REFERAT

Proprietatile terapeutice ale

radiatiilor ultraviolete
PROPRIETATILE TERAPEUTICE ALE RADIATIILOR ULTRAVIOLETE

Soarele si, implicit, radiatiile ultraviolete sunt esentiale pentru sanatatea

omului, insa pentru a avea efecte benefice nu trebuie sa ne expunem
necontrolat si neprotejati.
Expunerea excesiva la radiatiile UV este asociata cu un risc crescut pentru
diferite tipuri de cancer de piele, arsuri ale pielii, imbatranire accelerata a pielii,
cataracta si alte boli ale ochilor. Soarele emite radiatii ultraviolete A, B si C, pe
pamant ajungand numai ultravioletele A si B.Ultravioletele pot avea efecte
nedorite vara, mai ales intre orele 10:00 si 17:00, iar la altitudine, precum in
zona montana, acestea cresc 10% la fiecare 1.000 de metri. Undele B nu trec
prin geam, spre deosebire de cele A.
Cu toate acestea, ultravioletele au si efect benefic, de exemplu ele sunt
esentiale in producerea vitaminei D. Daca expunerea la soare este controlata si
protejata, ultravioletele au un efect benefic in ameliorarea unor boli de piele
precum psoriazis sau eczeme.

Radiaţiile luminoase folosite în cadrul fototerapiei

1. Radiaţiile infrarosu sau calorice-care au lungimea de undă cuprins 760-50

mili microni, acestea nu inpresionează ochiul, sunt emise de acelaşi surse ca şi
razele vizuale adică de corpuri incandeşcente descărcări electrice în gaze. Pot fi
evidenţiate prin fotografie sau prin metode fotoelectrice şi termice.
2. Radiaţiile vizibile-sunt unde luminoase care au landa cuprinsă 770- 390 mili
microni conţin cele 7 benzi ce formează culorile. 55 3. Radiaţiile ultraviolete-
care au landa 400-10 milii microni şi care pot fi la rândul lor de 3 feluri:
Ultravioletele A sau I sunt numite şi cele lungi cu landa 400-315 milii microni
constituie spectrul cel mai abundent din lumina solară.
Ultravioletele B sau II se mai numesc şi medi şi au landa 315-280 milii
microni acestea sunt emise de lămpile cu mercur.
Ultraviolete C sau III se mai numesc şi scurte cu landa sub 280 milii microni şi
care sunt produse prin descărcări electrice în vapori de mercur. Radiaţiile sub
250 milii microni sunt cele mai penetrante.

Efectele biologice ale ultravioletelor

Acestea sunt explicateprin mecanismele produse in celulele epidermice

la nivelul terminaţiilor nervoase senzitive şi la nivelul vaselor sancvine ale
corionului.
Eritemul actinic sau ultraviolet

Este un fenomen fotochimic ce apare după expunerea la ultraviolete

fiind urmat de pigmentaţie apoi de ştergerea şi exfolierea dermului .
Eritemul produs de ultravioletele scurte-apar in primele 6h după
expunere, atinge un maximu de intensitate la cateva ore se şterge, in 2 pană
la 4 zile pigmentaţia este puţin intensă, bronzul durează 2-4 săptămani şi
apoi urmează o deshuamare slabă.
Eritemul produs de ultravioletele mijloci-apar după 4-8h de la
expunere, ating un maxim după 3-4 zile, pigmentaţia este intensă are o
tentă arămie, durează 8-10 zile.
După intensitatea eritemului putem avea mai multe grade:
Gradul I- apare pe o suprafaţă mică tegumentară, se produce lent după
4-6h, are o tentă rozacee este uşor sau deloc puriginos, dispare in 1-3 zile,
exfolierea este puţin evidenţiată şi nu lasă urme.
Gradul II- apare după o perioadă de 4-6h după expunere, inrosirea
este evidenţiată cu tentă roşu-viu, dă o senzaţie dureroasă mai accentuată in
funcţie de regiunea expusă. Dă un prurit moderat, persistă roşeaţa 3-4 zile,
exfolierea cutanată după 1-2 săptămani.
Gradul III-eritemul depăşeşte cu mult suprafaţa expusă, are o tentă
roşu inchis spre violaceu, cu aspect de arsură şi edem. Dă un prurit dureros,
contactul cu imbrăcămintea este insuportabil, poate să apară in 2h şi
persistă cateva zile.
56
Pigmentaţia apare a-4-a zi sub forme de puncte roşi cafeni ce se extind
şi durează mai multe săptămani. Exfolierea este marcată şi masivă apare in
a-15-a zi şi este urmată de formarea unor cruste.
Gradul IV-producerea edemului şi exudatului pronunţat şi producerea
flictemelor. Flictemele se rup uşor şi necesită protejare cu pansament. Are
culoare roşu cianotic, tegumentul este edematiat şi dureros. Exfolierea este
masivă şi se produce după 20 de zile. Pigmentaţia este inhibată apărand
zone depigmentate inconjurate de halou pigmentar.

Modalităţi de producere a eritemului actinic

Sunt cunoscute 5 ipoteze:
1. Iradierea cu ultraviolete determină eliberarea unor substanţe
vasoactive ca: histamina şi acetil-colina ce produc vazodilataţie şi in
consecinţă creşterea puteri de absorţie a razelor ultraviolete producandu-se
astfel eritemul actinic.
2. Iradierea cu ultraviolete determină eliberarea in tegument a unor
peroxizi lipidici ce sunt răspunzători de producerea eritemului.
3. Ultravioletele acţionează asupra tegumentului eliberand uni steroni
cu acţiune vasoactivă şi in consecinţă producerea eritemului.
4. Ultravioletele acţionează asupra tegumentului determinand
eliberarea unor prostaglandine cutanate şi in consecinţăformarea unor
glande diferite de eritem.
5. Ultravioletele antrenează unele reflexe neuro-vegetative prin
stimulare hipotalamică ce induc o vasodilataţie simpatică şi cu producerea
eritemului prin absorţie crescută de ultraviolete.

Efectele fiziologice ale ultravioletelor

I. Efectele asupra metabolismelor:
1. Măresc procesele oxidative din organism- metabolismul bazal
iniţial creşte apoi scade ajungandu-se la un echilibru.

2. Echilibrul dido-bazic-se produce acidoză după care apare o

alcobazăprelungită.
3. Metabolismul glucidic-iniţial glicemia şi glicozuria scad
proporţional cu intensitatea iradieri atat la persoanele normale cat şi la
diabetici apoi cresc dar fără să atingă valorile iniţiale.
Creşte depunerea de glicogen in ficat şi in ţesutul muscular cu rol
important in creşterea performanţelor sportive.
4. Metabolismul proteic-este stimulat catabolismul după care creşte
eliminarea de N, P şi S.
5. Metabolismul mineral-in deosebi accentuăm pe vitamina D creşte
calcemia şi fosforemia.
Scade eliminarea calciului. Este imbunătăţită absorţia calciului in
ţesuturi şi de la nivelul intestinal.
Nivelul sancvin al Ca şi P crescut favorizează depunerea cestora in
epifizele osoase.
Formarea vitaminei D se obţine din provitaminele D inactive ce se
activează sub acţiunea razelor ultraviolete.
Există mai multe provitamine D:
 Provitamina D3 sau tohisterolul-provine din colesterolul
ingerat şi se formează in cantitatea cea mai mare fiind depozitată in tegument.
 Provitamina D4 –provine din deshidra-colesterol.
 Provitamina D-provine din endosterol.

Sediul de alcătuire a vitaminei D este stratul cornos. Rolul vitaminei D

este important in rahitism, tetanie, spasmofilie, lactaţie şi schimbarea
dentiţiei.

II. Acţiunea asupra elementelor sancvine

Ultravioletele au rol in procesul de hematopoeză. Creşte numărul

leuco-citelor şi se imbunătăţeşte formula leucocitară.
Este influenţată: coagulabilitatea sancvină, procesele imunologice şi
scade concentraţia colesterolului sancvin.
III. Acţiunea asupra circulaţiei

Este influenţată atat circulaţia superficială prin acţiunea directă a

călduri cat şi circulaţia profundă prin mecanisme neuro-vegetative.
In timpul stări eritematoase creşte pulsul, scade tensiunea arterială şi
creşte debitul cardiac cu 10%.

IV. Acţiunea asupra respiraţiei

Sunt influenţate schimburile gazoase prin mărirea cantităţi de oxigen

absorbit iar pe cale reflexă mişcările respiratori devin mai ample şi mai
rare.
V. Acţiunea asupra aparatului digestiv

Creşte secreţia gastrică acidă, creşte secreţia salivară şi pancreatică,

creşte motilitatea gastrică şi intestinală.

VI. Acţiunea asupra glandelor endocrine

Stimularea glandelor paratiroide au rol in metabolismul calcic, creşte

activitatea pancreasului endocrin cu rol in stabilizarea glicemiei şi se
produc modificări funcţionale la suprarenale, hipofiză, gonade şi timusul.
VII. Acţiunea asupra sistemului nervos
In special asupra sistemului nervos vegetativ prin scăderea tonusului
simpatic şi creşterea parasimpaticului.
In general culoarea roşie are acţiune stimulantă la bolnavi depresivi iar
culoarea albastră are acţiune sedativă la bolnavi hiperexcitanţi.