
permite semnalelor de intrare să fluctueze într-un interval limitat de modul comun al
amplificatorului PGIA.
 La conectarea în mod nesimetric semnalul de intrare este legat la intrarea pozitivă a
amplificatorului, iar masa este legată la intrarea negativă a amplificatorului PGIA. Când
toate canalele sunt configurate în modul nesimetric sunt disponibile până la 16 canale de
intrare analogice.
Se poate utiliza conectarea intrări în mod nesimetric pentru oricare semnal de intrare
care îndeplineşte una din următoarele condiţii:
• semnal de intrare la nivel ridicat (mai mare de 1 V);
• conductorul semnalului la placa ATE Serie are mai puţin de 3 m;
• la semnalele de intrare care pot folosi acelaşi punct comun de
referinţă.
Canalele plăcii ATE Serie se pot configura prin program pentru 2 tipuri de conectări
nesimetrice adică cu sau fără referinţă adică RSE respectiv NRSE. Configuraţia intrări în
modul nesimetric cu referinţă RSE se utilizează pentru semnale sursă fluctuante şi în acest
caz placa ATE Serie asigură punctul de referinţă la masă pentru semnalele externe.
Configuraţia intrării în modul nesimetric fără referinţă NRSE este utilizată pentru
semnale sursă cu masă de referinţă şi în acest caz semnalele externe furnizează propriul lor
punct de referinţă la masă şi deci placa ATE Serie va trebui să-l transporte.
În configuraţia nesimetrică mai multe zgomote electrostatice şi magnetice sunt
captate de semnalul conectat decât în configuraţia diferenţială. Captarea zgomotelor este
ca rezultat dintre diferenţa de trasee ale semnalelor. Zgomotele magnetice captate sunt
proporţionale cu suprafaţa între cele două conductoare ale semnalului. Captarea
zgomotelor electrostatice sunt în funcţie de cât de mult diferă câmpul electrostatic între
cele două conductoare.
Semnalele de ieşire analogice sunt: DAC0OUT, DAC1OUT, EXTREF ŞI AOGND.
Semnalul DAC0OUT este un semnal de ieşire în tensiune pentru canalul de ieşire analogic
0. Semnalul DAC1OUT este un semnal de ieşire în tensiune pentru canalul de ieşire
analogic 1. Semnalul EXTREF este o referinţă externă pentru ambele canale de ieşire
analogice. Vor trebui configurate fiecare canal de ieşire analogic individual pentru
selectarea referinţei externe a semnalul aplicat la ieşirea canalului respectiv. Dacă nu se
specifică referinţa externă, atunci canalul va folosi referinţa internă.
La conectare semnalul EXTREF poate lua următoarele valori:
• tensiune de intrare utilizabilă cuprinsă în intervalul + 11V maxim
respectând valorile semnalului AOGND.
• tensiunea maximă absolută cuprinsă în intervalul + 15V respectând
valorile semnalului AOGND.
Semnalul AOGND este un semnal de referinţă la masă pentru canalele de ieşire
analogice şi un semnal de referinţă extern.
Semnalele numerice de intrare/ieşire sunt DIO <0…7> şi DGND. Semnalele DIO
<0…7> sunt cele care realizează porturile DIO, iar semnalul DGND este masa de referinţă
al porturilor DIO. Se pot programa individual toate liniile să fie intrări sau ieşiri.
 Tabelul 9.4. Caracteristicile semnalelor plăcii ATE-MIO-16E-10.
Impedanţă Protecţie (în Timp de
tensiune) Sursa Şuntare
Nume de semnal Tip Intrare / propagare Polarizare
(mA la V) (mA la V)
Ieşire On/Off (ns)
1 2 3 4 5 6 7 8
100GΩ în
ACH<0..15> AI paralel cu 35/25 - - - + 200pA
50Pf
100GΩ în
AISENSE AI paralel cu 35/25 - - - + 200pA
50Pf
AIGND AO - - - - - -
Scurcircuitat
DAC0OUT AO 0,1 Ω 5 la 10 5 la -10 15V/μs -
la masă
Scurcircuitat
DAC1OUT AO 0,1 Ω 5 la 10 5 la -10 15V/μs -
la masă
EXTREF AI 10 kΩ 35/25 - - - -
AOGND AO - - - - - -
DGND DO - - - - - -
Scurcircuitat
VCC DO 0,1 Ω 1Â - - -
la masă
DIO<0..7> DIO - Vcc +0,5 13 la (Vcc -0,4) 24 la 0,4 1,1 50 kΩ pu (1)
PA<0..7> DIO - Vcc +0,5 2,5 la 3,9 2,5 la 0,4 5 100 kΩ pu
PB<0..7> DIO - Vcc +0,5 2,5 la 3,9 2,5 la 0,4 5 100 kΩ pu
PC<0..7> DIO - Vcc +0,5 2,5 la 3,9 2,5 la 0,4 5 100 kΩ pu
SCANCLK DO - - 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
EXTSTROBE* DO - - 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
PFI0/TRIG1 DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
PFI1/TRIG2 DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
*
PFI2/CONVERT DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
PFI3/GPCTR1_S
DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
OURCE
PFI4/GPCTR1_G
DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
ATE
GPCTR1_OUT DO - - 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
PFI5/UPDATE* DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
PFI6/WFTRIG DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
PFI7/STARTSC
DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
AN
PFI8/GPCTR0_S
DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
OURCE
PFI9/GPCTR0_G
DIO - Vcc +0,5 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
ATE
GPCTR0_OUT DO - - 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
FREQ_OUT DO - - 3,5 la (Vcc -0,4) 5 la 0,4 1,5 50 kΩ pu
(1)
DIO <6..7> Şunt de punere în funcţiune cu rezistor de valoarea de 50 kΩ.
AI = Intrare analogică; AO = Ieşire analogică; DIO = Intrare/Ieşire digitală;
DO = Ieşire digitală; pu = oprire;
Toleranţa oprită pe 50 kΩ şi forţa de tracţiune în jos a rezistorului este foarte mare. Valorile pot fi
cuprinse în intervalul 17 kΩ – 100 kΩ.
 III. Partea Experimentală

Utilizând placa de achiziţie ATE-MIO-16E-10 prezentată se va configura prin

program canale pentru achiziţia de date în cele trei moduri permise de setările sistemului
respectiv pentru generarea de date analogice. De la o sursă de semnal analogic se va
genera tipuri diferite de semnal şi se va observa respectiv nota modul de răspuns a plăcii
de achiziţie şi modalităţile de afişare a rezultatelor.
Utilizând un flowmetru de măsurare a lichidelor, o termocuplă şi un senzor rezistiv
de temperatură se vor achiziţiona semnalele de ieşire ale acestor traductoare şi se vor nota
caracteristicile funcţie de setarea canalului, (RSE, NRSE şi DIFF), utilizată pentru
achiziţia semnalului.
Se vor construi instrumente virtuale de achiziţie şi prelucrare a datelor specifice
funcţie de semnalul generat de traductor.

O GS F

C
V
PAP ACS

Figura 8.11. Schema principială de achiziţie a datelor.

LEGENDĂ:
GS – generator de semnal;
F – frecvenţmetru;
V – voltmetru numeric pentru semnale până la 1000 Hz;
O – osciloscop pentru vizualizarea semnalelor;
ACS – accesoriu de semnale pentru placa de achiziţie ATE-MIO-16E-10;
PAP – placă de achiziţie ATE-MIO-16E-10;
C – computer.