Romanul prezintă povestea Vitoriei, o femeie îngrijorată pentru soțul ei Nechifor care plecase de acasă cu oile și nu se întorsese. Autorul rezumă rapid contextul și situația pentru a introduce cititorul în narațiune. Stilul lui Sadoveanu este unul concis, rezumativ, econom la detalii, spre deosebire de Rebreanu care descria pe larg scene și medii.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
250 vizualizări1 pagină
Romanul prezintă povestea Vitoriei, o femeie îngrijorată pentru soțul ei Nechifor care plecase de acasă cu oile și nu se întorsese. Autorul rezumă rapid contextul și situația pentru a introduce cititorul în narațiune. Stilul lui Sadoveanu este unul concis, rezumativ, econom la detalii, spre deosebire de Rebreanu care descria pe larg scene și medii.
Romanul prezintă povestea Vitoriei, o femeie îngrijorată pentru soțul ei Nechifor care plecase de acasă cu oile și nu se întorsese. Autorul rezumă rapid contextul și situația pentru a introduce cititorul în narațiune. Stilul lui Sadoveanu este unul concis, rezumativ, econom la detalii, spre deosebire de Rebreanu care descria pe larg scene și medii.
Romanul prezintă povestea Vitoriei, o femeie îngrijorată pentru soțul ei Nechifor care plecase de acasă cu oile și nu se întorsese. Autorul rezumă rapid contextul și situația pentru a introduce cititorul în narațiune. Stilul lui Sadoveanu este unul concis, rezumativ, econom la detalii, spre deosebire de Rebreanu care descria pe larg scene și medii.
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 1
Arta Baltagului eo biruință a funcționalului.
Autorul posedă tehnica eliminării timpilor morți și pe
aceea a distribuirii informațiilor stricte necesare. La începutul romanului, Vitoria stă pe prispă și toarce, amintindu-și de povestirea spusă de soțul ei. Romanul se derulează harnic, dar nu fără ajutor. Aflăm imediat care este cauza neliniștii eroinei: Nechifor plecase de-acasă după niște oi, la Dorna, ș-acu Sfântu Andrei era aproape și el încă nu se întorsese. În singurătatea ei, femeia încerca să pătrundă până la el. O asrfel de punere în temă ar fi fost de neînchipuit în Ion, unde nu este nicăieri explicitat sentimentul flăcăului disputat între iubirea pentru Florica și setea pentru pământ. Îl vedem pe Ion la coasă, căzând în genunchi și sărutând pământul, urmărind-o cu ochii pe Florica la nunta ei cu George, seducând-o cu vorbe dulci pe Ana sau tratând-o cu indiferență ucigătoare și din asemenea scene se constituie treptat ceea ce am putea numi tema romanului. Oricum, rezultă din evenimente. În Baltagul o găsim formulată de la început de către autorul însuși. Deși acestea par a fi gândurile Vitoriei care toarce pe prispă, cuvintele sunt ale povestitorului. La Rebreanu nimeni nu povestește: oamenii, obiectele, lumea sunt acolo. La Sadoveanu cineva povestește, rezumă, scurtează, avertizează. După ce ne pune în temă în exact două fraze, ne informează la fel de direct asupra vieții muntenilor și asupra firii lui Lipan, ca să înțelegem frământarea Vitoriei. Odată efectuat acest tur de orizont, iată-ne în prezent. La Rebreanu creația, romanul însemnau construirea, prin magie, a unui univers similar cu acela real. Romancierul era un faux-monnayeur, punea în circulație bancnote de fabricație proprie și avându-i imprimat pe ele chipul. Ceea ce conta era iluzia desăvârșitei asemănări și faptul că procedeele tehnice rămâneau invizibile. În Baltagul la început este o povestire, romanul însuși va fi o povestire. Sadoveanu nu mai are în vedere un model al lumii, ci unul al povestirii: bine închegată și plină de miez. Acest caracter rezumativ este principala însușire artistică a Baltagului și a celorlalte mici romane sadoveniene și el se datorează introducerii viziunii realiste în povestirea de tip clasic. Baltagul ascunde o estetică de a nu mai urmări, ca în Ion, să redea cu fidelitate realul prin mari porțiuni din suprafața lui, ci să economisească realul. Selecția era la Rebreanu menită a sugera întinderea vieții: consta într-o descompunere. Tabloul cu care începe Ion , apoi hora, sunt descrise minuțios, filmate cu încetinitorul. Intrați în universul romanesc, suntem lăsați să ni se obișnuiască ochiul cu lumina cea nouă. Romanescul este acolo o iluzie. Aici romanescul este o perfectă stăpânire a faptelor, o ordine și o economie. Nu ne mai aflăm în imperiul copleșitor al epopeii naturaliste, ci pe domeniul restrâns, dar bine gospodărit, al povestirii realiste.. Sadoveanu spune în ceva mai mult de o pagină ceea ce lui Rebreanu îi lua un întreg capitol. Inspirându-se dintr-o baladă cu aura ei mitică, scriitorul a scris romanul unei intrepidități și al unei reușite ce nu se mai explică în orizontul mitului. Vitoria are stofa întreprinzătoare a burghezului, simțul lui practic, lipsa de prejudecăți, e nereligioasă, vicleană și rea. Vitoria e un țăran de un alt tip, îmburghezit și cu o conștiință a acțiunii care lipseau baciului din baladă.