Plante toxice

-Referat-

Studenta: Gugiu Florina-Andreea

Specializare: Farmacie ,anul III,
grupa a II-a
Cadru didactic: Robu Silvia

Universitatea “Dunarea De Jos Galati”

Facultatea de Medicina si Farmacie
 Chelidonium majar
Rostopasca

Rostopasca (nume
științific Chelidonium majus L.),
cunoscută și sub denumirea
populară de  iarbă de negi,calce-
mare,crucea
voinicului,pleoscanita,iarba-
randunelii, negelariță, este o
plantă erbacee ușor de recunoscut
după latexul de culoare galbenă
care în contact cu aerul se
brunifică.
Frunzele sunt simple,
alterne, nestipelate. Florile sunt
actinomorfe (cu simetrie radială),
bisexuate, de culoare galbenă,
grupate în umbele simple.
Înflorește din aprilie până în
septembrie. Fructul este o capsulă.
Raspandire: Rostopasca este comună în locuri umbroase,
ruderale (în jurul așezărilor omenești), în tufărișuri, până în regiunea
montană.
Recoltarea si pastrarea:
De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina,
frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da
apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără
ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la
degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de
rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de
umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă
aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă,
tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are
proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le
mai păstrează.

Rostopasca este bogata in alcaloizi: Chelidonina,

Homochelidonina, Sanguinarina,
Cheleritrina,Oxichelidonina,Chelidimerina,Berberina,Coptizina,Tetra
hidrocoptizina,Stilopina,Protopina,α-
allocriptopina,Magnoflorina,Sparteina

CHELIDONINA

Alți constituienți: acid chelidonic, saponozide, carotenoide,

substante rezinoase, ulei volatil (în urme), flavonozide, taninuri, acid
nicotinic, nicotinamida.
 ACID CHELIDONIC
Administrarea corecta a rostopascai
1. Pulberea

Se obține prin măcinarea

cât mai fină a tulpinilor uscate
de rostopască cu rășnița
electrică de cafea. Depozitarea
pulberii se face în borcane de
sticlă închise ermetic, în locuri
întunecoase și reci, pe o
perioada de maximum 3
săptămâni (deoarece
principiile active se oxidează
rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de
linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

2. Tinctura

Se pun într-un borcan

cu filet, 15 linguri de pulbere
de rostopască, peste care se
adaugă două pahare (400
ml) de alcool alimentar, de
 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat
vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura
rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se
administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în
puțină apă.

3. Infuzia combinată

Se pun 3-4 linguri de

rostopască mărunțită la macerat
în jumătate de litru de apă, vreme
de 8-10 ore, după care se
filtrează. Preparatul rezultat se
pune deoparte, iar planta rămasă
după filtrare se fierbe în încă
jumătate de litru de apă, vreme de
cinci minute, după care se lasă să
se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte,
obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai
ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi.

4. Cataplasma cu rostopasca

O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2

ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul
afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.
 Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de
afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile
virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale.

Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare,

antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are
acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă,
antitumorală.

Indicaţii terapeutice
Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a
afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi,
în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.

Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura

de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se
face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante conținute
de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a
tubului digestiv.

Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși

de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în
combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează
pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19.
Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză,
după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice
medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru
prevenirea litiazei biliare.

Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului

german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în
tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de
tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația
de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă,
elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul
indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de
masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.

Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriță rasă de

pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore.
Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este
drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și
sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul
se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome
specifice migrenei.

Pancreatita–cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se

opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-
un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal
este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase
dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau
polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest
preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de
tratament, simptomele bolii dispar.
 Boli de ficat– ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a
fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar
stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere,
câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21
de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru
persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a
otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal și herpesul genital – se combat eficient, atât

intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se
administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12
zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în
proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu
prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt
rapide și de durată.

Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o puternică

dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De
“vină” sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele
rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat
chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: “Ukrain”. Din
cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate
de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate
minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea
bolnavilor de cancer.

Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori

pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu
efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne
de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă.
Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din
rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-
rectal, de colon, de sân, de ficat. Hepatita virală – fitoterapeutul francez
Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai
puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare
seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-
2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme
de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se
clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care
principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină
periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea
terapeutică.

Precautii si contraindicatii
Supradozarea poate provoca gastroenterita, tuse, probleme
respiratorii, spasme digestive. Dozele mari pot provoca paralizie
temporară și tulburări cardiace.
Interactiuni
Rostopasca (Chelidonium majus) sau preparatele care conțin
această plantă pot interacționa cu medicamentele.

Preparatele care conțin rostopască pot crește prin mecanisme

necunoscute efectul următoarelor medicamente: dextroamfetamină,
hexobarbital, metamfetamină, morfină. De asemenea acestea pot
crește activitatea următoarelor medicamente prin sinergism
farmacodinamic: furazolidonă, linezolid, mocoblemid, procarbazina,
Preparatele pe bază de rostopască pot scădea acțiunea unor
medicamente prin antagonism farmacodinamic: duloxetina,
escitalopram, fluoxetina, milnacipran, nefazodona, paroxetina,
sertalina, trazodona, venlafaxina.
Contraindicatii
Această plantă nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide
sau care alăptează.