Metode Si Procedee

METODE ȘI PROEDEE DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR
Prof. Înv. preșcolar: Petre Simona
„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce

influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-
vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)
Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de

învăţământ, ce urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea,
performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de
perfecţionare a actului didactic.
În opinia lui Ausubel, evaluarea este punctul final într-o succesiune de
evenimente, care cuprinde următorii paşi:
 Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil
al copiilor,
 Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse,
 Măsurarea rezultatelor aplicării programei,
 Evaluarea rezultatelor.
Cele mai des întâlnite forme de evaluare sunt: evaluarea iniţială,
continuă şi finală.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de
„instruire” şi stabileşte nivelul de pregătire a preşcolarilor în momentul iniţierii
programului respectiv, constituind o condiţie hotărâtoare pentru reuşita
activităţilor următoare deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaşte
potenţialul fiecărui copil.
Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi
modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a
preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse.
Datele obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri:
stabilirea modului adecvat de predare a noului conţinut al programei,
organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea
unormăsuri de sprijinire şi recuperare a unora din preşcolari.
Evaluarea formativă îşi propune să verifice toţi preşcolarii asupra
conţinuturilor predate, fapt ce permite ca educatoarea să cunoască pregătirea
copiilor, identificarea lacunelor, după fiecare secvenţă de învăţare să adopte
măsuri pentru ameliorarea procesului de învăţământ.
Evaluarea finală intervine la sfârşitul unei perioade mai lungi de învăţare, la
sfârşit de semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ. Se realizează prin verificări
parţiale pe parcursul programului şi o estimare globală a rezultatelor, pe
perioade lungi. Este centrată pe o evaluare de bilanţ, regrupând mai multe
unităţi de studiu.
Pentru a prezenta câteva instrumente de evaluare, voi utiliza următoarea

schemă:
METODE ȘI TEHNICI TRADIȚIONALE
DE EVALUARE
T : probe scrise( fișe cu sarcini); probe
orale și probe practice
ALTERNATIVE
: lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,
aprecierile verbale, autoevaluarea,
jocurile didactice, de rol și serbările;
obervările directe/sistematice în timpul activității și înregistrarea;
discuții individuale;afișarea lucrărilor;
Oferăconsemnarea
elevului posibilitatea de a arăta
grafică ceea ce știe pe domenii experiențiale;
a rezultatelor
într-o varietate de contexte și situații, permit
profesorului-evaluator să obțină puncte de reper
și să adune informatii asupra derularii activitatii
copilului și implicit a sa; pe baza acestor
informatii, educatorul își fundamentează judecata
de valuare într-o apreciere obiectivă a achizițiilor Oferă educatorului o imagine la zi
elevilor si a progreselor inregistrate. asupra performanțelor copilului, dar si
o imagine exhaustivă asupra profilului
general al cunoștințelor copiilor.
progreselor inregistrate.
Valențele formative ale metodelor alternative de evaluare

sunt următoarele:
Asigură o realizare interactivă a actului de Exersează abilitățile practic-aplicative ale

predare-învățare, adapdată nevoilor de copiilor, asigurând o mai bună clarificare
individualizare a sarcinilor de lucru pentru conceptuală și integrare în sistemul național
fiecare elev în parte, valorificând și stimulând a cunoștințelor asimilate, care astfel devin
potențialul creativ și originalitatea acestuia. operationale.
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță.
Acestea oferă o interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și
pot alterna întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă
copilului posilbilitatea de a formula răspunsurile libere, fără a le structura; poate
să-și justifice răspunsul.
Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre
progresul copilului, poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului.
Tipuri de portofolii:
- portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai
importante lucrări);
- portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe
parcursul activităţii);
- portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de
evaluare, tabele de rezultate, etc.)
Portofoliul poate cuprinde: o listă cu comportamente așteptate; observații
asupra evolutiei copilului; lucrari ale acestuia; poze cu sarcini/activitati pe care
acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului școlar, rezultate ale activităţilor
extracurriculare (diplome la diverse concursuri) s.a.; În concluzie, portofoliul
nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi
reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei
grădiniţe.
Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a
cunoştinţelor utilizate în grădiniţă, se înscriu următoarele: turul galeriei,
scaunul autorului, piramida, ghicitorile, tehnica fotolimbajului,ciorchinele,
posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul
grafic,Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda
colţurilor, tehnica analitico-sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul,
R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.) jurnalul grupei.
După Ausubel „evaluarea merită un loc important în învăţământ, din
care face parte integrantă. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu
progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării, ’’ astfel evaluarea este prioritară
în cadrul procesului de învățământ din țara noastră, fiind considerată o sursă a
soluțiilor de perfecționare a actului didactic.
Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București,EDP.;
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna”m Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;

Metode Si Procedee

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metode Si Procedee

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metode Si Procedee

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

METODE ȘI PROEDEE DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

Prof. Înv. preșcolar: Petre Simona

„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce

Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de

Pentru a prezenta câteva instrumente de evaluare, voi utiliza următoarea

Valențele formative ale metodelor alternative de evaluare

Asigură o realizare interactivă a actului de Exersează abilitățile practic-aplicative ale

S-ar putea să vă placă și

Pfad - The Proxy pFad of © 2024 Garber Painting. All rights reserved.