1.

Realizaţi un cvintet având ca titlu numele personajului Vitoria, după următorul model:
Nechifor
Vitoria
1. Nechifor,
1. Vitoria,
2. Comunicativ, curajos,
2. Curajoasa, iubitoare
3. Călătoreşte,cumpără,cinsteşte,
3. Spirit justitiar
desteapta,iscusita
4. Este un oier înstărit,
4.Este o femeie vicleana
5. Murind.
5. Cercetand.

2. Completati spatiile libere:

Romanul „Baltagul” a apărut în anul 1930, în perioada de maturitate a operei sale. Face
parte din perioada interbelica . Romanul este scris doar în şaptesprezece zile. Se inspiră
din balada „Mioriţa”. După propria mărturisire a autorului, la baza romanului stă şi un
fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discuţie dintre doi jandarmi despre uciderea
unui cioban şi despre posibilii făptaşi. Principiile romanului realist/social sunt
OBIECTIVITATEA (Stendhal credea că „romanul este o oglindă purtată de-a lungul unui
drum”), VEROSIMILITATEA (personaje tipice, în împrejurări tipice), preocuparea pentru
mediul social („felia de viaţă”). Romanul aparține şi traditionalismului prin
recompunerea imaginii unei societăți arhaice, păstrătoare a unor tradiții care au
supraviețuit în vârful muntelui.
„Baltagul” este un roman iniţiatic (bildungsroman) prin iniţierea lui Gheorghita,
care se maturizează, se formează ca bărbat, preluând în finalul romanului rolul tatălui,
într-un proces de naturală continuitate.
TEMELE romanului sunt: Tema iubirii,tema vietii si a mortii , a datoriei si a
initierii, viata satului romanesc, calatoria anevoioasa, familiei.
Textul aparţine genului epic, principale trăsături ale acestui gen fiind:modurile de
expunere: naratiunea, descrierea , prezenta naratorului subiectib/obiectiv, dialogul.
Ca specie, opera este un roman şi are următoarele trăsături: conflict puternic, discurs
narativ, umareste mai multe fire narative, relatarea se face in ordine logica si
cronologica, fiind totusi posibile unele dizlocari de tip analepsa, personaje numeroase,
complexe,actiunea este prezenta in numeroase episoade si se desfasoara pe mai
multe planuri narative.
Romanul este alcătuit din 16 capitole, care se grupează pe trei părţi:
aşteptarea lui Nechifor Lipan (CAP. 1 – 7), călătoria Vitoriei şi a lui Gheorghiţă de la
Măgura, până la găsirea mortului în muntele Stânişoara (CAP. 8 – 13), înmormântarea,

1
 dovedirea şi pedepsirea vinovaţilor (CAP. 14 – 16). Incipitul are valoarea unui
prolog(introducere), conţinând legenda privind rânduielile pe care Domnul Dumnezeu
le-a stabilit pentru toate neamurile omeneşti, după facerea lumii.
Cele două modalităţi de caracterizare folosite în text sunt: directa, făcută de
narator, alte personaje sau de catre personajul însuşi, prin autocaracterizare şi
caracterizarea indirecta, care rezultă din faptele, gândurile, relaţia cu alte personaje,
vestimentaţia, limbajul sau numele personajului.
Două scene importante din nuvelă au fost: Scena coborarii in prapastie - Este sugestiva
în ceea ce privește maturizarea lui Gheorghiță, fiind lăsat peste noapte sa păzească osamintele
tatălui. Si, de asemenea, secvența pune în evidenta caracterul tare al Victoriei, care se
comporta ca un adevărat detectiv, analizând obiectiv semnele de pe craniul soțului sau, dandu
și seama ca acesta fusese lovit cu un baltag. Scena demascării ucigașilor - este
cutremurătoare,asemănătoare cu cea în care Hamlet îl dă învileag, în toiul unei petreceri, pe
ucigașul tatălui său.La masă, ea observă că Bogza are un baltag, despre care spune că ,,e mai
vechi și știe mai multe”.În ciuda atitudinii lui Calistrat Bogza, care evoluează de la neliniște până
la agresivitate pe măsurăce femeia relatează, cu o surprinzătoare exactitate, scenariul crimei,
Vitoria nu își pierde cumpătulși continuă povestirea. La îndemnul ei, Gheorghiță îi ia baltagul lui
Calistrat, afirmând apoi ferm:
“pe baltag este scris sânge și acesta-i omul care a lovit pe tată-tău”

Arhaitatea este ilustrată de folosirea arhaismelor fonetice, semantice şi lexicale:

„caţă”, „tarniţă”, „poclăzi”, „străjer”, ce compun o muzicalitate deosebită, „o partitură
intonată sub cupola lui Dumnezeu” (Zoe Dumitrescu-Buşulenga). Solemnitatea e creată
de epitete („vorbe amărâte şi ascuţite”), comparatii („iuţi şi nestatornici ca apele, ca
vremea”) sau metafore elogiative pentru spiritul ţărănesc înrădăcinat în tradiţii
strămoşeşti („călindarul acel vechi de la începutul lumii pe carele Domnul Dumnezeu l-a
dat lui Adam”).
Romanul „Baltagul” este „o <Miorita> în dimensiuni mari”. (G.
Calinescu)

3. Comentează, într-un text de aproximativ 6-10 rânduri, secvenţa următoare: „Căci era
boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineţii, dezmierdat de cele întâi
raze ale soarelui, legănat de adierea vântului şi neatins de ochii fluturilor” si precizeaza
opera din care este extras citatul.
Secvența marchează tinerețea fetei de împărat, frumusețea acesteia. Aceasta era frumoasa si
stralucea la fel ca soarele,insa la soare te mai puteai uita dar la ea ba.
Ea este comparata cu un trandafir deoarece reprezinta frumusetea, profunzimea, iubirea.
Aceasta reprezinta gingasia.
Opera din care este extras citatul este din “Povestea lui Harap-Alb"

4. Se da textul:
“Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori. Și craiul acela mai avea un
frate mai mare, care era împărat într-o altă țară, mai depărtată. Și împăratul, fratele
craiului, se numea Verde-împărat; și împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete.

2
 Mulți ani trecură la mijloc de când acești frați nu mai avură prilej a se întâlni amândoi.
Iară verii, adică feciorii craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când erau
ei. Și așa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul
nepoatele sale: pentru că țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o
margine a pământului, și crăia istuilalt la o altă margine. Și apoi, pe vremile acelea, mai
toate țările erau bântuite de războaie grozave, drumurile pe ape și pe uscat erau puțin
cunoscute și foarte încurcate și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără
primejdii ca în ziua de astăzi. Și cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii
adeseori dus rămânea până la moarte.
Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul poveștii.
Amu cică împăratul acela, aproape de bătrânețe, căzând la zăcare, a scris către frăține-
său craiului, să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți, ca să-l lase împărat în
locul său după moartea sa. Craiul, primind cartea, îndată chemă tustrei feciorii înaintea
sa și le zise:
— Iaca ce-mi scrie frate-meu și moșul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a
împărăți peste o țară așa de mare și bogată, ca aceea, are voie din partea mea să se
ducă, ca să împlinească voința cea mai de pe urmă a moșului vostru.
Atunci feciorul cel mai mare ia îndrăzneală și zice :
— Tată, eu cred că mie mi se cuvine această cinste, pentru că sunt cel mai mare dintre
frați; de aceea te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primeneală, arme și cal de
călărie, ca să și pornesc, fără zăbavă.
— Bine, dragul tatei, dacă te bizuiești că-i putea răzbate până acolo și crezi că ești în
stare a cârmui și pe alții, alege-ți un cal din herghelie, care-i vrea tu, ia-ți bani cât ți-or
trebui, haine care ți-or plăcea, arme care-i crede că-ți vin la socoteală și mergi cu bine,
fătul meu.
Atunci feciorul craiului își ia cele trebuitoare, sărută mâna tătâne-său, primind carte de
la dânsul către împăratul, zice rămas bun fraților săi și apoi încalecă și pornește cu
bucurie spre împărăție.
Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum și, pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-
o piele de urs, apoi încalecă pe cal, iese înaintea fecioru-său pe altă cale și se bagă sub
un pod. Și când să treacă fiu-său pe acolo, numai iaca la capătul podului îl și întâmpină
un urs mornăind. Atunci calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind, și cât
pe ce să izbească pe stăpânu-său. Și fiul craiului, nemaiputând struni calul și
neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă rușinat înapoi la tatu-său. Până să ajungă
el, craiul pe de altă parte și ajunsese acasă, dăduse drumul calului, îndosise pielea cea
de urs și aștepta acum să vină fecioru-său. Și numai iaca îl și vede venind repede, dar nu
așa după cum se dusese.
— Da' ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise craiul cu mirare. Aista nu-i
semn bun, după cât știu eu.”

- notează ideile principale ale textului

3
1.Pentru a afla care dintre cei trei fii ai sai sunt pregatiti sa parcurga drumul pana la castelul lui
Verde Imparat, Craiul ii supune pe acestia la un test de curaj, prin care se costumeaza in urs si le
iese in cale celor trei fii.
2.Dupa ce fiecare dintre fiii mai mari nu trec testul, fiul cel mic il convinge in cele din urma pe
tatal sau sa il lase si pe el sa isi incerce norocul.
- identifică două trăsături ale basmului prezente în text şi susţine-le cu exemple
1. Formule de initiere “Amu cică era odată”
2. Probele initierii(probe initiale)” Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum și,
pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs”
- comentează, în maxim 5 rânduri, reacţia împăratului, aşa cum reiese din fragmentul
citat

5. Raportandu-te la incipitul nuvelei “Moara cu noroc”, raspunde urmatoarelor cerinte:

 Explică modul de a gândi al lui Ghiţă, opus mentalităţii bătrânei. - Astfel, Ghiță
reprezintă omul ambițios, dornic de a oferi mai mult familiei sale, dar fiind ușor de
manipulat și de corupt, acesta ajungând sclavul banului, fapt care duce spre pierderea sa
și, implicit, a liniștii familiei. În comparație cu bătrâna, mama Anei, care întruchipează
omul modest, mulțumit cu puținul pe care îl are și care se bucură de liniștea familiei.

 Stabileşte o legătură în ceea ce priveşte simetria dintre incipitul şi finalul nuvelei. -

Structura operei " Moara cu noroc " este simetrica . Finalul coincide cu inceputul prin
actiunile care se petrec , dar in final sunt prezentate invers fata de inceput . Nuvela
incepe si se termina cu vorbele batranei , care reprezinta vocea autorului in text
.Inceputul surprinde o familie din Ardeal formata din 2 soti , un copil si o batrana .
Batrana crede ca armonia sta la baza familiei , in timp ce pentru Ghita banii sunt mai
importanti . Daca la inceput Ghita a vrut sa castige cat mai multi bani pentru familie ,
mai apoi , incepand cu prima aparitie a lui Lica , el doreste sa castige bani doar pentru a
avea cat mai multi . In final se prezinta moartea lui Ghita , arderea carciumei si vorbele
batranei care vin ca o invatatura . Moartea reprezinta pedepsirea tuturor celor care au
gresit , focul este semnul stergerii tuturor pacatelor , iar vorbele batranei ne arata ca
autorul a vrut sa micsoreze toate daunele , sfarsind tot ghinionul care la inceput a fost
noroc

 Comentati afirmatia: „Omul sfinţeşte locul, iar nu locul pe om” - Semnificația

acestei zicale este că omul, oriunde s-ar duce, poate să schimbe un loc, să îl facă
mai bun și mai rodnic prin personalitatea sa și prin comportamentul pe care îl
are. Există persoane care, oriunde s-ar muta, reușesc să transforme locul
respectiv într-unul mai bun și mai respectabil. Acești oameni au unele calități
care le permit să „sfințească locul” și să își lase amprenta într-un mod pozitiv și
chiar semnificativ.
( Anton Pann, De la lume adunate şi iarăşi la lume date)

6. Explică semnificaţia titlului nuvelei “Moara cu noroc”, făcând referire şi la conţinutul

operei.

4
 Titlul nuvelei „Moara cu noroc” este același cu numele hanului situat la o răscruce de
drumuri, iar precizarea nu este întâmplătoare pentru că marchează, totodată, o răscruce în
destinele eroilor. În cazul acesta, moara este un loc blestemat, diabolic, care va „măcina”
destinul personajelor, iar norocul pe care îl aduce este doar aparent. În esență, ea este
purtătoare de ghinion
7. Explica influenta mediului social asupra evolutiei personajelor din operele in proza
studiate.
8. E. M. Forster,în lucrarea sa „Aspecte ale romanului”, face distincţia între două tipuri de
personaj :

personaj plat personaj rotund

 este construit în jurul unei  este,de cele mai multe

singure idei sau calităţi; ori,personajul principal al
 poate fi prezentat într-o singură naraţiunii;
frază;  are capacitatea de a surprinde
 este recunoscut uşor ori de câte cititorul în mod convingător;
ori apare în text;  reacţiile lui sunt imprevizibile;
 produce propria lui atmosferă; devine memorabil prin gesturile şi
 impresionează dintr-odată,cu reacţiile sale;
toată forţa,pe cititor.

Recitiţi capitolele II-„Zvârcolirea” şi IX-„Sărutarea” şi pornind de la ele încadraţi

personajul Ion într-una dintre categoriile de mai sus.
Argumentaţi-vă răspunsul.
Ion este personaj rotund.
9. Precizati trăsăturile de caracter ale personajului Ion ,ce se desprind din urmatoarele
fragmente:

„Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil (...) De pe atunci i-a fost mai drag decât o
mamă.” - setea de pamant(lacomia)

„Era iute şi harnic ca mă-sa. (...) Munca îi era dragă oricât ar fi fost de aspră, ca o râvnă
ispititoare.” - muncitor,silitor

„... toată fiinţa lui arde de dorul de a avea pământ mult, cât mai mult.”- lacomia,
cinism,lipsa de scrupule

5
 „Toată isteţimea lui nu plăteşte o ceapă degerată, dacă n-are şi el pământ mult, mult ...”-
egoist, materialist

„Îl cuprinse o poftă sălbatecă să îmbrăţişeze huma, s-o crâmpoţească în sărutări. Întinse
mâinile spre brazdele drepte, zgrunţuroase şi umede.” - divinizarea pamantului

„Când a umblat la şcoala din sat a fost cel mai iubit elev al învăţătorului Herdelea, care
mereu i-a bătut capul Glanetaşului să dea pe Ion la şcoala cea mare din Armadia, să-l facă
domn.” - destept, ambitios

„Apoi încet, cucernic, fără să-şi dea seama, se lăsă în genunchi, îşi coborâ fruntea şi-şi lipi
buzele cu voluptate de pământul ud. Şi-n sărutarea aceasta grăbită simţi un fior rece, ameţitor.”
- dragostea pentru pamant, venereaza pamantul, se vede mare si puternic.

10. Exprimă-ţi în mod argumentat opinia faţă de următoarele afirmaţii critice:

a) “Ion nu e însă decât o brută, căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune [...] Lăcomia
lui de zestre e centrul lumii [...] Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii, ci din viclenie
instinctuală, caracteristică oricărei fiinţe reduse.” George Călinescu – “Istoria literaturii
române de la origini până în present”
Acesta reprezinta simbolul taranimii care vrea pamant dintr un instinct puternic de
aparare, un personaj pentru care notiunea de ambitie e prea complicata. Actele lui au
aerul unor efecte ale eliberatiei si nu sunt defapt decat niste viclenii ale unei fiinte
reduse. Acesta este viclean, siret ceea ce il face sa fie ca o bruta care doreste doar
pamant.
b) “Una din iluziile acestui erou este că lumea ar putea trăi fără bani, iar poziţia asta e a
ţăranului patriarhal [...] Moromete este cel din urmă ţăran, în acest roman al
deruralizării.” Nicolae Manolescu – “Arca lui Noe”