TEATRUL NR 5 Mai 1974 PDF

Nr.
5 mai 1974
•
►
„A 01Jta zi, clis-de-dimiuea\ă" ele Radu Dumitl'll, TcaLl'ul

,,NoLLa1ra"
,,Soarele şi luoa" - speotacol de balade şi lirică popuLail'ă,
Tr>alml Naţiornal din Cra]uva
Ancheta noastră
TINE R11
şi
TEATRUL
■ educ aţie şi autoeducaţie
■ sensul etic al dramaturgiei
JIii
dincolo de joc
■ spectacol
şi universul copilăriei
*
� st._denţii pe scenă
I.SCENOGRAFIE '74
www.ziuaconstanta.ro
Nr. 5 (anul XIX)
mai 1974
REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE

CONSILIUL CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE
ŞI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ R'OMÂNIA
Redactor şef RADU POPESCU
DIN SUMAR:
*
EDITORIAL
TINERII ŞI TEATRUL
NINA CASSIAN : Educaţie şi autoeducaţie
AL. MITRU: O artă a artelor
VIRGIL STOENESCU : Teatrul - instrument de modelare a conştiinţei
!ULIU RATIU: Dincolo de joc...
VIORICA TĂNĂSESCU : Sensul etic al dramaturgiei pentru tineret
FRED MAHLER: Autenticitate şi teatralitate în adolescenţă
TRAIAN SELMARU: Teatrul văzut de la „galerie" ...
ILEANA 'poPOVICI : Cu ELISABETA BOSTAN despre spectacol şi universul copilăriei
MIHAI DIMIU : Jocul ca teatru
AUREL STORI' N: Teatru pentru copii, copii pentru teatru
PAUL TUTUNGIU : Tinerii şi viitorul în teatrul românesc (convorbire cu actorul Mihai
Dogaru)
AUREL BADESCU : Timbrul specific
Studenţii pe scenă
*
A IX-A EDIŢIE A FESTIVALULUI NAŢIONAL DE TEATRU STUDENŢESC
V. MiNDRA : Reabilita,rea poeziei dramatice în teatrul nostru contemporan

AL. MIRODAN: Puncte de suspensie...
ION PASCADI : Obişnuit şi obişnuinţă
HORIA DELEANU : Iluzia perfecţiunii
N. SPIRESCU : Trei balete contemporane
V. CRISTIAN: Cronica muzicală
Scenografie
LILIANA ALEXANDRESCU : Scenografie şi semn în teatrul clasic şi în teatrul popular
ELENA FORŢU : Ac1orul - sufletul universului scenografic
PAUL-CORNEL CHITK : ,.Volpone" la Teatrul de Comedie
ILEANA POPOVICI : Scenografie '74
Semnal
*
VIRGIL MUNTEANU: Denumiri şi iniţiative
Roluri în pregătire
*
MARIA MARIN: Interviuri cu Morga Ba·rbu şi Corado Negreanu
CRONICA DRAMATICĂ - Semnează : CRISTINA CONSTANTINIU, VALERIA DUCEA,

MIRA IOSIF, VIRGIL MUNTEANU, ILEANA POPOVICI, PAUL TUTUNGIU.
D. SOLOMON : Cronica TV
Foto : Ileana Muncaciu
Redactia si administratia
str. Co'nst.' Miile, nr. 5:.._7-9, Bucureşti
Tel. 14.35.88-14.35.58
Unanimitate
lil aspira ţie şi efort
A
V a dăinui muJ.tă vreme ,ecorul puternic şi profuucl determi.nat m <roată opJJ11!1a publică
l'Omânească de prin1ul şi ma1·de Congre.s al F.vontului Unităiii SocialisLe. Aicest
faru1t politic - ,a spus toviarăş,ul Nicolaie Ceauşe!<cu iî,u istorioa s·a ,cuvintare din
23 mai 197� - s,i.mbow2lează unit,ateta de voinţă şi de �cirwne a Î!nltvcgii1lui p , opor !
1n mod ccm�ecven,t, ca o e:...'l):r-esie fo1 easeă a umLătii as'l:Eel ,:ealizaLe, Coo:i,gresrnl
a aJ.es, într-o �1tmosferă ele entuzia tă si'u-hăLoaire, pe secretarul general :aJ parLi.dului,
JJ1·i111nl preşedinte al României sooialiste, Nicolae CemL5escn, in funcţia de p11eş·edinte
al FrO'll.Ln-lui Unităţii Socialiste. Alegerea esL1 e ;uu act de iucu;nu,UJaire şi de recwnoştilnţă,
este expresi. a ele fierb.iint.e aidmimt,ie foţă de patriotnl curojos şi clm·văzătar, fiaţă ele ,
o:nul de stat căn1ia popo1111l român îi dato1·ează cel,e mai strălucitoou,e succese die pre
stigiu, cc:!e mai subst1runţiail,e eb1�pe par-curse cu repezicinine, pe calea 1i:xr,og1'esului mate·
ri�J şi s. pi.rilnal al iRoo:nâniei.
însăşi 1C1Uvintarea pronun�tă în ;prima zi a Colllgresnliui ele tovarăşul Nicolae
Ceauşescu Ya �·ămîne oa o veritabilă pagiină .ele a,nbologie in girndii'Ca politică şi fiilowdică
a popor. u , lui ,1ositru. To , a,te aspootelie dinamicii sociale au fost snhliiniate şi analizate îo
lumina marxismului. :ruiJ;itJarnt - de la condiţiile vjeţii mater.iJale şi &pu:i·La u le, pi;nă la
rcl.aţiile ,iJ11ternationafo - de la sucoescle planullllÎ de s,tat pînă la s•aLisia,cerea aspira
ţiilor legitime -ale popul,aţi,ci pel111Iru ridicai-ea continuă a nivelului de bro.i. Marele .fo,rum
din frumoasa saJă de cong1'Cse a Palatului Republicii a vibrat mai Yiu. 1a răsunat mia.i
co,nvingăLo.1· ,·a oricîincl, clinel gilias n1aţininii înL,,egi irubunci ,oind l-a salrnlirnt, cu nesfirşite
aplaure şi aclamaţii, pe omul ,caire înb·upează n{tzuiai,ele srnpreme ale poporului :r-:unân.
Acel ,Cong;re, .s a Ios,t o -acl.evărată sifobăloa11e a unirii forţelor progresiste naţiolllfile,
o unire unanimă, ci1:neullală ele ist01ie şi, ca atare, foclor ho.tăril,01· pm11bru Yii�oan·e,l,e
yi,ciorii. A fost, loloel.u-tă. şi uu iprilej tmibur.urălm·, tonifiant. •pentru ifie.oare ,cetăi,eau al
acest-ci ţări, de ,a co11s�ata, di,n runs,amblul dezbaterilor, cit cl,e bogart este ibila.n 1ml] reali·
zărilor olllinutc rle popoml român pe oolea ,(l()J]1st1111c. ţiei s01c·i,a1ist,e, a el,ezvoiltări, i econo•
mic,o-sociaLc, a rielicări.i nivelnlrni ele tnai male.rial şi cuhural. Nu încape incloială. a.şa
!'Ull1 a s.pus 1:xr<eş•eclintele Niool,ae Ceauşescu, in m1vi.utiuea ·sa, ică primul .Congres aJ
Fr,onlului Unităţii Socialiste va man'Ca un 111o:u. şi vigmos .pas înainte in riclica,rea nive
lu.lui. g,cnc11al ele progres şi de c, iviliz,aţi,e a ţării.
1n aer.astă orrlilrn ele idei, ohieclivul ,0011t1,al 'ltrmătit de Fro<n,tul Unităţii SociaJi.st,e
cc,inci. e1e cn realiza.cea 111Legi1aJă şi acceJ.ea·ată a prog'l1am1Ului P.·C.R. ele d,ezvl()llit,are
cuonomico-socială ia ţării. T,,ebuic să .subliniem faptu.I CT1 iin cele tJ·ei decenii oare au
t.re, cut dr. J.a î111.făptniTea actu.Lui isLO!rie , ele la 23 Augus,t 1944 s-au procl,u,s tral1'5fOll'lmări
sociale 11evolution,are, de lll!abrnră litmdame.ntală, J,11. România. Jată o u1guTă ,cifră, ia oărei
for!ă ele cxprim.al'e nu mai •ane 1tlevoi,e de 1comentarii : in ,cei 30 ele an_i a,i })ll'lierii •pOlpu
lnre pr,oducţia inrlust,·ială a României a JOrescut d,c 30 ele ori ! iD.in .. sta_b-,cl,ezvot11Jată".
Rom,inia a . clevcni. t un stat irulusLrial-agrM· modern şi in plilll progires. Gii�terea avuţici
na\ionale a fost ,le o scnrnifi.oati.-ă mlliplo<are : vonitu:l JU1a�iornaJ1 11eia_lizat in aurul 1973 a
fost cl,e '.12 ori mai rnar-e decît acela diin 1947 ! L1 acesLe concl,itii cconomioo a p , utut
l'i �,sip:urnt şi un 11i,·d ele trai ma,ter�al şi spiritiurul. mult mai rieli.cat. al inlregului popor,
ccc1, ce constituie, n , şa c, um .�e ştie, î11su-'1i ţ:elru de ,temei al politi, cii parli,clului şi, pri,1
aceasta, ,•sen ta însăşi �1 societăţii socialiste.
1
Ca LIJl corokir nemijlocit al propăsi1-ii male1·i•ale socielalea noastră înregistrează
un proţres de canLÎ,lale şi catiba-Le în vi,;\:a sa spiritua'lă. 1n con.diţiile social-politice ş�
eco11omioe a - cluaile, avem, in tara noastră, o intelcctualiLaile nouă, clin an in ,an , 1nai
p1·ofund .u1gajată în prooesul general de creştere, cLe fondamenta,re a prngresul,u i soci�
tă\ii. To�i oompooi,enţii societăţii de azi clin ţa:11a noastră - miuncit,ori, ţărn.ni coo11erat,or1,
in·Le.leotuali, mes<:.-rfaşi - îşi iintemeiază şi t, rehu..ie să-şi întemeieze existenta pe mrun.ca
pr-oprie, fiecare în sfera lui speciifică de c1•eaţ.ie ma1ieJ•ială &au s11iirituală. P,rin clezvolbm•e.t
şi pedecţicxnaL'<la permanentă a furţelor, mijloacelor şi rel:aţiilor ele prod'l]Jcţ.ie, ,aşa cu,m
se 1·ealizează a?i, la noi, în ţară s•ocial, istă, se aju,nge la omogenizarea continuă a socic
tă\ii, la dispariţia, 1Irepbată · ela:r oortă, ,a eleosehi>rilor eseatiale clinlt-e mrunca fizică şi
mw1ca i1nbelectuală. Ba21a acestei (lina,m.ici a progresului general o Io�meaiză 1·idi,cm·ea
nivelului de conştiin\ă ·al maselor, utili7J!llrea creatoare a Yalorilol' 1ttiinţei şi ·tehnicii,
si.mlli1Nllll ,cu ;ricli,carea masiYă a nivcl-ul111i de cultură �11 îrut1·cguJu..i popor- .
A n acţiunea ele form�ue a omului Jllou, ele îrnălţare a ni.velruJwi ele cultură, de org,a
nizare a activ,i,tăţii edL1cative, ele şlefui.re ,a hunului gust '1Jl'tistic, Fî•OOlJl.ul U:nit-ăţii
Socialiste ·are ele realizat un rol major. Aoeca,şi S.nialtă miisirune u rn,·i. ne
ş• m p1·ivinţa insllaură.rii eticii şi echităţii socialiste. Pentru înclepJjni.rea 11oestor nobile
l
ţ.eluri, totrulitat.ea 1nijloacelor de comunicare, ă.n.formare şi o , clucare existente în societ.aLea

,modernă p�cs,a, raclio, t.elcvÎ2JÎlunea, tealll'ele ş, i ,cioernatografole, se11lările populm·c,
man • ifostările de foldo1·, - si-nt ,phgbii u<tile, eficiente, cu obliga\,io ca tot11lita-bea acti
"ităţiâ cultural-artist.ice şi eduoa-tive ,să a . ibă o dfrec\ie, un sens -Lmitar, un s-cop prec,is,
aunme clezvo1-tm,c,a conştiin\]Ci socialiste, p1·in înmulţi.rea ounoşli,n\,elor şi lă:rgirea 0Ti2Jon·
tuhri d<, înţelegere a.I maselor ,populare. lată :formula�ea pvccisă, s,ti11nul,atoai'c, dată do
towi1·ăşLtl Nicola : c Ceauşescu .acestui asp , eot ral vieţui oultur.ale, în cuvinrLru�ea ele la 23 mai,
în faţa fom.mLtl1ri ist01·ic aJ Fvon,tuhri Unităţii Socialiste : ,,,Cr•caLm•ji de iitera.�ură şi
.arlă .au clatori,a să fălll'ească 'Lot mai 1111ul,t opere nlil..itaitte, ,care să oo,1trihuie lra foTm:a,,ea
rouoepţici materiaJist-dialeotice desrp'l.'e lume şi viaţă a mas•elor, inril,eosehi a tin.eretuJui,
să mohilizeze energia şi clml'lll orea.tor .ii ,oamenilor munciri î.n ed..iJica1,c,a socÎlalismuliu..i,
să dezbată problemele etie . ii noi, să contribuie la el-eva.r•ca !>piri.Lual, ă a oolO'r ce m1u ·nc
. esc.
Es,�e necesar să Iie inte:nstificată, ele asemenea, ,aci tivita-tea de 1·ăspLI1Clfre a crumoştÎln.ţe1w
ştiinţi.fi.ce moc1erne în rînclltl ,nra clor, pent1-u l.nţeleg,eroa ele către .acestea a legirlor narturii
şi sorielăţii, pentru interpretarea justă a Ic.nomcmelor iuo, onjurătoa.rc, H elez,v OJltării sociafo
contempOTane·'. Şi, mai departe, în acelaşi memo1·aJ1il cli;;,curs :,,J.nrreag,a activi.bar!Je ;poli
Lică, eclucabivă, cnJ.tural-a:rtistică tvehu..ie să fie doruim,ată cLe iun ,pu,1Jer111,uc siullu �·evolu
ţionar, sfi fie îndreptată în directia coruoo,terii •oonoepţiiilor şi mentalită\i1o-r !ÎJUV'Cch:iite,
rana.crorrtioe, să culLive spiribul nou, socialist, in giml.iN'.,a şi comportarea oam,enilor, in
rcl,aţiile socia.Je, în întn,ag.a vi-aţă .a societăţii no,ast.re".
lnţekgw , el, în Loată p11ofuu.zimea şi frumuse�e.a lor aoesl.e prin1ci�1,ii ele faptă şi
de acţiw1e, putem IOOlltTibLu, fiecare dintre n oi, aşa ,cwn şi trebu..ie să contrihuim, î,a
mod direct, spontan, creator, l-a edificarea UJma:niismulrui soci.alist, concepţie s11perioo1ră
de m1md1 şi de viaVi, î11lemeirată ,pe tră,irea î111 etică şi echiibaLc, :in o,cl.aţii c1e stimă şi
ele wlaborare 1nLr.e rt:oţi membrii so·ciietăţii. Acea.sila este elit'CC\Îa î-u ,oare se va î:n<lirepta,
desig·u.r, şi l:reaţia •airtistică, munca autorilor elr.a1111.atioi. a tL>llruror artiştilor el..i:a teall-efo
şi s<L'ucliouriJe 110asLt·e, .a tutuuor cr.eaitorilor de artă. solielari l[)JrÎ111 Loate puterile J,oT, pr.iin
tot Lale11t1il şi aspiraţiile lor, ou m,ers,ul .mereu înrai.Jllte. onm-eL1 către progres, hunăsla.-re,
pace şi prideni,e, în sensul arăLat el•e Cong,•esul Fro11tului Uaitătii Soci�iliste.
,, Teatrul''
Tinerii si teatrul .,;
1n paginile ce urmează facem loc cltorva contribuţii p[·ivind problemele ridicate de

relaţia vie dintre 1teatru şi tineri. Ele nu se vor decit primele tonuri ale unei discuţii
foarte cuprinzătoare şi de lungă clurrată. Fireşte, termenii ar putea Ii răstu�naţi : tinerii şi
teatrul - rla1· relaţia, ori mai bine zis ecuaţia, rămine aceeaşi.
Pornind de la clasica şi deloc vetusta părere a lui Ion Eliacle Rădulescu, anume
că ,,,ni ·iunea t1c;:rt,·,d11i este aceea de a combate viciile societă!ii, de a contribui la dez
voltarea limbii şi literfl.lurii şi, mai ales, dn a forma gustul unei na!ii" - rolul activ
al arlci ,drnmatice în desfă5urarea ,·ie!ii socia.le de azi, de fiecare zi, pentru fiecare om,
indiferent ele virsti\ şi ele preocupările materiale, apare ca una dintre cele mai intere
sante Lrăşături domirntnle ale societă!ii contemporane. ,,Se poate trăi fără teaitru
exclarna un mare umorist - clar ar fi păcat să trăim fără teatru !".
Să flu di cutăm teatrul, aici ,i acum, ca formă ele artă; să constaltăm, doar,
ci\ parti.cipan[ii la „simpozionul"... scris pc care-l veţi găsi în pag·inile u�mătoare ale
revî.,tei :ne un fir conduc[1Lo1·, c,·ident, cert, anume ro1u,\ educativ al Leatrului. .,jovial
cclucaliv", cum spune unul dintre 0aspeţii noştri. Toţi autorii sint preocupa1·i, clin clra
go::lle penlru profesimnea lor şi din 1·espect sincer pentru publicul spectator, de moda
litii!ilc artistice cu ajutorul căr0r::i teatrul românesc „va cuceri spiritele" fără să pună
graniţe artificiale !,ntre tineri şi YÎrsl nici. Un con ens se şi profilează, din confruntarea
opiniilor �i a cxperienţclol', a1rn111c că aria dramajci\ trebuie să Iie „variată. pontană
�i l'CJ)l'CZ()ntatiYi\".
Discu1ia deschisă de rec\acţin 1·evi-1ei .,T(•atml" nu ar fi completă şi nici conclu
zivă, ducă nu am preciza temeiul ideologic de la ca1·e am pornit. Acest ,temei ni-l oferă.
cum nu s-ar putea mai elocvent, următoarele rincluri din cudntarca rostită ele toYnrăşul
Nicolne Ceauşescu. la recentul Congres fli Frontului U11itătii SocinlisLe. Ele aduc o con
tribuţie �trăl11cită la s.Îl'uarea 1tinerct11lui în viata societi\!ii socialiste româneşti şi la
dcscifrnrea trăsă't�u·ikir sale social-etice. Ială textul : ,.Un rol tot mai important în îritreaga
activitatn ele const.rucţie a socialismului ln /am noastră îl are lintira genera(,ie. Tineret,ul
este pre::.ent ln primele rîncluri ale luptei pentrLL moderni=-area produc/iei ele bunuri
materiale. P"nl nL promovaren cuceririlor ştiin(ei. şi te/micii noi. peni ru intrncluceren prin·
cipiilor eticii şi echită/ii socialiste i"n toate domeniile •·ie(.ii sociale. Pomincl ele la faptul
că socialismul ,'sle o,înduirea nct:tlui, a viitonilui, apreciem că tineretul. prin elanul
şi dinamismul s6u clocotitor. prin aspirn(ia sa spre progres şi civili::.atie. spre o ,,iată
tal mai bLLn11 şi mai echitabilă. rl'pre::.intă o importnnlii for(ă a mersului nostrn inainte,
un [actor de mare importantă al eelificcfrii socielăţii socialist/' mullilaleral de::.,,oltate
în România. nl creării conditiilor în vederea trece,ii spre comunism".
În ce măsur5 şi in cc m0d contribuie nrta teatrală actual:1 di,i România ,ocialistă
1n snti facerea misiunilor 5i împlinirea aspiraţiilor, magistral formulnlc in ri11clurilc repro
duse mai sus? Chiar unul dintre interlocnlnrii noştri formulc,izi'i i'n'rha,·ca: ..este înte
lcasă şi ,,onor,1tă.- de criitori obliga1ia ele a rcilccta pt> cenc bogfl�•1 şi complexa problc-
n
.::
malică pe care doTesc ti.nerii să o vadă la tcaLru ?" Răspunsul nu apare, desLul de
limpede, cu destulă prcgnan\ă, din dezbaLereu pe ca1·e o publicăm acum. Va trebui să
se desprindă, t-01·uşi, în nume1·ele urmăooare ale re,-istci, grupajul de azi fiind numai
debutul unei discu \·ii fecunde. Interesul evident, al nostru al 1LUturor, pentl'U datele pro
blemei esLe cu atît mai viu ca cit însuşi „simpoziO'll.ul" po:ezent trasează cîteva premise
şi. mai ales, cîteva repere de cert interes teoreLic şi pracLic în relaţia teatru;Lineret.
Dealtfel. însăşi complexitatea şi diversitalea ideilor precum şi acuitatea constată
rilor critice foTmufate de atuLOTii pe carn-i veţi citi în co-ntinuare atestă marea impor
tanţă şi actL•alitate a pr-0hlemei. Prin nici unul din compouien"ţii săi artLStici, teatrul.
în LotaliLatea lui - de la ::rntori.i chamutici pînă lu preţ.ioşii auxiliari tehnici, cuprinzînd,
bineînţeles, pe excelenţii noştri actori şi inspira\:ii scenogrnfi - nu pol�Le lipsi din puter
nica acţ·iune de educare a tinereLului. ln societatea noastră socialislă, această acţiune
dcviue o datorie şi o înaltă răspundere pentru creatorii de arLă.
Indeosebi aceştia, s•criitorii, actor;i, regizorii, scenografii, trebuie să găsească cele
mai potrivilte forme artistice ,pentru aducerea pe scenă a unei idei e enţ,iale şi anume
educarea pri.n muncă şi pentrn mLLncă a tinerelului. Concepţia aceasta de pedagogie
tr·i:i;_tă, vie, este, prin exceJenţă, oo,mpatibilă cu arta ,dramatică, deoail'ece faptele ele muncă
şi faptele de viaţ.ă antentice ale tinerilor includ nenumăQ·aLe CX,perienţ:e, au o infin.itate
de faţete psilio,logice, pot şi trebuie să devină fermentul unor creaţii artistice de înaltă
caliLate. O literatură dramatică militantă, o interpretare scenică autentică, sinceră şi.
Îll acelaşi timp, aureolată de talent, o punere în scenă în care viaţa să ,poatft fi regăsită
în 1răsălu1·ile ei esenţ:iale şi în amănunlte ce scapă observaţiei rapide ,de fiecare zi - iată
ce se ecre şi ce e aşteaptă de la teatrele noastre şi ele la colaboratorrii lor.
Nici nu este nevoie de anchete sociologice şi de vagi sondaje ele opinii pentru
a ne demonstra adevărul că tineretul a fost şi rămîne azi mai mult ca totdeauna, atras
de miTttjul scenei. E vorba, ou aclevăra1t, de u111 „miraj"? Noi credem că nu. Teatrul
este în reulitcte arta cea mai apropiată de viaţa autentică. .Aceeaşi este şi părerea majo
rităţii autoril,ir cuprinşi în paginile ce urmează.
Tinltrul specta-tor - afirmă autorul u,mia clin eseurile pe care le inserăm aici -
vrea să 1lrăiască, ,,la văpaia reElectoarelor, momente neobişnuite clar adevărate, sau cel
puţin veridice, verosimile, pe cm·e le-a savurat, pînă alunei, numai în intimitatea plăs
muirilor proiectate pe ecranul imagina\.ici sale". 1n acesL soop - şi pentru o mai bună,
mai dieectă adeziune a tinerilor la ceea cc le 1ran mite scena, avem nevoie de o dra
ma'Lurgie autentică, ,,at.Tactivă, colorat[,, plină de adevărurile vie\ii înconjurătoare".
*
„r,ustul unei naţii" îşi are, întotdeauna, o su11Să puternică în concepţ:ia despre
viaţă şi despre artă a tineretului. Comorile căpătate în unii ,ele prim contact ou viaţa,
fiorii sim\.iţi la primele întllniri lucide cu fenomenele ai1tistice c1au contur şi substanţă
existenţei spiTituale a oamenilor.
A<,eastă existenţă, subliniem, nu poate fi concepută fără un conţinut ideologic
dar şi prncis, gatu să se opună or�că1-or sugestii abuzive sau interpretări inexacte. In
societatea românească actuală, trăind, dinamic, ev,oluţia rapidă pe linia generală arătartă
de concep\.ia materialist-dialectică, relaţia dintre teatru şi Lincrct capătă termeni bine
definiţi şi valori de 111.1ltă forţ:ă etică şi estei;Îcă.
ln acest spirit si către această \intă publicăm buchetul de: op•nii şi de experienţe
din grupajul ce urmează.
NINA
CASSIAN
Educatic si autocducatic
� � �
Prcsu,pimîncl că redac/,i a mi-ar cere un articol cu tema : rolul educativ al

teatrului awpra tinerell.tlui - cum aş începe oare ?
Probabil, aşa : a învă/,a să mergi, să mănînci, să vorbeşti, să le îmbrnci.
să nu te joci cu facul; mai t:îrziu, a învăţa -�ă scrii, să citeşti, să fii clisciplinnt, să ,
munceşti, să respcc{,i _: mai tîrziu, a învă/a să gîncleşti, să capeţi simţ moral, să
corelezi fenomenele, sci concepi sensui vieţii şi al morţii - cla, toate astea sînt
ecluca/.ie şi auto-educaţie, oricît ele uscat şi, poate, rebarbativ, ar sww
aceste c111•inte.
Şi, desigur, ,,rolul erlucativ", fie câ el aparţine familiei, şcolii, societăţii sau
artei, poate fi implicit sau e.i:plicit, clar, în nici un ca:c, negat sau ignorat.
J'\Tn am nici o îndoialii câ arta, pe lîngâ alte prerogati,,e, îl cle/ine şi pe
acela ele a forma o psihologi<', o ment,alitate, un punct ele vedere, o atitudine,
o .�ensihilitate.
Totuşi, îmi clispl,.Lce faptul ele a i:cola această facultate clin conte:i;tlul ei
complex şi tuli.Jurător, ele a discuta. Deci, exclusiv despre rolul educativ al
artei sau, şi mai restrîns, despre rolul educai iv al teatrului sau1 încă şi mai
restrîns, despre rolul educa.tiv nl teatrului asupm wiei unice categorii :
a tineretului.
Iată, însă, că aceasta este cu a.devăra.t tema pe care mi-a propus-o redacţia.
Trelntie sii. recunosc că posed un îndărătnic clar ele sinteze şi că, de pilelii..
i'mpă,:tiren în genemţii sati ,,îrste, mi se pare un act clestiil ele arbitrar. eventual
dureros (ca orice secţionare operată asuprn fiin/ei noastre constituite) şi, oricum.,
11esemnificativ în plan valoric.
Rămînîncl, cît de cit, în perimetru/ subiectului, îmi amintesc ele profunda
impresie pe care mi-a făcut-o, în copilărie, un spectacol de teatru pentru păpuşi,
nl unei trnpc· austriece, clac!'i nu mă înşel, cu tema : Faust. Pentru prima oară
in existen/a mea, ,,ecleam încarnă.ri şi simboluri ale Binelui şi Răului, vedeam
11,iracole scenice şi flcicări pedepsitoare,
Dacă acel spectacol m-a educat ? De bună seamă, ele vreme ce m-a fami
liari:-at Cll no/.iuni neaunoscute mie pînă. alunei, ele vreme ce mi-a impregnat
sensi/.Jilita.tea cii a.rome inedite şi mi-a şlefttit văzul.
Foarte tinără, am nsista . t la clebutiil (?) lui Ra.clu Beligan în Omul care a
văzut moartea. Nu /,Î n bine minte piesa, clar ştiu că am fost „educa.tă" Îii sensul
întreirii în conştiinţa mea a .,actorului neconfunclabil", cel ca.re pecetluieşte toate
ipo.11n�ele CIL personalitalea lui.
ln -�fi'r şit, tot mai tînârri sau mai puţin tînără. am vă:cut Galileo Galilei al
lui lJrecht şi m-am sim/it nespus ele educată, înţelegîncl câ, atît consecven/a pînă
la mnrtiri1i II lui Giorclnnn Bnuw, cît, şi aparenta abjurare - care i-a permis
continua.rea. muncii ştiinţifice - a lui Galileo, sînt două atitudini morale legitime.
Aş mai puten nclătiga şi alte exemple, clar esenţial mi se pa.re că ..rolul
educa.tiv" n1ti a.re niciclecwn un caracter restrictiv, el putînclu-se exercita prin
mesaj i,pirit 1w.l, prin intenio:cita.te profesională, prin propuneri ele lumi inedite,
prin pur di,,ertisment etc.
De asemenen, aş semna.la o e:r:perienţâ recentă. Af lînclu-mâ peni ni două :oile
în mijlocu.! colectivului Teatrului Tineretului clin Piatra-Neamţ, am constatat că
<'S/,e posibilei o atmosferă jovial educativă. fciră tutelă încrunta.tă ,. fără pedagogie
rigidă şi, mai nles, fcirci a.cea graniţă a.rtif icială elintre „t,ineri" şi „bătrini", sursă
a multor conf,uzii şi neînţelegeri.
Cam aceste condiţii, plus cele ele mai sus, mi le-aş dori pentru ca arta
noastrii în c,c11.renţă, teatrnlci - sci respire armonios, să ci.5tige în cantitate şi
calitate, să fie mereu Wll'iatâ, spontană şi, totodată, repre:.entativă.
5
AL. MITRU
o artă a artelor
Am fost întreba,t asupra relaţiilor mele ou om ele şcoală şi artă am în,·ă\at că, prin
teatrul destinat tinerilor spectatori sau creat tot ceea ce arc mai valoros şi mai dinamic,
de ei. Ar fi prea multe de răspuns. Cred că, teatrul împlineşte o func\ie şi instructivă şi_
pentru moment, in puţinul spaţiu ce-mi stă erlucativă. Nu in zadar ne asigură Voltaire
la dispoziţie, aş putea doar să spicuiesc că „teatrul instruieşte mai bine clecîrt o ca1rto
citeva idei şi să destăinui unele trăiri. Nici voluminoasă", iar lon Eliacle Riic\ulescu, în
nu ştiu prea bine de unele ă incep. Ar temeietorul primului ConscrvatOT românesc
trebui sii încep de foaDte deparlc. şi al Gazetei Teatrului National afirmă,
Inestimabilele Yalori ale teatrului, estetice între altele, că misiunea teatrului este acee::i
şi morale, am început să le descopăr treptat, ele a combate Yiciile societătii. ele a con-
ca elev. sub atenta priveghere a celui care 1!.ribui la dezvoltarea Jimbii şi lite:mturii şi,
mi-a căl(rnzit primii paşi, scriitorul (clin ne mai ales, ,,ele a forma gustul unei naţii".
fericire. astăzi, prea puţin publicat) Ion Don Mai tîrziu. aim avut nesperatul noroc ca.
gorozi. Acesta, profesorul nostru ele geografie. student al Facultătilor ele chimic. ele litere
cel mai iubit profesor, îndrumător al unui şi filozofie ale Universitătii bucureştene şi
cenaclu li,terar mult frecventat ele elevi, au ucenic într-ale gazetăriei, să lucrez în aceeaşi
tor al mai multor volume publicate la Ecli redacţie cu Camil Petrescu (fosL elev şi apoi
�ura „Scrisul românesc", conducător (împreună suplinitor al lui D. Caracostea în liceul
ou poeta Ele:na Farago) al apreciatei re unde funcţionase mai înainte, tot ca supli
viste literm·e .,Năzuinţa". era, în acelaş·i ti.mrp, nitor, şi Ion Dongoi-ozi şi unele aveam să
şi directorul Teatrului Naţ-ional din Craiova. predau şi eu). Apropierea ele Camil Pe
în această calitate, Ion Dongorozi se pre ll;rescu - în foia umbrei căruia inirn.a mi se
ocupa activ de culturo teatrală a elevilor. Ya pleca întotdeauna pios - m-a făcut să
'.fin minte excepţionalele şezători literar-ar elevi 11 u11 şi mai bun prieten al teatrului
tistice de miercurea după amiază la care şi 1u1 ad,inc preţuitor al rosturilor sale ele
panticipau scriitori sosiţi din Bucu1reşti şi dr.zbatere şi problematizare a existen\:ei, ele
care se încheiau cu o piesă într-un act (acolo căutare şi punere în lumină a adevărului,
l-am cunoscut întîia oară pe Tudor Vian.u, 1u·in sondarea lucidă a adîncimilor sufle
'ţudor Arghezi etc.) ca şi ma-tineele pre teşti, cu scopul unei cît mai bune cunroaşteri
zentate c�urninica clupă amiază, şi pe care a YÎe\ii. Mă impresionau mai cu seamă
le viziomun într-o atmosferă ele solemnitate părerile sale asupra frumosnlui care, sus:
aproape religioaJSă. De la acest exemplar tinea el, ,,ele orice în1ele." ar fi, .,în afară
da�căl, cu un at�t ele important aport în ele cel de cunoaştere. nu tine de esenta
mişcru·ea artistică olteană, şi clin p1relegerilc artei. deşi farmecul lui poate fi uneori arne
sale, ţinute uneori pînă şi în orele ele diri !itor"... Asemenea idei ale lui Camil Pe-
gent.ie, am aflat că Goethe a fost acela care 1trescu, împărtttşite nouă ln redacţie. ca şi
a denumit teatrul o „artă a artelor". Şi nu aLLele asupra cărora nn ne putem deocam
fără un anumit temei, deoarece, de peste dată opri sau extinde (nici măcar asupra
două mii cinci sute ele ani, aceasta pare să acelora ce se referă la tema atît de ardentă
fi fost arta prin care omenirea şi-a mani a crca\iei celor tineri), au avut asuq>1ra for
festat, în chipul cel mai elocvent cu putinţă, matiei mele spirituale o mare influenţă.
protestul impolriva nedreptă!ii şi silniciei, Fireşte, în consecintă, pc toate planurile.
speranţele, aspiraţiile. Că teatrul a fost deci am năzuit mult mai mult pentru teatru şi.
şi un admirabil mijloc ele în\elegere a evo prin inttermediul lui. pentru creş-terea con
luţiei gîndirii şi, indirect, a unora dintre ştiin1ci şi pen'l11u educaţia tineretului. De
cele mai pregnanrte realită\:i clin care a oarece fac parte dintre aceia care o.rccl cu
ceasta s-a născut. Tot de la acest mimmat tărie în misiunea social-educativă a teatru-
lui. Dovadă, într-t111 fel, fiind, pc ele o sau pc al\i absolven1i mai noi ca Olga Tă
parte, atit de modestele mele încercări dra taru, Anca Vizdei, Georgeta Matei, Sofia
matice. cele aproape 50 ele piese şi seriale Dobra etc., sau actuali elevi ca Anca Voicu
de teatru radiofonic, ca Decebal, Tudor Vla le�iu, Iolanda Trifu etc., toţ.i încnnuuaţi, an
dimirescu, Bălcescu etc., de teait:ru la tele de 8!ll., pe ţară, cu laurii concursurilor „Tinere
viziune : Gheorghe Lazăr, Tristan şi concleie", în sectorul ele creatie dramatică.
!solda etc., teatru ele păpuşi şi marionete : avîncl lucră�·i tipărite în reviste, j-ucate la
Oltul şi Mureştil, Inima mamei, Păcală şi radio sau pe diferite ceoe, comentaţi fayo
Tinclală, Isprăvile ,,i1ea�ului I-leracle, Pro rabil ele presă, uneori, aşa cum esLe caz.ul
meleu etc., sau piese desti,rnte teatrului cu studentei Anca Vizclei, cu un volum de
sconil obişnuită pentru copii : Iancu Jianu piese în curs de apari1·îe editorială.
(în colaborare cu Aurel Tita), Avionul ele Cercul, cu toate că s-a bucurat ele con
Clui (in colabomre ou Constantin Ma!teescu), cursul pre1ios al mai multor factori : re
Legenda frnmoasei Agigea etc.. etc. Pe de vista „Teatn,l", foruri ele specialitate din
alta, încercările ele a oontTibui la cultur:i cadrul Consiliului Cultrnrii şi Educaţiei So
teatrală -a celor mai tineri s;pectator, i actuali, cialiste, radio, televiziune, teatre (şi se cu
prin contribuţia la lectiile-spectacol, orgarn vine a menţiona tn mod deosebit, din nou,
zate la Teatrul „Ion Crerungă", în această Teatrul „Ion Creangă"), alte reviste de lite
perioadă cind teatrul în sine, ca elemeni t ratură,. regizori, scenografi, dramaturgi etc..
formativ. clobî.nd�tc clinrtre cele ma, hot{t este încă depante ele [i nta pe care şi-a pro
ritoarc ri\sp-underi. pus-o. 1n actuala fornna\ie lărgită, prin parti•
Dar ceea ce n-am roul)it să îndeplinesc ci.pa.rea la activitatea sa a unor tineri stu
cu, din motive ce iarăşi cred că nu este dioşi eli,1 alte licee sau instituţii de învă-
cazul să le explic aici, nădăjduiesc s:1 iz 1:ămint. sub conducerea profesorului şi scri
b'in<leasc:1 tinerii mei ciraci. ito11ului Tudor Opriş, doreşte să-şi dezvolte
şi să-şi 1mbu,nălă!ească munca, în sensul ela
Iată de ce am încercat nu numai sil sti
borării pc viitor a unor lucrări dramatice
mulez intexe ·ul elevilor pentru o ounoaşLere
scrise de tineri pentru ti.neri, la un nivel
mai atlincă a fenomenului teatral, ci să
artistic sporit, în care să se oglindească
încurajez dorinţa şi mai ales aplicatia unora
problemele cele mai actuale şi tringente
dintre ei de a scrie texte dramatice, în car�
ale tineretului, preocupările majore ele a sluji
.·ă-şi reflecte o serie de preocupilri şi fră
cu abnegaţie idealurile <;ontemporane ale po
min tări tioereşti pcrsona).e. ln felul acesta,
poruJ.ui nostru.
a luat fiintă, î11 cadrul cenaclul,ui literar
Asemenea cercuri-laboraltor sînt sigur că
.,L11ceafărul", pc care l-am întemeiat la li
s-ar putea înfiinta ou succes şi în alte
ceul ..C,heorghe Lazăr" î11 twmă cu două
centre cultL1.Tale clin ţară. Iar un studio ex
decenii, cel clintii cerc ele creaţie dramatică
perimental sau chiar un teatru al tineretului,
al ele\'iloi·, cerc afiliat secţiei romane a
n,u în felul aceluia care există la Piatra
Assitej-ului (Asocia!;ia internaţională a tea
Neam\, ci în adevăratul în!eles al cuvîntului.
trelor penl'ru copii şi ti11eret), unele s-au ini
unele să se reprezinte numai lucrări clra
t ia,t i' n tainelc 1·eatrului şi au început să se
nwtice scrise de tineri pentru tineri (chiar
formeze ca viitori clramatut·gi sau cxitici tea dacă ele vor cupiri.nde şi anumi•te slîngăci:i).
trali -� ser�e de ti.n��·i preocupa!i activ ele pe temeiul preocupărilor lor autentice, ex
aceasta .,arta a artelor . primate curajos şi deschi . rămîme un vis
Ar fi poate destul să aminLesc pe scri al nostru, tineri şi vîrstnici, clar animaţi
itorul Mihai 1eagu Basarab, fost secretar de aceleaşi simţăminte şi gî.nclmi, ca:re, cu
al cenaclul,ui ş, conducător al revistei Iite· toate şovăielile ele pînă acum, sîntem in
rare a liceului, o pevsonalitaite dintre cele credin(aţi că se vor împlini (şi nu prea
mai interesante i' n scrisul nostru , dramatic, tîrziu) într-o zi.
VIRGIL
STOENESCU
Teatru/-
instrument de modelare
a constiintei .; .;
:�u cunosc nllTIJC ma, tulburător, mai chestră în aten1.ia şi activitatea teatrelor ş:i
contradictoriu, mai incert şi mai insoli,t a clramarurgilor noştri.
clecît fiini-a în continuă frămîntare a Ti. neretul cere, cu alte cuYinte. dreptul de
tinărului. Ard întrînsul mii ele întrebări, exclusivi,t,a,te. El vrea să guste satisfac(ia de
ele vi,suri şi ele ambi!ii. Clocotesc întrînsul a fi prin sine însuşi un subiect dramatic, în
uriaşe energii potenţate care stau gata să jurul căruia s;1 se cheltuiască truda şi fante
explodeze în isprăYi }NOmeteice, unice, ului zia scriito,·ilor.
toare, - uneor, i deconcertante, clar mai întot E nevoie, aşad,al', cu acuitate de o drama
deauna înnobilate ele elmrnrile incandescente turgie despre şi penlru ti nercl. A şa cum e
ale tinereţii. nevoie ele o dragoste reală. iar nu de cir
?.Iultiple şi demne ele respect sînt preo cumstanţă din partea tcatrefor fa(ă de această
cupările oamenilor 11oştri ele teatru, ele la dramaturgie. Ca un criteriu de impo111an(fi
dramaturgi pînă la ultimul slujitor al sce majoră al acestei dramaturgii aş preconiza :
nei, dar ce loc ocupă aci problemele tine atractivitatea ! Să nu aducem pe scenă con
retului ? Pentru c;'\ există, neîndoielnic. o flicte searbede, sărăcăcioase sau lozincarde-_
arie întinsă a problemelor tineretului. Pen Dramaturgia pentru tineret devine eficientă
tru că tineretul însuşi este o problemă ele prin absenta didacticismului arid şi nedige
eclucaţ.ie, ele intuii-ie p i]10logică, ele tact şi rabil.
talent pedagogic.
Cinstea, respectul, discipli.na, generozitatea,
Tinărul Yine la 11catru, - clacă vme sim(u . l măsurii şi al adevărului sînt conceplte
pentru a-şi regăsi într-o ipostază mirifică o etice pe care tinerii :îndcobş1te le-au descifrat
parte elin uniYersul lui sufletesc. El vren prin intermediu 1l parabolei, al metaforei, a[
să .retrăiască, în văpaia reflectoarelor, scene Lransfigurih-ilor ariis Li ce.
şi momente neobişnuite, pe care le-a savn
,·at pînă atunci numai Îlll intirnitatoo plăsmui Iată dar cum teatrul devine un instrument
rilor proiectate pe ecranul imaginaţiei sale. pre1:ios în mîna celor care vor să mocleleze
Tînărul vine la teah·u cu speranţa tainică substa-nţa fragilă şi nccri talizată Îl1că a con
şi nemărturisi,tă de a ai]a un răspuns la ştiinţei omului tînăr.
complicatele întrebări pe care i le pune PenLru a-l cîştiga însă, pentru a-1 trezi
viaţa. E vorba, în ,prinrnl rîncl, ele „dra atenţia şi interesul, tînărul trebuie să se
goste", de marea, de in<lcscifrabila şi deli
regăsească în eroii şi în întîmplările de pe
cata problemă a „d-ragostei" !
scenă. Odată realizat acest miracol, nu există
E vorba, apoi, de evolu!;i a lui civică şi so
cială, de concepţia care va determina alegerea spectator mai pasionat, mai recep1tiY şi mai
viitoarei sale profesiuni. E vorba, în sfîrşit, entuziast clecît tînărul clin sală.
ele disponibilitatea funciară a fiecărui tînăr Am făcut :această observaţie de-a lungul
de-a fi, măcar ipotetic, un nou Ulysse, un
anilor urmărind succesul binecunoscut de care
Edison sau un Crisbofor Columb !
De-aci izvorăşte, cred eu, aspiraţia legitimă s-a bucu-rat - şi con!Linuă să se bucure ! -
a tineretului <le a ocupa un fotoliu ele or- co,ncclia Nota zero la pu.rtare scrisă în cola-
horaro cu Octavian Sava. Puţini sînt tinerii Ca urmare, intenţiile mele pentru viitoru]
care n-au văzut această piesă pe scenă, n-au apropiat au în vedere clo,uă piese de acest
ascultat-o la radio sau n-au jucat-o ei înşişi gen. Una este o comedie muzicală care se
prin licee sau institute de învăţămînt supe va numi Doi băieţi iubeau o fată şi ai cărei
rior. eroi vor fi un grup de tineri muncitori
Secretul acestui succes rezidă - cred eu - dintr-o uzină ; cealaltă cu titlul nefixat încă.
tocmai în faptul că situaţii şi caractere ti se va petrece pe un şan1tier unele tiner�
pice clin piesă puteau fi uşor recu'lloscutc ah,solvenţi ai unor şcoli s-au întîlnit cu pri
sau retrăite de publicul clin stal. lej ul efectuării perioadei lor de practică esti
Ai· fi nec lrep,t să nu recuno c, ele altfel, că· vală.
extraordinara longeviitate scenică a comediei
Nota zero la purta.re m-a convins să abor ln concluzie cred că şi teatrele şi 1101 scri
dez cu precădere dramaturgia de tineret. itorii avem înelatori<ri mari ele onorat în
Din cele nouă piese de teatru pe care le-am ceea ce priveşte bogata şi complexa proble
scris pînă astăzi, şapte au înfăţişat în lu matică pe care tineretul ar dori să o desco
mina reflectoarelor personaje şi probleme pere reflectată pe scenele noastre.
culese din vi•aţa tineretului nostru.
E momenJtul să răspundem la această do
Succesul lor mi-a adus multe satisfacţii şi
mi-a întărit încreclerec'l în eficienţa şi popu rinţă impetuoasă a tineretului cu o drama
lari,tatea ele care se buc1.1ră dramaturgia axată turgie atractivă, colora,tă, plmă ele aclevărn
pc tematică ele tineret. rile vieţii înconjurătoare.
IULIU
RAŢIU
Dincolo de joc • • •
Oricît ele surprinzător poate părea, lumea Dar, în spatele unor îndeletniciri mai muit
copiilor a căpătat noi dimensiuni, gravitîncl sau mai puţin trecătoarn, dominantă răm!ne
cu candoare, clar mereu cu ,dramatism pasiunea pentru sensuri adînci, în care cule·
în jurul unor atribute profu11c l umane, în zan\:a capătă virL7.11:ile unui personaj omni
scrise sever în codul rnrnral al societăţii : prezent. Copiii ştiu (şi ar trebui şi alţii să
cinste, demnitate, responsabilitate. Sînt do înve\:e), că pentru ei nu poţi „organiza-
minantele aspre ale unor trăsăh1ri ele ca sceme ele via\:ă călduţe şi repetiţii artifi
raater care încep mai întîi să se seclimenteze cioase ele aşa-zise conHidte. Dincolo ele jocu]
în joc, penlIDu a se cristaliza, m;:ii tîrziu, lor cotidian, trăit cu pasiune, cu frenezie,
în tumultul vieţii. Pentru că, oricît ele mică se ascunde ,o lume complexă, cu simţiTi ade
nr fi o vîrstă, doar fapta relevă conştiinţ:a, vărate, chit că eroii mui plîng cînd Ilie
in plină evoluţie, a celor pent.ru care cra Năsta,se pierde un meci. Este o lume el�
vata ro9ie cu tricolor, primită la 7 ani, Feţi-Fn1moşi în pantaloni scurţi pe care.
reprezintă certificatul ele maturitate al pro- ca să-i poţi înţelege cît sînt ele serioşi,
priei lor copilării. trebuie să te j,oci cu ei. Să te joci... chiar
Gravi, clar cu rîsul în ochi, serioşi, însă şi pe scenă. Pentru că tot ce-i înconjoară.
gata oricîncl să se joace, copiii încearcă şi începînd cu şotrooml caTe are un decor atît
totdeauna reuşesc să clesco.pere dincolo ele ele riguros, continuîncl cu... subtilităţile ele
joc ce înseamnă adevărul şi prietenia, sau replică clin „pum-na-re-ta, pum-na-pi" şi
care este deosebirea dintre curaj şi eroism. sfîrşincl cu scenele... macabre clin „omul
Bogată în evenimente 11eobişnuite sau banale negru" - este un vast spectacol, în care
- lumea copilăriei are, ca şi bobul ele rouă copiii, actori prin vocaţie, joacă teatru cu
care reflectă universul, nenumărate c•oordo dezinvoltură pc scena vieţii...
nate, determinate mai ales ele preocupările Iar noi, pe scena teatrelor, trebuie să
deosebit ele variate ale acesto,r eroi insoli\i descoperim eroul-copil car, e să ne ţnveţ�
_
care, imitîncl frumos ,pe cei mari se vor cum trebuie să ne jucăm cu tranz1stor11
şi -- dece nu ? - chiar sînt con trructori clin inima roboţeilor, fără a provoca... scurt
ele micro-rachete şi roboţei, inventato1·i ai... · circuite neclorite. Nu este deloc uşor ! Dar
prafului ele scărpinat şi campioni ele carturi. măcar, oare am încercrut ?
VIORICA
TĂNĂSESCU
Sensul etic
al dramaturgiei
pentru tineret
Cine are de partea sa tineretul are şi vii apar şi ci cam rar pc afişele imtitu
torul, deci n,u e niciodată prea devreme tiilor specializate. 1n repertoTiul aclual al
să începi să \i-l apropii. Educartori şi oa teatrului „Oi-cangă" există o singură piesă
meni de teatru se întîlnesc aici pe o plaL originală pentru . copii, o piesă într-adevăr
Iormă comună, formarea etică, civică, poli admirabilă de Alecu Popovici. La Iaşi însă,
tică a tinerei generatii., formarea estetică a deşi teatrul a deci· recent să renunţe la ex
publicului ele mîi.ne. Dar, în timp ce Lea clusivita,ea păpuşilor în favoarea eJevilor,
trul îşi a.sumă obligaţii multiplu educative, programul numără mai multe texate originale
răspunderile rproprii nu le ;poate împăr\:i. (Valentin Silvestru, Natalia Dănăilă, D. Vaca
Şcoala lasă tot mai mult sarcina modelării riu). La Piatra Neamţ, Eduard CovaJi sem
arlistice a tineretului rpe seama institutiei dora nează pentru Teatrul Ti11eretului o drama
matice. H.ezulliatul activităţii. teatrale devine tizare după o poveste clasică germană şi
detern-,i11ant. Soarlia teatrului, legat indes scrie, în schimb, pentru amatori, pionieirii clin
Lructibil de prezent.a specliatorilor, se află în oraş, un excelent text original pe teme ac
propriile mîini. Copiii, adolescenţii trebuie tuale. 01·. ,teatrul profesionist, Tealru 1
atraşi către artă numai prin valoaorea ei şi ,.Creangă". :in primul rînd, e lipsit tocmai de
încă de timpuriu. In felul acesta virtuali aceste piese educative prbn sensul 101·
tătile educalive pot deveni realităţi, în felul contemporan, atrăgătoare prin fra•nohe\· ea
acesta copiii, adolescenţii învaţă - şi nu adresei, vii, moderne, adevărate prin ideile
uită - drumul că-tre teatru. pe care le conţin. Fireşte, încercări de a se
Valoarea tealrului, chiar cinci se adresează plasa in actualitate au mai. făcut unii auoori.
celor mici, e asigurată în primul rînd de rlar clr,unuturgia lor - simplificată pînă la
caliLatea tex,tului pus în scenă. Opera clra linearitate - s-a înecatt fie în acoru didacti
matici:i pentru copii nu se supune unor ju cism. [ic în dulceg5rin divertismentului.
decă\i cu rabat, clar aceste afirma-ţii au de Ambele fără conseci ntc. Un timp, s-a
,·enit de mult truisme. De altfel, în ultimul apelat mai ales la dmmatizarea bas
timp, analiza domeniului înlocuieşte aproa;pc melor, i11iţiativă nu a,prioric defici
creat.ia, pretutindeni se scriu nu pie;;e, ci tară, î,1 orice caz preferabilă însăilă
opinii de pre asemenea piese existen•te sau rilor moralizatoare sau înjghebărilor de şe
inexiste11te. Pretutindeni, autori, regizori. a z{,toare. l\fontarea unor basme cu personajele·
nimatori ai genului acuză lipsa unui reper lor - broscuţe, vulpi sau iep uraşi - au
toriu, handicap, după cum se pare, g-eneral, r;tîrnit oprobr•ul multor spiorite critice, de;ii
î11 teatrul cu pricina.Ciudat, observaţiile psi supărător nu era ba&mul - orice basm -
hologice, sociologice asupra celei mai tinere ci idila, nu povestea plasată într-o lume fa
generaţii devin tot mai abundente, descifra buloasă ci lipsa ei de finalitate ins•tructivă.
rea intereselor ei tot mai pertinentă, <lor ecluca
, tivă. Animalele mici erau aşadar de
genul nu proliferează. Marii noştri ,prozatori. parte ele a purta vina : ideile mici erau in
dr,a111aturgii „pentru 111.aturi" continuă să suportabile e drcpl, poale, pentru ma
refuze aventura într-un rn1ivers probabil turi -. sigur însă plicticoase, deci. inutile.
necunoscut sau insuficient cunoscut. La pentru copii. Basmul aşa zis oult, a<lese:1
[el poetii, deşi Mairin Soorescu ori Ga adaptat din alte li•Leraturi, apărea î11 · scenă
briela :.\Ielinescu, frecvent solicitaţi, au ptXlant. [als, neinteresant. Cu totul altceva
suscitait unele îndreptăţ.ite sperant,e. Au e i'nsă basmul -popular cu nnlagonismele lui
torii consacraţi în teatrul pentru copii sociale, cu apriga lui opozi\ie dintre bine şi
10
1·ău, cu erouJ său isteţ, puternic, curajos, cu personaje banale. Dacă eroul clin piesa pen
deznodămîntul lui, triumf al vieţii şi drep tru aclolescentt este „ca toţi ceilalţi", deci
t' Iii. n-are nimic deosebit, se poate întîmpla ca
Pină la o anumită vîrstă, nimeni nu poa spectatorul foarte tînăr să nu facă asociaţii,
te contesta statutul rplin de farmec al bas comparaţii cu persoana sa, negăsind nimic
mului, fantezia şi tunorul tralllSmis celo'l' mici, în exemplul ce i se propune. De fapt, dra
dar creaţia pentru copii nu se poate cantona maturgia despre adolescenţi, pentru adoles
aici. Specializarea acestei dramaturgii, desigur cenţi, nu e prea amplu reprezentată. Nota
şi a repertoriilor, clupă vkste, se impune cu zero la pur/are de Virgil Stoenescu şi O.
necesitate. Lumea captivantă a zînelor şi Sava, scrisă acum două decenii, este o izbu
spiriduşilor încetează să popruleze imagina ti-tă excepţie, care-şi păstrează pînă astăzi ti
'ţia copiilor, a&tăzi rapid preocupaţi de eve nereţea, nu numai datorită poeziei şi roman
u1imentclc reale la care participă, de pers•oane tismului conţinut, cit mai ales sensului etic
.,·cale. Universul copiilor, al şcolarilor de fapt, comunist, privind responsabilitatea morală şi
incomparabil mai informaţi decît altădată, politică a -tinerilor. Reeditarea unei asemenea
nu mai e o necunoscută, ideile educative piese nu s-a mai produs, cu boate că această
ce-şi aşteaptă materializarea în teatru ,! pentm cate,,"'Orie a ,publicului nostru nutreşte un fier
-copii s-au cristalizat. Unii autori, buni cu binte inteTes faţă de aspecte morale, civice
noscători ai genului şi ai publicului speciific, pe care învaţă astăzi să le desprindă clin so
au şi început să le fructifice, aici nelipsind cietate. Cu toate că adolescentul e preocupat
nici cliversillatea. Alecu Popo-vici, inconte de comunicarea din•tre oameni, de relaţiile
·stabil cel mai valoros scriubor pentru copii, rlintre generaţii, relaţ.ii construite pe ade-văr,
propune teatrul-joc, solicitîncl spectatorul cin,te, generozitate. Singura piesă recentă care
·să par, ticipc direct la acţiunea, la idei-le des intenţionează ă clarifice unele zone ele inte
făşurate pe scenă. Ed'l.tarcl Covali sondează res actual al adolescentului, în speţă căuta.rea
zonele poetice ale copilăriei, clarificincl tot şi formarea personalităţii, este Dansa/,Î cu
odată probleme ce provin clin e,·perien\e Salamandra ele Ştefan Iureş. Participare:,
timpurii. Natalia Dănăilă propune un teatru largă a publicului de elevi la spectacol atestă
al prezentului în perspectiva zilei de mîi11e, oportunitatea temei, realizată fără crispări
-stimulînd prin textele dramatizate gînclirea. cli�lacticiste, simplu, natural, firesc.
imaginaţia. Lista :nu se opreşte aici, nici
realizările, fi'l'eşte, clar piesa nouă pentru
-copii, şi mai ales pentru şcolari, piesa actu
ală, care să con\ină nu moraliză.ri reci sau
dulci ·imputări, ci valori afirmative, în ac
ţiune, piesa care să înfăţişeze oopiilor altea·
native reale, ca;re să provoace a<levărate
confruntări, piesa aceas-ta e încă aşteptată. Cei mai entuziaşti susţinători ai teatrului
... Iar teatrul ou zmei de ghips, cu românesc au fost totdeauna •tinerii şi aceasta
'feţi-frumoşi înveşmîntaţi în catifea. tea e o legătură cu şanse ele permanentizare �acă
trul cu happy-end, cu haine de clu teatrul ştie să se păstreze la înălţunea
minic(1 şi Gico în pauză este ne men,rn sale. Afirma\ia apartine unui om
închipuit de repede părăsit. Urme::tză, mm de teatru cu o respectabilă virstă şi activi
.grabnic clecît putem crede, perioada în care tate în practicarea acestei arte. lntr-adevăr,
spectatoru 1 foarte tînăr vrea să se iden<tifice ,tinerii, care reprezintă jumătate dintre spec
nu cu eroii clin poveste ci cu situaţii umane tatorii noştri, alcătuiesc publicul cel mai prre
deosebite. Perioacl,a în care, păşind pre a ţios, cel ce asigură co11tinuitatea, viitorul tea
·clolescenţă. acest spectator, 'Plin de Îfflirebări. trului. La rînclul său, această nobilă artă e
aşteaptă avid răspunsuri deschise, �incere, chemată să-şi îndeplinească o misiune educa
ncleviirate. Dar teatrul pen/Lru a•cea,·tă vîrstă tivă ele prim rang. Importante documente de
·se află incă sub i1nperiu,l prejudecă\ii : clra partid fac apel la teatru să aMreneze ener
mMurgia simplificată, texbul ele factură slabă, giile spirituale ale tinerei generaţii p entru. ca
nu poate forma adolescentilor o aclcYărată ea să atingă înalta stachetă a ,dealurilor
şi sol, iclă concepţie despre Yiată. Ei au a umaniste, cornuniste. Teabrul nostru are
·sti:'tzi o experienţă destul ele variată. cunosc misiunea ele a cu�tirn dragostea fată de om.
multe elin detaliile vieţii cotidiene şi încep stima fatr, ,ele muncă, efortul pus î11 slujba
-chiar rsă participe la această viată, motiv umanităţii, n progresului social, ten ,aci•ta, tea,
pentru care nu-s dispuşi să creadă adulţii ambiţia autodepăşirii. Misiune care reYino
pe cuvînt. Viat.a zugrăvită schematic, în a în primul rincl dramaturgiei originale, aptă
•claptare specială, riscă să nu fie recunoscută, să lumineze realită\ile, să descopere fapta
chiar dacă per onajele sînt de vîrsta specta relevantă, exemplul ecli.fic, ato,·. Spectatorul
torilor. Fiindcă pe scenă (ca şi în viată) nu t.inăr caută să identifice în piesa contem
-orice erou interesează spectatorul, numai pen porană sistemul ele valori clădit pe dreptate
tru că este de aceeaşi vîrstă. In -unele şi adevăr, el urmăreş-te cu aprindere probleme
-pie8c destinate elevilor, adolescenţilor (texte rnale, nu inventate, întrebări grave. nu dilemo
mai vechi, e clrent, si procluctii pentru tea banale. optiuni absolute nu aleatorii sau con
trul amator de C. Teoclori, E. Jurist e•tc.). juncturale. alternative care privesc intr-ade
l'llclimcnte ele idei morale sînt Yehiculate ele văr clrun1ul său în viată.
11
Lin timp, s-a afirmat că tineretul urmăreşte so,najul tinăr a fost prezentat aproape Lolclca
cu predilecţie teatrul de valoare, spectacolul una drept vîrful ele alac al temei. Există
remarcabil, indiferent de actuali•tatea tema Lotuşi în unele texte dramatice tenclin\a de a
tică a piesei pusă în scenă. E adevărat, pu contura un adolescent obligatoriu pitoresc :
blicul tinăr a IrecYentat şi frecventează tea spiritual, dinamic, de fapt impertinent, postura
trul clasic, dar cu ame1}damentul reliefării agresivă făcînd nu o dată prea serios obiect
u111or sensuri contemporane conţinute ele text. ele studiu şi analiză. ,,Poza·' cxi,;ten\ialislă
Spectatorul tînăr a pl'eferat J-l.egele Lear în sau furia Î!ll1prumutatu clin arsenalul drama
L"egia Jui Pcnciulcscu, fals Presti.gioasei Lore turgiei brita,1icc i-a urmărit un timp pe
dana (A. Bursan, Gh. Paneo)· a cărei tematică autorii noştri clrama!.ici. Iubirea dintre tineri
era consecin\a unei false optici asupra proble a fost şi ea descrisă ciLeocla tă ori prin optica
meior genera\iei actuale. Publicul Lînăr pre filmcloi· italiene neoreali Le pasiunea
feră în stagiunea actuală Hamletul pus în aprinsă plus palme răsunătoare - ori prin.
scenă de Ccrnescu Fetei imposibile (ele Vir aparen\:a ele cinism, ele indiferenţă dezabu
gil Stoenescu) cu toată tinere\ea voioasă - zată. Meclittl şi subiectul frămîntărilor atri-·
şi ostentativ Ilatată - a personajelrnr cl�n buite tinerei genern\ii au cttnoscut uneori
această piesă. Dar tot publicul tînăr a um nea�leptatc variante : dacă la incepul tinerele
plut sălile teatrelor care au montat Aceşti personaje evoluau în special pc şantiere, în
ingeri trişti, O pasâre clintr-alt.ă ::.i ele D. R. sectoare metalurgice sau pelroli[cre, sediul
Popescu sau Singurătatea trâgâlornliii lei ţintâ s-a mutat o vreme la polul opus - barul·i,
de V. Rebreanu şi M. Zaciu. Acelaşi public restauranle, moteluri, iar temele dez·
n-ar ocoli cu siguranţă spectacolele cu piesele bătute nu vizau. aşa cun1 era ele
lui Corneliu Leu, Femeia fericitâ sau, mai aşteptat, căile realiz,irii ·umane ci. ma,
ales, Fala bu.nâ din cer. Tînăra genera\ie - degrabă, lamentoul neimplinirii, produsă într
s-a observalt în ultimii ani - urmează dra adevăr din vina exclusivă a eroilor. DesiguT,.
maturgii care o ,cunosc d:i,năuntru prin ceea spectatorii tineri nu 11şteapui să vadă în pie,
ce are cu adevărat caracteristic, astăzi, pe cei scle originale o lume idealizată. conflicte elu
ce aduc în scenă personaje verosimile, eroi date, joc al uparcn\clor sclipitoare. Dar, nici:
profund impli-cal,i îu realitatea politică şi so o atmosferă umbră, i'n care neapiirnt falsuJi
cial;\ publicul tînăr merge la piesele care nu lumpen întruchipa o la fel de falsă c-omplexi
ocolesc întrebările spinoase, nici îndoielile sau tate.
frămîntările. ,Concluziile la care ajung eroii Desigur nu e vorba aici de calitatea gene
pieselor puse în sceuă, nu sînt acceptate ele rală a pieselor originale, nici ele Yaloarea
ti•ncrii specLatori ca rezultatul unei ore ele intrinsecă şi globală a literaturii dramatice
el irigenţie sau al unei conversaţii între ele tinali\ tineretului. E vorba ele un simptom
oameni politicoşi şi intel:igen ! i, de perfect trecător, acum chiar complet cli6părut, caro
acord. Pentru că şi în viaţă cunoaşterea, s-a datorat, din păcate, tocmai unor drama
clarificările nu sînt scutite ele un tribut de turgi mai tine1ri. Nu pe clepli11 tineri,
suferin\;ă, ele încercări, deci ele efortul aspru fiindcă aceştia nu scriu piese pentru
al autodepăşirii. Din păcate, dramaturg-ia ori tineret, nu par preocupa\i ele problemele con
ginală cle!>LÎnată tineretului, !Ileaclucînd în temporane ale genera\iei clin care fac parte.
prim plan problemele şi preocupările ulti Cu toate reuşitele incontestabile ale genului,
mei genera\;ii nu conţine totdeauna încăr aspectele funclamcntnlc ale umanit[1ţii co:n
cătura necesară ele sinceritate. Or cititon1l, temporalle n-au erupt încă în elramaLuTgia
ca şi pectatorul tînăr, aderă la operă, deci clestinaiLă educării tineretului : cuceririle lumi
îl crede şi-l urmează pe autor, în primui noase ale omului, noul srrn eroism moral,
r1nd datorită adevărului pe care-l comunică participarea &a :integrală Ja viaţa sociclă\ii ;
şi apoi datorită acoperirii artistice a acestui elanurile, preocupările şi împlinirile genera
adevăr. Ceea ce înseamnă că un loc impor .
\iei actuale nu slnt transcrise focă la adeYtt·
ta!Ilt în mobilurile educative ale dramatur rata lol' temperatură în literatura noastră dra
gilor trebuie să-l ocupe analiza datelor carac matică. Ilămîne deci necesar pentru creat.iilo
teristice tinereţei, mocli[icările ce caraclcri a·rtisL:ice originale un plus de inăltirne. ca şi
zează o genera\ie fa\ă ele cele anterioare,
�e _exi�en\ă ideologică, ele gcnerozitale în
cauzele profunde care determină reacţ;iile ei. msp1raţ1e, un plus ele apărare fată de ten
In lucrările unor dramaturgi, chiar a unora taţia conformistă, dar şi ele scrutare atentă
consacraţi, raiporturile clinJLre generaţii erau a condiţiei umane p1,oprii societătii noash'e.
grevate ele o separare categorică între maturi Clici, :incontesltabil, teatru,! pentru tineret O'
şi tineri, ultimii fiind mai aJes obiect al eclll
caţiei autoritare, al revoltei împotriva pater teatrul edificării, al formi'\rii şi. educăTii ,tine
nalismului. Cll toate aceslca, trebuie să recu rilor, e teatrul unui umanism pc deplin activ
·-·
noaştem, în majori'talea pieselor originale per- şi integral angajat.
FRED
MAHLER
Autenticitate şi teatralitate
în odo/csccntă J,
De mult timp în actualitatea dezbaterilor Trrebuie să recunoaştem, clin punctul de

'teoretice (in ca,drul cărora se înscriu sim vedere al ştiî11ţelor sociale, că şi aces1tea au
,pozioanele organizate de Teatrul Tineretului fost mult ti.np t
şi mai sînt şi în prezent
-din Piatra Neamţ şi ,Centrul de cercetări datoare faţă de întregul proces educativ,
pentru problemele tineretului), dar încă inclusiv faţă de teatru : deşi psihologi"
.insuficient ele satisfăcător re2'lolvată în plan vîr�telor şi, mai recent, psihologia genetică,
_practic pr'Ohlema rapo,rtului dintTe tea pedagogia, c,ociologia şi alte discipline au
tm, copii şi tineret constituie, fără îndoială, acumulat, mai ales în ultin1ele dece
un o.biect de preocupare pe deplin nii, un bogat material de da/te şti
legitim. ·ConjugaTea efortului oamenilor ele inţifice legate de o 1uai bună cunoaştere
teatru cu al specialiştilor clin ştiinţele a adolescenţei, lipseşte încă o teorie de
sociale şi al practicienilor din domeniul ansamblu, cu caracter interdisc,plinar a
-educa\:iei, inclusiv includerea lor în echipe acesteia. Şi nu întîmplător ! Nu numai ma
de cercetare interdisciplinară a relaţiei dintre rea complexitate a proce.;elor ce se petrec
teaitru şi publicul tînăr se dovedesc tot mai în acest interYal al vieţii omului şi nu
necesare, aşa cum au arătat-o, recent, dez numai mm·ea diversitate a formelor concrete
baterile clin cadrul simpozionului organizat pe care le îmbracă ace.;te procese în condi
-ele Teatrul „Ion Creangă". ţiile specifice de loc şi ele ti.tnp dar, mai ales.
Dar, clacă şi în prezent rămîn deschise faptul că adolescenţa este o cucerire modernă
multe întrebări privind dramaturgia, orien a istoriei omenirii explică aceste neîmpliniri.
tarea tematică a :repertoriufoi, moclali,u'iţil0 O cucerire recentă, pentru că epoci îndclun
-diverse ele interpretare scenică, initercomu rrate ale istoriei au cunoscut trecerea bruscă,
nicarea dintre actorii şi spectaitorii teatrului prin ritualurile ele iniţiere, a c0,pilului în
pentru cel mai tînăr public, în acest cadru, adult'. fiind lipsite aproape cu totul ele ceea
relaţia clintre tealnt şi adolescenţi continuă ce azi înţel egem prin adolescenţă şi tinereţ.e.
să fie o adevărată terra incogniita. Teatrul Abia civilizaţia modernă. cohorincl tolt mai
pentru această complexă vîrstă este şi acum mult limita inferioară a puberk'\\ii, pe de o
mai mult un imperativ decît o reali parte, şi întîrziincl tot Tnai mu1t, prm extin
tate, mai mult o experientă decît o ceTti derea duratei şi generalizarea Îl1"ăţămîntu1ui.
tudinc, mai mult o aspiraţie decît o îm.plini.t·c. momentul încadrării în muncă şi .al intrării
Explica\.ia puţinelor reuşite ce se po,t în rînclrul adulţilor, pe ele a1tă parte, a deli
1mmăra în bilan\Ltl teatrului pentTu adoles mitat ca o perioadă distinctă a vie\ii şi ca o
·Cen(i şi al insuficientei adeziuni a acestor categorie socia, lă pe aceea a aclolescen tei.
tineri faţă ele teatru, ca abare, al slabei Pledez, ca atare, pentru încercarea de a
-eficienţe educative a ace.;tuia poate fi găsită, solu(iona dificilele pmbleme ale rela\iei din
desigur, într-o multitudine ele cauze mer tre tc�tru şi adolescenţi pornind în primul
·µ-incl de la neînţelegerea particulm-ită�lor rîncl ele la cu.noa.şterea pe ba;:,e ştiin/i{ice a
de vîrstă ale copilăriei şi 1tinere\ii (teza : proce.malită/ilor ca.racterist ice gene;:,ei şi cles,e
·există o copilărie deci un unic tip de teatru nirii psihologice şi sociologice a a.cestei cate
pentru această vîrstă) şi pînă la slaba gorii specifice precum şi· a trăsăturilor con
cunonştere a realităţilor socioloa-ice psiho crete pe care aceste procese le îmbrace, în
log-ice şi cu !turale ale categoriei r�spective condiţiile societăţii noastre socialiste. In con
{le spectatGri. secinţă, consider că rezolvarea în perspecl.Îv.i
13
a problemei ţine de elaborarea unei feno lescenta prezintă caracter(s.tici distincte: Pr�n
menologii a raportului dintre copii, adoles tre acestoo un loc deosebit îl are relaţia din
cen/ i şi tineri cu teatrul, construind ceea co tre autenticitate şi teatralitate, dintre dorinţa
am putea numi o „estetică genetică" corc.s ele autoafirmare şi cea ele iclentificare cu alţii,
pnnzii.Loare „psihologiei genetice". dintre propensiunea spre icleal şi încli ': aţia
Să mă explic : mul\i pornesc şi în prezent spre maclele, dintre ac/Îune şi quvînt, dintre
de la ideea că spectatorul tînăr nu este alt crgon şi mitos, dintre poesis şi mimesis.
ceva tlccît un tînăr spectator ; cu alte cuvinte, Multi psihologi au studiat variate aspec<te
că din trăsăturile generale ale publicuJui _
ale mentalităţii copilului şi adolescentulm în
adulit se pot infera, într-un '.ffiOd reducţionist, această privinţ5 : Pierre Janet se referea la
caracleristicile publicului de teatru pe care îl faza personajului" ca una clin etapele for
reprezintă copiii, adolescen\ii şi tinerii. Cred ;,_ării personalităţii. Jean Piaget analizează,
ctt această idee este falsă pentm că nu Iine pe larg, 1'0lul jocurilor în socializarea copilu
seama de caracteristicile proprii ale procesului lui, în elaborarea conştiÎil1.\:ei normelor şi ,dato
llc ontogeneză a persouali;tăţii umane care, în riei. Psihologia socială, mai ales prin G. H.'
lumina sbudiilor realizate mai ales de şcoala Mead şi K. Lcwin, ca şi antTopologia cultu:
lui Piaget, evidenţiază existenţa unor stadii rală au dat o atcnlie deosebită oonceptuhn
bine conturate ale evoluţiei psil1ologice şi ale de „rol" î,1 analiza 001nportamenLelor umane,
socializării ,omului pe treptele de vîrstă la aceste cercetări avînd implica\ii deosebite şi
care ne referim. în stu<l icrea ontogenezei personalităţii şi a
Deşi mai puţin studia1tă (în ultimii ani procc,elor dr. socializaTe în copilărie şi
r.ontribuţii valoroase s-<Uu adus mai ales în acl·olc ccn\ă. Din multitudinea pl'Oblemelor
definirea relaj.iilor dintre joc şi teatru în studiate in această privinţă voi cita doar
copilărie), problema evoluţiei stadiale a capa aprecierea ;psihologului fo-ancez Maurice
cităţilor estetice ale copilului, adolescentului Debessc : ,,Adolescen,tul descoperă valorile
şi tinărului se impune tot mai mult în centrul materiale şi spirituale ; ...valorile se întru
aceMci analize. Voi cita un singur exemplu : pează în ochii săi în modele, în eroi fjctivi
N. Hartmann1, în „Estetica" sa recent tradusă sau persoane reale cărora ar Vtrea să le
în româneşte, susţinînclu-şi teza că teaillrul semene. El joacă, astfel, pe11 onaje succesive,
este „o artă ele ordinul al Ii-lea", Îln sensul care definesc idealul său <le moment şi în
că el nu este lumea, ci relevă semnificaţia acest proces începe formarea pers011alităţii
acesteia, co,1testă faptul că ,conştiinţa infantilă sale".
a1· avea reale aptitudini estetice : ,,...jocul ele
pe scenă este radical deosebit de jocul copi Menţionez, în acest sens, şi rezultatele
lului ; cel din urmă se mişcă în mm·e măsură diferitelor invcstigatii realizate în rîn<lul
pc planul iluziei ; copilul nru păstrează nici adolescenţilor de către Centrul de cercetări
o distanţă fa\.ă ele ceea ce joacă, el se iden pentru pro·bleme1c tineretului (de pildă,
tifică întreg cu acesta". Fără a intra în cli5- ,,Geneza şi dinamica idealului î11 adoles
cu\ia însăşi a acestei poziţii ( care de altfel cenţă", î11 curs ele publicare) în cadrul
este contrazisă de alti autori ce acceptă capa caro,ra s-a reliefat orienlla1rea pirecumpam
cităţile estetice ale copilului indicîncl, însă, toare a subiec\ilor investigaţiilor spre acele
pa1·Licularulă\ile aoestora în ansrumblul proce valori care se centrează pe afirmarea auten
sului de formare). subliniem, din 11ou, idee1 ticiLă\.ii (autoafirmare, aulocunoaştere, since
necesitr,ţii de a studia teoretic şi pracl ic ritate, i n,tegi·i Late etc.) paa-alel cu lendj nţa
modul ele raportare estetică al diferitelor spre ceea cc denumim. oarecum, arbitrar,
trerte ale copilăriei, adolescenţei şi I inereţei, ..leatralitnte", trăsătură prin care în\.elege1n în
indusiv a relaţiei acestora fată de teatrt1 ca acest r,ontcXJt mai :1lcs dorin\:i adolosccnlului
premisă a unei iudicioase fundamentări a ele a intra în diferite roluri de via\ă, ele a
a cerinţelor specifice ce se pun dramaturgiei juca diie1·itc 1wrsonnje, ele a imita diferite
şi artei scenice în raport cu acest public spe modele, ele a pnrlir.ipa la „tea,trul vietii". So
cific. înţelege că 111 plan i,ndiviclual şi colectiv sînt
Dorim să e,·idenţiem doar una dinlrP prczenlc am help Lcncl in\P. fiecarn cu meritele
caracteristicile acesLPi relaţii, şi anume : şi scăderile ci clr ordin educativ, preclominînd
l'Claţia dintre autenticitate şi teatralitate în cî.ncl una, rînd ccalnlt:'i. în funcţie de perso
aclolescen/ă. EsL, e, însă, necesar să subliniem nalitntc, de context snu de moment. Această
înainte de tonte că pornim de la conceperea relaţie este, de nllfc„ l, dc,parle ,le a fi univocă,
aclolcsce<nlei ca vîrstă a adevăralci ..naşLeTi" ea pulînd rep,·czC'nta, clupă caz, u,na clin
llociale ş;" morale a individului. a edificării urmălom·elc sit11a\ii : atunci cînd nutent1ct
conştiinţei de sine şi ele ceilalţi, a pers011ali Latcn este în\C'lrasă c11 atitudine activă. valo
tă\ii, în contextul raportului dialectic dintre rificînd în primul 1·,ncl clementele ci<' integri
ol,aLutul şi rolul :1ctual, real al ndolesccn\i!Jor Late şi stabilitnlc cnrnctm·ială clementul
şi stabutu] şi rohd lor viitor, proiectat. În corelat, cel de Lcnlrnlilatc, ia înfătişarea de
acest complex proces adolescenta nu este o atitudine pasiv:'\, dP labilitate şi inautenticitate
simplă lranzi\ie de la sta�utul ele copil la cel caracterială ; ntunci cinel autenticitatea se
ele adult, fiind astfel lipsită ele consisterq5 şi c,�niunclă cu inlcgrm•pa în viata socială şi cu
ele o rela1·ivă stabilitate ; dim;pol1rivă, î11 sµiri.tul realist - l'C'ntralitatca devine o mocla
însuşi fluxul permanentelor prefaceri pe care lilat<' de .,evadare" înlr-o lume n imagina
ea le inregislrcază pe calea maturizării, aclo- rului ; alunei cînd, climpolriYă, autenticul
14
r0prezintă o deosebire faţă ele modelul social, chia1· la clesfăşurarea nemijlocită a spectaco
in sensul uDci autonomizări şi iJ1cliviclualizări. lului. Experienţ.a recentă a montării unei
Teatralitatea reprezintă in fapt o modalitate piese scrisă ele adolescenţi, jucată de ci şi
ele socializare prin învăţarea şi exercitarea discutată de ei (Cine este Casandra ?) este un
diferitelor roluri. bun pas pe acea;;tă cale.
Oricum, se impune reţinut alit faptul că Voi încheia aceste scurte consideraţii pri
jocul, oricît de imp-ortant, nu reprezintă vLnd unele CC'rinţe ale creerii unui real teatru
întreaga existenţă a copilului cît şi acela că pentru adolescenţi, afirmîncl că îmbunătăti
jocul suferă modificăTi radicale pe diferitele rea preocupărilor în acest domeniu atît ale
trepte ele vîrstă ale copilăriei şi adolescenţ.ei, teatrului „lon Creangă", ale Teatrului Tine-
provocînd sau refleoLînd schimbări substan 1·etului clin Piatra Neamţ, cit şi, în general,
ţiale şi în relaţia acestora cu teatrul : dacă ale mişcării noastre teatrale ar fi de clorit să
copilul se joacă trăind (,,pentru copil jocnl lmpletească orientarea de perspectivă, inclusiv
este o realjtale" UşiMki), aclolescen,tul căutările !teoretice şi e�perimentele teatrale,
trăieşte jucînd. cu o mai susţinută şi eficientă orientare ime
Relaţia între m1te11ticitate şi teatrdlÎltate diată spre promovarea pe scena teatrului
în adolescenţă, înglobînd dar şi depă pentm copii, adolescenţi şi tineri a marilor
şind raportul acestuia cu jocul, ne poate cerin/.e educati,,e, social-politice, etice şi
astfel deschide perspectiva înţelegerii rapor culturale ale societciţii noastre socialiste.
tului dintre teatru şi adolescenţă într-un Prin prisma orientăriloT ele mare actualitate
chip nou : prin totalitatea formulei teatrale şi însemnătate ale Programului ideologic al
aceasta trebuie sci ser,,eascci atît nevoia de partidului şi a cerinţelor specifice ce decurg
autenticbtate cît şi pe cea de teatralitate. clin acestea, pentru cultură şi mrtă, în speţă,
A Ş-O.clar, teatrul pentru adolescenţi trebuie să pentru teatru - propunerea ca temă a dez
fie, în acelaşi timp, un teatrtt al realului şi baiterii publicuJ.ui adolescentin a problemelor
al ima.ginarului, un teatru al ideii şi al majore ale educaţiei comuniste îşi dovedeşte
emotivită/.ii, al eposului şi lirismului. Este deosebita valoare. Iar printre acestea pro
evident că prin ;prisma unor asemenea ce<rinţe blema muncii, a complexelor aspecte ale pre
se impune o permanentă înnoire atît a dra gătirii şi inserţiei în viaţa socială, în activi
maturgiei cît şi a artei interpretative, în tatea creatoare ele bunuri materia• le şi spiri
primul rînd pe linia angajării cît mai directe tuale a unui om cu o conştiintă înain,tată şi
a spectatorului adolescent nu numai la dez o pers()(llalitate mu1Lilateral dezvoltată se do
baterea semnificatiilor piesei şi a eroilor, ci vedeşte esenţială.
Am cillt cu. mu.llă satisfac clupei bilete. \'rea cloi-lrei s,e
Jie articolul lu.i Valeriu Râ niserei şi mai devreme. Casa
peanu „Dragostea la teartru'-, se deschidea abia la 10 şi iu
publical în „Săptămîna" din mătale. Dar ce importan/.ă .
19 aprilie. E iudicios ele a••ea sei stai la rîncl peste.
TRAIAN
.
la un cap la altul. Râpeanu şapte ceasuri i'
opune - şi bine face - dra
gostea ele teatru, obligaţiei ele SELMARU Cîncl am aiuns la facultate,
luam bilete ., ,pentnt studenţi",
a merge la teal1'.u. Şi arată, cu preţ redus. Tot pe lodw
Joarte concret şi f oarle argu rile mai ie/ tine. Aveam însă
mentat, la ce consecinţe ne o „tehnică" specialei. Stăleam
]aste se aiunge prin „adu wi act pe undeva, pe sus, pe
l eatrul
cerea" elevilor cu rînclul la balcoane - în special în
la teatrn, răpi.ndu-li-se plă sala „Comedia" unele func
cerea prin impunere, aiun ţiona compania Bulanclra-Ma
_ginclu-se la rezuLtatul că nolescit-Maximilian-Storin şi
„tînăxul nu vine în sală oei, eam scaunele libere ele la
văzut
pregătit pentru un act parter. Dupei pauză, ne in
de săi·bătoare a sufleDului, ci stalam boiereşte. Bietul Gogu
cu sentimentul frustrării, pro Zahnreamt, administratorul
.dus de impulsul iniţial şi lealru�ui, ce-i mai cleicleam ele
anume obligaţia". furcci ! Ne prinsese „tehnica"
de la
Urmează o serie întreagă ele şi începea vînătoarea. ,,Păi,
propuneri, toate tinzîncl nu tot e liber, nene Goguie !" îi
numai la instalura.rea wwi .:;iceam noi. Dar el, solemn,
climat ele atracţie efectivă a imperlurbabil : ,,Ai-ci e !teatru,
tinerei generaţii pentru teatm n:u e bîlci ! Fiecare pe •bile
cu rezultate educative reale, tuI lui !" Asta, bineînţeles,
,,galerie"
clar şi la farmarea treptată pînă la spectacolul următor.
.a publicului ele mîine. Cînd, după mulţi ani, deve
Repet : articolul mi-a făcut neam cronicar teatral şi
o deosebită plcicere, tocmai aveam loc re::.ervat - l-am
pentru că e sincer, tranşant, reîntîlnit şi i-am amintit, glu
şi cere încetarea wwr stări mincl. .,a,•enturile" copilăriei
.le lucrări care se perpetu • • ■ • şi adolescen/ei noastre, bietul
ează ele ani ele zile, cam ele Go�u mi-a şoptit timid : ,,Vă
tot alî/.ea ele cîncl se bate rog să mă scuzaţi. N-am
n.pa în piuă pe această temă ştiut !"
llevenită un fel ele poveste
cit cocoşul roşu Ce să mai spun de strata·
, . Citindu-l.
îmi a.mi,nteam cum., elev gemele cu ca.re intram la re
jiincl, mă pasionau teatml, petifiile simfonicelor ele la
mu.:;ica, expoziJ.iile, conferin Ateneu. Devenisem treptat tm
/ele. Aş putea. spune, chiar grup cleslul de mărişor. (Mul. /.i
mai mult decît cinematograful. dinlre „microbiştii" de alunei
încă mut pe vremea aceec, sinl profesori, scriitori, pictori,
(totuşi, din filmele lui Cha actori, pianişt.i, ziarişti, alţii
plin, nit pierdem nici unul). au rămas - îi întîlnesc şi a::.i
Nu ernm un ca::; i::;olat. Aveam - spectatori fideli, nelipsiţi
o sumedenie de colegi şi prie- de la premiere). Descoperi
1 mi, la fel ele pasiona.ţi. Ţin sem uşile prin care se intra
minte ce bătaie pe bilete sub /oii. De acolo se auzea
era simbăta climinea/ă cîncl se totul. Plnti într-o zi ne-a
puneau. în vin::;are la Naţio prins maestrul Georgescu.
nal. Ştia.m tot repertoriul săp Scandal, ameninţăr. i, degeaba !
tămînii, cine ioacă în fiecare Aşa am �•c7.::;u/, ele mici, toate
seară, ce premiere se pregă- piesele, am ascultat toate ope
1 esc şi cîte alte ,.el-a.le teatru rele, simfonicele, am cunoscut
lui". Citeam „Rampa" cu a,,1.işt i celebri.
evlavie. Nu aveam ba.ni ele Dacă m-ar întreba cineva
eh penlnt „galerie", unde, şi se,•eră ca o dirigintă, o să cum. i'mi explic imensa for/ei
ca sei pui mîna pe un loc afli că s-a vînclut toi„ Teatrul de sPcluc/ie n lealruliti, a ar
mai bim, trebuia să vii cu. exercita asupra noastrâ o tei ,'r, genere, de pe s,remea
noapiea-n cap, sei stai lo. coadă atrnc/ie nemaipomenită. lntr aceea, n-aş putea sti reispw1cl.
ore înlregi şi să-/ i I remure un an, �•enise în turneu ele la Un singur lu.cru ştiu : că pe
inima că pînă aiungi în faţ;a Paris, Maria Ventura. Juca noi nu ne trimitea nimeni,
doamnei Tere::;a. casieriţa Lorenzaccio. La ora 3 climi nu ne obliga nimeni, nu ne
aceea f,iumoasti ca o artistă lll'a/a eram la „NaJiona/" ducea nimeni cu rînclul.
16
Cu ELISABETA BOSTAN
regizor de film
despre: •
Spectacol şi universul copilăriei

- Incercăm, în acest număr al re clesitins şi el, a rîs cu poftă, întors o clipă
vistei noastre, să declanşăm o cliscu/ie la seninătate, am cîştigat.
mai amplă în jurul unei teme ele o O influenţă educativ[1 profundă, un Yeri
importanţă capitală : influenţa educa tabil ascendent piritual, e însă cu totul alt
tivă a teatrului, ascenclentu.l să1:1 spi ceva decît a aduce copiii încolonaţi, o dată
ritual asu.pra celor mai tinere gene pe săptămînă, la reprezentaţia care se 1ume
raţii, a a.clolescenţilor, a copiilor. Dum reşte să fie pe afiş, avîncl grijă, eventual, ca
neavoastră, Elisa.be,ta Bostan. a/ i pă zarva în sală să nu fie rprea mare. Ceea ce
lnins în universul copilăriei printr-o se întîmplă acolo înăuntru şi ceea ce se
poai-tii apropiată, a f ilmuliii, sînteţi pel-rcce mai tîrziu în capul copilului e un
_.,înăwuru". Cum vecleţi lucrurile proces care ele multe ori ne scapă. Cred că
ele-acolo i' preocupările sînt uneori mărunte şi prea
c-0mpartimenlate, prea fragmentate. Profesorii.
E. B. Toate obserYat:iile mele pornesc ele educatorii, consideră, fireşte, importantă învă
la film şi se întorc tot acolo ; însă e acle ţlltura, ,,clistrac�a", însă, li se pal'e secu•n
viirat că unele se potrivesc şi teatrului. clară. EventuJBl, recu,rnsc dreptul la existentă
In primul rîncl, se produc prea pu\in spec filmelor şi pieselor care veluculează telles
tacole ; Teatrul „Creangă", Teatrul „Tăndă q1w/les preceptele şi normele pedagogice. Pă
rică" sînt nişlte capete de pod, nişte puncte rin\ii vor ca odraslele să fie cuminţi şi să
de contact. Pentru un filtru normal, ca;re să . ia no.te bune. Noi, creatorii, ne pli,-im fie
dea un număr corespunzător ele realizări ele care stratul şi ne îngrijin1 să aven, ucces
valoare, e nevoie ele o cantitate mult mai cu el. Dar cei mici nu \'Or să se simtă Ia
mare. Problema se pune la fel cam peste tot spectacol tot la un fel ele şcoală. refuză
în lume ; la festivalurile de film pentru co spontan şi cu înverşunare ce li se pare
pii, operele artistice Î'.nLMJ.clevăr demne ele impus. Ca să-i cucereşti, trebuie să Ie dai
acest nume sînlt ştiute, numărate pc degete, senzaţia că nu-i „educi", ci le oferi o bucu
inventariate ca piesele unei colecţii ele ta rie, o relax,a.re. În fo11cl, ei au instinctiv
blouri. Restul e pr'Oducţia ele serie0 care slu clreptntc, eclucatia adevărată nu e un tabel
jeşte drept bază a selecţiei. Rap_ortul ace.sta de pl'incipii, ele intercliqii şi ele sfaturi, ci
specific între număr şi calitate, vizibil mai un continuwn. Eclucatia pentru culitură se
sevei· clecît în alte domenii ale artei, îi confundă cu educaţia pentru viată, pcntn,
este imanent. Deşi_ multora li se pare simplu muncă. Trebuie să ţintim moai depar�e ele
să distrezi copiii, e !teribil. ele greu să izbu dădăceala plicticoasă, spre emoţiile profumle.
teşti pentru .ei un spectacol btm. Există o cal'e formează cara•cterul, gînclirea, sonştiint.a.
probă : clacă place şi celor mari, atunci abia Exact ca şi atunci cînd ne aclr-esăm adulţilor.
c bun pentru copii ; dacă tatăl oho it, preo Aş dori să ajungem la. stadiul cîncl edu
cupat ele o mie ele probleme, care şi-a smul ca1·ia viitorilor spectatori se va face prin
două ore duminică diminea\i(I pentru a-şi în şcoală, pedagogii ocupîudu-se să introducă
deplini obligaţia paternă, are sentimentul că opera de artă în viat:a de fiecare zi, obiş
s-a sacrificat, partida e pierdută ; clacă s-a nuindu-i pe copii să vadă, să judece, si't
17
nib,1 preferin\c, să treacă dincolo de supra· ratia care se dă e cam mică şi de facturii
faţă, de atracţia peripeţiilor. To;t aşa şi în icftină, situaţiile sinL rudimentare (tiip alu:
privinţa atenţiei pe care o acordă familia necarc pe o coajă de banană). Mă g,inclesc
acestei ucenicu, însoţindu-l pe copil la înce la umorul care declanşează inteligenţa, pu
put la spectacolele vîrstei lui, apoi introdu· terea ele asocia\,ie, stimulează dezvoltarea gin
cindu-1, treptat, şi în lumea celor ce nu i se dirii. Nu, ,,marile iubiri" nu s-au demodat
adresează în mod special, dar îi sint cît ele fiindcă erau desăvîrşilLe. Vezi Disney :
cit accesibile. La drept vorbind, am o aver descătuşarea absolută, dăruirea absolută, in
siune faţă de categorisirea .în „pentru copii" ccritaLea absolută, joaca de-a acle,·ăratelea.
şi „pentru adulţi". O sală unde stau alături Da, copiii moderni sîrut copiii dintotdeauna
ma,turi şi copii e un lucru foarte important - în sensul că înţeleg şi simt mai profu,ncl,
şi foarte bun ; adultul se ocupă de copil, cla.r văd şi imaginează alt/el despre obiect
ii influenţează purtarea şi-l ajută să gin, decît adulţii. Cînd construieşti lumea specla·
dească. A.sta stabileşte şi în familie o cornu• colului trebuie să vezi cu ochii lor, nu să
niune voioasă, părintele se apropie mai fi, te apleci spre ci cu „drăgălăşenie" şi i11Clul
resc de copil, îl înţelege mai bine. genţă, convins că vei face din niş1te făpturi
Sîut lucruri care trebuie făcute la ora unei mici şi prosLu\c oameni mari şi îi11elepţi.
armmite vîrsLe, şi neapărat făcute bine. În· Să Le joci, alături ele ei cu toată seriozitatea.
cerc să acreditez ideea organizării uno1• Kimie nu delestă copiii mai tare decît să ne
<::ursuri ele vară, unele creatori şi pedagogi să prefacem că sîntem şi ,noi copii, să mimăm
se întîlnească pentru un schimb ele păreri ; copilăria ; atunci, ne privesc stînjeni\i, iar
e o lume pe care trebuie s·o aLTagem ele tot ce facem iese pro 1.
partea noastră, cu atît mai mult cu cît
viaţa în societatea modernă rezervă un loc Dwnneavoastrii a.ţi inventat în
t'ot mai mare cinematografului, mijloacelot fi!11� un uni1•ers ,poetic a.parte. l\'u e
anrlio-vizuale. nici realitate ele fiecare zi, nici f ic
/iune, ci Iun fel ele decolare. de piti
- A propos de via/;a modernă : ce I ire într-o realitate sui-generis, wăiitc1..
{el ele spectacole îşi doresc copiii clin A"eţi sentimentul crl, pe această hm
::;iua ele azi i' ,,Marile iubiri" ale copÎ· gime de unclc1 copiii au receptai exact
I "riei noastre sînt demodate pentru cc-a/.i vrut să le spunc/i?
ei ? Cum arată copilăria modernă fa/c1
de copilăria eternă r E. B. Copiii au modul lor de a privi :
spre deosebire de cei muri, care „acceptr, con·
E. n. F, oarte co;mplicalt dozaj ele cucenn şi ,·c111.ia", fanitezia lor liberă primeşte totul ca
pie1•cleri... Să „panoramăm". Pe de o parte, pc cel mai firesc lucru din lume : şi bucă·
copiii <le azi giudesc şi acţionează în func tarul care cîntă pregătind torturi enorme, şi
ţie de televizor. Văd şi ştiu de toate, sînt şoriceii care dansează, şi transformarea seve
mai evolua\i - nu ne putem preface că t·ei educatoare Îll zînă. ,,Veronicile" au fost
asta nu î,nse.imnă nimic. Pe ele alta, viat,a o experienţă nemaipomenită. Am an1t şi suc·
lor e destul de dură :. sînt mult timp sin ce , sigur că asta e \inta oricărui autor, aş
guri, părinţii n-au timp să stea de vorbă fi ipocrită să neg plăcerea de' a fi creat o
cu ei, ziu,a le e împărţi.tă de un program m,oclă muzioală în lumea grădini\elor şi a
strict. Toltul e inso\it ele prescrÎlpţii - tele şcolilor. Dm· a fost ceva mai mult. ln unele
fonul, autobuzul, aragazul care trebuie stins, şcoli, învăţătorii au dat ,temă o compunere
cheia oosei legată ele un şnur... Sînt familii despre fiLm şi mi-au trimis caietele. De la
care, încercînd să-i oc1,0Lească de realităţile Buhuşi am primit un ;plic cu desene inspi·
mai aspre, cad în greşeala ele a-i creşte ariti• rate clin fi1m ; în cele mai multe, revine
ficial, fabricîncl copii ele seră. Civilizaţia ora imagirlCa soarclu·i în centrul peisajului,
şelor moderne acoperă ,lumea cu un strat de sau Veronica într-un <'ap de soare, sau zîna
asfalt ; cei născuţi şi crescuţi aici n-au senli• în soare. Am avut ocazia să le arăt unui
mentul spa\iului, m1 ştiu să alerge pe dealuri psiholog şi unui psihanalist. Arnîndoi mi-au
la soare, nu cunosc natura - plantele, ani spus că filmul a dat copiilor senza\ia ele aer.
malele... N-are roslt să ne lamentăm, aceasta de lumină, ele optimism. Un asemenea test
e epoca ; s-o vedem ,aşa cum e, ca s-o înseamnă foarte mult pentru mine,
put;em domina şi ă creştem oameni normali, Am dus-o pe mica inLe.rpretă a Veronicăi.
sănătoşi, întregi. Din acest gînd s-a născut la iJ)il'ezentarea filmului, înLr·o sală plină de
,.Năică" : a descoperi şi a cultiva în copil prichindei de seama ei ; după vizionare, a
mi,nuna,Lele lui daruri naturale, a-l ajuta să coborît şi s-a amestecat printre ei. Am obser
trăiasd, o via!ă deplină. vat cwn mul\i căutau s-o atingă, să se con·
Orizontul_ specbacolului pentru copii trebuie vingă că e reală şi făcuti\ din acelaşi mate·
să ţină seama de orizQntul realităţii. Nu cred rial cu ei. Parcă s-a topit sub ochii mei un
insă că e bine să se absolutizeze viziunea perete de sticlă între ecran şi viaţă ; în 'ase·
ştiinţifico-fantastică - asta poate secătui sen menea clipe, ai senzaţio că poji să atingi
sibilitatea. Elementele de basm nu şi-au pier sufletele cu mîna...
dut deloc atrac\ia, e ÎJ1că nevoie de zîne şi
feti frumoşi, fiindcă e nevoie de poezie.
E ş, foai-te, foarte mare nevoie de umor ; I. P.
MIHAI
DIMIU
Jocul ca teatru
Mul!:i cred că rolul teatrului peo-ln1 co Inainte ele începerea fiecărui joc. copii
pii *j e de a-i pregăti ca spectatori in spe ai convin asupra st1·ucturii lui, îi înjghebează
teatrului penl'ru adul\i. Acesta e, fără îndo componentele statice : ,;Eu erain mama, tu
ială, unul dintre obiectivele sale, clar nu-l erai fotiţa, el era doctorul, ea era c[t\eluşul
putem socoti drept cel de căpetenie. Mai de pechinez". Apoi se propun articula\iile struc
grahă am considera ca vocaţii primordiale turii, parametrii mişcării ei : ,,Eu acluceai11
teatrului pentru copii pe -cea ludică şi pe fetiţa la doctor, pentru că în ultima vreme
c�a informa\ionalrt. Ne propunem ca în rîn nu prea mînca, feti\.ei îi era frică ele el octor,
clurile • de faţă să atingem cîteva probleme să nu-i facă injecţie, doctorului îi ea-a frică
tange,Jte accepţiei „teatru prelungire a ele căţeluş, care ,tot lătra şi nu-i clădea pace,
jocului co-lidian al oopilului", urmîncl ca în deoai·ece credea că doctorul vroia să le facă
viitorul cel mai apropiat să punem în discu n·eun rău stăpînelor" ş.a.ro.el.
tic limbajul de semne destinat micilor spec Ca orice manifestare teatrală, personajele
tatori. jocului ele copii funcţionează (fiecare. oon
form caracterului prestabilit), în cadrul mior
relaţii evolutive, determinate conflictual.
Destule jocuri sînt dicotomice, perso�ajele se
divid în. tabere simetrice, fiecare con.1ponent
arc relaţii bivalente : el e c o 1 a b o Tar e,
în interiorul grupului, ele a el'" e r s i I a t e
.,O ac\:iunc sau o act1vttate volunlară, în fa\;ă ele grupul celălalt (Ulii şi porumbeii,
deplinită în anume limite ,fixe de timp sau Hoţii şi Yarcliştii, Cow-boy-i şi pieile-ro,ii) ;
de loc, u1·mîncl unor reguli liber consim·\i te, aci, ca şi în anume forme teatrale europene
clar deplin imperioase, avî,ncl un SCOP. în clin deceniul pq•ececlent, nu mai există carac
sine, întovărăşită de un sentiment de ten tere, ci doar fllllcţionalităţi.
siune sau de bucurie, şi de con�tien\:a de a Astfel, jocul copiilor, ca şi teatrul. se
fi allfel decît în viaţa durent.ă" ...E una clin constituie într-un ,univers autarhic, .permeabil
rlefinit.iile pc care Jan Huizinga le dă jocu doar ca inspiraţie la cel real, un univers
lui (Homo luclens, Paris, 1951). O putem ludic pe care Roger Caillois (Les jeux et Ies
circumscrie întocmai şi jocului actorului de hommes, Paris, 1958) îl c, oll!Sicleră închis,
teatru, , i jocului de copii. convenţional, fictiv, delimitat într-un spatiu'
Uneori spiomez joaca feti\ei mele şi a special, pur ; limitele îi sînt şi în timp,
altor copii ele seama ei. Prin joc, a emenea iluzia fiind vremelnic stabilită ; actiYitatea
copii se precipită spre vî1·stele care-i aşteaptă. fiecărui component e liberă în cadrul unor
s1�re profesii care-i fascinează şi le par posi reguli voluntar acceptate.
bile în viitor - învă\ătoare, · doctor, circar, Mă întreb clacă genul ele teatru pe care
cosn1-0naut. Uneori pJo . njează inve1-s, într-o {)bişnuit îl oferă scena românească copiilor
temporalitate. retro, investighează (şi întruchi de vîrstă minimă nu con,travine aptitudinii
pează) figu1·i revolute : Ana ele Austria, lor pentru manifestările în care Să nu fie
Iancu Jianu etc. EJ\."})lorează la fel ele reduşi doar la o contribuţie mai mult pa ivă,
dezinvolt coordonatele temporale şi cele spa de spectatori, ci să ia parte activă, ca parti
ţiale, dizolvă timpul, clevi11 ubicvii. Exact cipau ţi. Copilul acceptă să vegeteze asistîncl
ca în teatru (cu deosebirea esenţială că tea la un spectacol închis, finit, imuabil. ca cel
tru� implică sine qua non prezen\:a specta ele la televizor au ele la tradiţionalul teatru
torilor, în timp ce jocul oopiilor nu numai ele copii, clar asemenea formă ele spectacol,
că nu-i imp]i(}ă, ci îi reEpinge). deşi necesară, îi e insuficien,tă. Preferă să ia
parte activă el însuşi, să determine prin
*) In cuprinsul acestor rîncluri ne referim propriile acţiun.i, ca într-un joc uzu.al, jocul
la copiii în,tre 5-10 ani. acto,rilor. Deci, alături ele spectaoole cu clra·
19
maLurgie definitivă, desfăşurate bidimensional, bă\: la jucărie (sau, clupă cum pune Henri
pe scena-iluzie â l"italiennc, s-ar cuYeni să Wald în „Homo signif icans", Bucureşti, 1970)
proliferăm spectacole tip f r e e 1 h c a t r e, .. Prin sporirea di tanici dintre semnificant şi
cu texte-pretext, cu articulaţii libere, ap,te semnifica\ie, omul adaugă naturii clin ce în
improyizaţiei - actorilor în urma sugestiilor ce mai muliă cultură".
spontane ale copiilor ; spectacole clesfăşurîn De cc să ne limităm în a oferi la ne
rlu-,se tridi:lhensional, ac1·orii interferînd u-sc s[lrşit copilului spectacole =jucării finite.
cu copiii, sala şi spa\.iul scenic fiind perfo întocmite în seric c,·asi-induslrială numai de
rate 1.'eciproc în punctele de fuziune ale c:'\trc noi. profesioniştii scenei ? De ce să
unora cu ceilal\i. nu-i îngăduim şi partea lui ele conlTibuţie ?
Deci alături ele spectacolul - lip televizor. Text. mişcare, decor, recuzită. să se impro
la care copiii să fie distraţi şi distraşi de la vizeze ad-hoc - nu haotic, ci, por11inclu-se de
orice aotivitaLe, - să promovăm şi specta la o idee ele hază, prin integrru·ea unor arti
colul prin care copiii să fie incitaţi la o cula1ii modulare. Avem dreptul să-i răpim
activitate cinetică. copilului o mare cantitate ,de timp silindu-l
să îngurgiteze doar spectacole tracli !,ionaliste ?
Copii'lor le repugnă structrnrilc fixe, fie ele
Cineva ar pulea obiecta că doar două ore
cît de perfecţioruate. Nu le plac jucării _ ��
şczul.e pe scaun nu implică un efort chiar
constituite definitiv, chiar clacă sînt maşmărn aşa de mare - clar nu trebuie apreciat sim
uimiooare prin pm-fecţ:iunea tehnică sau pă:
t ul diacronic al copilului în Iunctie ele cri
puşi ele un gust rafinat. ,Se rplictises� urge:nt
teriile noastre. Dacă, pentru acordarea unui
ele ele şi le strică. Le descompun ş1, even Jar, ,,un ,tată în vîrst.ă ele 55 ele ani îi va
t·ual, încearcă să le recompună . altfel. . O spune fiului său în vîrslă ele J.5 ani că Ya
jucărie la care copilul nu poate mterve111 e mai trebui să aştepte 2 ani" - scrie Alvin
o jucărie ratată (nu cumva şi, în oarecare Toffler (Futurc Shoch, New York, 1970, edi
măsură, e ratat şi un spectacol la care ţia romântt Bucur�şti, 1973) - ,,acest inler
copilul m1• rpoate interveni?). Jucăria eficace val ele 730 de zile 1·cprezintă doar 40/o clin
e cea pe care o poate irestructura. 111 acest existenţa tatălui p,nrt la vÎL"sta respectivă , i
ultim sfert ele secol, în care omul a ridicat
peste 13% clin existcn\a băiatului. E firesc
la rang ele principiu no\;iumea modularităţii, deci ca băiat.ului in,tervalul să i e pară ele
deci că o struotură rezistă rrnai bine în timp
3-4 ori mai mare clccît ,tatălui. Tot astfel
cu cît i se modifică, reînnoindu-i-se, sub
2 0rc clin Yia\.a unui copil de 4 ani voT
st1,ucturilc, - în aceas<tă epocă în care nu
conta cît 12 ore clin vi::.\a mamei Îll vîrstă
numai mobilierul cultivă modulul, dar şi rle 2'1 ele ani. A-i ecre unui copil să aştepte
arhitectura (înregistrîndu-se experimente şi
ele 2 ore ca să capete o bomboană esle egal cu
în arta plastică şi în · literatura _
a-1 cere mamei să aştepte j 4 ore o ceaşcă
t1vangarclă), speciali;,tii în p iho-logia m•
spre ele cafea".
Cantilă au determinat profilarea
mocluli a producţiei ele juţ:ării. Astfel, Să-i ceri deci unui copil de 4 ani să
st.răhunelor Baukasten le-au urmat cu succes reziste la un spectacol ele 2 ore caTe nu-l
al<te nenumărate jqcuri de construcţii (ele h • interesează e similar , c u Tăpirca a 24 ele ore
Mărklin la Lego sau la acel Formo care se clin viaţa actorului aproape cincuanLenar
epuizează instantaneu ele cum apare în ma c:are, în cadrul acelui spectacol „joacă" pentru
gazinele noastre pentru copii), iar păpuşile copil, în loc „să se joace" cu copilul. Bine
au trusouri inter?anjahile. Fantezia şi pu înteles că nu pledăm pcnlru absolutizarea
terea asociativă a copiilor noştri nu se exer spectacolului ludic, ci pcrntru dreptul lui la
cită :numai pe jucăriile industriale ; cu sim coexistenţă ; hincîrrţeles că un spectacol de
ple cîirpe sau bucăţi de lemn sau obiecte ele asemenea semi-improvizaţie nereuşit e la fel
gospodărie cotidiană îşi întocmesc o gamă ele rău ca un pcct.acol tradiţional nereuşit.
infinită, mereu tranzitorie. ele jucării. Dintr-o Dru· modalitatea t-rcbuic abordată cn mai
"strecură,toare şi un hăţ, hăie\;ÎÎ îşi închipuie mult ernraj. Cu atît mai mult a,·eam nevoie
o eh i vără şi o sabie pe care le preferă să formăm micii cetăţeni ai Româ:ni.ei s-ocifl
coifului şi spadei de jucărie clin comerţ ; liste sub semnul iniţiativei. al fanteziei închi
acestea clin urmă, impecabil finisa,te. repre nate unui scop, al energici cineticc. In orîn
zintă totuşi, fiecare, cloaT un Lip ele sabie cluirea noastră copiii 1111 sînt numai obiecte
sau rle coif, în timp ce jucăria improvizată ale educaţiei, ci şi subiecte active în cadrul
îi sugerează copilului o mţiltitucline meta structurii sociale. O al.arc participare 1111
morfică de· săbii posibile. Personal, prefer poate fi clecît dinamică, gîndită cu propriul
jucăria înfiripată de copil - celei mai per cap şi, 1·otodală. eon.formă, armonizată,
fecţionate jucării industriale. sai.1, mai
cu clirec\;ia efortului întregii colcctivit.ă\i. i\Io
precis, prefer copilul care îşi inliripă jucă
riile celui ,care ,se joacă cu cele mai dalitalea une_i asemenea lealralizări abordată
perfectionate jucarn inclnstriale. Acel copil în \ările apusene pcntrn utilitatea ei estetică
care, juctndu-se cu un simplu hăţ, îl consi şi cea ele cercetare a psihologiei infantile,
deră imaginea ,l'îvnitei arme virtuale, metafo poate căpăta la noi şi o deosebită impontantă
rizează admirabil, execută, o dublă transfigu socio-1ogică.
rare : parcurge 'llU numai drumul imaginar Nu ne li ,psesc unele încercări ub acest
de la jucărie la sabia reală, clar şi cel ele la semn. Unele chiar în pro,·incie, de pildă
20
într-un cerc al eleYilor, la Timişoara. lmi deveneau pcrsoJrnje şi cum redeveneau, în
pare rău că nu am avut prilejul să asist la final, acLori ; un alt actor devenea instru
„montajele·· proaspiitului Teatru pentru Copii mentist, un altul sufler, un altul... elemeţ1t
şi Tineret ele la Iaşi ; recent am văzut, la de decor. Chiar decorul ingenios al Elenei
Ateneul tineretului clin Bucureşti, o intere Simirad-Murlleanu se năştea şi se meta
sawltl improvizat.ie scenică a unor elevi de morfoza sub ochii noştri.
la liceul „Tonitza". Şi textul parcă se constituia ( au uneori
Un s ectacol meritoriu întru această. ori realmente se constituia abia) în faţa noastră,
e1iiare se datorează Teatrului „Ion Creangă". adesea improvizat de copii spectatori - şi,
• vorLa-de Scufiţa cu trei iezi. Textul lui în co11secinţ:ă, de către actorii care intrau
Alecu Popovici alinia două texte luaLe drept cu ei în dialog. Acest gen de „free theatre"
model - Seu.{ i/;a roşie şi Capra c)u trei iezi, se accentua în momente ca acela al curăţării
Ic punea într-011 dezechilibru util, într-un cartofilor. Era un spectacol cu geometrie va
balans apt ele a genera noi semnificaţii. ln riabilă, nu numai prin incursiunile actorilor
tex.L, balansul exista nu numai între cele în sală, clar şi cele ale copiilor pe scenă
două texte originale, dar şi între aspectul de (concursul ele curăţat, distribuirea llil'.101' foto
basm şi cel de realitate (la un moment dat grafii, vizita.rea „menajeriei" cu lupul).
se lan·a invitat-ia, <urmaltă real de către unii Aştep<lăm. complementare spectacolelor tra
copii în Lirnpul spectacolului, de a se face un diţionale, şi (tot mai multe) asemenea spec
fel de COJ1curs de cură\at cartofi), între textul tacole cu valenţe deschise, care (pornindu-se
finit al autorului şi cel în-finit, improvizat ele la o o atură prefigurată, şi încurajînclu-se
de ci\Lrc spectatori, ele către actori. Regia o utilă efervescenţă ideatică), să se bazeze
Olimpiei Arghir era fidelă acestei unită\i pe intervenţiile spontane ale micilor specta
dialectice. 1n spcclacol elementele nu erau, tori activaţi. Căci, vorba cărtii lui Toffler :
ci cleveneau, se constituiau, în Lare născîndă, ,,Teatrul tradiţi,onal spunea spectatorilor :
în faţa noa tră. Vedeam, în primele minute «Staţi jos şi am să vă spun o poveste».
după ridicarea cortinei, cum actorii îşi pier De ce n-ar pultea spune acum : «Ridicaţi-vă
deau identitatea cotidiană, cum, deliberat, în picioare şi bai să ne jucăm !»"
AUREL
STORIN
Teatrul pentru copii,

copii pentru teatru
Sigur că şti,in\a contmnporană n-,a reuşit există, la o vîrstă, copii de Lul de aclul!,i şi,
înclt să stabilească cu rigoare care este vîrsta la altă vîrstă, aciuiţi destul tle copii. Pro
exactă la care nu mai sintem copii. Poate că blema constă în a Le adresa nu unei medii,
şi din acea tă cauză spectacolele pentru copii ci unui me,liu; cred că una dintre chestiu
nu se aclvesează numai copiilor şi dacă aş nile cele mai importante care se pun astăzi
face u11 mic efoi-L de memorie mi-aş aduce în frqa teatrului penLru copii este aceea de
uşor arninte de ambi\.i a pe care o nutrea acum a forma copii pentru teat:L,u. De a folosi în
cîlva timp un om ele teatJ;tu <le a se adresa zesllmrea naturală, înclimqiile specia1e, preo
publicnlui între 7 şi 70 ele ani. Această am cupările şi chiar lipsa de „preocupări" a co
biţie nobilă a eşuat la Li mpul respectiv. pen ,piilor, pentru a rea.liza ambirn1ţa atît de ne
tru cu, după păL"e1·ea mcn, ea s-a referit prea cesară desfăşurării conven\iei teatrale. Copi
mult_ la �·irsta publicului şi prea puţin la lul e,�c practic inclinat spre „teatru", iar
con _figura\Ja sa, la educaţia teatrală, la ca adulţii găsesc clesLule prilejuri pentru „a pune
pac,taLca de a vedea în LeaLrul pentJ'u co-pii, în scenă" evenirnenLcle vie\ii cotidiene, folo
un teatru. Nu vreau să observ aici faptul că sind tocmai această înclinare naturală a copi-
21
lului de a lua convenţi,a drept realiLaLe. Tea vîrstă de 'î ani nu-şi va putea oferi dreptul
trul lusă nu se poate mul1umi numai cu - ele care va beneficia din plin mai Lîrziu, la
at.îL ; el trebuie să-şi obişnui,ască publicul de maturitate - de a aprecia caliLatea unui spec
la ,primul contact, că „teatrul" vieţii este alt tacol, regia, interpreliiu·ca, soenogmfia, de a
cew1 decit „teatrqul" teatrului. Teatrul pentru emite păreri şi observaţii in legătiu·ă cu
copii trebuie să inJITo<lucă ferm în universul aceasta. CopiluJ. ,,gustă" Lcatrul la modul cel
copilului-spectator ideea de specbacol, adică mai propriu şi ceea ce rămîne pentru el este
de o viaţă specială, organizată, gîndită şi tocmai plăcere.a de a reveni în sala de spec
trăită la coordonatele scenei. Instalat în foto tacol. Noi ne-am obişnuit poalie atît de mult
liul- spre care l-a condus, cu zîmbetul pe să-i considerăm pe copii „publicul de m5i
buze, plasatoarea, copilul nu mai e copil, ci ne" încît am im.pre ia că pierdem uneori dia1
„specLator", iar mulţimea aceea găJăgioasi't ,·odere Locmai faptul că, pîntt un.a-alta, el
care freamătă ca o pădw:e şi cD1-e mai des constibuie „publicul ele azi". Deprinderea de
face din cînd î,n cînd şi pacheţelul de ciocola a veni la teallJ/u este cea clintii care se im
tă este, de Jlapt, ,,publiqul". Sigur că, uneori, pune a fi cultivau1 pentru că, oricum, prima
copilul este lle.nbat să identifice actorul cu condiţie privind orearea şi dezvoltarea gus
personajul pe oare acesta îl interpretează. E tului pcnbru spectacol este aceea de a pw1e
o naivibate care i se iartă. Aceasta nu ni s-m· faţă în faţă publicul şi spectacolul. Calita
putea ierLa însă nouă dacă, privindu-l de pe tea acestuia din u1·mă se reflectă, practic, în
scenă, l-am identifica pe „spectator" cu copi puterea sa de a se impune rnp numai aten
lul din faţa noastră. El este, în acel moment ţiei de moment, ci memoriei înseşi, - şi nu
ele taină, cel cărui•a noi ne străduim să-i re de puţine ori am întîlnit spectatori adulţi
dăm lumea filtrată printr-o mod.alitaLe speci care treceau pragul teatrului pentru copii în
fică, prin intermediul teatrului. amintirea unui spectacol Yăzut u 3-4 dece
J\'u ajm1ge numai să „ne jucăm de-a tea nii în urmă şi oare Je-a maroat ou strălu
tru\·', ofei·i.ndu-i astfel un joc în plus, ci să-l cirn dumbilă e,·enirnenLul in memorie.
obişnuim cu ideea că acest joc - unul din Nu pot s.pune astăzi dacă �pect:icole.le copi
tre cele mai fantastice jocuri ale vieţii - are lăriei mele s-au ridicat clin pllllct de vedere
o slructură aparte, un proLocol, o ambi,anţă, arti.sLic pe culmile artei teatrale. Dar ele au
tm destin şi că, pînă la urmă, el nu este avut darul ele a mă chema La teatl'µ, de
numai un joc. Tratîndn-1 pe copil ca pc un a-mi oferi ccYa special, de care nu-mi dă
partener ele „joacă" noi uităm uneori că deam scama, dar simţeam că este altceva
el ajm1ge foarte repede la vî.rsta cînd nu-i decît joaca de fiecare zi, de a mă trans
mai place să „se joace" şi .atunci i1naginea pe forma dintr-un copil curios înLT-un speotatJOr
care o păsLrează din spectacolele „pentru din ce în ce mai conştient ele locul lui din
copii" îl determină să se simtă jenat de ro sala de spectacol. De aceea încJi.n să cred că
lul său de spectator. Ali observat că adoles spectAcolele pe care le--am văzut în copilă
cenţii de 12-14 ani evită, în general tea rie au fost speotacolc bune. Şi Lot de aceea
w:ul pentru copii? aş adăuga critcriilol' artistice ale spectacolu
Poate că noi ne lăsăm uneori prea uşor lui destinat celor mici, pe care, desigur, nu
sechi.şi de observaţia că un . copil asimilea vom obo-si niciodată să le că,utăm şi, pe cît
ză noţiunea de „preocupare" dacă aceasta i posibil, să le organizăm, înc[t unul, lc.;at
se serveşte în ambalajul gratuit al jocului. de capacita Leu şi de mijloacele teatrului pen
dar educa\ia pentru teallru - chi·ar dacă Lrn copii de a-şi ccluoa copiii pentru teatru.
porneşte de aici - nu-şi poate propune atll Eu cred că în acest domeniu zicala înlc
de puţin. Teatrul pon l;nJ copii este im.por lcapLă cu ziua bu,nă care se cunoaşte de
t.an t în măsura in care aduce ceva în plus climinea\ă -n1· puLrn trndL1oe pa·inLr-o butadă
faţă de educaţia curentă, compleliîncl cei - care m1 ştiu oîL e de buuadă - că p,ubli
,,şa
· pte ani ele acasă" ou un elern.ent nou. cul ele tnîi.ne nn este, pini\ la urmă, altcevo,
incfobil, legat de calitatea ele spectator cleaît publicul de- azi, care - a mai îmb{t
gustul pentru teatru. Sigur că spectatorul ÎQ Lrînit puţin.
PRIM-PLAN
, viitorul
Tinerii si
teatru.I românesc
-convorbire cu actorul Mihai Dogaru,
secretarul de partid al Teatrului Mic
- lntrucît vom face loc convo1·birii culară, cel puţin, în peisajul bucureştean, în
noastre într-un caiet al revistei închi care .element caracteristic ar · constitui nou
nat tineretului, să ne oprim as'uprn taLea, îndrăzneala...
modului în care comuniştii de la Tea ... ?
trul Mic se i ntereseazâ de cucerirea - In primul rîncl noutatea temelor aflate
wwi public tînăr, în ce măsură Tea în dezbatere, ·apoi noutatea formulelor ele
trnl Mic ,,izează să fie un producător Gpectacol. Teatrul nostru a reuşit cel mai
destinat şi tinerilor, chiar clacă Nlic bine cînd a abordat lucrări care, prin ele
nu este neapărat un epit.et ca.re să le însele, au incitat interesul spectatorilor ; prin
desemne:;e ,,îrsta ... tre acestea piesele lui Miller, cu acutul lor
Titulatura teatrului nostru defineşte ele lreacl ele contemporaneita1te, sînt pilduitoare.
fapt un registru dramatic posibil. ,,Botezul" Pe ele altă parte, nu este un secret faptul
este... penciulescian : Teait.rul Mic, adică un că teatrul nostru se străduie să se incaclreze
tl>atru fără pretenţii, de talia unui colectiv intr-un curent ele prospeţime a inter-pretării,
restrîns, implicîncl, în schimb, neapărat spec. ele polemică cu formule dramatice depăşite.
tacole a căror armătură ele bază să fie - Concret, cum ac/.ionează comu
,c1·iozitatea, calitatea lucrului' făcut. A1:ţ1 ajuns niştii de la Tealrul Mic în clirecţia
de altfel - şi nu numai în adunările ele a.ceasta. ?
partid - la concluzia că şi practic, pe De multă vreme, organiza\ia ele partid
scena :teatTului nostru spectacolele-eşec (cîncl clin teatru, adunările generale ele partid
ne-am putut pl.î.nge ele ele !) s-au datorat, constituie terenul unor clezbateJ:i foarte seri
în cele mai multe dintre cazuri, lipsei ele oase pe teme profesionale. Au existat multe
substanţă şi ele o fermă pel'ISonalitate. S-a momente hotărîtoare în activitatea teatTului
constatat, în acelaşi timp, că mai ales aflu• no tru, etape care au fost, ca să spunem aşa,
en\:a publicului tînăr e fluctuantă după ni premeclilale în adunările generale ele parti1l.
velul artistic şi con\inultul comunicărilor spec· A[irmaţia nu este exagerată.
tacolelor noastre. Ceea ce dovedeşte la spec• - Să încercâm o . racliograf ie a re.
tatorul . tînăr exigenţă estetică şi gust, jude perloriului actual, eventual chiar o
cată brne echilibrată, şi, de aici, nivel,ul retrospecli�>ă : vom descoperi puncte
ri clica�. al pretenţiilor lui. Organjzînd diverse ele contact cu idealul estetic şi social
_
d1scuţu cu ei, mai ales cu oca,zia spectaco al tinerilor ?
lului nostru, Dupâ cădere (spectacol de mare Nu ele mult, am organizat o dezbatere
,ucccs în . adtuala stagiune) am reţinut (pen pe marginea spectacolului· Stîlpii socfetăţii, în
tru materialele supuse adunărilo-r ele partid) cercul teatral al stuclenµlor de la l<acuitatea
îaptul că spectatorii care n.au clepăşi. t vîrst.a de filologie clin Capitală. Cu acest prilej, (o
de 30 de ani preferă fără echivoc teatrul
�cmnat cu intcl1gent:ă, cu responsabilitate şi
elevat spirit civic.
Pornind ele la e:vigenţa testată ele
cl·vs, s-a a.dresat pînâ acum Teatrul Mic
cii deosebire linerilor ? E:vistă - în
acea.stă clirec["ie - o ini/;Îati�,ă pornită
clin imboldul comunistilor în osa.
t1ira actuală a JJJ'�d;icţiei de specta·
cole?
Incontestabil, o asemenea preocupare
specializat� nu avem. Dar - fără a tăg·ădui
o anume rnconsecvcnlă îu activi,t.atea artistică
de zi cu zi a teatrului,. pe planul efortului
�pre cele mai înalLe nivele - nu pot să nu
remarc. că, adresînd u-ne marelui public,
ne-am adresat şi ti1rnrilo e cu o notă parti-
rnrpriză foarte pl,tcută pentru noi !) am re t incre, şi dacă-l vom obliga să joace ,totul.
marcat interesul acul al tinerilor pentru deci orice, tare mi-e teamă ca, la un mornenL
Ibsen. inscricrea în programul tealJ.•ului a dat, s{t nu Iacă rabat la calitaite.
piesei Slilpii societă/ii nu viza în mod spe De aceea, îr1 vederea împrospătării colecti
cial pr-oblema tineretului, dar am fost plăcut vului cu elemente tinere şi foarte tinere, bi
surprinşi cîud pozi!ia lor declarată a fos,t în rnul organiza1iei de partid şi-a propus să nu
favoarea reprezentării lui Ibsen. Am remarcat piardă nici una din ocaziile ce se vor 1v1
interesul viu pentru teatrul ele idei, pentru re parcurs.
teatntl ele dezbatere socială. Asemenea întil - Cum lucrea;:;ă Teatrul Mic ctt ti
n1rt cu tînăra gcnera1ie de spectatori con nerii clrnmalLLrgi ?
tinuă să aibă loc şi în afara teatrului şi prin Ideea colaborării, în general, a unui
ir1'lermcd iul SJHictacoh1lui. In momentul de teatrll cu autorii tineri, se materializează in
fală acelaşi lucru se .realizează cu precădere tîmplător chiar prin ci ialogul pe care îl port
prin Vre/i să ;ucaţi ctt noi, un colaj de ver personal în momentul de faţă cu un tînăr
suri şi fragmente ele teatru şi proză ci in ch'.amaturg debutant. Este vorbq de Rndu F.
opera lui Alecsandri, realizat de Alecu Po Alexandru, autorul unei piese considerată în
povici. A.dresa acestui colaj este clară : tine una111imiLate, de către membrii comitetului
rii. Spectacolul s-a jucat foarte mult şi în oamenilor muncii şi ai biroului organizai.i ei
�coli, colectivul care a realizat acest specta ele partid, drept foante importantă şi valo
col s-a investit în el cu toaită pasiunea şi roasă. Pieso aduce în discui.ie pTOblema res
seriozitatea. ponsabilitătii individului în societate şi a
- ln relaţie ctt sitbiectu.l nostru, respon.sahilită!ii mediului social fa!,ă de indi
I inărul spectalor, inlră şi icleea ele lî ,·id, faţă de soarta lui. Nu are rost s{1 v{L
năr actor. Aveţi tineri actori în teatrtt,? povestesc piesa, clar vreau să spun că idce::i
Adevărul este că aceasrtă problemă încă a cîştigat şi, cu unele amendamente stilistice.
nu este solu !,ionată, ea rămînînd încă un ea a fost inclusă în stagiunea ele toaml1ă.
,,o[·' al vieţii noastre teatrale. Situaţia tinde De această piesil, inJtitulat[t Umbrele zilei, se
insă să se amelioreze ; a,ngajarea proaspătului lcag{t şi intcn\ia mea ele a pune în scenă
absolvent Mişu Dinvale şi posibilibatea creată un spectacol, lucru cnrc ar putea să pară
de a angaja în. curînd, se pare că tot un un efect al contaminării actorilor cu micro
trnăr (c te vorba ele scoaterea la concurs a bul regizoral.
unui post), e un prim simptom. Afături ele ·- Fiindcă veni vorba: a promow,l
ceilalţi cîţiva actori tineri sau încă tineri ai Teatrul 1'/ic tineri regi;:;ori?
colectivu] ui nostru, ei au chemarea să îmbo Comuni�tii. întreg colectivul ele la tea
gă1ească, pe cît le stă în putin\ă, paleta ex LL'Ul 11ostru, si1111irn ne,·oia reală de a ne
presivă a teatrului. angaja - cum spuneam şi la inceputul discu
- Şi... cine interpretează roluri ele i.iei - pc nişte căi mai înclrăznc\·e, mm pu
tineri ? \in bă,tute şi îr1 acelaşi timp valoroase. Or,
- Daborită careni:ei ele care pomeneam, a este ştiut că un tînăt· regizor, chiar clacă
trebuit, la un moment dat, obligaţi de împre prezintă riscul ele a veni cu mai puţină
jurări, să gindim repertoriul finind seamă ele cxpcrieni.ă profosională, este ele aşteptat să
absenţa actorilor tineri. prezinte un mod de g·rndirc mni proaspăt,
- Adică a trebuit să vă feri/.i ele mai viu, mai în acord cu sensibilitatea în
piesele a căror distribuţie solicita ttn săşi a tincectului care compune parte din
actor ceva mai... iune? publicul nostru, mai în acord poate chiar
Nu o dată. De mul:te ori ! cu perioada is,Lorică pc care o t1;ăim. De
- A/ i clisctttat !n organi;:;aţia ele par altfel, Teatrul Mic a prilejuit, cu pui,inii
tid această problemă, s-a hotărît ceva ,Teme în nrmil, examenul ele producţie al
în sensul acesla ? urmi absolvent tle lu JATC. S-a conGiderat
- De discutat s-a discutat foarte mult ele atunci că gestul leatrul11i nu numai că nu a
hotărît e mai grell, cîtă vreme· posibilităţile fost hazardat, ci s-a clm·cclit perfect legitim_
de angajare sînt limitate. Această preocupare Cred că n-ar fi ucloc r�u ca acest gest să se
a existat, există şi probabil că va exista încă materializeze în continuare, adică tea>Lrul
o bLrnă vreme pînă cînd ca va pultea fi solu nostru să mai ofere cadrul material şi uman
_
tronată pe deplin. pentru examenele de procluc\ie al celor mai
..:.. Cum esle primit ele , colecl i,, tî aprecia!i nbsolvcn!i ni irnstitutului de teall'LL
nârul actor ,,enit ele curîncl la clum Repet : formula teatrului nostru, programul
neavoa.slră, cum este aiutat să intre lui ideologic şi csteLic nu sînt orientarte cu
în anumite rnluri? precădere spre spectatorul tînăr. Nu ne-am
îVIişu Dinvale a fost primit cu braţele propus aşa ceva. In schimb nu vom renunţa
deschise, cu sete chiar. Datorită penuriei de niciodată la tineri ; vom culLiva î,n continuare
forte fom,te. tinere, el este poate, la ora ac clinlogt1rile cu ci, nu ca un act formal,
tuală, actorul cel mai solicitat al teat!l'l1lui. circnmstan\ial, ci pentru c:'\ ele felul cum ne
A.re aşadar perspectiva să joace foarte mult, 'îngrijim cu totii ele publicul tînăr, ele ar
�ă se realizeze ct1m pu!,ini actori au norocul tiştii şi de creatorii tineri, de regizorii tineri,
;-o facă. Suprasolicitarea l-ar putea însă, în depinde viitorul Lcntrului românesc.
acelaşi timp, primejdui : clacă nu vom ajunge
să înzestrăm trupa cu Slificiente elemente Paul Tutungiu
24
AUREL
BĂDESCU
Timbrul specific
Pe la începutul acestui an, cîteva teaot"re din unor asemenea structuri în :formare, pentru
ţară au venit, unul după altul, la scurte in care sala şi scena const�tuie încă nişte simple
tervale, în tm'Uleu în Capitală. Cronicarii le-au curiozită! i, al1ractive ui1cori, alteori nici în
urmărit s_pectacolele şi şi-au publicat apoi ruptul capului.
cronicile, fiecare (sau aproape fiecare) clin ei Cum ar Ii putut aceşti tineri să nimerească
rezervlndu-şi clteva rîncluri pentru exprima mai bine în ziua aceea ?
rea nemul\rnnirii în legătură cu faptul că res Poate clacă ar Ii fost . î11cln1maţi :foa11te
pectivele spectacole au fost cles,tul de serios exact pre o comedie aillumc, spre o comedie
per,urbate 'în desfăşurarea lor de o serie de - fie românească, fie străină - cti şi despre
manifestări ale unor tineri, elevi de liceu în tineri. Asemenea piese - e lucru verificat -
majoritale. captivează tinerii mai putin familiariz:iti
Asemenea ·întîmplări conslituie utile prile cu teatrul, solici�înclu-le atenţia şi participarea,
juri de medita\.ie şi e păcat că alunei, cu integrînclu-i astfel lejer şi agreabil, fără cri -
ocazia acelor „nefericite" turnee, nu a fost pă1·i, în tot ceea ce constituie convenţia tea
rediscuta.tă problerna destul de spinoasă a trului. Să privim însă pe afişe, pe af�ele
modului în care trebuie acţionat asupra tine clin zilele acelea clar şi pe afişele de acum.
retului în Ior111are, spre a-l educa pentru căci e acelaşi lucru : cîte piese cu şi despre
Leat1·u şi, apoi, prin teatru. tineri (şi nu numai comedii) fi gu rează în
Cit de CCYmpli .cat, imprevizibil şi, la un repertoriul l;eat, relor ? Am impresia că dege
moment dat, aproape misterios esle procesul tele unei ingure miini ajung, sînt prea multe
acesta ele pătrundere ti:epta,lă a unui tînăr în chiar. Iată o problemă ele discutat cît mai
lumea teat1,ului, adică, în ultimă instantă pro des, tot atît de des pe cît anuntă teatrele.
cesul prin care se naşte un spectator adevă cu diverse ocazii fixe (începutul, mijlocul
rat, iubitor al tealrului, se poale vedea în sau sfirşitul stagiunii), intentii ferme ele a-şi
exceptionala
_ carte a lui Pavel Cîmpeanu in dedica un capî,tol al preocupărilor special
t1tulf1Jlă „Oamenii şi <teatrul". ici o referire tineretului, acest tineret care are 11evoic de
Ia chestiunea formării gustului şi interesului piese scrise pernt.i:u el, acest tineret care Lrc
pentru �eatru, în cazul unui tînăr, nu poale buie educat prin teatr-u etc.
ignora mformaţiile concrete comunicate ele A existat, pînă nu ele mult, în Capitală,
vceastă lucrare. un teatru „pentru copii şi tineret" Teatru I
Putem cădea de acord că amint1ţ11 tineri „Ion Creangă". Pc lingă faptul că el era
s-au plictisi L teribil în ,timpul spectacolelor, pe11t1·u tineret mai mult cu numele (repcr
abia aşteptîncl să se termine. De fapt, ei nici tm·iul şi caU·tntea realizărilor fiind cît se
nu prea veniseră acoJ.o clin proprie iniţiativă, poale ele bătrînicioase), s-a considerat - P.�
ci mai mult aduşi cu grupul, conform ne bună dreptate - că formularea_ ..pentru 0(}p11
pieritoarei (se pare) tracli\ii care face oa în şi tin, eret" este des.tul de ambiguă. neîngă
cazul tuimeelor unor trupe clin tară, sălile cluincl ccmslil•uirea unui profil distinct. lncît
să fie ump1ute cu grupuri masive de elevi, teatrnl „Ion Creangă" a devenit ceea ce ştim
grupuri cc apa1· ca elin pămînt în asemenea cu 1l0ţii că este azi : u11 teatrn exclusiY
ocazii, altfel, însă, ncrn·eavăzîndu-se prin să pentru copii. Numai că în felul acesta a
lile de spectacol. Aşadar, băiet.ii au venit, au dispărut pînă şi sino-ura scenă care. ele bine
văzut şi au plcca,t. Oi\.i dintre ei mai fuseseră ele rău, era a tinerilor. pcn,Lru tineri. ln ţară.
p'ină a-1:tmci la teatru ? Cîţi se vor mai fi dus clacă nu mă înşel, cxi tă un singur ..Lcatr,1
clup,, aceea clir1 nou la VTeun spectacol ? al tineretului", cel d în PiaL-:ra Neamţ, d:u· şi
Oricum. fapt este că ei nimeriseră prost în el mai mult cu numele, frincl altfel un
ziua aceea ş·i nici n-aveau cun1 să 11u 111jn1e teatr11 obisnuit. Se simte nevoia unor tc:1tr�
rcască pr-osl·, fiindcă nu ol'i-cc spectaoo,l ([ic ale tinerelului, în accepţia nece ară. reală.
el �i foarte bun), ales la înlîmplare, într-() a termenu lui : adică teal re cu aClliYitaie pc,·
clupă amiază oarecare, este indic:1t î11 cazul manentă, adres1nclu-se prin reperlori u meciu-
25
l;iv Lineretului, uvirn:l aşadar o act1nlale spe mat ,·ariatc şi ceva mai comBlexe, abordînd
cifică, �i nu numai alît, dar şi o structură nu numai poezia ci şi pvoza, publicistica
.speci.lică, de preferat fiind ca ele să aibă aclus[1 la rampă sau momentul scurt de tea
trupă de actori <Lineri, poale şi oonduciilori tru, constituie etape superioare, dar la fel
li11eri, asig,udndu-şi colaborarea celor mai de accesibile, in apropierea tînărului de sce
valoroşi regizol'i tineri, stimulînd dramalurgii nă. Fireşte, acest.a nu e încă /teatru, dar, cum
(fireşte, cu precădere pe cei tineri) să scrie spuneam, e un prim pas spl'e teatTu. E o
·6pecial şi neîn�rerupt pentru ele etc. etc. formulă pe cit de lesne ele practicat, pe atît
ele prc\ioasă, căci ca se dovedeşLe a Ii nu
numai tinerească şi (atunci cînd e folqsită
abil) foarte agreată de tineri, ci şi, într-un
fel, socratică, ,,moşind·' adică interesul şi
pasiunea acestora pentru spectacole mai com
plicate, mai apt'Oape de teatrul propriu-zis.
Dar, cum zic, cam, unde sînt azi aceste
Să reyenim îru;ă Ja tinerii pomeniţi lu s,pectacole ? In mod ine:x.-plicabil, ele nu prea
începutul însemnărilor. există, şi nu doar de ieri de ,alaltăieri. Fol'
Poate că ar fi fost bine (oa să continuăm mula însăşi pare a fi foi.t abandonată, de o
[H'esupunerile) dacă ei ar fi intrat la unul bună bucată de vreme, situaţie de asemenea
.din acele specllaoole de poezie şi muzică, misterioasă. Ocazional se mai încropesc spec
rnp1·ezentaţii at1t de aparte şi atît de utile, taco. l e şcolăreşti de recitare, care îşi dau
pl'in formula lor inedită, întru obişnuirea duhul după cca dintîi şi unica reprezentare.
Lurni tînăr cu ideea de spectacol şi cu �le Spectacole adevămte, utilizînd ingenios for
mcnLcle din ,care se încheagă arta teatrală. nu, k1, av:înd la bază o iclee şi o concepţie
5igtu· că ar fi fost bine, dar unde sint aceste artistică uni�ară, ,spectacole de poezie şi mu
spectacole ? Nocturnele de la „Ţăndărică" zică, făcute să tragă şi să \ină afişul precum
sinL complexe şi rafinate, adresîndu-se publi un spectacol ele teatru, lipsesc (cu excepţia
cului fo11mat şi cunoscător ; singurul recital de acelora organizate săptămînal de cenaclul
poezie exislent în Capitală în momentul cînd .. Flaci\ra" şi care se apropie de ţinuta ideală
.scriu aceste Tînduri - excepţionalul ,,specta a unor reprezentaţii de acest gen).
col·' al Irinei Răchiţesinu-Şirianu - se află Poate că ar fi fost bine dacă acei tineri
�i d in aceeaşi „situaţie". lini aduc aminte a1· Ii intrat la un spectacol studenţesc. Exi tă
eă intr-woa din stagiunile de acum doi sau asomenoa spectacole, pentru că există nume
lrei ani a existat obligaţia (sau au fost 11iş,tc roase forma\ii de teatru studenţesc în toate
angajamente, n-are importanţă) ca fiecare cenlrele univcrsiLnrc, organizate într-o acLivi
tesilru din Capi11ală să pregătească şi să sus tate la scară na\icnială. Tca,trul stu<leir\esc
ţină un spectacol de poezie şi muzică. Aşa reprezintă în m omentul de· fa\ă o formă
i;-a întîmp.Jat că, ,timp de cîteva săptămîni specială şi spec.il'ică ele 1mmiiestare, nu nu-
au existat şi coexisLat o serie tle asemenea 1nai în oontcxlul u ş a nu1nitci n1i şcări ar
spec'taoole, unele origi.nale, altele banale. In<li tistice de amalori. dar şi în ansamblul
forcnt de gradul lor de valoare, ele au atras mişcării noaslre teatrale. Formula speclacolu
atunci mult tirn.eret ,că1'1lia i-au oferit versuri lui stuclen\:esc, prin chiar dalele sale spe
rccilate, aidică nu numai ocazi•a ll'nei întîl ci.fice, es,Le •una dintre cele mai eficace 1.r
J1iri ou literatura, ci şi posibilitatea unui con stabilirea conLactului cu Lincrii şi î11 tran -
tact accesibil (dar nu fri voi) cu actorul şi cu formarea lor 111 public iubitor de teatru.
unul din elementele origi,nale ale teatrului : . Tinere\ca componcn\ilor trupei, lipsa ],or de
rPcitarea : i-au mai oferit, a.lături de acestea,. cxpericnfi.'t artistică propriu-zisă, sărăcia mij-
�i momentc . muzicale, îmbinate organic cu 1,oacelor materiale (dot,1ri sceni-cc, rec11-
versul sau independente, pur şi simplu, inter zită etc.) - iată tot atitca handicapuri ele
calate pentru destindere şi pentru menţinerea na,tură obiectivă, cc devin însă avanLaje
interesului şi a curiozită\ii. Tealrul Giuleşti, căci ele silese creatorii de 1Lcat!ru stuclen\csc
{le pildă, nu s-a sfiit să aducă în 1·ecital pe să-şi conistituic u,1 repertoriu specilic, axat
Aurelian Andreescu şi, p-are-mi-se formatia nu pc literatura dramatică obişnuită (drama
feminină „Venus". Desigur, e putină „şme sau comedia în cîtcva acte), ci pe o scrie de
cherie" în acest procedeu şi nu t�·ebuie să texte (cxistenlr sau crealc s.pccial) care în
ne înşelăm : mulţi dintre tinerii speotatori găduie forme aparlc de reprezen,La\ic, ma.i
vm· fi venit atunci doar pentru Aurelian pu[in (sau ornzi,onal) uzitate în teatrul pro
Andrcescu. Insă li s-a oferit, cu acel prilej fesionist ; monologul, dialogul scurt, recita
�i poezie de calitate, şi frumoase inter])'retări lul de poezie şi ele muzică, spcctacolul-dez
actoriceşti pc care ei le-au primit cu interes batorc cu participarea publicului, oolajul.
şi curiozitate. Formulele şi moclaliti:i\ile sint Teatrul studcnţ. csc arc posibilitatcn în cadrul
diferite : aceasta amintită aici c una mai (şi tocmai datorită) acestor formule de spoc
simplă, mai „comercială". dar nu în sens t.acol să inoveze la ni,·elul mijloacc\.or ele
rău, miz,nd pe reacţia imediată de inLeres n expresie, să ci eopcrc clomctblc origin,alc ale
t:ineretului la stimuli cunoscuţi ca fiind limbajului teatral. cointeresind aslfcl privi-
foarte puternici, iguri. Alte formulc, precum, 1·or11l L'ini:ir. fiind de actu.nliLalc, modern,
să zicem, aceea folo iLă de Teatrul „Bu proaspăt şi tirrcrcsc nu numai prin pr6ble- ·
lantlra·', propunînd incursiurii în domenii nutlică, ci şi 1n·1n forn1ă. Cu1n spunean1,
26
<'xisLii multe formaţii studenţeşti (,,lider" în cuvînt : neselectiv. El este dispus întotdeauna
Capitali't c,stc binecunoscutul şi pre\uitul •tea să asiste la un spectaco I, la o manifestare
tru „Poclul·' ; Timişoara, Braşovul, laşul, arti&Lică, dar e la fel de di pus să se delimi
T,7.
0 Mureşul se mîndresc, la rîndul lor, cu teze violent, fără rcticen ţe, pripit, ele acel
d va interesante, valoroase trupe). Din pă
te spectacol clacă i se pare că nu îl înţelege,
.cate, spectacolele lor săptămînale sînt insuii că nu îi solicită participarea şi interesul.
,cient popularizate, rămînîncl ,cunoscute mai î.ncît e limpede că această disponibilitate în
mult celor clin „anturaj", din „branşă". Ele cu115 de cristalizare spre fenomenul artistic
se clesfăşoai·ă cu Tegularitate, dar, cumva, î,n şi cultural trebuie supravegheată şi orientOJtă
cerc rcM.rîns, neavîncl difuziune în l'îndurile precis. In . întîmpinarca ei trebuie mers pe
publicului larg, infinit mai numeros clecît, ele acele ,căi ce izbutesc a solicita publicul tî
pildă, cei cî\iva zeci ele tineri care vin într-o năr printr-u.n „discm1S" pe măsura !])reocupă
seară la Student-club-ul din Capitulă. Ai· tre rilor, idealurrilor şi afectivităţii sale.
bui o scenă şi o sală s,peciale, un fel de Cerem mult - şi cu îndreptăţire - tineri
teatru al teatrelor studenţeşti, cu stagiune lor. Dar intotdeaw1a le şi oferim aşa cum c
pcnnanontă, pi·ecum un teatru profesionist. nevoiP. şi cum e drept ? Ei sînt - şi spun
A1· tI·ebui <:a Fe�tivalul naţional al forma acum o banalitaite publicul matur ele
ţiilor ele teatru studenţesc să-şi găsească o mline. Pînă atunci sînt însă tinerii de azi,
formă ele existenţă şi de desfăşurare care în formare, avînd ncYoie, tocmai pentru
să-l scoată clin anonimat (vezi ediţia din această formare, ele reprezentatii, de un tea
acest an, de la Craiova). In sfîrşit, ar trebui tru pentrn şi despre ei. Fie în formula
o colaborare mai stdnsă a teatrelor acestea ,,clasică" pri11 intermediul unei întregi dra
stuclen\eşti cu teatTele studenţeşti profesio maturgii (iar nu doar a unui spectacol sau
niste (clin Capitală şi Tg. Mureş) : rodul ei d,ouă pe stagiune) specifice, inspirată ·din
nu ar fi decît sporirea numărului şi diversi viaţa şi p;roLlemele' acestui tineret, fie în
ficarea formulelor spectacolelor prin care formule inecl�te, capabile a stînni şi întreţine
mişcarea teatrală studenţea că (amatoare au o pasiune reală, dirijată me,toclic, :pentru
nu) se adresează publi<:ului tînăr, adică, în teatru, pentru cultură în general.
fond, publicului său.
Dar despre toate acestea şi despre multe
Există, aşadar, di verse modalităţi specifi,ce altele veţi avea destule ele citit căci, dacă
(numai cîtevu clisCLLtate aici) prin interme am înţeles bine, însemnările care . nu-au f<?st
diul cărnra se poate acţiona eficient asupra solicitate apar într-un număr dechcat special
tineretului în efortul de a-l atrage spre tea- ele revis,k'l „Teatrul" tineretului, raporturilor
11·u, în�eles ca o formf1 de eclucaţ.ie prin sale cu ari:a spectacolului. Mă bucur pentTu
artă. l\Ioclalităţi care ai· putea fi aplicate pe. această iniţiativă, deşi nu mă pot împiedica
u;11 h<_n�t mai larg, cu mai multă inspiraţie sfi ,bănuiesc că mai avem încă multe de
ş1 clec1z1e. meditat şi de făcut în problema adusă Îtl1
Publicul tînăr este receptiv, adesea - prin discuţie. Mai ales ele făcut, concret, dincolo
forţa lucrnrilor - prea receptiv. Cu un alt ele orice însemnări sau articole..
·-w
/"-
li cunoaşteti?
Dn, poţi rnl m ,·n legendă - în lumea copiilor - po/.i să le ramu prieten - din
filele cărJii sn'U de pe scenă - clar, vai, la fel ele uşor, poţi să fii uitat, pentrn că
dupâ o generaţie. creşte· alta care-şi cultivi'i ,,//i eroi, nite personaje. Şi mai e ceva:
actorul devine - pen/nt copil - personaj. Poate e şi firesc. (Chaplin a fost totdeauna
Chaplin!) De acePa, Iurie e Iurie, Daniela e Daniela - aprocipe orice-ar juca. Avantaj?'
De:;avantaj ? Copiii receptea:;ă uşor, direct, tot ceea ce spun eroii îndri'igi/.i, clar ei sint
crezuţi mai mult cit identitatea din buletin decît cu cea din textul autornlui. Dar, iubiţi
ele copii, ace.�ti en/[tziaşti care rid, cîntă şi clanseazli, sint cam uitafi ele cronicari şi
recenzenţi, priviJi cu ingăcluin/ă ele este/i. Copiii totuşi îi ittbesc şi arla răsplăteşle
totul. Iar noi...
,,BARONUL"
Spiritual în viată ca şi pc scenă, N. Gărclescu, sub\.ire om
d,:i culturii, actor de formaţie clasică, a devenit vedetă la „re
vis,tă" şi celebru în emisiunile T.V. pentru oopii. Şi-a transfor
mat „r·'-ul graseiat în poantă şi volumul corporal în argumente
comice. N. Gărdes-cu l-a reim·iat (cu ajutornl lui Octav Sava)
pe Micnchausen. N-ar fi ajuns mii de ecli\ii pentru ca Baronul
să devină alit ele cunoscut în lumea copiilor, cît au izbutit
cîteva zeci ele emisiuni cu „Val Vîrtcj". La apari\.i a ,.Bar-onul1.1i"
pe scenă, copiii exultă ! N. Gărdescu e de-al lor - unul mare.
cu suflet ele copil. Actorul preface cuvînlul - dar nu-l co
boară - a,;,t[el încît el să Iie imediat preluat ele copii, subliniază
hazul di crnt, cu honomie. E un mincinos simpatic ; ceea ce
fctce e umor nu saliră...
Păcat că acum joacă rnai pu\in pcnlru copii ! ,,Baroane",
spune ... drept, de cc:'...
,,DANIELA"
Acea,tă Annencov s-a născut odată cu televiziunea. Fetiţa
rnică, blondă, cu ochi albaştri, a crescut, a jucat şi în piese
clasice, clar a rămas tot Daniela c:ue juca alături ele Aşchiu[ă.
A fost cna mai frw,,oaisă păpuşă a copiilor telespectaitori, o
păpuşă vie, expresivă, ironică, îndrăcită, ccrlîu,clu- e sau sfă
tuindu-se mereu cu al ei Aşchiuţă. Suhlilă, sensibilă, delicată,
eliscl'ctti, s-nplă, clar poseclînd marele secret al „telefonului Jării
fir" î11 ap1'0pierea copiilor, Danielei tl'Cbuic să i se scrie sau
să i se clcclice piese speciale: cu Daniela pca-s-onaj principal.
1n ultimii ani, universul Danielei s-a îmbogătit: cu un regizor
Andrei Brăclcanu (ca soţ) şi o spec1a1·oare (ca fiică).
TUDOREL POPA
El e pentru copii - ele două ori pro[csor: Pao-anel la
T.V., Ştie Tot, la Radio. Pentru mine, e Tudorcl, liccamJ sa,;an•t
şi Jiu· al unui savant medic, literat şi rudit (Gr. T. Popa),
,care ştie la fel <le bine matematică şi poezie. Actor moldovean
JJr1n excelenţă, diqic şi sensibilitate, Tudorel Popa e purt[1torul
-oral al unei întTegi antologii de anecdote, pe care le povesteşte
ini111itnbil. L-am intîlnit recent la un spectacol pentru şcolari,
,cu m,na în ghips, fapt care nu-l împiedica să dea viată muca
litului ,.musiu Charles" din Coana Chiriţa. Trecîncl strada cu o
.caric de matematică în mînă. Tudorei a fost trîntit de un taxi.
. Speriat... a rupt-o la fugă. ,,Sînt prima... · victi:mă care a fugit
de la locul accidentului !" îmi spunea el.
.Ăsta e Tudore!: dramatic, l;ragic în Incident la Vichy şau
Pre/ul lui Miller, amuzantul neamţ în Viaţa e ca un ,,agon.
•sau subtil ironicul... Paganel. Inteligent, distins pe sce.nă, jucînd
..parizian", Tuclorel e iubit ele copii şi ar putea fi aclorat dacă
ar avea în ce juca !
GENOVEVA PREDA
De mai mulţ.i ani, această fetiţă durdulie nu mai creşte.
s\. rămas păpuşa uim�tă, parcr, dintr-o poezie ele J3:lena Farago,
privind lumea cu ochi mari, candizi. 1n spectacole, Halic e de
,,biC'ci băicfelul ; Genoveva e însă fetiţa. Voce, mişcare, caudo
, ri,
rotunjin1i. g.-aţie de copil, şiretenie şi haz disC'ret. Genoveva
"iracliază sănătate, încredere, e totdeauna tonică, dar p_oate e şi
uşor tri,�lă, puţ.în, ati't cît îi stă bine unei feti\e.
H.enunţînd b rolurile teatrului „mare", Geno,'eva a scris
•rlc-a-lun�ul anilor o filă deosebită în teatrnl pentru copii, filă
•ele-a-lungul căreia se vor mai aşterne p1,obabil încă multe
nume de eroi...
ALEXANDRINA HALIC
Cc mare actr.iţă e micuţ.a asta ! Am cunoscut-o, ele mult,
gJHng,nd cu hohote ... O scoseseră clin Institutul ele lteatru : pen
�ru c{1 nu avea perspective - mică, ohip ele copil, firicel de
Ynce ! Împreună cu Ion Gojar am văzut în ea interpretul
(veclc1i, am spus... interpretul !) ideal penlru „Băiatul clin banca
,a doua". Succes ! A fost reprimită la Institut. L-a absolvit, a
juc;rt mult. Anii au trecut. Acum se montează spectacole spe
•c1alc pentrn ca. E un ... ,,băiete!" ideal, sfios, entuziast, timid
·sau obrnznic. Are totdeauna o graţie şi o poezie, parcă într-o
( urne interioară, trădată doar ele lumina ochilor. E precisă în
JOC : are gesturile fireşti ale copiilor, ritmurile, cadentele lor.
Se . pune că băieţelul lui 1-Ialic (aşa i se spune - nu Alexan
·clrina, Sanda ele... ci băieteşte - I-Ialic !) asista la un spec,tacol
�n care juca ma111a lui.. Mi'nclru, el s-a întors spre _sală : ,.Bă
iatul :1s!a e... măn1lca 111ca !':
BRiNDU$A-ZAIŢA SllVESTRU
Graţia şi mişcarea elegantă întruchipată în păpuşă... Brîn
,duşa anim'i\ orice obiect, poate juca şi o piesă doar cu un
condei şi o pereche de ochelari. Face un spectacol „pe degete".
o rPprezentatie ele u11a singu1·ă. Recent publicul şi zim·ele eh·c
tiene au aplaudat-o cu entuziasm pentru u11 recital susţinu1t
mni rnul1·e zile la Geneva. Ea singură, păpuşile şi copiii !
Brînduşa transmile păpuşilor o căldură um::rnă, o trăire ele
un firesc uluitor. Păpuşile se conlopesc cu fiinţa actriţei. Ajunge
un ge t - cxpresi v - o mişcare, pentru ca o păpuşă să
devină „cineva" şi să cucerească pe cei mici... O păpuşică
mî1mită ele Brîncluşa pl•ate fi lirică, sentimentală, poate fi
comică şi violentă, poa,te emoţiona, pînă la lacrimă.
La televizor, cu păpuşile pe genunchi, Brîncluşa \esuse un
scriai. De una singură ! 1n deplină maturitate artistică, Brîn
cl uşa e o artistă adevărată !
IURIE DARIE
Prima untă l-au iubit aclolcsccnţii şi aclolesccnLclc. Juca. la
premieră, rolul priucipal in Nota ::.ero la purtare. Dar,. de ,;rnlt
era iubit ele copii ca desenaLor la revistele lor, ca 1lus.trator
de căr\i. Apoi, a inventat o emisiune cu desene şi cu ? fetiţ.ă,
- Mihaela. Copiii se uită cu gura căscată la acest uriaş care
rîclc cu 100 ele dinţi albi ca un copil, care elansează, sare
. într-un picior şi e la mintea copiilor.
E cuceritor !
- Asta e Iurie !
ZOLLA
Cu nume ilustru, Zolla e unul clin cei mai ricliniştili mario
netişti. Nu are astimpăr nici nooptea, cînd cucere�te, cu nu
mere excentrice, aplauzele noclambulilor în spectacolel e de bar_
Zolla inventează, creează şi recreează păpuşi. Arc un palmare;;
formidabil de. ,,tipuri" şi succese. Dă viaţă unei dansatoare
hilare, unui răţoi grotesc, unui căluşar trnpol itor. dai· cine-i
poate uita delicatul, suavul, fcrmecătorll I ii/ ic prin/ i'
La capătul sforilor, prin fluidul clegoielor se transmite. ca
pe coard�le unei harfe, mişcarea desenată ge,ometric, clar totuşi
nu rigid. i\Iarionetelc !ni Zolla au ,·ia1a lor. o vială proprie_
a11 stil, au ritm, mult rit, m. Partenerul lor c Zollc1. Danseazi
cu ele (şi e un bun dansator). "Ic minuieşlc ..lu Ycdcrc". clcmi
tificii, dar făcînclu-te să crezi în ele... A colindat străinătatea cu
teatrul său în valiză, a venit înct,rcat de aplauze, d,:ir la teatrul
său trudeşte pe brînci, zilnic, bucur·inel copiii cu fel ele fel ele
cocoşei, căluţi, împăral,i şi prin1e.se. :\lcreu în căutare ele nou.
mereu inventînel, rosa lui Zolla c populati\ ru mai ,·cchile şi.
mai ales, viitoarele sale personaje.
Orice întilnire ru arta acesl'ui marionetist c reconfortantă.
El uneşlc poezia cu umorul. Rezultatul - datorat lui Zolla - n
Incintă lor.
AŞCHIUŢĂ-GRAD
11 cheamă Iustin Cracl şi, ca student la Institutul ele teatru,
visa să-l joace pe Hamlet sau Romeo. Dar, a colindat lumea
cu... Aşchiu1ă. Mai exact, cu surorile lui A�chiu\ă - păpuşile.
Grncl l-a inventat pe Aşchiuţă şi foarte repede copilul lui ele
lemn ., devenit un protot�p. Un erou. Ungurii îl au pe Mayala
(Sta[idă), belgienii pe Plurn-Plum cite. Noi îl avem pc Aşchiulă !
Cu vocea lui care arninteşte pe cea a păpuşilo'l' ele iarmaroc.
uşor ironic, prq.i 11 al i_ntat, înţepător, criticîncl năravurile, dînd
sfaturi - ascultate, Iăcîncl glume - aplaudaoo. Aşchiuţii e un
niipirstoc - cu doi ochi şugubeli şi o pălărie şuie. Dar el se
mişei\, vo•rbeşLe, baie la inima copiilor. E... Aşchiuţ:ă. Ar fi
meritat să apară cărţ;i cu Aşclriuţă, bomboane, şocolaLă cu
Aşchiuţă şi, de ce nu, o piesă cu Aşchiulă ! La teatru - în
piese - Ins.Lin Grad e un actor complex, rafinat, un mim
ebstic, un profesionist excelent.
Dar, cel mai cunoscut e tot ca....\şchiujă !
Aceştia sînt numai cî/iva dintre „ei". Să o mai am.intim. pe fetiţa minune Mihaela
Istrate, s,oce de aur şi precoce profesionalitate, pe Alee Lupu, băiatul delica,t, distins
şi in/elept de la Tolba cu scrisori, pc Cristina, sua'Wt şi grn/ioasă ca o flocll'e, şi pe
atî/ia al[.ii. $i Lotuşi, concluzia· este cct noi, toţi, am scris şi am [c1cut încă prea puţin
pentru ace*ti „Feti frnmoşi minunaţi" ai zilelor noastre... Deci...
Alecu Popovici
.30
Studentii pe scena
V
-A IX-a ediţie a Festivalului naţional de teatru studenţesc-

Intre 13 şi 15 aprilie, la Craiova. s-a des[ăşurnt cea de a IX-a
ediţie a Festivahtlui nriţional al teatrnlui studenţesc, manifestare intrată
in conştiinfa iubitorilor Th.aliei din ţara noastră ca o prestigioasă pre
zenţă artistică menitii sii fructifice pasiunea pentru fnunos §i talentul
neprvfesiona.liza.t al tineretului din centrele universitare.
lnchinat celor două evenimente. de importan/ă istorică în viaţa
popornltii nostr1u, cea de a XXX-a Ani1,ersare a eliberării patriei de
sub dominnţia fascistă şi cel de al XI-lea Congres al Partidului,
Festivalul ele teatru al �luclenţilor s-a desfăşurat în acest an mai
amplu , în faţa jurilllui au evoluat aproape 600 de actori amatori clin
Jl centre uni,·ersitare, cu peste 40 ele spectacole ele teatru propriu-zis,
recitaluri de poezie şi montaje literar-111.uzica.le.
În JD5i, cîn-d manifestările nrtistice s,u muncă, mişcarea artistică de amatoTi - m•

Jcn\eşti au inaugui·at întîia ediţie de con poate ascunde "necesi,tatea ca organizarea re
fruntare na\.ională, modest, ca o trecere în ceptării spectacolelor din Festival să se facă
revistă a formaţiilor, cu greu se pultea bă- pe viitor mai adecvat. Nu trebuie să i sa
11 ui că sa!Lurile calitative vor duce în 1974 răpească acestui Festival ou tinereţe efectivă.
la un Festi·val Na/ional al Artei Studen1,eşti, tocmai larga accesibilitate a publicului, posi
orgai1izut pe secţii (Co1ocviul na\;ional ele bilitatea ele a paTticipa la întTeg repertoriu.I
literatură, Oracle-a 22-24 marrtie, Fe.stivalui prezerntat în concurs. Desfăşurarea simultană,
na\.ional al Iorma\iilo1· corale, instrumentale pe mai multe scene (Teatrul ele Operetă,
şi vocale, Timişoara, 29-31 martie, Fes;ti Casa de cultură etc.) a spectacolelor a dus
valul naţional al cinecluburilor s1;uden\eşti, curînd la divizarea juriului, implicit a spec
Cluj, 29-31 mantie, Expoziţia naţionaJă ele tatorilor, iar premiile acordate au pierduL
artă fotografică, Cluj, 29 martie - 20 aprrilie, aprioric nimbul obiectivităţii. S-a pie_ 1:d-u�
Salonul na\ional slucleuţes-c de artă, Cluj, a,s'.fel nu numai posibilitatea unei Y1zrnm
.29 marl:ie - 20 aprilie, Festivalul na\io-nal valorice, decantate, asuprn înllregului Festi•
de folclor, Iaşi, 5-7 aprrilie, Colocviul So val, ci şi virtuala comunicare a experienţei
cietăţii Studen\:Îlo1· Folclorişti, Suceava, 5- de la un colectiv artistic la altul. funcţie
7 ap1·ilie, Festivalul naţional al forma1iilor asumată in c-oncep\.i a a-cestui gen ele con
studenţeşti de eslTadă, muzică uşoară şi bri fnmtări. Dar, almosfera încărcată ele tine•·
găzi artistice, 19-21 aprilie la Bucureşti). reţe spirituală şi fizică, acea tinereţe care
Jn cadru·] Festivalului ,de la Craiova, publi îşi păstrează entuziasmul şi alături ele vic
cul şi juriul au urmărit în mai puţin de torie dar şi lîngă în.fri'ngere; a es•tompat i,n
70 de ore peslte !iO de .1pectacole. A.ceastă ach·ertenţele şi ceru1 Festivalului a ră1nas 11b
,,cifră impresiona•Hă", cum au calificat-o ime permanenţă lumu1os.
diat ziariştii, dincolo ele faptul că a creat
de la încerut impresia plăcută că munici•
piul Craiova a devenit o adevărată t.abărâ A IMPRESCONAT DE LA INCEPUT...
de_ t�atru, (spectacolele fiind susţinute, une
ori s1muiu111, în mai multe puncte ale ora ...perisonalitatea repertoriu
, lui, texlele spec
şului, pînă la orele 2 sau 4 din noapte), a tacolelor dovedind preocuparea Iinerilor de.
relevat de la început o- dimensiune rodnică a muta în scenă problemele acule ale lumii
ined iW a mişcării de amatori studenţeşti'. contemporane, dezbaterile de idei şi reali•
con/igurarea unei etape noi în afinnarec, tatea social politică a patriei noastre. Dra
poten/,ialului artistic al tinerilor din institu maoturgia unor sc-rii.tol'i ai zilelor noastre
tele de învă\ămînt superior. Acf)St adevăr, (Aurel Baranga, Horia LoYrnescu, Paul EYe
raportat la scară socială, reflectă faptul el rac, M. R. Paraschivescu, D. R. Po,pescu,
buni:istarea spirÎILuală cunoaşte progresul im• Aurel Storin, Ion Băieşu, Al. Miroclan, V. Re
pltcat de legea ge,ierală a socialismului, că breanu, O. Sava, Virgil Stoenescu) poemele
omul contemporan îşi amplifică structura unor poeţi afirmaţi ÎJ1 deceniul şaizeci (Ni
umanistă. chita Stănescu, Ion Alexandru, Adrian Pău
nescu), alături de versurile înaintaşilor, au
. Sigur că sensul. calitativ al „cifrei impre• prezentat, în interesante şi. uneol'i chiar în
�io�ant�", efect al unei mobilizări şi male·
r1altzăr1 ale aspiraţiilor artistice ale viitorilor drăznete .concepţ:ii regizorale, un concert spe
ingineri, medici, profesori - ei vor fi cei cific al actualităţii din România socinlistă.
ce vor stimula la rîndul lor, la locul de clublatiî ele o retrospectivă a oamenilor ce
31
zentate în limba minorit[qilor naţionale, ma•
ghiai·ă şi sîrbă, unde impedimentul lingvistic
a fost traversat cu uşurinţă de spectatorii
craioveni, celălalt limbaj, al tinerel-ii spiri
tuale, conslituind un viu canal de comuni
ca1·e. A exprima cu pasiune creatoare nobila
înăl\are a palriei socialisle, ială un crez Î.ll
personalitatea Lealrului studeni-esc.
U� TlUTR.U DINAMIC :
SPECTACOLUL-COLAJ
Incontestabil, aclorii amalori din institu·
tele ele învă\ămint supe1·ior şi-au făcut un
_
crez militanl, e !etic şi politic. in a afirma
rnlorile popol'lilui nostru, realităţile lui su
blimate în ,ers şi dialog artis,tic. Această
calitate, prnprie spectacolelor studeni-eşti, a
cttpătat o expresie clar[t şi cmotionrunltă în
111ontajelc de ,·ersuri şi proze poematice, în
spectacole-colaj.
Festivalul 11aţional de Leatru studenţesc de
la Craiont a strălucit tocmai prin aceste
spectacolc-colnj ; impresia noastră este că
acest gen <le teatru - in care texlele îşi
luminează, prin rostire anume, evidenţa poli
tică şi umană şi chiar e.stclic.1, iar regia
tehnică şi artistici\, inclusi,· scenografia, se
subordonează idealului politic pro[w1cl al lu
mii corllem.porane - tirule să devină o spe·
cic prin excclcn\ii a:iitatoric[t cu legi intime,
proprii. cu un statut propriu ca şi cinema·
Higraful sau muzica. însumin<l creator toate
artele. Spectacolul-colaj prezentat ele studenti
Scenă din spectacoliil-colaj „Istoria fa· în originale nuiante creează o emo\ie estetică
buloasă a fabulei", în interpretarea far angajatti, de pnrticipa\ic nemijlocită.
ma/iei ele teatrn a facultăţilor ele Ne permilem să nremţionăm trei spectacole
filologie clin Cluj. de acest gen (deşi numni două au fost ono
rate. şi nu de juriu ci de 1·evistele stuclen
\eş,ti) : Trepte (Cluj), Sub fruntea noastrâ.
muncesc şi visează pe pămîntul de la nordul luna (Iaşi) şi Sămlul ncestui pămînt (Galaţi).
Dună1·ii. În spectacolul Trl'ptelor am remai·cat contri-
Chiar pnţinele tentaţii clasice (Conul Leo 1:.uţia sbudcntilor Cornel i\:isturescu, Felicia
niela faţă cu reacţiunea de Caragiale) au asi Safir şi Nicoleta Lupea, excepţionala regie.
milat o prospeţime ideaLică şi afectivă, ;pro· precum şi ingenioasa idee ele a îngloba în
prie lucidităţii zilelor 11oaslre. A.ceste repere condiţii tehn_icc şi artistice adecvate vocile
şi-au giisit eviden\ă şi în spectacolele pre- lui Lucian Blaga şi Constantin Daicoviciu.
- Spectacolul noslru, Sub. - Cred că este vorba ele

fruntea noastră, luna, este Pasiunea compensa/ia unei atiwdini
regizat ele CăLălina Bt1;:;oianu fa/:ă de social, ele societale.
şi ilustrea;:;c"i diferite iposta;:;e pentru Orice om are în si.nele scfo
din via/.a lu.i Eminescu, ideea
omului ele geniu în perspec teatru mai multe dimensiuni. Fiind
student, / i se cere de;:;,.•olt.at ă
tivii. socială şi umanâ. o anumită dimensiune, adicli
- Cei nouă interpreţ.i sînt învă/ătura, pregătirea profe·
stuclenţi la... nea teatrultâ, deşi ne pregă- sională... Dar o altă dimen
- Filologie, politelinicâ,
1 im pentrn alte profesii. siune a omului este conşi i
matematică. Bineîn./eles, la - Cum vă explicaţi faptul inta artislică. ELt a�a aş ex
că stu<lentii joac.1 ,teatru, plica : prin această sa�is(a·
Iaşi.
chiar excepţional : ca o nou,1 cere a conştiin/.ei art,st,ce
Dumneavoastră... profesionalizare, ca tentatie care le face să m�mceşti mai
Sînt JV!ircea Rotaru, stu de a trece către institutul ele bine în profesia ta şi să a.i
dent la sociologie anul II. artă teatrală sau ca (), cli,·er altâ s•i;:;iune asu.pra societă
Cum ,,ecleţi, ne leagă pasiu- sifir.m·e a umanului ? /ii, o s•i;:;iune mai largă.
32
Scenele au sedus şi s-au impus memoriei
printr-o fină şi afectivă individualitaite, ca
şi în spectacolul ieşenilor, Sub frnntea
noastră, luna, unde secventele au iradiat
emoţionanta existenţă fizică şi spirituală a
geniului nostm naţional, Mihai Emine cu.
Muzica (ca şi inslirumentiştii) acestui colaj
a dovedit proprietăţi distincte, în care evo
carea şi sentimentul nu au trădat niciodată
melosul inedit.
N-Aivl lNCERCAT O DEZIL ZIE...
...vizionînd (pţ cît a fost posi.bil !) specta

colele de teatru propriu-zis şi chiar recită•
1·ile... Ceea ce nu înseamnă că, ele pildă,
Crăeiunescu Daniela (studentă. anul III la
filologie, Centrul universi,ta:r Timişoara) n u
ne-a lăsat i..m.presi.a c ă şi-a inhibat talentul,
recitînd din Ion Batbu ; evident nu cunoştea
realmente sensu,rile aclînci ale baladei DLipă
melci. In ciuda unor valori vădi:te în ex
presie, interpreta, înzestrată cu posibilităţi de
interiorizare, a rămas pe bună dreptate în
afara premiului. i\u ' ne-a imJ)11'e ionat nici
,.noutaltea" Hamlet-ului p1·ezentat de bucu
reşteni, deşi a primit Marele premiu al Festi
valului. A meritat în schimrb a,plaruzele şi
premiul (presimţut !) , spectacolul cru piesa
Vinovatul de Ion Băieşu, în intenpretarea
studenţilor craioveni. Rea,litatea psi,hol' ogică
a personajelor a fost exprimată fidel de cei
doi interpreţi şi, în regia creatoare a acto
rului profesionist Remus Mărgineaa:m. de la
Tea,trul Naţional clin Craiova, Ion Băieşu a
apărut publicµlui ca un autor de teatru de Student.ii Conservatomlu.i din Buctt
pri.ma mărime. Virt:utile te},."ll:111,ni, dar şi l'a reşt i interpretînd spectacolul-colaj „Ta
lentul studenţilor clujeni, au dus la premiu blouri"
spectacolul cu Urme pe zăpadă de Paul
Everac.
Important esLe că tea,11rul studen\esc a tre
Faţă de caracterul unanim al stirădaniilor
cut de faza cin:d solicita numai interes ; ra
şi al masivităţii de talente, judecata juriului
portul :este acum activ : publicul va începe
- şi mai cu seamă puterea lui de selecţie -
sr1-l caute.
au fost handicapate în ce priveşte acordarea
premiilor indiv1duale. Paul Tutungiu
- După ce spectacolul a studenţilor din Galaţi şi

dumneavoastră, al gălăţeni ele la. Casa de ciilwră a sin
lor, a primit prima notă, a Actualitatea dicatelor.
aplauzelor, să vă retin mai - A surprins mult finalul
întîi numele. politică SJ?eol1acolu1u.i, tensiunea 1ui
- Veneră Vasile, anul IV
la T.C.M. Galaţi. Nu u.itati
a mesajului politică ...
- Sînt versurile lui Adri
să nota.ţi că spectacolul este an Păunescu. Le-am inclus
intitulat Sărutul acestui pă în spectacol imediat ce au
mînrt. apărut. Stringenta lor actua
- Versurile aparţin... ca şi e:-.7Jresivitatea mimică. litate politică a sporit valoa
- ... poeţilor George Les- a,u ridicat mult valoarea rea colajului nostru. seman
n.ea, Marin Sorescu şi alto; spectacolului. tic şi estetic. Dovadă, reac
scriitori contemporani. - De cîţiva ani. Sînt, da.că ţia generoasă a publicului.
- Cînd v-aţi descoperit se poate spttne aşa. u.n mem
„vocea" ? Timbrul, volumrul bru activ al Studiou.lui de
de care dispuneţi în recitare, teatru de la Casa de cultură Rep.
33
• •
În em1s1e:
Probleme ale tinerilor

Citind recent cartea. lui Pavel Cîmpeantt Oamenii şi teatrul,· am
re{,inut în m9d deosebit douâ lucruri : 1) 91,5% din cei care cunosc,
spre exemplu,. /JÎC'sa Moartea unui a11List, au lua t contact c!-1' �a �nn _
Interviuri · intermedilul micului ecran (acesta devenind _ azi_ sursa pnncipala a
de informaţiei şi satisfacţiilor teatrale); 2) ce1:îndu-li-se un?r tinerf să
indice numele actorului preferat, au do1,edit o apreciabila _ _ forţa de
Bogdan concent1:are a opţiunilor, o coinciden/ă ele pre[e!·inte sw-p'.·inzătoa:e·
De aceea cnmentării relaţiei dintre teatru şi tmeret ÎL este m
Ulmu dispcnsabilâ şi abordarea em Jsiunilo� r�sp��tive de r�idi� şi T":, un
_
schimb de opinii cu cîţiva dintre principalu reali::;aton ai acestui gen
de teatru, ne-a pus, credem, în faţa problemelor mai importante cu:
t·r.r<' slnt cnn{runta/ i în misiunea lor, la ora net ualâ.
RECEPTIA ... EMISIA ...

... emisiunilor de Leal.ru cu şi pentru tineri Deci, în majoritatea lor, tinerii n,u ocolesc
este optimfaaută. ,,Primim foa'1'te multă co concretizările eforturilor celor însărcinaţi cu
:oespondenţă de la tineri - ne-a . Tnărturis,� greaua misiune ele a le isca şi educa gustuT
Virai! Stoooescu realizaJtorul Poştei teatrulm pentru teatru. Dar cute din piesele dirama
radiofonic. Din' zece scrisori, şase aparţin turgiloT noştri îi privesc direct, îi acceptă
elevilor şi studenţilor. Mai ales t�erii ,_ din ca personaje, le sugerează răspunsuri la ma
localităţile care nu au teatre proprn ne :Jce-r rile lor întrebări - de viaţă şi de cunoaş
cu insistenţă anumite _piese ; e o sete a lor tere?
de cultură, de îmbogăţire a orizontului spi ScenaTiile de acest Lip lipsesc. E dreP't, că
ritual, admirabilă". in II ltima vr<'me mai [lrecis în ultimii doi
Nu alta este şi părerea lui Constantin B1.1z ani, unul dintre cei mai activi regizori ai
dugan, redactor-şef al redacţiei pentru tine televiziunii, Leti\ia Popa a montart do,uă lu
ret şi copii din Televiziume..,,După cîte a_m crări ale unor debutan\i : Iubir.ea mea cu
aflat din sondaje, emisiunile noastre artis ::;urgălăi de Constantin !V[unlea,nu şi Persona
tice au fost cele mai agreaJte. Eu am con litate pentru concufs de Corneliu Marcu. ln
vingerea că tinerii agrează mai mult un ambele există cîte un tînăr inleresarnt, se
film sau o piesă chiar slabe, decît o anchetă dezbate o pl'Oblematică de actualitaite. Dar,
chiar bună. Festivalul filmelor de televiziune cu o noa-re, două, nu se face primăvară. ,,Nu
de la Bratislava a demonstrat că toate ţă cred într-o lileratură cu tematică speciali
rile acordă o mare importanţă acestor peli zată", ne mărtl.l!l'iseşle regizoarea. ,,Ceea .co
cule, socotind că elevii stau mai mult în nu înseamnă, însă, adaugă ea, că nu socotesc
fata televizoarelor decît în faţa maouJatoare importante problemele tinerei generaţii, ne
lo;. De-aici şi marea responsabilitate care ne cesitatea oglindirii lor in teaJtru. Chiar atunci
revi.ne". Iată însă că Eduard Jurist, 1·ealiza- cînd ne întîlnim cu scrieri OTientate spre
1.orul principal al programului III radiofo asemenea probleme (lucru care se întîmplă
nic (program adresat în exclusivitate tinerre- prea rar, îmbrăcăm personajele şi situaţiile
1:ul 11i !) este mai sceptic ; după părerea sa în forme �tipice», în şabloane, în clişee. 1n
..există o slabă au<liţie de teatru radiofonic. piesele noastre, tinerii sînt, cel mai adese.i,
Tinerii ascultă mai mult muzică uşoară decît ori ostenta li v eroici, ori ostentativ purtărt:ori
li teratură ; ce-1 drept, asta-i o părere neve de păr lung şj b,fotori de coniac. A fost ini
rjJicată, ţiat la televiziune un ciclu de mare nădejde,
Cu totul alta este situaţia la copii. Ei as - Oameni ai zilelor noastre. Nu am văzut
cultă teatru cu consecvenţă. Deci, cred eu, însă în cadrul acestui ciclu (vorbc;sc şi de
lipseşte o verigă ; între copilărie şi adoles montările colegilor mei) prea multe figuri
centă trebuie să găsim un liant, un mod c,ire să merit·e a fi reţinute."
eficient de educaţie a audiţiei. ln Anglia,
exiS!tă <le treizeci de ani, o emisiune tea La radio, situaţia nu e a1ta. ,,Concursul
trală de o oră, sîmbăta, şi alta, lrnnea. Cea de dramaturgie organizat recent, ne spune
de la finele săptămînii este mai accesibilă Orist·ian Munteanu, regizor la radio, ne-a fur
marelui public'; cealaltă, mai pretenţioasă. Ei nizat două piese cu adcv,1rat interesante ;
hine, treptat, treptat, publicul fidel emisiunii Cenaclul ad<'Wll'ulu.i de Vnleriu Sîrbu, o picsii
de sîmbătă devine şi ascultlttorul celei de metaforică ce 'llrmează a fi prezern!Jată ' î n
Juni. Ar trebui să găsim şi un mijloc ase premieră, 'in cadrul lunii dramaturgiei româ
mănător de a pregăti copiii să treacă de l a neşti (25 iulie-25 august) şi Tnterviul Ange
teatru] c e l e este închinat, l a teatrul vîrste lei Plati. Ar Ii, poate, interesant să lăsăm
J.or tinere"... pe tineri să scrie despre ei înşişi ...
34
.,Exact. rC"lllilJ'C.:tl Vii·�·i I s�OCll('!-tl'll. 1\ I ul lo\i aetorii tinc1·i din Capitalu (şi nu numai
Lr·t·l'UL lrl'i c,l'Vf" ele la liceul -c-cLazfu·>� au eîş d,11 <:apiralr,). Dec:. nu cxist,i aici pt'Oblemc
t, '.tL u11 co11curs cu tre, piese promiţ[,toure.. 111 cc priveşte acoperirea rolurilor. H.ămî11
1\1�1 lnln'I> unde nu dispftrut:. Totuşj, nu pu e..,lclaltc problcn,e...
tr111 l,,s:1 scrisul şi arta drnmalic[t numui pc J:l.cdactorii programului llll, spre exem
scama înccpiilorilor. Numai <:i1 dmmruLurgii plu, au căutat noi specii teatrale care să
de meserie c mi�cii i:,rreu. S,i fie oa:re u conjuge in mod fericit informaţia, educaţia
slabă cunoaştere a problcmclo,· tineretului :
> şi estetica : jurnalele· dramatizate, evocări
i\"u cl'cd. Mai dcg,·abu. poate, -0 lipsă ele biografice şi istorice, jurnale de călătorie,
în\clcgcrc a nccesit[t�ii. Noi îi aşteptăm. Pină Lcatru comentat sau istorii ale capodopere
cinci se v-or holuri insit, sft abordeze ei ase- Io,·. De asemenea, multe opere, care se pre
1ncnca subiecte, doi di11L1·c regizorii noştri teaz,t Ja scenarizări devin la radio piese de
- Titcl Const�rntincscu şi Cristian ,{unLcanu teaiLr. u. Rămîne ca şi acest gen să-şi găsească
- s-au încumetat să -crie şi ne-au daL ciLeva modul ele expresie adecvat.
sccn,u·ii deloc lipsite de intel'es : Hccitînclu-l .,[ntr-o vreme, emisiunile de tineret ale tele
p<' Sh�kes��are, Linia fer11tă, Diminca/.if de viziunii - ne-a mărturisit redactorul lor şef
l.011m.11a ş.a. - cruu axate pe publicistică, genurile artis
Dar s[, revenim la tclc,·iziune. Aici teatrul tice sufeTind vizibil. Se o,rganizau multe dez
dc,Linat tinerei g·cu,ena\ii esle asigurat de re hatel'i, ancl,ctc, n1csc rotunde, interviuri, re
dacţia cultui-al-rtl'Listic:t ; redaqia penlru tine portaje. ln ultimul timp însă, am hotărît să
ret a abandonal, de la o vreme, acest do- rnai modulăm acest program. _\.nt terminat
111011.iu (la radio, situaţia este aceeaşi). Con rPce11L o ecranizare in şase scrii clupă car
stantin Buzdugan ne-a explicat că „in cadrul tt'a lui �lircea Sîntim.hreanu - Hecreaţia
scrii pentru tineret existau scenete cu final mar,·. A ieşit un film rotund, modern sub
deschiJs, care lansau spectatorilor cule o pro til, în care admirabilă ni se pare i1�tenţia
blemă de etică. Pe parc,urs însă, autorii dis Jui Hl',ideanu de a fi foarte api·oape de sen
puşi „să-şi piaud1l vremea" cu asemenea sce sibilitatea eJevului de azi. De altfel. şi· Cire
nele, s-au rărit. Nu se poate spune că nu şarii şi Pistruiatul an pornit toit clin secţia
ne-am străduit să convingem condeicle tinere noastră. Apoi au fost preluate de studioul
în această direcţie. Am îatîmpinnt insă uH de film. Pină la un punct am colaborat·
refuz indirect din partea lor. Jn sch.imb, bine cu redacţia de film, apoi intenţiile noas
ne-au indicat volumele şi revistele în care tre au fost trădate şi au ieşit două lucruTi
nu pubjjca,t şi ne-au invitat să găsi.iu even mediocre.
tual, _n-oi,, î,n ;paginile respective, ceva con A mai rămas să rezolvăm şi problema re
vcnah1 l. Am încercat, ele asemenea, împreunii gizorilor. In afora Tatianei SireLeanu, a lui
cu Pancu-Iaşi, să ne întîlnim ou memhi•ii Titi Acs şi Eugen Todoran, nu am întîlni,t
secţiei de literatUJ"ă pentru tineret şi copii de regiz.ori pasionaţi de acest gen (de tineret).
la Uniunea Scriitorilor, ca să vedem cum Ne luptăm cu două prejudecăţi : prima ar
putem colabora. N-am realizat îns,1 mare lu fi, Ia noi, că la „tineTet" s-ar putea face artă
c�u: V� chţi noştri colaboratori, Alecu Popo cu bani puţini şi pe spaţii de înregistrare
vic1, ·V1or1ca Rogoz, Pm1cu-Iaşi, Iuliu Raţiu, mai mici. a doua, la secţia de film a I.A.T.C.
ne rămîn în continuare alături, ne propun ului, că în componenţa corpului profesoral
textele <le care avem nevoie. Dar încolo... nu e nevoie ele nici un om ele-al... televi
ziunii ; de-aici, ideea că „cine nu învaţă,
ajunge la televiziune !"
...ŞI SPECIFICUL
CONCLUZIILE...
Î.'l urma ·urmelor ne-a:m întrebat ce defi
neşte o piesă de tineret ? Faptul că e popu ...au fost trase, desigur, pe parcursul dis
lată de personaje tinere îi conferă ipso facto cuţiei. Avem neY-oie de text·e, avem nevoie
,i calitatea de a se numi „tinerească", şi vir ele realizatori specializaţi, avem nevoie de
tutea de a satisface dorinţele tinerilor ? Nu calitate, care, în cazul ,teatrului ele tineret
cumva şi subs,taJ1ţ.a de idei şi cea artistică şi c-opii nu poate fi despărţită de pasiune.
se cel' avute în seamă ? N-ar fi util, şi Dacă ne gîndim la faptul că raclioteleviziu
pe planul pm1erii în scenă, al interpretării, nea încearcă asidllJu să se apropie de publi
al modalităţii, să se ia1,ă din rutină şi din cul tină'l' ; daec'i. reţinem enituziasmul cu care
manierism? 11e vorbeau inLerlo<_:uLorii noştri din televi
Realizatorii teatrului radiofonie au răspuns ziune, despre serialul realizat clupă scenariul
astfel acestei întrehări : .,Noi nu am reali lui Tudor Negoiţă sau despre scenariul lui
zat rmisiuni speciale penin, tineri. Deocam Paul Everac - Labirint ; clacă mai consem
dată c;1q1l:ăm să obt,incm texte cu tineri. Dar, năm cele şase episoade ra<liofonice ale Vul
'pe măsu,·ă ce numărul lor va cres•te, ne vom tu.mltti lui Radu Teodoru sau Hoata noro
specializa şi în spec1Jacolt4l pe,{tru, tineret. cu.lui. scrisă de Adrian Munţiu (care se vor
Vom căuta noi mijloace ele expresie, un alt transmite în această toamnă), vom încheia
riLm. noi procc,lec t·ohnice". Mai ales că ra aceas,tă anchetă, totuşi, plini de speranţă.
cl\oul, ca şi televiziunea, are - spre deose Ne propunem să transmitem această stare -şi
bire de teatre - avantajul de a colabora cu celor care vor citi aceste rînduri.
35
s m n I -I
I
Denumiri şi ini{iafive
ln 1948,. deci în primii nar şi pentru a se distingr I itulaOură zona în care se
ani ai putent populare, trans· de fostele compa.nii particu c.i;ercită ci, precădere : Tca
formiirile revoluţionare pe lare cu e.-r;istenţă efemeră şi tr,ul Ciuleşti, Teatl'ul „Valea
care le cunoştea Jara noastră cu menire mai degrabă co Jiului" din Petroşani.
ciipătim dimensiuni şi înţe mercială şi mai puţin cul Dar, avem şi Teatirul de
lesuri noi prin cuprinderea turalii. dramă şi comedie din Con
unmi program amplu de în Cu vrem.ea, după cum ern stanţa ca şi cum aici s-ar
noire a vieţii culturale. Se şi firesc, denumirea ele tea iucn nwnai pomenitele spe
nasc orchestre filarmonice şi tru de stat s-a cirătat a fi cii, nu şi tragedie, să zicem,
populare, mu;:;ee şi edituri, ap:oape !un pleonasm, în şi asta în vreme ce memo
apar publicaţii noi, iau fiin/ă orice caz, definirea e ana· ria lui 01•idiu, cel dintîi poet
primele teatre de stat. cronică şi duce la monotoniP. ştiut pe pămîntul ţării, estl'
Pentru prima dată în Îs· Teatrele cui simţit 1i.e1,oia perpetuată de cîteva unităţi
toria acestui popor 4u înce să-şi definească personalitatea comerciale locale. Mai avem
put să funcţioneze, alături de prin alegerea unor titulaturi şi Teatrul de revistă şi co
cele patru „Naţionale" exis diverse - prime · indicii ale medie „lon Vasilescu" tituln.-
tente, institu/.ii artistice de profilului lor. După e:ccm 1 ură cu funcţie de pat al lui
spectacole subvenţionate de plul teatrelor bucureştene, şi Proci,st pentru activitntea
stat, a ciîror răspîndire avea al�e . teat,:e şi-au căutat. elenu• rl'pertorialii. a institu(.iei. Sau
să ducă în curînd la cu.prin miri noi. Teatrul ele Nord' Satu Mare
derea întreg teritorilului Jării. Mai mult sait mai. puţin deşi, exact văzîncl lucrurile,
Reţe'aua teatrelor s-a înde inspirat. Avem Teatrul „M. teatrul e de Nord-Vest şi
sit necontenit, cum e şi fi Eminescu" din Botoşani, sună ca un nume de gară.
resc ; nici în clipa ele faţă lesne de în/.eles de ce. Avem $i pe urmă, avem un şir rle
nu e definitivă. Se vor naşte Teatrul Municipal „Ma,ria Fi l<'alre care .se cheamă la fel.
noi teatre, se 1•or dovedi ne lotti"· din Brăila, pentm că Uniform, monoton şi anacro
cesare unele corecturi, polJJte marea actri/ă era ele prin ni<:. Dar nici u11 teatru nu
că două colective se vor co· partea locului. Avem Teatrul po(lrl(1 munele vreunui marc
masa într-unul singur, mai ,,Victor ,fon Popa" din Bîrlad, ari ist ca /1,,fillo, Pascaly, Gri
puternic şi mai bine plasat pentru cii. însemnatul drama gore Manolescu, Aristide De
geografic, nimic nu ne în I urg, regizor, animator de metriad. Paul Gusty, Sieli
dreptăţeşte să credem cii în teatru ern de obîrşie bîrlii. Aln.rnndrescu si al atîtor al
perspectiva permanentei înno dean. Avem la Bacii.u Teatrul /ol'{/. Che.st Îltn�a, de loc ne
iri a vie/ii I C'atrale procesu!. ,,Baoovia" du.pă străvechea de î11sl'mnal<1, nit se poate re
acesta poate fi socotit inch<·· numire a urbei. Avem _şi un zolva printr-o măsură gene,
iat. Definitivă rămîne o ca nou teatru naţional, pentru rnlă, a.mmată ele vreun for.
racteristică pe care o avem cii. la Timişoara, tîniirul co Ea e o problemă a fiecărui
mereu în vedere : teatrele lectiv teatral, înfiinţat în l'eatm. $i ntm existii. regle
noastre sînt dintru început anii noştri, şi-a asumat răs mPntări pe cît de preci.se pe
şi vor fi întotdeauna mstit11- punderile unui teatru de am nt1t de generoase în a,ccesi
ţii de stat, iniţiate de stat, plă rezonan/ii. naţională. A1,cm bilitate, se în/elege că 71\IL
susţinute material ele stat. la Piatra Neamţ un teatru sînt de aşteptat clecit iniţia-
S-au nJumiit de la început alcătuit din tineri şi destinat 1 ivele.
teatre de stat pentru a se tinerilor, care se cheamă, fi
sublinia această structură resc, Tcatr,ll'l Tineretului.
nouă, cu caracter revoluţia- Unele teatre îşi definesc prin Virgil Munteanu
36
V. MÎNDRA
Reabilitarea poeziei dramatice

în teatrul nostru contemporan
Prin poezie chamatică nu în\elegem, desigur, dramaturgia de expresie lirică şi ruc1
pur şi simplu - teatrul în versuri. Avem în vedere sfera, în acelaşi ltimp mai largă
�i mai restrînsă, a artei literare de substanţă scenică sau - altfel sp1.1s - a structurilor
literare care e organizează în jm·ul necesităţii teatrale.
Nu sr,unem nimic nou atunci cînd afirmăm că poezia dramatică este în primul rîn"d
poezie. Ea se defineşte - mai in/tîi - ·ca o modalitate de convertire a e�"Jlresiei �ar!i
culare, univoce, în sublimări plUJrivoce şi universale. Emoti-a estetică conservă ş1 rn
poezia dramatică vibra:ţi.a sentimentalită\ii învinse dar capătă înălţime tocmai prin formele
coJ1ccnt1·ate ale procesului de reflectare a lumii.
Cu toate că nu ne propunem aci o teoretizare amplă a conceptului, nu ne pujtem
op1·i de a contura cileva disocieri şi, înainte de orice, de a realiza distincţia dintre
drama de condiţje artistică �i scenariul de o rud , imentară funcţionalitate spectacologică.
Punctul de plecare al erorii care a ridicat în dramă !tehnica aşazisului „dinamism teatral"
pe cleasup·ra preocu1)ării pentru valoarea cuvîntului, credem că se află într-o înţelegere
greşită a rolului acordat acţiunii. O interpretare abuzivă a cîtorva r-înduri din ,,Poetica"
lui Aristotel a dus la absolutizarea unui efect variabil şi - prin 'lll'tnare - relativ.
Nucleul fondamental în oreaţia dramatică nu este acţiunea, ci dia.logttl conflictual, nu
cascada peripeţiilor,, ci dinamismul revelaţiei poetice, care rezidă în „symposionul" contra-
p1111ctic al replicilor.
înseanmă că, mergînd pe urmele acestor afirmaţii vom proclama inclifere.nţa operei
poetico-dramatice faţă de exigenţele artei spectacwlare? Nicidecum. Vom sublinia, dimpo
trivă, natura prin excelenţă scenică a poeziei dramatice, dar nu pri:n imixtiunea elemen
telor străine literaturii ci 'tocmai prin caracterul teatral al compozit-iei acestui gen de poezie.
După cum se ştie, poezia este o artă a cuvintului dai nicidecum o sclavă a
vorbelor. Forţa ei uimitoare- stă în edificiul de sensuri şi ugestii care se ridică pe
temelia limbajului curent al oamenilor, dar - în acelaşi timp - dincolo ele acesta.
Teoreticienii „poeziei pure" cereau o restrîngere a scriiiurii poemaJtice la mijloacele de
expresie intuitive, crezînd, cu naivitate, că astfel depăşesc barierele expoziţiei logice.
Noi ştim î.n�ă că poezia a plecat întolCleauna de la tentativa ra/ională de forţare a
hm·ierci incfnbilului, construind •- cu inteligenţă - ram.pe de lansare ,pentru cunoaşteirea
acelor semnificaţii pe care umanitatea ntJ le-a putut reformula în graiul vieţii coticliene.
Poezia se arată, astfel. a I-i o art:'\ a ctnintului care utilize.-1ză multiple claviatwri ale
conftientul11i, dintre care unele - însă - nu se află în plină lumină. Poezia dramatică
P.Ste una dintre principnJele forme de crganizaa·e a "di cur!'lului poetic ca drum specific
al cnnoa�terii. Ea pleac,1 mereu de la mişcarea clia.logului avid de ad-evărnri.
Este ude.vărat că rlnc,1 s-ar fi limita/t la clialcc1·ica dialogurilor ;platoniene, drama � fi
răma� _rnptiv,1 în fera filozofiei, nu s-ar fi afi,rmat ca formă poetică. Dar dialogul
,lramat,c capăl.,1 vnlenţele mimesisului artistic pri11 im.agislica vizuală pe care o dezvoltă
rlc-a lnugul spiralei replicilor, cnvintele construind 1rn numai fraze discursive ci, mai
c-'1. Sf:'amă,_ valori sugestive capabile să amplifice mngic semnificaţiile din cuvinte şi
rhn Lre cuv111 Le.
Dinlngnl drmnn,tic nu poate fi, aşadar, confundat cu simpla conversaţie în contra
,lictorin pe n temă rlntă. El angajează o investigare a universului uman pri,n jocu l, secun<l
al cuvînlului :1rtis1ic, g,15ind tocmai în dimensiunea viz11al,1 n schirnb-nlui ele fraze. ,oglinda
revelnlorie A <'rnn\elor.
37
Dar prelungirea in "izualjtalc poate [i prup,•ip 111101· ,·111·i11ll· for111l' all• plll't.iei.
Particularitatea principal,, a vizualită\ii dramalicc �L:1 Jnsii i11 1·d11 z11I i111ngis1icii t.H,aLi ·e.
Sensurile de,,.ajate de dialo"' capătă co11Lur şi udîncirnc pl'in 11w/,ilit"ll'11 i11111gis1i ·ii vizuale,
mai mult, ;ri.n caracterul bei cinetic. Adagi·ul hora\im, ,,UL pict11!I'n pn..-.;is" (,,Poezin C' co.
şi pictura") rlevine deosebit de !tulburător cînd vizează oompozi\ia dranrnticu. l11ţl'll•sul
functiei concentrat-descl'ipLive <1 ;u·Lci se dublează, în acest sens, prin transpuncrn J1!1nn
\e!or vcr;;ului in tablouri care solicită privirea <'ititorului şi ,u1l1111r i11Ll'-o su "cs 1u11'
necesară de imagini picturale care merg. Aşadnl', dacă am refnzaL obligativitatea nc(i,mii
în dramă, Jnteleasă ca un demers encr 0 c,tic compus din pcl'ipe\ii tit1l'prinzătonre (aşa
zisele „lovituri de teatru") nu pulem desprinde iliaJogul conflicLual al poeziei teatrale de
ideea mişcării imaginilor. chiar dacă aceasL{1 mişcare nn dezvoltă o ponJ6Lc <::'lre urcă
spre apogett penlru a fi i11 stare apoi să coboare cui 1·c c/1':;nodâmint, .l'v[iş<•nrcn îut plan
vizual a imaginilor pc care �i le crecaz:i :\-larele Dialog îşi g11scştc .,11erv11l" d�·1u11at ic i 11
amploarea crescîndă a comentării unui fapt revclnitor. Drama se instnleaz1i. astfel, nu
într-o fabulaţie ele efervescenţă extel'io.ru·ă. ci în miezul unri ,lisputc c<1rc pleacă de la
un act ele o esen�ialitate zguduitoare. 1n Oedip-Rl'ge dr Sofn!'I<' nu ac\i1111en, nu a�a-zisa
,.ancheta drtectÎY;1" dă teatralitate poemului. Intriga clin sccn,1 !'sir o simplă 11adă ·111
plasa căreia al'e loc un adevărnt „banchet" filowfic u11de pamboln (·n 11fli,ct11nl:i Jşi m1 1 1Li
plică prin cuvînt scmnifica\iile.
Natura scenică a dram<!i tine tocmai de ascu\imca şi ad111l'i 1 11e11 disputei, de fol'\.a
ciocnirilor dinlăuntrul dialogului. for\tt condi\,ionati\ î.ntr-o bnnă m:isnr:i ele mărimea Yalo
rilor irle:0l0gicc implicale şi multiplicaf·e i'n arhitcetonica -viz11nl-ci11c'Lic:i a controverselor.
ru trebuie să în\elegem că poezia dram::itici'i se rt'ducc Jn rnorlnlitatca dezba,terilor deschise
clin tealrul de idei. Dialogul conflictual nu ;;c bi7 11i,· excl11siY pc conJLrapnnerea unor
argL·mentaţii. incandescente. Pornind de la o întirnplnrc cu onmeni şi re\in.ind ohligativi
laitea „ntimcsi,•'-ului, crea[ia cll'flmal11rgiei de nivel poetic îşi supune nrapărnt datele exte
rioare unui sondaj dialectic de mari adîncimi. Să 11e reamintim <'ă pentru Camil Petrescu
nu devenea dramatică decîL .,confruntarea 'intre zon<'le conştiin\ci ,pure", ia,· intensitatea
Leatralrt era .,în functie de amploarea acesLei sfere şi ele orizonl'Lil <'i în cunoaştere".
Ni se pare [irosc ca. în oonditiile unei literaturi socialist<', să se afirn,c vocaţia
dialectici a poeziei dramatice. Ridicarea p csle ,::ispecLele partiale :de 1·C'alul11i di11colo de
conflictu:tlitatea săracă a clescl'ip\ici melodramatice esle nu mni pu\in naturală 11nui climat
artisLic �i unei epoci în care invesLignrca eo,nflicLuali1Lă\.i i ţinc rlc marc•le el::in cătrr progrc.s
Insistenţa noast,·ă asupra acestor considerente teoretice u1· 111:ir.-şte să <·u11tur<'ze mai
r.xact un fP11omen îmbucurător înregistrat ele clram.alurgi::i 11oastr,i din uLtimii zece ani.
Este vorba despre tc11dinţa ele reabilitare . a teatrului literar. dr cul.Livare a virtuţilor
poetice ale dialogului. de alcătuire a unol' structuri drarna1t11rA"i<'r rnrc l'<',1,in" rc\e, tele
piesei „l,ine făcute" prntru a regăsi scenicitatea interi.oară, incrrnlă "Cnului "' dr:�matic ca
gen al literaturii.
Poate că n1{ întîmplător cît.iva dintre autorii acest,or clrnme \'i 11 cătrr teatru după
ce s-au n[irmat în compoziţia epică sau în elabora\Îa lirică. !:1 1 tonic ră prC'ocuparea
liLcrnră n-a încetat nici un momefll't în dramaturgia noastră de clupă 1!)1,4, accenlunrea
la care ne referim a scos în evidenţă �•aloarca /.ealrală " clialog1.tl11i JJOetic. desconsidcrînd
program�1tic mc·şlcşugul nctinnii încorclatc.
La kcturn pieselor romanci<'rului D. R. :Popescu ni se impun. cir rxl'mplu. n sc:1 111�
de disponil>ilită!i c:1r,wtcri1,tice gcnuluj_ Încă în crenţiilc rpicr ni<' acestui
aulor dialogul c.1pătă o · ci11dat.ă dominare a epicului, cnractcrizl 11d 11u nurn11i
personajele ci şi caclruI :?rnbiant, atmosfc,·izîncl intens spatinl acJi 1111 ii. Pătr11n-
zlncl in ,lran,,,, scriitorul ll'ăsi,şl<' posibilitatea unei conven\ionalitiiti nrlisticc
_
superioare·. Personajele int1 ·:, ş, ies din scenă înlr-n m1şcm·e sac·adatii a int<'l'
vcntiil_or. �lciituind un fel de cor rr.o _ ?il preoc�1pat rn:ii . cu1·111rl . sii rlisi·ute CJespr<• ;iele şi
• _ _
lmpr�111r�r1_ eon,rnn_ia!r dcc,L sa J?arlte 1 pe e�ec�tv la aq,unen d1 11 �cr11ii. 1 11 pil•sa Acr.,ti
fngen li 1şl1 ldnr şi 111 nli·e creaţll ale aceh11aş1 dramA111ru-) •<' ,·rr.::iză o rel:rtir suhtcrnnă
între c!111 �·orl?ir'.lc cl�n_lrc !'ro! 5! elemen t_ ele �m.'.'r întînip'l.1ri-cl1Pi,• nntcrioarr pri,11ri riilicări
a C'Ol'llllCI. 111t1mpla_ r i, dcz :valmlc P_ll!)liculu! rncetu) cu î !1 cet11 I. P;in pr.tr1111d!'ri pir,:i�c
_ e zona LTC' utulu' , _m<'dtat. O al11 [; eh tca_ a m1strrul 111 . cn_11trar r „susp,•u•ului" ,·rimi•
call : _ ':; . � � � �
nahst,c. arunca per1orl1c raze rle 111111,na catTe nn moment orlws ,1111 Jr<'<'ulnl ,wri rl'ml'i
tinPrP /Silvia� sau căt ;<' episn�lul . unei nunti ratate c11n' contnrrazii 11 1•11�1,•r!lutc• raporturi
Intre :tlte tre, personaJe ale p1es<'1 (Ton, Marru. Toana). Di:ilo:,:-1 11 1•str• :ilc·liJJJil diu n•plid
38
care oscilr:1zi:i î11ll'c rna,rclc palcli,an ş, ,r,rnia lucidu. în vrc111c ce personajele divaghează
îndelung şi ac\ioncază bno,;c, 11li111c11Lînd - astfel - un curs al tcat,ralită\ii abrupt şi
- am putea spune - dodccafo11ic. Ahu·a [1111,tastii a 11nor pe1·so•11aje de un crud realism
iuso[cşte nn limbaj literar, în acel.aşi timp direct şi psihologiza11t, urmărind o mişcare H
liniilor exl:f:rioare, o dezvălui1·c prin corltrapunct a m.iczului fierbinte din adîncul s[erei.
Paradoxal, piesele rlc te:.�l�·u ak prozatorului D. H. Popescu frizcaz{1 mereu li.ricul,
-chia1· clacă încearcă adeseol'i să tle tmmc i�np.resia poematică prin Iragmentnrca t·asantă a
J:-cnsibilită\:ii. PiC'sa Pitic1il din grădina de varci este un nsc111c11ea poem sincopat despre
eroism şi despre mo,ute, poale cea mai frurmoasă bucală dramatică din literatura noastră
ino.pirată de ideile comunismului. O rniJiLam:tl1 l'ină,·ii, conrlam11ală la împuşcare, trăieşte
în faţa noaslră intervalul tragic al ultimelor· luni rle clinai111;ea execuţiei. Jn decorul
co11il·as�ant al. unui vechi castel devenit închisoal'e, auLorul ol'gani;,.cază în ju1·ul eroinei
1111 joc de apari\ii şi dispariţii clin scenă ale ·1111Ui gru·p de caractere fixe. Un delator Jaş,
un ucig:1� sadic şi alte cîtcva jpostazieri pe1·sonifica1te ale degradării morale întîlnesc
opoziria wupului autenticit:ătii umane strîns în jurul Marinei. purtătoai·ca unei simbolice
111atP.rnită\i pm·c. De fapt. drama se r(eclanşeoză şi se mentinr prin contactele ir1termitonlc
dintre d,ouă Cl1oruri ele oulori opuse. ln1tcrscctrrrea rilmică a planurilor a,lvcrsc împinge
conflictul in direct.ia unui deznodiimînt d.inointe ştiut. De tlata aceasta, tcl1nica misterului
nu mai joacr, nici un rol. Scenicitatea necesar·ă a textului 'i�i află izvorul .în rni�carea
ncintroruptă a opoziriilo'l'. mni limpede spus în încărcătura conflictuală a 'lUlui dialog cu
I'C5'Urrse -mereu proa;;pete în nuan!arca argumenta\-:iei. Totodată piesa se ridică prin
tensiunea generalizatoare a idcilur la nivelul crea\ici poetice 'cu mijloace de expresie
rareo,·i inc::mclcscente şi ele o seutimentalitalr sobră ca in acest madrrigal amar rostit de
către Pasăre. unul dintre eroii lunateci alî1· de fomilia-ri teatrului lui D. R. Popescu:
., Dwnneala ,,.�1 i cum e noaptea rlr• w11·,1 spre diminea/li. afhli .�i rlicorocrnii_. înt 11necalci si
calclâ, aa o ceafă, ca o nel,otrfrîre cal. clă".
Alt exemplu ni-l proeur:1 piesele poetului i\larin Sorescu. Lăsînd deoparte
unele exe,·ciţii ineg·ale (cum ar fi cel inti1·ulnt Există llffvi) iJ1U putem neglija în nici un
'Ici apclnl regenerator pe care-l adresează crca\ici liternr-teatrnle cele trei compoziţii tragice
nlc scriitorul1ti - Jana, Paraclisenul şi Matca alcătuiesc o trilogie nu numai fiindcă reiau
în diforil'e 1tonalită\i tema considerabilă n cun,oaşt·erii. Pe coordonate rnoderrne ne intoarcem
călrc sensul alcătuirii vechilor trilogii antice. ciici urcăm - ele la 1.11na spre alta - treptele
nceleiaşi sciiri în spirală. îii tclcsul ultimei dezleir ind. în acord uri lsrgi, întrebări Ic> 11 ngh iu
lare din cele clini.îi înf:iţişiiri ale procesului. In11a C' te un dialog desp1'C' selea ,Ic certi
tudini î-ncheiait prin gestul suprem al eroului. care - cpuizîncl toate căutările' - se
întoarce către singurul punct rezistent al 1rniversul11i : enl umaJ1. Iona pllllle capăt rătă
cirilor printre aparen(e găsin,l în omul Iona csen\a realităţii. Paracliserul sfîrşeşte -prin
a da efortului creator scnmifica\-ia elanului. căl're înălţimi piropriu nmamitătii. J'vlotivele
parJic.le din. cele două monodrame se unesc şi se amplifică în Mat.ca. pic.să cr1re mijlo
ceşte ·O 'Lrntnre nuan('ată a 11;1p0Tturilor clint re abstract şi conerei. Mitul C'Sle coborît în
purgatoriul intimplărilor cotidiene. O femeie naşte şi un bătrîn moare i'nconjuraţ.i de
trag-cdia colectivă a marilor i,nundatii. Ciclul neîntrerupt al vietii şi al rnorJii se dispen-
1;cază ncum ele reprezentările strict simbolice. Amestecul· vie\ii reale cu fiorul artelor
generice joacă un rol important în din.1111i7ai•ra vizuală a pa1:aholei filozofice.
. Este de subliniat, şi nu numai b Snrt•sc11. rolul pC' care-l îndeplineşte în dinamica
rl,alogului mişcarea grăbil:'i " 1'1111rlnhil1ri ll'mpornl. Pl'rsonnjele se mişcă prr\in dar alune
carea timpului clevine sensihi Iii, pl'in SC'm nn 1:'iri Ynriate n le 1·rcccrii orelor. zi·lelor. noptilor.
Un factor imp01itnnt al l,ealll'aliz[1rii dialognlui, pc care C'Xemplul dramelor lui
'Sorescu ui-1 reafirmă, este' implic(trca publicului ca 1111 lc>rmcn precalculat al compozitiei.
Oralitatea deschisă imprÎină 1.cxtul11i spus tl · aclori o speel'aculozitate acicl:'i.
Se înţelege că mnltc dintre obsrr,·atiilC'. pe cnrc ni Ir prilejuiesc piesele . crise
1lc Marin Sorescu, nu o vnlom·. e mai lnrg,'i roledr1tln-,ne. ndati'i c11 solutiile originale ale
nulorului, valabilitatea 'Unor cili corn1rrw rlc nfirrnnt'P. a srcnici:tătii îr1 poezia dramatică.
Probele la dosnrul rcsuscitila·ii n10clnli1i'i1ii pocti,cc in dramaturgia oonlemporană 1111
ne lipsesc. La dovC'zile de m.ni sue< pulrm :11l1'iugn muli<' nl1cle. Filarnenlele înfierbin-
1.Me ale dialog-ului devo- , reazi'i upronpc 101111 ccl(•laltc C'le111c>11te ale con1pozitiei în rlmmelC'
h1i Leonida Teoclorc,cu. îndcos•bi 'î11 r1iseolitor11l stutli11 confli<':lunl ni co11fl'llnliil'ilor YCt'
hale dintl'c onmP.ni C'fll'<' se rhcnn1� 1111'.r'. lrlr111ifi1·,im o vnri,rnt/:i fl • .lent·rului dr cameră„
\111 sensul slrinrlbcrginn ni fornr11ll'i) rn unn 1\in diilt- spc>cificc ele intourr!'r<' a tcn1rnli1:1tii
-către zăcămintele rlin adî,11· 1110 dl';,:b11li.''l'iÎ t•IÎl'i.' î11 l'ÎI vn 1lin1,·r lextl'IC' pcnlru l'cn11•n nlC'
lui Alexandn1 ,·er. O i·ezolvurc <le Lol inlercsul a ino,•ării 11i ·e1 bloric o realizează
cu an!LJ•en ideologic, Mihail George cu in colocviul său dramalic dt•SJll'' scn ul existenţei,
intiLulaL lilegie pentru CeLaLca ·uatelui. Dinlre crtia\iile tinerilor se rdt•,·ă po mul dramatic
,1 opta ;:;1, dis ele climi1waJă de Radu Dumitru.
Exempliiică1-ile posibile nu e opre·c ai ·i. Am dori in·â, ol'olind obligu\iile ull'ui
raporl cxhausliv usupru slării poeziei drnmalice actuale, să mui ndăugitm doar la
dÎl'ec�iile 1·clevat mai sus, o tendii1tă mai putin obişuuită şi anume denunţru:ea for
melo1· fals-poetice ale vocabularului. Prelungind in eoni xt contemporau, mai vechea
preocupare a lui Caragiale penLru semnificaţia existenţială a dr.rradării limbajului gasnn
- in ultimul deceniu - remarcabile strucl uri polemico-litera.-· l'arc au in Yed re impli
nirea scenică, adevărate Lragicomedii stirnite de maladiile cu inlului poetic g lit de orice
emnifica\ie. e gindim mai ale la pie ci lui Teodor i\fazilu dialribe anli-Ji,Teşli care
.i, i ating telul p1·in drnunţul liric, pătimaş al vorbelor parazit:rrc. 1n acest punct nodal
uJ1Cle poezia dramatică ·e dezvoltă respingind foi a poetizare a realităţii dar si sacro
sanctele „1 o-i teailral •" ale Lensiunii cenice meşteşugăreşti literatura lratrală îşi . tahl
leşte noi pozitii. ln fond, nimic mai firesc decit acea tă împletire a afirmării valorii
cu vini ului in dramă cu negatia violentă a degradării lexicului prin pierderea contactului
»Proşti Im· de sub claru I de lună" cu aulcnlicitatea suflelca că.
Dmmaturaia românca că urcă din nou spre formele poetice ale exprcsici ca un
rezultat fire c al maturizării sale inlr-un nou stadiu al i toriei culturii. tadiul funda
men11.al 11ou ul civiliza(iei ociali Le car oferă solu1ionări inedite crri11telor genului.
Tealrcle noastJ'C - alcătuindu-şi reprJ'loriul - �inl datoare să fie ;:en ihile la acest
I_enomen regeuerator al literaturii drnmaturgicc, pentnt a demon.trn cii int de vîrsta
arii ti ă a arlr-i contemporane ?
PSEUDOANTINOMII
Ion Pascadi
Obişnuit şi obişnuintă
E răspîndită prejudecata el L1pă care arta Se pune însă in mod firesc îrulrebarea : unde
rep1·ezintă întotdeauna exitmordinaruO, nemai este graniţa între artă şi realitate, pînă unde
văzutul, nemaiînchipuitul, lucl'lurile ieşite din are acces obiş1rnitul in operă şi cum putem
comun, deci ceea ce nu se poate· întîlni în să ne apărăm de pericolul ca banalitatea cea
via\ă decît e:i-.1.rem ele rar. Mai mult chiar, mai crasă să ni se prezinte drept artă ? Oare
se vorbeşte de o „altă lume", cea creată de ceea ce se numeşte în mod obişnuit „Kitsch"
artist, care 11u are nimic comun cu viaţa nu se caracterizează în parte tocrrrai prin
prozaică, simplă, cotidia11ă. Este într-o oare lipsa oricărei grain.i te sau prin înfrumuse
care măsură adevărat, în sensul că anta re, \,area artificială a banalită\ii ? Şi totuşi, se
prezintă o transformare a realului, o disti cunosc curente a,rtistice de mare succes -
lare a faptelor, o construc\ie într-adevăr nouă, fie că e vorba de teatrul absurdului. de colaj
origiuală, clar trebuie spus că ea se naşte în pictură sau de o anumită muzicii pop -
tocmai în Iooul v!Îe\ii, ceea ce face ca care au mizat toemai, pe virtuţile artistice ale
maexismul să considere că şi creaţia spi,ri obişnuitului.
Luală e o parte a practicii, nu numai activi A.t·ta realizată cu ajutorul ordinatorului -
lalea ecouoinică. f,1ră a intra în acee<tşi cailegorie - este în
Obi,şnuitul şi-a avut de altfel .,utotdeauna mare mii ură scmilară cu clecorativismUJl sau
locul ,n opera de artă pentru că nici subli cu simpla construc\ic formală - chiar de
mul snu eroicul ca fapt de' excep\ie nu' pu mane efect - ceea ce îi determină pe unii
tcnn exista în afara contextului cotidian oare, s-o conteste violent sau să-i, reounoască cel
prin fireşcul să1u, putea să le �·ealizeze. Chiar nrnlt aparteuenţa la sfera esteticului, nu la
curente artistice, ca de pilelii roma1J1Lismul, cea a artisticului. Cum în acest caz intervin€,
cnraclcrizat prin fuga după neobişn11iL, eroic. combinarea 1·epetală a aceloraşi elemente,
exotic nu s-au putut lipsi ele o raportare - după unii ne aflăm tolt în domenjul obişnui
măcar implicită - la cadrul natri.,ral al vie tu lui deşi realizările ei par să iasă din co
Iii, pentru ca apoi, la sfirşituii secolului XIX mun. În fapt, cred că o asemenea pă1·ere se
şi mai ales în secolul XJC, să apară furia naşte din prej,udecala după care arta - prin
prozaicului, ostentaţia locurilor comune, cău unicitatea ei - ar fi ele o originalitate totală,
tarea cu orice preţ a banalităţii. Această ten ceea · ce este imposiliil întrucît întreaga acti
dintă nu a fost lipsită de succese reale,. pen, vitate umană se bazează pe simillitudin:i, aso
ln, că chiar exacerbarea obişnuitului poate ciaţii. recombinări de elemenlte, clisconiinuita
f, expresivă din punct de vedere artistic şi tea fiind ea însăşi complementară cu conti
mai ales poate read'l.1ce arta în mijlocul vieţii nuitatea. Obişnuitul are deci drept de celă
reale, ele oare mai ales cla icismul şi ba!'ocul t.enie în art/i, cu condi\i,a de a nu se con
o îndepăntaseră oarecum. fu,1da c11 banalul şi de a nu reprezenta o
Tendinţele deinitiza�oare, dezeroizante în simplă copie a vieţii, J.ip ită de orice transfi
teaL1·u îşi au originea Lot aici pentru că, rc g11rm·e creatoare. ,,Cinc-veriteul" are virtu\i
c'.1nosdnd rlistnnţa axiollogică <linL1·e mtă şi 11rl 1sl 1cc alunei cîncl decupaj,ul imagirnilor
v1a[i:i, cea clintii nu trebuie pus,, pe ,m pic· luate ca a1001·e transmite o emniJicaţic, su
destnl inta,1gibil sau imbr,ic:'ll:'i înlr'o mantie gerează o atmosferă, devine reprezentativ
ttranie şi rece care s-o facă de ncrnc1mosc11t. penll'U o anumită realitate exprjmîncl-o. Vor-
41
uind despre teatru. .mulţi uu crezul c;i ci l'icsc•le eu s11bil'cte luate clin relaţiile
poale expune spectacular doar situaţii exccp· 1111nurn l'elr 111m si,nplc nu sini, astfel,
_
\iunule, ieşite clin comun, iar viaţa obişnuită 111 ,nod fatal s1>rt1lc · a nu putea fi
părea lipsiui de virtu\i expresive. Dacă cxa· ,\.11Lă J11 sensul inalt al cuvintului. O piesă
minăm mai atent, î11să, capocl,op.eTele drama c11rn este cea a Liei Crişan .lntre noi cloi
turgiei, vom vedea că uneori subiecte apa· n-a fost declt tăcere - vorbeşte, de pilcl;i,
rcnt ultrabanale pot fi ele o expresivitate despre lucruri ap,arent dintre cele mai pro·
maximă iar exempilul lui Caragiale san al zaice : disciplina, atitudinea fa1.:1 de colectiv,
lui Eugen Ionesou este relevant. productivilatca mnncii. După 11nii. &uccesul
La cel clin urmă apare. de altfel, o relatic rlc public al piesei s-ar datora indeosebi fop•
nună. cca ciintre obişnui I şi obişnuin1ă, sub 1·11l11i cii spectalor11l se rect"noaşte, îşi reg:1·
slan1a absurdului ionesoia11 fiind tocmai JH'O· seşle - urcate pc scc1111 - obişnuinţele şi
lifernrca şabloanelor. a monotoniilor si sic· tabieturile zilnice. Cred c:1 am simpli
rcotipurilor verbale sau de comport�mcrnt. fica enorm lucru1·ilc dacă ne-am limita
Iată că - într-o viziune detaşat critică - la aceasta, f;iră sil ,·edem poezia muncii. far
banalitatea obbşnuin1elor poate fi extrem de mecul relnţiilor ·intcrumnnC', mcoan,smul i11-
sugestivii pentllu o anumit.;1 fotetă a exislm1· tcl'II al n•aŞLl'1·ii entuzias11111lui şi visurilor ex
iei umane şi excesul sLereo�ipiei poate căp[vLn prin,atc într-o manieră rrprezcntali vă penlt.ru
o expresie artistică inedită. Dacă asemenea socicl,atc� noastră. Nu este' vorba de o capo·
constru,cţjj paradoxale sînt posibile şi valide rloperi:i ci de o pics:1 obi., nuită, despre 111-
artisticeşte, consider fără temei prejudecata cmri obişnuite, dur ar fi utopic să ne încl,i
după care există subiecte dramatice si ne· puim c;1 in jurul nostn11 se întîlne,sl' numai
capodopere' şi cii nu ne hrănim riC'cît cu rea
clrnmatice prin definciţ.ie. Din subiectu i ap'a·
lizări peJ"f'cctc. În acelaşi sens. ar ri greşii. s;'i
rent banatl „un băialt iubea o fată" se pol c:rcdcn1 că aria, ln µ-�nerc. lşi alege doar sn
naşte capodopere sau dimpotrivă banalirăti bieclC' cxccpţionnk, iC'şitr din comun. Obişn11i
ce trăiesc :in afara artei, în fonctie de talcn· t11l şi obişn11i11\elr rcprc•zi11t[1 1111 material ar
'tul celui care ţi-o transpune în plnn estetic. tistic de prima 1nintt.
Contrapun�t
Horia Deleanu
Iluzia perfectiunii
Despre autorul dramatic, Louis J ou ve/ cre tă/ii umane, el treuuie s<i i11cerce, pc cît cu
dea că este „un magician incompler·, de p1ttin1ă, s-o concentreze fără s-o de11atureze
oarece „scrie o incantaţie pe cr,.re n-o poale atunci cî11cl rnmpune personajul scenic. Ca
11ro111.w/a c:l înst1.�i". Magia se las<i insă com f//are. el are clalaria ele a alterna conti.nuu,
pletalâ, împli11it1i ele a,ctor,. care rosteşte în 11rmilrind itincrariul logic şi .rnnsibil al ro
scenă i11cr,.ntaţia, desr,.,îrşincl ast.fel ritualul lului, ecl,iliurul .stabil cu cel instauil, cleter0
�,ublim al I ea.tntlui. rninlnd în cele din u.rmă, peni ni u�ul. s11ec
Dar pe drumul care duce la aceastâ cpm tatornlui, stabilitatea fermei a înţelegerii per
plelare a magiei se inlîlnesc nenumciralc· di sonaj,tlui. ln acest scop, pare foarte firească
ficultăţi, pe care numai interpretul în�estrat necesitatea ele a elimina simpla personificare,
cu mult har le pocile înfru.nta. elt-'rnentara transcriere scenică a unui erou,
.4el0ntl este dalor sci {acri, Ia . luminile pre{erînclu-i o interpretare mtan/al.<i menită
rampei, vizibil iii-vizibilul. ln acest spirit, s<i deter,nine aclevârata, semnificativa per
cuvlntul scriitorului trebuie sci elobîndeascâ sonalital.e a protagonistului.
relief, trebuie sci-şi limpe�eascci şi sci-şi spo /)/ncl însci r, jusli{icalâ precădere interpre
rească dimcnsiunilr de sens. a�11nci cîncl este tării subtile şi aviza,le {a/â ele o destul ele
proieclat ,:n spa/.iu. i\lf.i.�cn;·en care i'nso/eştr· nulimentară şi nemtan(,atâ personificare, ac
c11,vîn111,/. s11ulinii. .nclu-i seninificaţia sau spo torul foloseşte la ma:vi.m1tm şi resursele in
rindu-i-u cu, 11tu111/.e noi, contribuie şi ea teligentei sale şi incanclescen/a emotiei sale.
la descifrnrea„ la ampla clari{icare a invizi
. Zâhovind puţin asupra emoJ;iei interpre-
uilului, a multiplelor su.blexte cuprinse în
1:ului, ne dăm seama cii. ea devine impor
7,artitura , lilerar-clrama . licâ. tr111.1â. esenţialâ, nlumai atunci cînel se trans
1n acest proces atît ele compli.cat al 1<il
formâ în f!.1:pre.sie, în expresivitate artistică.
măcirii în limbaj scenic a piesei, o primejdie
1Wetamorfo::,a strict necesarâ a emo/iei în
.rle moarte o constituie con{ortul deprinde expresie nu se obţine î11sâ foarle lesne. Unii
rilor, ispita s/ereat,ipurilor. Nlunw,i că nici actori sl11t înzestraţi cu o sensibilit.ate pe
eventuala reciprocă ntt este întolcleatww ,,a r·a.re n-o pol e.-i;prima, datorită unui lung
/abilă. Adicci, nu o dată, în dorinţa legitimâ
lanţ ele inhibitii, neeliminate. în mod inad
rle a ,,,,ita banalul, istovitoarea repetare a misiuil. pe parcursul detectârii -�i educării
lucrw.rilor conwnc. se face loc artificia,/11l11i,
talentului lor. Alţii ,w ajung la indispen.sa
f'Xceselor „tealralttlui". J\şa, de pildei, se în bila comunicare sensibilii cu publicul, deoa
cearrri. la luminile rc,.mpci idolatrizîncltt-s<' rece minora lor for/ci d„ r:r:pr1•sie 111.1 esle
modernul, confec/iona.rea unor .situaţii ele direcl propor/io,wlâ cu for/a rlestul de in
poezie nepoeticâ, de emo/ic nesen/imrntolâ.
tensâ a emoţiilor lor.
de comple:i;i,tate contorsionată a simplit-ăţii.
ele 11bsenţri a semnificat.iei îndemnînd la sem Talentul autentic îşi poate îngâelui să în
nificaţii bi�are şi altele. f nuue di„ersele primejdii, ambitionînd şi
F'cir<i îndoial<i câ 10111l rr,mîne cu p(utin/.ă . i�uutind sâ le şi depâşeascâ. Pentru aceasla,
atîta ,,reme cit mri.snra autentică a artei nu {Nindu-se de su{icienţ,a ucigătoare, el trebuie
<·s�e înc<1lcwt:â. Tocmai ele aceea, înlocuirea sâ aj,.1n . gă la conştiinţa sigurei, matură a cli
clişeelor &anale cu clişeele artificale .rnu in ficultă. /,ii ines,itabile. a efortului strict necesar.
s•ers, nu, conduce. la 11n pol sait al/:ul, decît Ta.r r·onştiinţa permanentei clificultăţilor şi
Ir! sigura cle::.echiliurarc a proporţiilor .rnn eforturilor obligă la ideea câ im actor. aricit
_
··"-lnle ale artei sr·cnice, la anttlarea garantatri. de înzestrat ar fi. 1m este 11icioelat<i defini/iv
rt poe::.iei t:eal rulni. Poate cii, jurlecînrl ast farmat.
fel nucr11.rilc, multi oameni do toatru n-ar Sarah Bernlwrdt scria cil un nctor ,.este
mai încerca fâră folos sâ inlocuiascci 1111 loc 101dm11na perfec/ ibil. cliinr atunci cîncl pare
romun cu un lncru comttn aparent 11011. ci "'' este pe, fcel''.
. s-ar strciclui mai elegrabâ sr, mobile�e locul
apa:ent comttn cu !{eni1L artistic, cu irepe lhu::.ia per{er·/iunii rămine apanajnl neîn
,tabilele valori ale talentu.lu.i actoricesc. doios al lini.�tr·i pe care o coiiferă cea mai
nterpretul mai are ele depăşit şi alte gre11- solidă. cea mai desrfo,',-.�it încliegatii. meclio
•�
<taţ1. Ţinîn.el seamă de flu.iclita/cc, personali- crita/e.
43
Documentar
Un dramaturg dat u1tar11

. .."'-'
Nicolae Scurtescu
Numele lui Nicolae Scurtescu nu se mai , ă\ă.mintul istoriei patriei. Dascăl conştiincios,.
pomeneşte ; autor mai mănLlllt din pleiada Scurtescu plcdeuzrt pcnJtru int1,oducerea me
post-paşoptistă, el merită totuşi o clipă todelor didactice noi şi compune pe de altă
de aten�ie, de n-ar fi dedt sîrguinţa depusă parte şi un Manual de istoria românilor.
de el pentru a contribui la lărgirea şi dez Prieteno din fire, se simţea bine mai ales
voltarea dramaturgiei noastre moderne. în compania tinerilo1·, şi in jurul lui so
Predilecţia pentru acest gen dificil şi, în formă una di11 cele mai 01·iginale societăţi -
deosebi, pentru variaruta, aparţinînd întru „fără titlu şi ou statute nescrise" - avînd
totul uuei sfere de ânaltă cultură literară drnpt scop „dezvoltarea prin noi inşine a
- cum este tragedia - poate surprinde cunoştinţelor noastre literare" 2).
dacă ţinem seamă ·că Scurtescu a luat tîrziu Destinul său se încheie printr-o moarte
contact cu viaţa şi cercurile intelectuale. Din prematură, î 11 1879, aşa încît a lăsat lite
amintirile celor care l-au ctmoscult 1), aflăm raturii noastre pu\inc lucrări finite, unele
că, fiu de ţăran, născut în 1844 la Valea i111teresante în perspectivă istorico-literară, şi
Largă (sat din districtul Dlmboviţa), Scur o searnă de proiecte.
tescu abia ştia să scrie şi să citească la In poezie se afirmă întîi prin versuri de
16 ani, cînd arhiepiscopul Calistirat Sevastis, factură poporală (publicate sub pseu!<l.onimul
impresionat de isteţimea băiatului, l-a adus Niţă Vintilă Stroe), ahordînd apoi genuri va
în Capitală cu gînclul ele a face clin el un riate : poezie lirică, poem, Jahulă, satirii,
slujitor al bisericii. După ce însă, cu o re spre a intona mai tîrziu, în cor cu întregul
marcabilă ambiţie, îşi dă examenele de clase contingent post-paşoptist, cantilena tipică a
primare şi intră, în 1862, la Liceul Sf. Sava, dezamăgirii singurătăţii şi scepticismului, în
Scur,tescu îşi dovedeşte înclinaţia deosebită versuri de turnură filozofică, e drept facilă,
pe.ntru literatură şi istorie. J ncă clin şcoaL'l naivă, care amintesc însă oarecum ele timbrul
scrie poezii. ln 1868 ia parte la întrunirile eminescian, ba chiar ni-l cv,ocă uneori 11c
cercului literar „Orientul", iar Grandea pu mijlocit:
blică în „Albina Pindlllui" cîteva din primele .,Religia ? - Unealtă de speculi şi-amăgire ;
sale incercări poetice. Animat de idealuri Şi legea ? - Un drum sigur mai lesne-a
patriotice şi democratice, Scurtesou Iace parte, oprirna ;
în 1869, din societaltea „<Românismul", fon Amon1l ? - Vorbi:\ vnnă mai mult spre chi
dată de B. P. Hasdell. ln anul următor. cînd nui:r e ;.
1ş1 încheie studiile secundare, ocupă, în Şi fericirea ? - Germen mat mult ele-a sus
urma unui concurs, un post de învăţător la pina".
Bncure,ti Iulia I-lasdell, îşi obţine cer Dar marea-i pasiune a rămas dramauurgia,
tificat'lll de ab
' olvire a cursului pri.nrnr, avîn în domeniul căreia ;ne-a lăsat cele mai nu
du-1 pe el ca examinator - şi începe tot meroase şi mai int·eresantc dintre realizările
odată o perioadă ele activitnte scriitoriceasciî sale. A scris îndeosebi ,piese istorice : Rheo
şi publiciS1tică intensă. Numeroasele sale ar Sil1,ia (publi cată în „Tranzaqi.uni literm·e",
ticole, publicate în „Columnn h1i Trninn" _
1872-1873 ş1 npoi, în 1873, în volum), De.�
,.Viitorul", ,,Foaia socicti,tii Renascerea": pot Vodii (în ,.Hevistn <'Ontimporană" 1875
,,Românul", vădesc constanta prefcrin[<'lm· şi, în volum, 1877), $,te/an Rareş (postum
sale : ele tratează despre teatru şi arta dr:1- în „ Familia", XIX, 1-885, nr. t,2-50) Rf un
maticfi. iar în domeniul istoriei, despre în- manuscris de tinerete, Bru.tiis clin 1.866.' Alte
pI'oiecte Re <"nnosc clin Il'(\gmcntele gi'tSite :
1) A. C. $or : N. Scurtescu, în „Fnmilia", 11n net rl _, 11 Pirv11, bmml Craios,ei şi t,8· de
XX. 1884. Nr. .I, p. 5-7 şi Nr. 2. p. 19-20; versnri ,1111 Moartea lui Cezar. Scurtescn al'
N. Tincu : Nicolae Scurtesc,i, 1'11 ,.Hevista fi scris şi un Llip11şneanu, reprezentnt ch'i'ar,
Nou,i", V. 1893, Nr. 11-12. p. 402 şi urm., pn,·e-se, el c Pasca I y în 1872, dnr textu·] s-n
·şi fnliu T. Roşca : Scriitori şi art.işti, Buc.,
1890. p. 3 şi urm. 2 ) A. C. Şor, np. cit. ; loc. cit., p. 6.
44
pierdut. .Pic e de alt gen sînt Mireasa la toare include o aluzie la Dacia, leagănul ·
1rt0rmint, apăru-tă 1,t „Foiţa societăţii Româ poporului român.
nismul" şi Dan şi Ancuţa., î.n ,;Columna lui Cu Despot-Vodă - un subiect care a atras
Traian". Cele mai notabile rămîn în.să Rhea mu1te condeie în dramaturgia noastră, nu
Silvia şi Despot Voclă. numai pe Alecsandri şi Bolintineanu
Cea clintii, inspirată ele legenda lui Ro Scurtescu realizează o evocare istorică, e
mulus şi Remus, pare a fi prima încercare drept, fără mare strălucire, cuminte, dar
de tragedie, în istoria dramaturgiei 1•omâneşt�, inovatoare în cîteva pu nete. Piesa pe
pe teme istorice. Pe d� ul astfel descl�1s care Iorga o aprecia în mod deosebit 3) -
vor mcrae apoi I. N. Şo1mescu - Constantin ilustrează, printr-un conflict între Despot şi
Basarab" Brîncoveanu (1877) şi Diurpanett „ţară", asemănător cu acela din drama lui
(1879), G. Bengescu-Dabija Pygmal_i�n, Alecsandri (pe care o prefigurează), dar mai
regele Feniciei şi A.milcar Barca, generaltsim strîns şi mai urultar realizat, ideea domni
al Cartaginei (1894), Iuliu I. Roşca - Lă torului străin ele ţ:ar.1, 1n contextul literar în
puşneanu, clomnul Moldo�>ei (1884) şi alţi care apare, piesa e merituoasă, fiind lipsită
autori de tragedii. Este o r, ezonanţă produsă de stridenţele şi stingăciile curente în dra
în contextul românesc de reacţia antiroman maturgia cu subiect istoric a epocii. Pe cînd
tică din a doua jumătate a secolului al mai toate pensouajele clrrumelor istorice din
XIX-lea francez, de nooclas�cismul ce se secolul !trecut sînt simple ipostazieri ale unor
afirmă prin teatrul lui Ponsard şi reprezenta noţiuni politi.ce sau fantoşe fără individuali
ţiile marii tragediene Rachel. Scurtescu măr tate, eroii lui Scurtescu atestă încercarea au
turisea în 1n•efa!,a piesei sale că a v;rUlt să torului de a opera o anumită diversificare
compună o tragedie clupă modelul lui Racine. şi umanizare a lor. Despot însuşi e ferit
Desigur. uncie trăsături ale piesei aparţin de schematizare excesivă ; chiar dacă per
într-adevăr tragediei· raciniene : inspiraţia e sonalitatea lui illU e atît de marcată cum
găsită în istoria antică, personaj•ul principal ar fi ceru,t modelul istoric, el e mai omenos,
e configurat după pilda eroinelor pasionale nu o pură chintesentă a tiraniei. Moţoc,
ale lui Racine, conflictul însuşi se iscă prin „vulpea bătrină", e abilul intrigant. i.ar
lupta dintre două pasiuni - iubirea maternă Tomşa. viteazul cinstit şi patriot, în schimb
pentru gemenii Romulus şi Remus şi cea spătarul Dumitru, unicul boier din tabăra
filială fa tă ele Numi1JOre, oe se ciocnesc în cLomnulrui,• nu mai e, oa în alte ;piese ase
sufletul Rhcei-Silvia cu ura -penJtru tiranul mănătoare, unealta fără scrupule a tiranu
Amuliu. Dar modul de a înscena această lui ; el capătă trăsături diferenţiate prin lu
t.lilemă trag.ică se depărtează de modelul raci ciditatea sa şi acţionează deliberat, păstrîn
nian. Insăşi tragedia lui Ponsarcl, care preia d�-i �red0tă lui Despot, după ce a cumpă,
anumite elemente ale dramei romantice, mt situaţia reală. Reprezentanţii poporului
respingînd doar· excesele ei, reprezintă un - Şoplrlă, Virgulă, Vrancea, au şi ei oa,re
neoclasicism nici decum conform legilor se eare culoare : oameni simpli, cumsecade buni
vere din vremea lui Boileau. Mai patrioti, glw11eti sau sfătoşi, după vîrs�ă.
mult încă, îşi face loc în Rhea--Silvia Mai e de amintit Ştefan Rares dramă is
ca şi în toate încercările de tra torică în patru acte, (inferioară'' /totuşi dra
gedii care-i vor unm.a - mijloacele carac mei lui Bolintineanu cu acelaşi subiect :
teristice ale dramei romantice. Travesti-ul, Ştefan Vodă cel Berbant) inspirată după
iden1titatea a cunsă şi seria de încurcături ce Le roi s'amuse. Scurte-seu izbuteşte doar o
derivă din aceasta, secretul naşterii, trecutul corectă evoc �re istoric�. unele pledoaria împo-
_ . _
sm;nbru care pretinde răzbunave - aceste triva t1rame1 se îmbină cu încercarea de a
modalităţi tipic l'Omantice ele a crea tensiune da q)icsei o coloratură filozofică ; într-un mo
şi atmosferă, le găsim acumulate aici. Dacă nolog se l să frîu lil er naivei medÎltaţii asu
'.1 . ;>
Silvia este un caracter tragic Îll sensul c1R pra soartei omuhm. iar Ştefan Vodă e redat
s1c1st, Amuliu e mai degrabă un personaj ca un pel."S()naj lucid şi cin.ic. Fără suficientă
romanltic : cele două pasiuni la fel de exch, rnclemî,iare, autorul dovedeşte totuşi. aici, o
sive care-l stăpînesc, voinţa ele dominaţie bună cunoaştere a tehnicii dramatice lucru
I iranică şi dragostea oarbă. pentru Silvia. ce>n nicidecum neglijabil î.n conte:irtul dram;tur,.,iei
stituie mai mult o scizitme. internă decît UJl istorice din epocă. · "
conflict. Pe de altă parre, piesa vădeşte şi G. Călinescu îi recunoaşte lui N. Scurtescu
tendint.a moralizator-ideologică, tipică tealtru ..pi\'t-rundere psihologică" şi (îtl Rhea-Silvia)
lui românesc cu ubiect istoric clin secolul nn dialog .,nervos, fără vorbăria şi climinu
XIX. Orientarea democratică şi patriotică se tivele lui Alecsandri" 4). Merită să îndepăr
exprimă clnr :prin Numitore : por.sonajul e li'im colbul uitării aşternut pe locul modest
întrnchiparea unei not.inni, el c stăpînitorul ce-l ocupă în istoria dramaturgiei noastre.
hun, opus tir:i.nuhu. A.rnuliu. Replicile şi
scenele iau adesea turnura unor propovu Claudiu Christesc�
cluiri pe teme social-polittice. iar finalul ilus
trează, ele asemenea, în chip demonstrativ
tendinţa democratici:'t - tiranul e frînt. iar 3) Istori,a literaturii româneşti contempo
Romulus, .învingător, îi. fa.ce rechizit•orinl de rane, voi. I. p. 25.
1·igoare, şi cea patriotică - o apologie a 4) Istoria litera I urii române, Bucureşt.i,
Romei şi a viitoarelor ei cuceriri civiliza- 1941, p. 340.
45
n o t e
• A muril la o virslă de • Tonul dat de teatrele ele
invidiat ,,igurosiil_ isiuric bu Co111,•die şi il.lic în organi.m
covinean Theodor Bălan, re rea ele ,•.vpo:.iţii în foaiere
tras de mai mul/.i ani la se· ampli/ică. Atmosfera este
G11m Jfumorului. Se încon ticli a sălii de spectacol se
jurase de relicvele adunate l'xtincll' astfel în locurile re
într-o viaţă sacri/icatâ şti :.eruata fumatului şi impre
intei. Casa, un adevărnt mu siilor ,./ierbinţi", obligîncl ·Za
:.eu, c/epo�ila documente atenţie. Ce pri1,im? Nu este
inestimabile referitoare şi Za rostul acestor rîncluri Sir
teatrnZ românesc, mai ales spwiâ, ci numai să consem
)a turneele primelor genern ne:.f'. ,5i să sugereze. Vedem.
ţii profesioniste ele actori din aceste e�-po�il ii transfigurîncl
Principale. Prinlr-o fericită plastic episoade ale destin11.
întîmplare, am râs{oit - sînt lui Tltaliei. Portretele oame-
ciţiva ani copia dactilo 11ilor de teatru, machetele
graf iată a unei „Istorii a. unor montări ele renume,
teatrului în Bucovina" .�i · din schiţe ele costum şi decor cn
parcurgerea fugarâ am reţi intenţia tainică sau mărturi
nut că volumul cuprinde sitâ ele re,•o�uţionare în ma
• Televiziunea noastrâ, atît terie... Un avangardism în
material inedit despre tur ele inspirată cu unele meda
neele Tarcliny-Vlădicesct, în sensul major şi fertil care a
lioane actoriceşti, n-a fost
Moldova nordică. Deci, im traversat întreaga istorie a
încjirajată încleaiwis de cri
piicit, contribuţii la biogra genului. Nu vedem rostul
tica dramatică. N-am citit
fia eminesciană! Nu ne în lalgerelor de ara.mă, tapise
un rîncl ci, propuneri, cu
doim că a.cest manuscris riilor cu dracii desenului rîn
nume ce ar trebui grabnic
aflat în mîini pioase va fi jind apocaliptic, humanoizilo,·
inregis,tmte şi filmate. ,5i
încreclin/.at tiparului pentru a din fier forjat bine sudat;Î:
doar iubim atîţi actori în
încununa opera regrelatului şi greu suportaţi de duşu
cronicile noastre!... Mai sînt
istoric. mea... O spunem fiindcă
încâ urmărit de sonorilă/ ilc
ne-am ciocnit pe ici pe colo
unei stinse şcoli dramatice
(nu spunem unele !) _de ele_
din limclele lwmletiene mstite
de octogenarul V. Valenli
neanu. ,5i inspirata. soluţie
regizora.lâ dă.inuie meta/orie
lonut Niculescu
- în plină cavalcadă recula
t.ivă memoria oboseşte. bâlrî
nul scrutează noaptea d,u vul
turească tărie, t;recînd ei du
rerea prinţului clane�. Cu
tremurâtor cîntec de Zebădâ ...
Nu. uitaţi pe cei doi stîlpi
de boltâ a.i teatrului româ
nesc modern - George Cal
boreanu şi Marioara Voicu
lescu. Filma/i-i nu numai
acasă, ci şi prin �ucureştii
tinereţii lor pentru înmfle
ţirea simbolicii a unei epoci
ele aur din trecutul scenei
româneşti.
46
Puncte de suspensie ...
Jago În muncă de rea/Jilitare

Cunosc11tul „Festi11a/ du de ,,oin/.a autorului (preoum Lă/.i, întrucit mecanismul in-
Marais" organi;:;at an de an, şi - mai a.Ies - de aceea 1•ersării e la înclemîna tutu
vara, cu succes, în ,capitala ,1 personajelor înseşi) : pre ror) regia ,.experimentală" ne.
Franţei şi gă;:;duind lrupe supun totuşi, că, în cel puţin poate oferi, ele pildă, un
dintr<' cefe, mai bune şi de noLiă ca;:;u.ri clin ;:;ece, criticii Prom.eteu negativ, adică tipu[
prel11tindeni. va prilejui cu la ca.re ne referim. vor primi încăpâ/inatnlui care, din va
rî11d publicului conlaclul cu spcctacolul cu plăcere. Nu nilate bolnavâ, ref uză să-şi
1111 Othello inedit, nu numai �ti,n.
. de n.se1neni, cu,n -vor facâ. autocritica solicit:ată.
prin montare sau moclalit.ă/i mac/iona la premieră criticii iscâlinclu-şi condamnarea la
actoriceşti (am cunoscut atl/ i vbişnu.iţi CLL gîndul că, de tortură (puţin masochism?) :
alţi 0th ello galbeni şi-atîtea parte de a fi un vi;:;ionw· Ltn Harpagon, simbol al urii
Deulemon,, pe bicicletâ încît, disperat. Iago este, dimpo î.mpotriw1 risipei şi al pasiu
la. acest capitol, i11011a/ia e trivă şi încă ele c!le11a !Jute nii penlru economie (poate
grC'11 dobinrlibilă) ci printr-o de ani, un intrigant notoriu. afiş CEC?) un Hamlet care,
int<'rpretare regi::,orală ieşitâ lichea şi trâclător gen cuţitu.I superstiţios,
. se ia clupâ fan
din comun. pe la spate : presupun că tome. îşi jigneşte grav mama,
Tntr-adevăr. st.rădu.inclu-se amintiţii critici ţ1or primi ia minţile logodnicei sale,
sâ evite înţelegerea veche a nionta.rea cu rezerve, mai şi. pivă la. urmei, provoacfi
textului shakespearean şi sif ,1ca.clemic sm1 mai. a.păsat •r,,ărsarc de sînge ; un Ca
,·itf'ască I ra.gedia cu ochi <',i;primale. Nu ştim. încleo /avenc,u, dornic (nimic mai
noi, clireclontl ele scenă. .sebi, cum vor reac(:iona spec firesc) de afirmare a perso
cil. Steplwn Meldegg, clu.pă iatorii : presupun însii câ nalităţii sale - poseclîncl un
,·e constai-ă că pînă la ora unii. neincre;:;ători în memo spirit mobil (11ezi paralela cu
de faţă piesa releva. .,două rie, se vor repezi, odată în Prometeu) şi stăpînind lcr
c:oncep/.ii: acPea a lui Othello rorşi a.cas<1, să reciteascci perfecţie şi iinţa ele a SC'
r:are crede în puritat·e. iu ,.O,Lhello". Dincolo insâ şi in ar/apta, fărâ întîr;:;iere, muta
bire, fmmos şi a.ceea a lui diferent de modul cu.m va. tiilor radicale a.le . ,,ie. /ii so
Tago care-i încredinţat că fi primită montarea shake- ciale.
totul este corup/ie" mărturi -sp<'areariă, este limpede c-a Bineînţele.s. metoda clisc,t
se.�te că el vede lucrurile vm�i de-a fa.ce cu. o moclali tatâ mai sus va declanşa re
mai altfel, consiclerîndu-l ta.te de regie cu totul ne vizuiri substanţiale în mate
adică pe Iago, în ciuda lip a.ştept.a.tă care (inspirntâ
surilor· nr.eMîâa, drept „un rie de distribuţie. regi::;orii
rle altminteri - trebuie să
,,i;:;ionar clisp(lrat". recunoâştem -· din anumit<' desemnînd actori pe măsura
E, fără îndoială, o ,,iziune aspecte al<, realităţii) se înţelesului nou al roh,;ilor.
demnă de atenţie. Nu şi im întemeiază pc inversarea 1,a Tn felul ac<'sla. teatrul Giu
(nştPpt.â•n r·,·onicile) cum 1 n 1 Tarilor, del:ermin<1 transforma lc.�ti 1m monta lTamll'L cu
fi primit spect.acolul de c11t1·c rea eroului negativ în po;:;iti11 Mihăilesc11-Briiila în rnlul ti-
criticii partizani ai ideii po (.�i 1•ice1•er.rn) şi pont" da 1 u.lar, iar pc , asilica Ta�la
trivit cc'irein directorilor (de 11n.,1ere la spectacole insolit<'. man o �·om nclmirtt i11 „:IIn,
srcnâ) li se cuvine în vre Tn_snşinrlu-şi pe rle-a-ntregul
m,:a. noastră dreptul rle n co . 11il'tnrla şi aplicîn.rl-o <'�;act tera" ucÎ"aşă a f.ui Bahm·...
mnnda. clu.pii dorin/i. desti (op<'rn(Îrmc renlr::;abilc1. rlupii
nul eroilor fâră a Jine seama opinia nonstrâ, fără di/icul- Al. Mirodan
/MUZICA
I
V. CRISTIAN
•• „Frumoasa din pădurea adormita

H
la Opera Română
• Recital Martha Kessler

L1 strădania de a-şi extinde repertoriul, Castelul scufundat în somn şi trezirea prtÎ.n
·Opera Română a pus î11 scenă, pentru prima ţesci, prevestită de semnalele vînătoreşti ale
oară în \ara noastră, unul din cele mai im prinţul,ui Dcsire - personajul predestinat să
porbante balete ·a1e· lui PiOltr Ilici Ceaikovski. readucă la "iaţă lumea adormită a palatului
Frumoa.sa din pădurea adormită este un - constituie un element de poezie şi inister
lung basm coregrafic în 3 aote şi 6 tablouri, 111 succes1unea ele tablouri ale balet,ului.
.al cărui .Libret a fost imaginat de celebrul Se poate spune despre baletul clasic-rorruan
dansator şi coregraf Marius Petipas, trans tic că este aidoma unui limbaj cu puţine
plantat din Franţa în Rusia, unul dintre crea cuvinte, dar combinarea mişcărilor şi gesti
torii şcolii ooregrafice ruse. culaţiei cu expresivitatea mimică îi extind
Inspirîndu-se din cunoscuta poveste a lui oon.siderabil vocabularul.
Charles Perrault, Peltipas a realizat o amplă Puţini compozitor.i. au ştiut ca Ceaikonki
desfăşurare plastică de dansuri şi scene dan să contopească universul muzicii cu acela al
sate, legînd într-o agreabilă fluiditate narativii dansului. Muzica baletelor sale incită la con
episoadele feer:ico-romantice ale unei afabu trolul ritmic permanent al fiecărui pas. Miş
laţii, clare-şi află izvoarele în vechile mituri carea orizontală. solistică şi de grup, rotatia
ale civilizaţiei cavalereşti. De-a lungul celo'!' 3 pe verticală, sabturile, mers,ul pe poan!te îşi
acte, scen,a este oontinuu animată de nume găsesc complementul în repaosul statuar. Al
l'Oase personagii, iar conflictul d1·amatic, dacă ternarea tipurilor melodico-ritmice generează
se poale vorbi despre contradicţii &mmatice la acest compo1.itor plăcerea exulrnrontă a
într-o artă de virtuo:ziitate cum este baletul da,nsrnlui, care Ia rîndul ei naşte în specta
,clasic, se afirmă în opozi\ia - la festivitatea tor plăcerea de a privi şi a asculta,
naşterii prinţesei Aurora - dinlire grupul ce Sub conducerea muz.icală a lui Cornel Tră
lor şase zîne sau ursitoru.-e binevoitoare, întru ilescu, muzician sensibil şi inzestrat cu sim
chipînd farmecele feminităţii şi virtutile gos ţul esen�ial al desfăşurării in timp a muzicii.
podăreşti, şi zina Carabosse, personaj malign corpul ele balet al Operei Române ne-a ofc
care soseşte nepoftită, pentru a-şi rocc funesta r�t tin spectacol de clasă înaltă. Ar trebui
prezicere a lungului somn ce1ll"enru- în care citate toate dansatoarele şi toti dansatorii în
':'a fi scttfundată prin\.esa la vîrs.ta de 16 f<runte cu impecabila Ileana Iliescu �A'lirora),
.arn.i, cînd va atinge zenitul fruilllUseţii şi far cu grupul solislic al zinelor (Mihaela Cră
mecului genuin. ciunescu, Anne-Miarie Bărbuţ. Eugenia Coto
Deci, fastuoasă viaţă de curte, regi şi no velea, Doina Eaescu, Anca 8ru1-ar1, Valeria
bili curteni, prinţi, paji şi zîne, străjeri şi Moldovan}, cavalf'rii, în frunte cu printul
maeştri de ceremonii, toatt, această roscinantă Desire (Marinel Ştefănescu}. şi îMă multi
masă de personagii îşi trăieşte existenţa fa alţii care an făcut şi fac din acest balet 1111
buloasă şi exuberantă, măsurînd-o în exacti succes permanent şi roal 111 stagiunii. i'iu
tatea rtimpului muzical şi în spaţiul scenic putem omite darn,urilr rlc· c·m·acter din ta
destinat mişcării perfect controla-te şi uimitor hloul final ul bal<'l11l11i rcnlizate rle Valeria
de stăpînite care deosebesc mersul şi mişcarea Moldovan, Gli. Angholuş, Liliana Sandu, Eu
normale, de arba precisă determinată a bale gen Văduva, Doina E,w�eu şi D. Ologniu.
tului. Imaginea lui Goethe cLin Wilhelm Meis Remnrcnhilc, decoruriln �i c·o�tumnfi11 d • bun
ter a ,.dansului . printre ouă" se potriveşte
�us1· �Ic pr _rlici Tutovc• ?nu, rngio şi cnregra·
_
de minune rigori� elegante a baletului. fLa lut \ asile Marcu şt m1111ca pregătitoare,
48
muzicală a corepetitorilor şi a profesorilor lent expresioniste a compozitorului, cînd a
do balet Lulu Ross şi Iurii Umriltin. cesta se desprinsese de wagnerism şi de post
Mezzosoprana Martha Kessler ne-a oferit, romantism, maniiestî.ndu-şi revolta împotriva
în cadrul concertelor de cameră ale Filarmo „tiraniei tonalităţii". In 1912, la prima ei
nicii „George Enescu", l.1!Il recital ca.re alătura· audi\ie de la Bm:lin, lucrarea a scandalizat
cîtorva lieduri în primă audiţie, melod1·arna publicul, iar un critic şi-a rezumat ast.fel im
Pierrot lunaire de Arnold Schonberg. Dotată prnsiile : ,,Dacă aceasta este muzica, rog pc
cu o voce frumos timbrată, Mttrtha Kessle1· creatorul meu să n-o mai ascult nicioda11' !"
si-a început recitalul cu două lieduri lente Radicalismul hlCrării constituia o etapă pre
de Brahms. (pe texte de Ruckert şi Geibel), gătitoare a descoperirii şi aplicării tehnicii
a cîntat apoi o lucrare de tinereţe a lui dodecafonice şi seriale care avea să situeze
Enescu, Doina pentru voce, pian şi violă şi pe Schonberg printre exponenţii de seamă ai
Trei sonete pe versuri de Shalwspeare, com creaµei muzicale a secolului XX. In perspec
puse de I. Stravinski, pentru voce, flaut, cla tiva timpului, apare ca un fapt incontestabil
rinet şi v!Îolă. Partea a doua a programului că Pierrot lunaire, acest ciclu de lieduri de
a reunit un grup de inst1 umentişti, alcătuit un lirism anti-liric, a deschis căi noi de
clin pianista Alexandrina Zorleanu, M. Oprea expresie nu numai în creaţia autorului ci şi
nu (vioară), V. Mendelsohn (violă), M. Su în gîndirea muzicală a vremii noastre. La
ciu (violoncel), V. Vasinca (flaut), V. Bărr negarea totală a principiului tonalităţii şi la
bureanu (clarinet), D. Teodoru (bas-clarinet). ::1firmarea predominanţei posibile a disonanţei,
Sub conducerea muzicală a compo�itorului Schonherg adăuga o scriitură melodică con
Anatol Vieru, ei au realizat împreună cu centrată, ascetică, în contrast cu extensia me
solista Martha Kessler audiţia integrală a lodică proprie post-romantismului. Vocea so
melodramei Pierrot lunaire de Arnold Schon listă utilizează adesea un soi de recitativ
berg. (Sprcchgesang) şi de multe ori este integrată
Această melodramă este, în fond, un ciclu în ţesătura inHrumentală.
1le 21 de piese vocale în care vocea solistă se
combină, în fiecare dintre ele, cu variate Martha Kessler a subliniat împreună cu
formaţiuni instrumentaltJ. Creat pe textele poe colaboratorii ei contrastele şi momentele de
tului post-simbol�st Albert Guir.aiud, ciclul tensiune ale lucrării. A fost o realizare im
-este caracteristic pentru stilul perioadei vio- portantă a cunoscutei cîntăreţe.
„foncu Jianu" rle Jllcxanclru ,\/ ill'u şi Aurel Tita în
interpre/.area Tea/ rului ele pâpuşi clin Craiova.
Regia. Horia Da,·idesc11. Scenograf ia, Eusta/in Gre-
gorian.
De vorbă cu:
Horia Davidescu
Directorul Teatrului de păpuşi din Craiova
despre Este foarte interesantă „filogenia" teatrului de păpuşi din Oltenia.

i n 19/i�, pedagogul Horia Davideseu, împreună cu cd ucatoarea Ştefania
evoluţia Alcxundrescu, Maria Diacoou şi AIQxandrina Stoica au înfiinţat pe
lingă Inspectoraitul şcolar Craiova o grupă de păpuşari amatori. Ne
teatrului nflam .in plină revoluţie culturală, cînd comuniştii erau chemaţi să
ctiloreasc[t începu�uri în spaţiile vacante ale artei. Amatorii au dovedit
păpuşăresc curînd o vocaţie profosională. Păpuşile lor parlicipau la evenimentele
împlinite din mers. Erau nu numai nişte păpuşi didactice, ci se
confruntau în arta interpretării cu veritabilii aotori. Spectacolele atră
geau în sala „Lumina" din Craiova un public entuziast. A urmat
inevitabil primul salt: în 1950 Teatrul Naţional clin străvechea B-lnie
a creat secţia „teatrul de păpuşi". Amatorul Horia Davidescu, (care
cu ani în urmă ucenicise pe 1îngă un actor bucureştean, anume Ferat),
devine acum scenograf, modelator de păpuşi, aolor mînuilo1· şi regizor
artistic. Jn două decenii şi jumătate, teatrul de păpuşi craiove:m şi-a
contnrnt o personalital<·. ColectiYul artistic (11 actori, un regizor ar
tistic şi un pictor scenogr::if) se comportă cu mulurilatca specifică unui
leall'U ."CJ'J')�.
- Horia Davidescu, sînle/i clireclornl nul diacronic : ce înseamnă a�t Teatrnl

şi regi:oornl acestei case de pc'ipuşi de de pripuşi clin Craiow, ?
la pialra de temelie. Este cunoscut
faplul că mimai în ullimii 10 ani Dincolo el<' numeroasele premii de JH'csti
s-n11 pus în scenă peste 40 de pre giu mondial. de colahor,1rile c·11 diverse tele
miere. că aţi participat la concursuri viziuni străine, fapt care 11<' permite o ra
şi fesl i valuri naţionale şi internaţionale. poN.are valorică, pe plan local sînlem un
Ati reali:oat ele asemenea fructuoase concurent prcfc,·nt emisim,·ilor s1wci(icc ele b
111mee în Bulga)·ia, Jugosla,,in. Mon
golia, R.P.D. Coreeanâ, Republica lclm·iziunc. radio şi ci11r111alograr. N 11 ştiu
Popularâ Chineză, Alger, Tunis şi clacă acest fapt vă divulgă întru totul o 1·ea
alte tări. Colecti,,itl artistic a primit lital.e necesară oricăr11 i teatru : statornicia dar
premii şi men/iuni la toate festivalurile şi sporirea publicului. Tealrul există ])l'În
intPnw/ionale şi spa/iul nu-mi permite pnhlic. D · multe ori sînt învi tnl la Bucureşti
să le enumâr. Dar sr'i fugim din pla- şi asist la rlivc,·se ŞPdin[c i11 care se p11ne
50
•
p1•ohlcma crizei de specLatori la Lealrul do colubui. Intedocutorul meu este un nume :
păpuşi şi esLc acuzată televiziunea (sau cine Eustaţiu Gregorian. A obţinut la două festi
matograful) <le neloialitaLe. ln Craiova, ,,răz valuri internaţionale premiul I şi medalia de
boiul" acesta păpuşile l-au cîştigat. Sintem nur pellJtru scenografie. Păpuşile create de
ameninţa\i de părinti că nu le permiLem să Gregorian au o valoare plastică recu'lloscută
pătrundă (împreună cu copiii, fireşte) pes'Lc peste hotare ; pînă şi Hollywood-ul i-a folo
numărul locurilor. Am modificat de aceea sit unele idei 1 lasLice.
programul ; am sporit n•umărul specLaooleLor.
- ln repertoriul tealrului dumnea
Duminica prezenLiim două spectacole dimi
voastră am observat o pre{ erinţă pen
neaţa. Ţinînd seama de faptul că televiziunea
tnu textele inspirate din istoria patriei
prezintă la acele ore seriale cu lei şi comori
dar şi din fabulosul folcloric. După
fabuloase, merită să ne lăudăm. Vă asigur
,,Jane Li J ia.nu", pregătit i acum un sce
cii nu intervine cu nimic un organizator de
nariu inspirat clin balada f antasticci
spectacole. Afişajul este suficient. Craiovenii
,,Sora soarelui". Aceste preocupări te
simt nevoia să vină cu copiii la teatrul
nostru. Aceşili părinti sînt spectatorii noştri matice îşi găsesc şi un corespondent
scenic evoluat, modem ?
cnre în urmă cu douăzeci de ani erau copii.
C:ustul penLru limbajul păpuşilor a rămas. Vreau să rămîn la teaLrul de păpuşi, în
Poate şi păpuşile noastre, în confruntare cu sensul lui pro,priu, indiferent de modalităţile
actorul veritabil, au evoluat. mixte pe care le experimentăm. (Căutăm să
scoatem din oulise şi actorii propriu-zişi, să
- 1n riwalul spectacolului cu ma fie nu numai mînuitori de păpuşi, ci şi inter
rionete, păpuşa este actorjUl. Un actor preţi.) Se aude că pe lingă Institurtul de
de lemn, a cărui viaţă este ascunsă în artă teatrală şi cinematografică se va înfiinţa
sfori... Cum . sînt primeniţi aceşti o şcoală postliceală pentru interpreţii păpuşii.
actori ? Ar însemna o recwnoaştere a specilicităţii
teatrului ce se exp['imă prin păpuşi, precum
Păpuşa trebuie să fie alta cu fiecare şi a unei şcoli româneşti în acel domeniu.
spcclacol nou. Păpuşa joaci\ întotdeauna un Cred că Craiova se poate mîndri, în această
singur rol. De aceea, cînd scenograful este perspectivă, cu o contribuţie de netăgăduit.
şi crC'alor de păpuşi, între el şi regizor se
naşte u,1 dialog fruc111os, în favoarea specta- T. Pau
FOTOCRONIC/l
Tanase Cazimir (Prof esornl) şi

J ulietta Szăny (Ada) în „Passa
caglia" de Titus Popovici. Tea
trur Dramatic Baia-Mare. Regia:
Petre Popescu, de la Teatrul
,,Bulanclra"
51
BALET
Trei balete contemporane

■ ,,Văpaia" la Opera Română
■ ,,ln memoriam" şi „Carmina Burana"
la Opera din Tim_işoara
Trei balete noi mspirate din partituri con numai subiectele mămntc, deşi uneori pre·
temporane au văzut de curînd lumina scenei. tenţios spectaculare, imaginate în paşi de
Ele vin să tulbure acalmia în care păTea că vals - aşa cum vor cu orice preţ să ne
s-a instalat dansul nostru scenic, mai ales convingă unii coregrafi care surghiunesc ba
prin faptul că autorii lor, ooregrafii Oleg letul departe de propria lui fire, silindu-I
Danovschi şi Alexandru Schneider, au curajul să se macine în căutări sterile, ,,minrnnte"
de a aborda muzica nouă, dificilă ca scri ori să renască iluzoriu, din propria-i cenuşă
itură şi adesea improprie iPentru simpla academică, atunci cînd este, în esenţa lui,
ilustraţie coregrafică, dar atît de generoasă chemat să exprime omul, viata, aspiraţiile,
în impulsuri ritmice şi sugestii tematice devenirea lui.
adecvate dialogului contemporan. Atunci Iar omul, în baletul Văpaia, c comunistul
cînd cei mai mulţi coregrafi se adresează, neînfricat care-şi sacxifică propr1a-1 via\ă
în cpntinuare, cu precădere, compozitorilor pentru noul ce va să vină ; c 9 poveste
preclasici, clasici şi romantici a căror mu al cărei pa-Lctism emoţionant rezidă în sim
zică, în afara accesibilităţii şi audienţei la plitatea ei, în opoziţia - în general bine
public, se dovedeşte ruşor adaptabilă sco sur.prinsă coregrafic de Oleg Danovschi
. pului propus prin ritmica şi d!N'atele pro- dintre lumea veche (caTe-şi apără cu dinţii
pice încadrării figurilor de dans şi combi poziţiile) şi lumea nouă (hotărîtă să Ie cu
naţiilor de paşi, a compune un balet pe cerească cu orice preţ). Dansul de acţiunr
muzică de Carl Orff sau Doru Popovici, pe care bătrînul Noverre îl propunea ca
Alexandru Paşcanu ori Mircea Chiriac e remediu decadenţei baletelor epocii lui, se
un semn de autodepăşire, de exigenţă pro• dovedeşte aici bine inspirat, iar în fruntea
fesională, şi mai ales de angajament ar• distribuţiei, steau.a baletului nostru, Magda
tistic şi civic în sl<ujba dialogului şi tema lena Popa şi partenerul ei, Amatto Checiu
ticii contemporane. Semn distinctiv atît lescu, îl valorifică pregnant, graţie posibili
pentr·u Oleg Danovschi, ,,decanul" coregra· tăţilor lor tehnice şi expresive.
filor noştri cît şi pentru Alexandru Cele mai bune pagini dansanlte sînt toc
Schneider, reprezentant al rtinerei generaţii mai acelea în care duetul eroilor principali
de coregrafi, care se afirmă tocmai prin se impune prin siguranţa şi avîntul dansu
căutarea unor noi mijloace de expresie oo· lui ele esenţă neoclasică propunînd cu ose
regrafică, capabile să angajeze un dialog bire salturi, arabescuri şi pri'1:e ,le efect.
viu, fructuos cu un public exigent, în mă· Acelaşi balet oferă şi satisfacţia de a privi
sură să discearnă valorile, opus figurii pito tntreg ansamblul de dansatori ai Operei în•
reşti a baletomanului cu lojă abonată şi tr-un charlesLon antrenant, ingenios adaptat
binoclu, admirator al picioarelor frumoase pentru scenă. Apoi dansul Valentinei Massini,
şi al „fouette-urilor en tournant". tandru şi insinuant, costumele frumoase şi
decorul sondînd metarora (Ofelia Tutoveanu)
sînt tot atîtea . reuşite. R.ămîn neîmplinite
_
·d �rmţa de fozrnne a dansului cu panto
Cu Văpaia, Opera Română îşi întregeşte 1ma (aflată aici în abundenţă, provenită
� _
repertoriul de balet - destul de săr- ăcit în din anecdotica . prea hogaltă a libretului, în
ultima vreme - cu o lucrare ooregrafică mă ură rnaccesibilă dansului sugestiv
°;lar� �
nouă, investigînd noi modalităţi de fuziune �1 sun�ohc) ,. unele scene tari, de atmosferă,
a dansului de acţiune cu pantomima şi cu .
v01t p1toreşt1, c� boirfaşi şi femei pierdute,
dansul atematic, aşa-zis liTic, şi probînd _
tn. poze �aracterist1ce, de un ,.renlism" prea
convingător, toto'dată, aderenţa la posibili• evtd �nt ş1, în sfîrşit, unele părţi din muzica
tăţile de e}.."J)resie scenică dansantă a celei _
special . scrisă de Mircea Chiriac, al cărei
mai arzătoare tematici contemporane - te• dramatism, sugerat de uti.Iizarea excesivă a
martica revoluţionară. Se demonstrează ast· alămurilor, rămîne exterior structurii sale
fel că artei Tel'psichorei nu i se potrivesc intime rutmică, melodică şi armonică.
52
•
.:3pl'l'lncolelc de balet timişorene Tn 1\/e intuq,a ritmică, profundă, a mişcărilor pa
moriwn• şi Carniina Burana au avantajul că sului de dans românesc ce vine parcă din
gînt compuse pe o muzică de mare valoare, vechimi) au capacitatea să se conS1tituie în
intrată definitiv în patrimoniul literaturii tr-un demers metaforic continuu, care im
componistice româneşti (Alexandru Paşcanu, pune sugestia de univers mioritic. In acest
Ooru Popovici) ori universale (Carl OrII). univers rareori urcat pe scenele noastre de
Un alt avantaj, deloc ele neglijat, este di dans, Dorina F1eşeriu, Aurora Paraschiv,
Alexandru Schneider, chore-autorul lor, fi. Frar1cisc Valkay, Ioan Gîrba evolllează cu
ind coregraful permanem1t al trupei de balet, pregnanţă înscriind cu trwpU!rile lor meta
intitulată cu atît de sublimă mindrie anti fore ce se adună şi metafora generală a ba
clasicizantă „Temesiensis Chore Studio Balet letului : original protest antirăzboinic şi pios
Contemporan", cunoaşte bine structura fie omagiu adus lt1l)tătorilor români pentru li
cărui dansator în parte, imaginînd coregra
*
berLaLe.
fia exact pe posibilităţile sale reale, maseînd
lipsurile de tehnică, de manieră sau expresie
(cite i s-ar puitea reproşa), astfel încît fie
care balet apare pe plrunul interpretării
străin imperfecţiei, iar trupa - toţi dansa
tori tineri, tehnicieni impecabili ce lasă ima Carmina Burana, celălalt balet timişorean
ginea unui ansamblu omogen, bine pus la în premieră pe ţară, este o înureprindere
punct, şi nu a unui colectiv eterogen, cum mai ambiţioasă privind posibilitatea core
sînt mai toate colectivele noastre de balet. g-rafolui de a releva noi posibilităţi expre
In Memorimn este unul dintre cele mai sive ale dansului, raliate nu unei dramatur·
interesante şi autentice balete româneşti gii ori metafore scenice, ci capacităţii ima
contemporane. Nu numai prin apartenenţa nente a dansului de a se constitui într-o
la mereu vibranta tematică militan<tă, dar, l urne de expresivilbate maximă, caracteristică.
mai ales, prin felul în care i se conferă Ambiţia coregrafu1ui e cu atît mai demnă
acesteia contur coregrafic, spectacular, prin de luat în seamă cu cît această întreprin
slrînsa comunicare a ideii cu stricta invenţie dere este asociată unei muzici care a făcut
coregrafică. E un balet de angajare poli1tică, să cadă pînă acum nenumărate construcţii
ce se înscrie (prin ardenţa ideilor şi prin coregrafice inspirate din ea : Carmina Bu
expresia artistică adecvată) pe· orbita adevă rana de Carl Orff - partitură contempo
ratei creaţii coregrafice, creaţie prin exce rană, de notorietate universală prin factura
lenţă poetică, supusă unei estetici proprii, ritmică, de un dinamism percuttiant, prin
unic şi implacabil direcţionate spre surprin rafinamentul armoniilor ei arhaice şi al into
derea inefabilului, a metaforei şi a sim naţiilor populare. Deosebita sa expresivitate
bolului. decurge din deosebita sa simplitate ; core
graful operează o translaţie a expresivi<tăţii
Pe imaginile muzicale ale pieselor sim
muzicii în imagini dansante, simple şi su
fonice Jn Memdriam şi Toccata de Al. Paş
gestive, ce tind să se lege în scene de
canu şi ale baletului Nunta de Doru Po
viaţă, corespUiilzătoare acelor scene de viaţă
povici (cele trei compoziţii beneficiind de
(din muzică şi din textele literaturii antice
toate atuurile calitative ale şcolii conitem
tîrzii şi medievale) care l-a,u inspirat pe
porane româneşti de compmiţie), baletul
Orff. Sensurile profane ale textt1lui sînt,
propune o suită de scene în care danst1l
aşadar, esenţializate şi deduse din imaginea
e contrapunctat de imagini cinematografice,
unei succesiuni de scene lumeşti, tratate
abstracte, alcătuind un caleidoscop metafo
coregrafic pentru solişti, cu acompaniamentlll
ric al României în anii ultimului război :
corpului de balet. Baletul lui Schneider, lu
atmosfera specifică a satelor româneşti în crare colorată, cu invenţiuni coregrafice
război, scene de luptă, insurecţia armată şi spaţiale, reuneşte dansul clasic Cll cel expre
victoria ei, reîntoarcerea de pe front şi, ca
sionist şi se constituie - sub semnul zeiţei
şi Mioriţa, nunta baladescă a fecioarei cu
Fortuna - într-un imn închinait vieţii şi
mirele căzut în luptă. Mireasa mdoliată şi
plăcerilor ei. Şansele lui de viabilitate sînt
bocetul femeilor la cimitirul eroilor, com multiple, mai ales dacă îl vedem din
pleLează sinteza dramaturgiei coregirafice care perspectiva artei dansatorilor Rodica Murgu,
se încheie cu un final apoteotic în memoria Mihaela Santo, Aurora Paraschiv, Dorina
eroilor căzuţi pentru eliberarea patriei. F1eşeriu, Ioan Bosioc, Claudiu Lupu, Ioan
Scenografia extrem de inspirată a lui Du Gîrba, Francisc Valkay şi în climatul sce
�itru Popescu se integrează perfec,t imagi nografic de U!Il cromatism fascinant, semnat
nilor coregrafice, simholizînd prin măşti (decoruri şi costume) de Dumitru Popescu.
sup.radimensionate, costume, obiecte folclorice, I s-ar putea reproşa baletului prea strînsa
sculpturi imense a la Vida Geza _şi efecte robi.re la teX!tul original (cine nu-l cunoaşte,
� inematografice (Sandu Drag-oş) un spaţiu riscă să nu înţeleagă unele scene), dar poate,
ideal în care întreg baletul se înscrie ca pînă la urmă, şi asta se va dovedi o
o imagine veşnic vie în zarea memoriei pă calitate.
mîntului românesc. Scenele nunţii şi paşii
sublin1aţi de folclor (Doru Popovici mulează
<:u acuitate e:,..'})resivitatea muzicii sale pe Nicolae Spirescu
•
LILIANA
ALEXANDRESCU
SCENCGRAFIE ŞI SEMN
ÎN TEATRUL CLASIC
ŞI ÎN TEATRUL POPULAR
lu teatTul popular, 1un , de timpul e egal cu violentă rupt, inlocuil, în ,·edcrea instau
cu sine, iar „clasic", adie,, provenit de la rării unui alt nivel de semnificaţii. S-ar zice
înaintaşi, este egal cu „oontemporan", adică că, deşi ambele discursuri reprezintă o
inteurat actualităţii, funcţia rde semn a ele memorie colectivă a omenirii, discursitl clasic,
merrtelor scenografice (costum, recuzită, mi spre deosebire de discursul folcloric, propu-
zanscenă) se manifestă cu o evidenţă care 11îndu-şi normele, stfrncşte, sfidarea lor,
sare în ochi. Culoarea, distribuită rafinat iar aceste norme acţionează astfel de cele
între personaje bune şi rele, ca un indicator mai multe ori ca un soi de stimuli pentru
moral : dracii mohorîţi, moartea ou tichie anti-norme.
neagră sau văroasă, ciobanii albi, craii lumi în aceasită info,iLatc de reprezentări sce
noşi ; calitatea materialelor : blăni aspre de nice, reale sau virtuale-, ale unor tex1Je in
fiară ori Je oaie neagră pentru registl'ul variabile în structura lor literară, variabile
infernal, blăni albe, moi, inocente, de miel, în structura lor spcctaculaa·ă, evident cr,
pentru registrul terestru şi celest ; obiectele funcţia de semn a scenografici e mult mai
însemne : 1nasca de gaze pentru moarte, complicată, aş zice chiar mai arbitrară. Dacă
ochelarii de soare şi cartea pentru popă, în teatrul popular cn se manifesta cu o
păpuşa goală ţinută în mină pentru repre deschidere vastă, posibilă tocmai dat9rit..1
zentantii regnului vrăjitoresc ; accesoriile unui cifru milenar, în înscenarea clasicilor
sonore, semnale anunt,ind de la clistantr, ea are mereu tcndin1a de a se închide pc
caraoterele dramatice : tălăngi dogite, joase, un sens, deci de a da unicate. Or,
înşirate cîte 80 pe un diavol, zurgălăi ele această unicitate iasea111nr, tocmai stabilirea
sanie cu clinchet subţire încolăciţi pe o bită unui raport nou faţă de text, raport de
de ciobru1 ; toate acestea, care leagă atît de concordanţă ori de discordantă, după cum
firesc lumea văz;utelor de a n6Văzutelor. remarca o dată şi Eugen Schileru în pre
într-o simbolistică esenţială, desemnează faţa la un volum de Scenografie românească.
plasticul ca subsumat ideii teatrale, expresie Comerutariul scenografic poate susţine de
malterială a unor energii spirituale, a unor exemplu intenţiile lirice, grave, ale textului
principii. !n ace-St l'catTu fără vîrstă, atît de clasic, sau dimpotrivă, le poate anula prin
deschis şi atîi- de codificat. aflat în relaţie ne parodie. De5igur, lucrul c valabil pentru re
mijlocită cu l egile elementare, ale ,mi-versului, prezentarea oricărei ci rnmaturgii, la clasici
imaginatia plastică cea mai frenetică respectă intervine însă un ce tulburător, care-ti for
cu strictet:e linia mare a unui model an ţează privirea înti--un binoclu întors : bariera
ces'tral, şi nu simte nevoia să-l schimbe, ba epocii. O batistă pic1·<lul:'\ c un pas spre
dim.potrivă, îşi adaugă sieşi noi forme, noi moante, un cerc îngust ele nur �i un jilt
rletalii numai înlăuntrul canonului moştenit, - coroană, tron - prccipit,, în neant ne
conlirmlndu-i, proclamîndu-i perenitatea. numărate capete, o mîn:1 intc dusă la sold
Cu clasicii teatrului scris se petrece invers. înseamnă_ spada scoasă din teacă şi omdrul.
ln reluarea periodică a unor texte, elaborate �l !e straie, alte reflexe, cu o nparenţă stră
şi ele în decursul vremurilor, adică devenite ii:a, Acolo _unde un autor modern poate păşi
exemplare, deci cu valoare de model, cano direct, clasicul m1 pont·c·. El trebuie întîi să
nul moştenit e mereu destrămaJt sau chiar lreacă cumva peste ceea ce am numit b:u·iera
54
epocii, adică peste senzaţia că vorbele, că grafia, Liviu Ciulei), în D-ale carnavalului,
o-esturile lui nu ne privesc. Şi deseori prima actul II (regia, Lucian Pintilie, -scenografia,
freaptă către un contact viu este costumul, Liviu Ciulei şi Giulio Tincu) ; în Năpasta
anvelopa de pînză sau mătase a unui suflet (regta, A. VÎISarion, scenografia Vittorio
din vremea lui Sofocle sa:u a lui Racine. Holtier) ; ori în Regele Lea,· (regia, Radu
Un anumit costum, oricare, de epocă sau Penciulescu, scenografia, Florica Mălureanu)
modern, descriptiv sau stilizat, neutru sau în toate, mereu, prezenţa activă a podelei
angajait, indiferent cum, dar împlinindu-şi goale, de scînduri fruste, negelu�te, podea
fun�ţia de a fi vehiculul vizibil al ideii. primordială, primă înjghebare a omului,
_,Totul începe pentru mine de la costum", primă separare a tălpii lui de solul anima
spune Peter Bvook în timpul repetiţiilor la lelor, prin spaţiu strict uman pe care se
Regele Lear (1963), l�aina nimerit{t însenmînd p·oate desfăşura un destin al speciei. Dar. ce
pentru el găsirea atmosferei exaclc a piesei în eamnă această despuierre extremă a spa
şi introducerea eroilor într-un timp istoric ţiului scenic, redus la propriul lui caz-limită,
si moral. ,,i\•l"i se părea absurd să aleg un la propria lui schemă : ,,les planches" cum
�ostum de epocă, spune to;t el, piesa ,i zic francezii, podiumul de scînduri, clecît,
nu arc epocă. Limbajul este foa11te precis î11 cazul clasicilor, o formidabilă concentrare
situat în secolul al XVI-lea, dar tonul c a istoriei, masarea ei pe un singur plan,
barbar. Dacă acceptăm că este o piesă bar acela al unui prezent continuu, totodată
bară şi încercăm s-o montăm în costume abstract şi foarte concret, în care spectatorul
clin piele de leopard, ajungem din nou la de astăzi se simte îndemnat să intre cu
absurd, căci în piesă există oameni care pasul de pe stradă.
schimbă opinii sofisticate, în oraşe cu o civi În condi1.iiJe unei asemenea soluţionări
lizaţie dezvoltată. Unii propun : îmbrăcaţi-i scenografice a textului clasic, adică a plasării
ca pe vremea lui Shakespeare, e Yorba de o lui /Într-un cadru nud, simplificat la maxi
piesă elisabetană. Dar e o piesă precreştină, mum, fun-cţiile decorului sînt parţial asu
foarte anticreştină, şi a o prezentta în siluete mate de către oos�um. Intr-adevăr, pe acel
din secolul al XVl-lea ar fi din nou absurd. podium neutru poate păşi la fel de firesc
Se revine, în asemenea cazuri, la soluţia pre un erou al lui Eschil, al lui Calderon, al lui
conizată de mult : piesa este jucată în Racine, Hugo sau Becketit. Costumuîui, aşa
costum modeirn, consicler-îndu-se acest costum dar, îi revine necesarmente funcţia de a
,.invizibil". Dar şi aici se află o capcană : preciza, ele a particulariza, prin nişte accente
aluziile prea constante la anul 1963. Expe rle culoare, de formă, de material, fizionomia
rienţa a fost încercată zadarnic ele mii de ori. specială a personajelor şi „angajarea" lor în
Atunci, anticostumul? Acostumul? Unifor spectacol. Obiele, blănuri, ghioage, în genere
ma ?..." 1J Iaită deci cît de acut se pune, în o „animalizare'' a veşmînliului e1.1oilor hime
reîncnrnarea unui clasic, chestiunea concre rici în Troilus şi Cresida (versiunea Esrig)
teţei lui scenice imediate, ca indiciu al unei dau piesei acel sens violent acuzator,. acea
anume lumi morale mediate, lumea lui ori virulenţă satirică. Supradimensionarea silue
ginară, de aerul căreia piesa nu se poate tei. măştile. subliniază în Mămră pentm
lip i fără primejdia de a muri până la noi. măsură (regia Dinu Cernescu) ideea abuzului
Chestiune ambiguă, în care prezentul nu ·se de put�re şi a dezumanizării. Şi asa mai
poate dispensa de istorie, măcar pentru a o cleparte. Să nu uităm ingenioasa definiţie a
nega şi pentru a se afirma pe sine. A.bolit lui Schileru : costumele sîntt nişte „mici de
sau nu, timpul există ca problemă. Astfel, coruri portative".
în calitaitea ei de suport vizual, de actuali Şi cu această vorbă ne referim din nou la
zare tridimensională a unui text clasic. sceno teatrul ţărănesc, w1de oostumul, prin bogăţia
grafia implică a patra dimensiune, cea tem lui plastică şi prin amploarea semnificaţiilor
porală, şi apare ca avînd două straturi de sociale şi istorice, satisface aproape toate
semnificaţii : a) de reprezentare a materiei
valenţele scenografice. Ca şi în teatrul elisa
clrmnatice ca atare ; b) de integrare a unui betan (teatr• u popular prin excelenţă), - cînd
timp într-altul. Fie că alege calea descrierii, Shakespeare nu era încă un clasic. cînd nu
fie pe aceea a metaforei, funcţia scenografiei
se punea încă problema tradiţiei şi rnoderni-
în spectacolul clasic se exercÎltă neapărat pc 1ăţii, - în teatrul ţărănesc actorii şi publicul,
ambele coordonate, chiar in efort.ul ele a o
Irod, Fecioara Maria, Iosif şi spectato•rii adu
ignora pe a doua. Iau la întîmplare un
naţi pe uliti sînt îmbrăcati, fireşte, la fel :
exemplu din teatrul ultimilor zece ani : şi
î11 Cum vă place (regia şi scenografia, Liviu în straiul de prin partea locului. R.xistă. însă,
r.iulei), şi în Troilus si Cresicla. (regia, ca şi în teatrul elisabetan, semne supljmen
D. Esrig, scenografia, I. Popescu-Udrişte), în tare : coroane, zurgălăi, săbii, bîte, titluri
Richard al II-lea (regin. R. Penciulescu, sce - Crai Roşu, Crai Verde, Crai Negru. Iar
nografia, Tony Gheorghiu şi Traian Niţe;cu), fulgerarea chiverelor şi a coroanelor ele car
ca şi în Vloyzecl, de Bi.ichner (regia, Radu ton poleit, încrucişarea spadelor ele tablă,
Penciulescu. scenografia, Milrni Mădescu), în drama pruncilor măcelăriţi de un tiran
Leonce şi Lena de Bi.ichner (regia şi sceno- ambiţios, co11tegiul de arhierei, ostaşi, cio
bani, îngeri şi diavoli printre care circulă'
1) Vezi Peter Brool, despre ,.Regele Lea.r", moartea. toate laolaltă nu închipuie un
în „Teatrul", 1963, nr_ 6, pag. 90. racursi de tragedie shakespeareană ?
55
Din experienţa unui scenograf
ELENA
FORTU
A ctorul-sufJetul
universului scenografic
Montările din teatru, film şi spectacole siunile lor reale, peste ca1·e să-şi poarte ne
T.V. realizate în decor natural sau coostruit, stingherit visele şi întrebările. iPentru ca si
metaforic sau narativ, stilizat sau esenţializat lueta fragilă a Agatei Nicolau să-şi poată
dovedesc că cea mai bună scenografie nu e exercita, în Răz,•an şi Vidra, fort.a doIJ?,ina
nici cea care-l copleşeşte pe spectator nici toaTe cerută de rol, nu am recurs la mco
cea care „nu se vede" ; că ea înseamnă mai mode amplificări artificiale de costumaţie,
mult decît imagini complementare, fundal care ar fi contrazis stilul său de joc, ci am
decorativ sau sugerarea spaţiului, timpului şi găsiit un decor strict funcţional, suprimînd
ambianţei sociale ; că la toate aceste atribute elementele care puiteau distrage atenţia spec
trebuie adăuaat „acel ceva" graţie căruia obi tatorului, urmărind aceeaşi severitate antide·
ecte de perf�ct.ă normalitate sau, alteo,ri, cu corativă şi în costume.
desăvîrşire neidentificabile, să fie străbătute de Costumul e un element plastic care poate
„curenţi iinefabili care amplifică sensurile spre să îmbrace sau să acopere (la propriu şi la
ceea ·ce există dincolo de obiecte" - acel fiausat) actorul. Un actor ca Toma Caragiu
ceva care dă adevăr artistic pînzelor pictate tr�nsformă orice costum în propria sa piele,
sau modernelor efecte electronice, odată cu publicul neputînd preciza „cu ce era îmbră
intrarea în scenă a actorului. In funcţie de cat", dar fiind în permanenţă captivalt de
convingerile sale estetice, scenograful poate formidabila expresivitate a oricăreia din apa
acorda mai mică sau mai mare atenţie prin riţiile sale. Alţi actori sînt influenţaţi enorm
cipiului punerii în valoare a actorului (ele de costum ceea ce-i poate uneori ajuta, alte
mentul uman) dar nu poate face abstracţie ori dimpotriviL In Lena (,.Istoria comediei",
de el. Appia susţiinea punerea în contrast a la T.V.) am făcut Mihaelei Dumbravă o ro
volumelor şi suprafeţelor decoTului cu sinuo chie care-i punea în evidentă calităţile fizice ;
zitatea mobilă a actorului. Sînt actori care furată de costum, actriţa apărea graţioasă,
stăpînesc infinitul cu o mişcare de pleoapă. fermecătoare, suiperbă, dar cu totul îrutr-o
Pentru aceştia Tecuzita trebuie aproape elimi• altă factură psihică şi socială decît o cerea
nată ; aşa cum face Florica Mălureanu, în rolul. I-am dat o rochie care-i desfiinţa far·
Bechet, decupînd prin lumină exact spaţiul mecele natusale, obligînd-o să le joace pe
pe care actorii îl pot tensiona dramatic în linia rolu1ui. Prospeliruea şi graţia cuplului
fiecare scenă. Sînt alţii care au nevoie de Aurora Simionică--=-Petrică Lupu, m-au deter
un punct de sprijin· la fiecaTe întorsătură de minat să renunţ la concepţia iniţială care
idee, făcînd din trupul lor şi obiecte o suită exploata în decor şi cos,tume comicul grotesc,
de imagini de mare expresivitate artistică ca oferindu-le în Romanţioşii un cadru a cărui
în spectacolul O noapte furtunoasă al Tea delicateţe se lega cu stilul lor de joc, dind
trului de Comedie. Ţinînd seama de necesita unitate actului dramatic.
tea acordului plastic între decor şi actor, am
compus pent11u Irina Răchiţeanu (în recita Aceslt fel de a înţelege scenografia nu în
lul T.V.) decoruri vaste, sufocate de obiecte, seamnă de loc acceptarea capriciilor tmoT
o lume pe care, în orice moment, persona ., vedete" ci obligaţia unei profunde cunoaş
litatea vulcanică a actriţei părea gata s-o teri a materialului uman, necesitatea unei
sfărîme. Dimpotrivă, ochilor fascinanţi ai Va vieţi de echipă care să asigure coeziunea. în
leriei Seciu le-am oferit, în filmul Casa ne• tre fantezia scenografului, ingeniozitatea re
terminată, pereţi goi, mai mari decît dimen- gizorului şi performan1cle acto1·iceşti.
56
SCENOGRAFIE
PAUL-CORNEL
CHITIC
O scenografic fabulatorie:
„Volpone" la Teatrul de Comedie
Un minunat şi totodată copleşitor argument 11 semnala neapartenenţa costumelor lor la
pentru cele afirmate pînă acum despre decor spectacol, ,,anistorismul" acesta fiind impus
şi despre obiectul scenografic îl constituie de text.*)
decorul semnat de Dan Jitiarnu şi costumele Ceea ce numeam cadru în comentariul sce
lui Dimitrie Sbiera din spectacolul Volpone nografiei la Hamlet apare şi în acest decor :
(Teatrul de Comedie Bucureşti). este vorba de careul de pereţi înalţi care
(Voi înlocui superlativele pe care le me• sugerează clădirile Veneţiei, amplasamentul
rită din plin spectacolul scenografic, ca şi citadin al peripeţiilor. Numai că de astă dată
spect;acolul teatral, printr-un apel categoric cadrul este neutru - simplă topografie a
penltru conservairea unei suite de imagini fo• Veneţiei aşa cum poale fi văzută şi aSltăzi.
tografic;e a ansamblului scenei - moment cu Al,ia ceea ce se petirece în acest cadru este
moment). de o diversitate fascinantă şi miraculoasă.
Mai în•tîi, o observaţie asupra textului : el Inainte de a descrie şi analiza, este obli
se compune din două părţi profond distincte gatoriu să mărturisim că am depistat drept
şi contradictgrii. Prima: parte conţine vertijul sursă a documentaţiei material iconografic
de aranjamente, înscenări, farse, travestiri, de pe o arie culturală de peste 200 de ani
intrigi, calomnii care culminează cu substi• în jurul datei la care a foS:t scris textul lui
tuirea paa-azitului Mosca în drepturile de Ben Jonson. Fapt pentru ea.re, în ciuda sen
posesie şi exerc�tare a bogatului Volpone. zaţi.ei de precizie arhivistică sau de excesiv
Partea ct1,prinde şi prima apariţie a justiţia pitoresc de reconstituire, trebuie să admitem
rilor. A doua parte, de scurtă întindere, este că întreaga compoziţie scenografică îmbracă.
demascarea lui Mosca şi a· celorlalţi ; acţiu o formă pur imagiinmră ; din iconografia la
nea, săvî.rşită de acelaşi cor,p juridic, impre· care s-a apelat, s-au extras numai detaliile,
vizibilă pînă atunci, practic imposibil de rea elementele (şi funcţiile lor) care au putut
lizat, acţiune artificială, forţat benignă, aflată constitui prin asamblare un palier interme•
într-o „idealitate" nerealizabilă. diar între „realismul" relaţiilor inlter,umane
Fractura dililtre realitate şi id.ealirtate este din text şi efigia 1·ealităţii d-in acea vreme.
vizibilă şi în spectacol. Momerrtul deznodării Ne aflăm, deci, în faţa unui decor fabu
lanţului de ·credibilităţi din conflict permite lator.
depistarea a două nivele de funcţionare a Procedeul compoz1ţie1 scenografice este
decorului. Tirei sîn t obiectele scenografice clo acela al succedării sau întretăierii unor rigi
. maximii importanţă : costumul, paralelipipe· dită\i, scheme convenţionale de ac= 400 ele
dul care se învîrteşte pe un ax vertical, şi
mulţimea de oameni (prezenţele umane-ma *) La fel de înşelătoare este şi indicaţia au
rionete). O categorie distinctă o formează torului : ,,comedie cu măşti" Racine îşi numea
cuplul celor doi bufoni, dar aceştia sînt personajele „actores". Dar nu numai printr-o
digresiune filologică vom înţelege că subti
,,obiecte" dramaturgice, nu scenografice. Asu trarea lui Ben Jonson semnifică azi „comedia
pra funcţiei lor nu stărui ; mă mulţumesc de caracter".
57
ani. Unul din motivele fascinaţiei constata stat cu puterea cli,·inii. P1·cluat de scenograf,
bile în public este tocmai apelul la conven\ii aceat principiu este nplient in cns social:
care astăzi nu mai au suport social. Da1· per paralelipipedul este un i111erior tabu; legile
formanţa admirabilă a celor doi semnatari morale, economice sau politice ale celui ce
e,;te că suita de momente scenografice (să locuieşte sint aici unice şi inu1110,·ibil('. A,;tfel,
o numi,m scenogramă) - momen1te î11 care convenţ.ia teatralfi (ac\�unea se petrrec in in
obiectele a-u fost mişcate ori s-au aflat în miş teriorul caselor lui Volpone şi lui Corvino)
care - CO'lllpune o procesiune de imagini, de a fost transforrmată ele scenograf intr-un mon
s•i�iwlizări a semnificaţiilor clin spectacol. taj de imagini ale statutului social-politic.
Să ne amintim de costumele îmbrăcate de sincronizate şi plasato riguros în spectacol,
Mosca şi Volpone. Primul era înveşmîntat Aces,ta este motivui pentru care pectacolul,
în materiale moi, de o culoare neagră, cu în ansamblu, nu poate fi calificat drept nu
os-tentativa funcţie de a sublima dimeinsiunca mai teatru de caractere, el este şi un spec
reală a IIDupului uman. C�l de-al doilea era tacol politic, intrucît caracterele evolucaz,l
acoperit de un harnaşament monumental, bu într-o textur,1 compusă din schemele ele vi
fant, gonflat, ornamentat şi ele culori ade zualizare a politicului clin aceu vreme. (Dacă
seori explozive. Posesia dreptului la un ase obiectul de civiliza\ie este mijlocul prin care
menea costum echivala cu o instituţie, cu o un fap1t, un sens, o valoare, pot fi simpli
instituire socială. Cînd parazitul Mosca îm ficate, multiplicate, difuzate şi întipă;rite afec
bracă unul clin costumele lui Volpone, rrestul tiv î11 c-onştiint,a colcctivită\ii, în decorul spec
Jui a echivalat cu o preluare a tuturo1'." apa tacolului Volpone, obiectele scenografice sînt
najelor celui spolialt. (Lady Politick pătrunde obiecte de ideologic.)
în casa lui Volpone aflîndu-se vîrîtă într-uH Mai tlrziu, în spectacol, cnracterul recon
mulaj vestimentar luat după proprria ci si stitutiv al scenografiei se a,tcnucază ; pentru
tuare socială). Costumele tuturor personajelor public starea de �pirit a vremii a devenit
au o vădită valoare emblemabică. Acesta este vizibilă. cunoscută, familiară. Obiectele îşi
i;rimul din planurile ele semnificare din spec a\1 - în paralel - şi o altă evoluţie, de data
tacol, uşor de descifrat ele către public, şi aceasta precis teatrală în sens contemporan.
care a permis accesul la celelalte nivele. Ceea ce primează nu mai este prezentarea
Şi tobuşi, pînă aici lucrucl'ile sînt asemănă realităţii iniţiale, ci enunţarea semnificaţiilor.
toare · cu alte montări aşa zis istorrice. Ceea este vorba, deci, de u11 nit nivel ele semni
ce schimbă radical lucrurile şi pl'Ovoacă o fica\ii. După prima înfă\işare în fa\a „drep
11wtsţie a convenţiei -teatrale sînt simulacrele tei şi asprei judecăţi", spratacolul ia o altă
prezen\:ei umame care se plimbă prin scenă. turnură ; ceea ce pri111ează este jocul în sen
O adevărată explozie de ingeniozitate - sul strict al cuvîntului: combinaţiile lui Vo-1-
aceste marionete ! Se poate fantaza despre pone şi ale acolitului să11 :.\Iosc;a. Dar şi
prezenţa lor copios şi fără contenire. această primă înfăţişare la proces şi celelalte
Valoarea lor însă poatte fi definită aventuri galante ale lui Volpone. au loc cu
întîi prin s_ursa · lor istorică. Ele, si necesitate în afara casei. ,, Extcrioi,ul" - ora
mulacrele, amintesc de recuzitla epocii spec şnl - este un minunat prilej ele alte inven
tac1:1 Joaselor defilări paraliturgice. Scenografii tivităţi scenografice : pamlelipipedul „devine·'
preiau această recuzită, însă într-un sens ana scenă de tealtru ambulant, plasat sub terasa
logic şi nu mimetic. Cele patru „grupuri" unei case particulare; faţada anonimă a locu
sînt mult mai mult decît un fundal, ele lui uncie se Iace trafic de influenţă şi se ini
permit să fie vizualizată structura societăţii \iază escrocl,crii
_ ; altar al „sfintei" dreptăţi
în care s-a născut, ceea ce numim în text. rlmtl'-O �ez1dcntă n justitiei şi, în ultimă ins
tema literairă. Căci, plecîncl ele la mecanismul tantă, piaţă ele desfacere a ultimei hotărîri
ele expresie ideologică a epocii, care obliga judiciare. Toate aceste variante scenice se
însoţirea unei scene religioase de manevrabili datorează desigur evoluţiei obiecrului sceno
adoratori şi credincioşi şi răslurnînclu-l scc grafic central în perimetrul clasicei" con
nogralii au investit marionetele cu pr�zenţa venţii moderne de teatru. Ulti�a variantă a
socială în a cărei magmă s-au petrecrnt şi utilizării sugerează platforma pe care juriştii
standardizat (tipicizat) suitele ele înrtîmplări se urcă spre a cnun t,a sentinţa. Acum se
devenite mai tîrziu tematice. creează o metafO'ră - uşor de citit - a ar
tificiului dramaturgie de soluţionare a dramei :
Următoarea convenţie picturală renascen o_ jus-ti!ie aflată pe un astfel de eşafodaj so
tistă transferată ingenios şi complex în de cial nu poate emite o judecată, o sentinţă
cor, este pairalelipipeelul central. ln acest care condamnă însuşi sistemul care a ge11c'.
caz e&te vor�:1 de o dublă preluare. ln pic ra•t-o. Această imagine ultimă este o dezmin
tura renaştera, aşezarea temelor de predilec ţire a deznodămîntului. Salvarea întrezărită
ţie religioase, în elemente arhitecturale sau de Ben Jonson într-o „idealitate" înrudită cu
ele mobilier, em un procedeu vizual de aso ,, D ens ex machina" e ridicolă, ca orice pro
ciere justificativă şi imperativă a puterii de nzorat aI speran \e1.
·Corespondenţă
din Braşo-v:
„Bastionul
tesătorilor"
,
aşteaptă
initiativele
,
oamenilor
de teatru unor spectacole gînclilc pen rice, monumentul şi-a ma�
/.nt scenă şi apoi 'transpirne cloveclit f itncţionalitatea ari is
şi adaptate (ttneori imprm,i ticâ. doar în postura de e.i:
La poalele Tîmpei clin Bra :.at) în noile condiţii. celentă gazdă a concertelor
şov, străiuieşte Basti,onul ţe Teatrul Dramatic din Bra din cadrul tradiţionalului
sătorilor. Construit în epoca şov a prezentat în 1967 Son Festival al muzicii de ca
feuclală, între 1421-1436, şi rele de andezit de Emil Poe meră.
refăcut în 1750 - făcînd naru şi M. Raicu, care a Regizorul Eugen Mercus
parle integrantă clin siste semnat şi regia spectacolului îmi mărturisea intenţia sa,
mul ele fortificaţii al cetăţii şi apoi (o singură dată) un lăudabilă, de a relua A 12-a
Braşovului, punct · ele apărare spectacol-recital Shakespeare noapte, ele a refa.ce spectaco
Întreţinut ele breasla ţesăto în regia lui Ban Ernest. $i lul în func/ie de· condiţiile
rilor, ele unele-i provine _ şi tot în ,,ara acelttiaşi an, Tea ele la Bastion, prec4m si
numele - Bastionul ţesăitori trnl de Stat din Sibiu a ms icleea de a reali:.a un spe�
lor are o structtLră arhi- ţinwt la Bastion o singurii tacol de comedie medievala.
1.ecturală, printr-un ioc al ha reprezentaţie cu piesa Stann, La Braşov şi în împreiu
;:;ardu�ui, de o izbitoare ase dramatizare cl11.pă J. Agîrbi rimile sa.le există, clesigur, şi
mănare cu The Globe Thea ceanu de D. Pelru.(iu şi N. alte monumente istorice care
tre. Din acest pu net ele ve Pîrvu. ar putea fi valorificate pe
dere, cred că este unicul mo Cu toate neaju.n�urile un aceaslc'i. linie - mă refer la
mtment istoric clin ţara noas plicate de orice început de :.ic/urile Bisericii Negre, ce
tră, ,,elotat" cit o acustică drum, cu toate 'Că aria te latea Rîşnovului, cetatl'll
perfectă, în ca.re cele trei maticâ. a pieselor citate, cu Preimerului, şi în special la
galerii ele apărare, supra-eta excepţia recitalului Shake curtea interioarc'i a Cas,telului
jate, construite din lemn. pe speare, nu se modelau struc Bran - dar nici �nul dintre
trei laturi, modificîndu-si tural pe ideea valorificării acestea nit dispune de con
ftmcţionalitatea iniţială, elevin. plenare a cadrului existent, diţii atît de propice, fără sii
comode locuri pentru specta prezentarea lor a demonstrat implice . amenaiări speciale,
torii care bene{iciază ele un posibilitatea realizârii ele tea- ca Bast10nul ţesătorilor.
c:i:celent unghi ele vizibilitate 1-ru în aer liber la Brasov De aceea cred că· ideea or
spre curtea interioară· - pa şi a alimentat spiritele 'îri ganizării umti Festival na
,,ată du piatră cubică - care drâzneţe să c1t1e:.e la mai ţional de teatm meritâ. să
asigură cadrul ele des{ăşurare n'iitlt şi mai bine. Or. din fie st!udia.tă de Teatrttl Dra
scenică. pcicate, această culezanţă s-a matic din Braşov în primul
manifestat ulterior, doar i'n rînd, şi de forurile în drept.
Tcleea folosirii Bastionului
plan teoretic, limitîndu-se la nvi'nd con,,ingerea că mate
tesători!OT ca loc ele repre
e/.�!borarea unvr proiecte de riali�area ei ar contribui la
zentaţii teatrale în aer liber,
,n,tor. îmbogăţirea peisaiului tea/ral
a fost îmbră(:işată - clar din
românesc.
pâca.te abandonată prematur Căci, practic, din 1968, cîncl
ele oamenii ele teatru. Ma s-au m'fli pre:.enlat la Basti
teriali:.area a.cestei valoroase onul tesătorilor un spectacol Dimitrie Roman
idei a constituit-o pre:.cntarea dl' teatru de amatori şi spo Sccrc/ar lilerar al Teatriului
la Bnstionul ţesi"ltorilor a rndic citeva spec/acole folclo- Dramatic din Braşov
paradoxal, interpretarea . texttulu_i ar fa_, ce m�i
dificilă receptarea, aprecierea lui �x� cta. Ap?i,
Atelierul de dramaturgie referindu-se la scner�a dramatica prop�iu:
zi.să criticul a consulerat-o reprezentativa
pen�ru dramatttrgi� - co1;t:adic�orie, � up�
opinia sa - a lui Al. Voitm. Pi�sa afir"!a
Colivia nălucilor reale calităţi, suprali�itează tot�şi se��unle

simbolice ale legendei (care, prin însaşi na
tura ei înseamnă sens, simbol extras din
de Al. Voitin tr-un f�pt concret) şi ar d�ce,. T-!e de_ altă
parte, prin dorinţa de a pr_eciza _di!7'�nsiumle
_
ei filozofice, la o tautolo9i� artisti?a.
Leonida Teodorescu, privind mai ales da
tele de stmctură ale lucrării, a subliniat două
coordonate de maxim interes ale te:vtului :
motivul spaţiului închis şi discontinuitatea
Aflat la a doua sa şedinţă, Atelierul de - înţeleasă ca intenţie artistică - a conţi
dramaturgie pare să-şi f� cîştigat . d�ja_ un nutului · o discontinuitate însă care nu se
interes destul de larg în nndul specialiştilor ; deschid; spre îndoieli, spre mari semne de
asistenţa, dublată ca număr, cuprindea, d� întrebare de natură să determine o aparentă
această dată, pe lîngă dra1;1aturgi,. mult . m�, complexitate a personajelor. Văzut exclusiv
multi practicieni ai scenei,. a�ton, . regizori, ca pagină de literatură şi nu ca te�tru,
directori de teatru, secretari literari. tea,t�il lui Al. Voitin i se pare lui Aureliu
.4 fost disdutată la această întîlnire piesd Goci ca exemplul unui teatru conceptual,
lui Ale:vandru Voitin Colivia nălucilor, text care s-ar putea aşadar scuti de o analiză
metafor"ic, de sensuri simbo!ice, pornind de tradiţională - adică în funcţie de ce_rinţele
la o tulburătoare legendă dm Ţara Tirnave.
� scenei.
lor. Lectura piesei a fost încredinţată unui Declarîndu-se deosebit ele interesat de text,
gmp de actori ai Teatrului „Ion Vasflescu:' poetul Ştefan Iureş a evidenţiat importanţa
- (Marieta Luca, Doina Tamaş, Boris Oli• tematicii, dimensiunea într-adevăr majoră a
nescu Stelian Cremenciuc, Dumitr(u Fedo conflictului. Transpunerea umti mit este ori
reac),' sub conducerea regizoarei (!limpia A � cînd riscantă, dar aici ideea centrală - refu.
_
ghir. Această formulă de lectura interpretata, zul constrîngerii - reprezintci o „miză" ar
soluţie inte1-mediară între cit�rea simplă � tistică importantă. Geneza, acest personaj atit.
textului şi ridicarea sa pe verticală, a consti de discutat, constituie marea ambiţie şi ma
tuit umil dintre punctele destul de contro rele risc al piesei, ea trebuie să fie cu totul
versate ale discuţiei. altfel, ea trebuie să vorbească absolut diferit
Primul înscris la quvînt, Mihail Davidoglu, faţă de celelalte personaje.
a rele�,at calităţile de conţinut şi de expresia Radn Dumitru consideră legenda care stă
artistică ale textului ; el a observat totuşi o la baza Coliviei nălucilor drept pretext, drept
(minoră) neîmplinire pe . _linia încărcc1turi! punct ele pornire pentru dezvoltarea unei
poetice, a coordonatelor lirice d� care ar f, demonstraţii ; el, în contimuu-e, a sublinia.t
să ţin<l seama o lucrare construita_ pe cana valoarea poetică a dramei şi a ritmlului ei.
vaua unei legende. Apreciind lucrm:ea _în Interesat de încărcătum simbolică a piesei
mod deosebit, Ileana Berlogea a evidenţiat s-a arâta.t şi Iosif Naghiu, pentru care nu
răscolitoarele sensuri filozofice conţinute do subiectul prezir>tă, aşa fiind, importanţă. Flo
piesă, de natură să con/ere o figttrare sirii rian Nicolau a sttbliniat importanţa, ponde
bolicli condiţiei umane ; rezervele sale au rea temei centrale, în textul dramatic al lui
privit persona,'ul Gene::;a (îi notăm numela Al. Voitin, larga ei re::;onanţă umanistă. Şi-au
pentru că va mai reveni în cursi_,l d�cu rostit apoi punctul lor de vedere apreciativ
ţiilor), un fel de alter-ego al tmma dintre regi:;orii Domniţa Munteanu (de la T.V.) şi
personaje, a cărui cheie expresivă ar fi dife ·M.ilrni Berechet (de la Teatrul Naţional). Ei
rită de tonalitatea generală a piesei şi at Olu evidenţiat posibilităţile de transpunere
rupe, din această cauză, contimLitatea stilistică vizu�l-poetică ale textului, ca şi dramatismul,
şi ideatică a acţiunii dramatice. După opiniile tensnmea. lui, existentă sub aparenţa unei
lui Paul Cornel Chitic, drama ar fi împovă imobilită/.i . a lipsei ele conflict. Au mai vor
rată de o excesivă aglomerare de teme şi bit : Al. T. Popescu, ing. Paraschiv ş.a.
de o contemporanei::;are prea insistentă. Tri Mulţumind celor ce i-au discu.tot lucrarea
miterile actuale prea directe şi o anume in - confraţilor într-ale scrisului dramatic ca şi
adecvare a personajului Geneza la limbajul celorlalţi oameni ele teatrlti pre::;enţi - Ale
de ansamblu al piesei, au fost remarcate şi xnndm VoitÎn şi-a. exprimat, în încheiere,
de Dina Cocea. care şi-a exprimat însă, din convingerea cei o de::;batere argumentată, com
colo de ele, bunele aprecieri pentru proble petentă. este oriclnd utilă unui creator indi
matica c/e:;bătută. pentru ideile vehiculate şi ferent de experienţa acumulată, inclif cr� nt de
pentru simbolurile lucrării. vîrsra lui ..cis•ilă" şi artisticei.
Lui Valentin Silvestru nu i se pare feri
cită soluţia lectura-schiţă de spectacol (pre
:;entată în cazul Coliviei nălucilor), deoarece, Cristina Constantiniu
60
ILEANA
POPOVICI
Scenografie '7 4
N u e o noutate : teatrul se Lransformă mierii ele penai m culori ţipătoare... Livada
în pcrmai11enţă. Mişcarea sa lăuntrică cu vişini : lanul de grîu în care se leagănă
nu ascultă însă de legi fixe şi nu graţios umbreluţele doamnelor, ori faţa de
•poate fi prestabilită nici prin calcul, nici masă orbitor de albă, ori fotoliul singuratec
,prrin raţionrument. Uneori, pare să fi încre pe care cade ultima rază de lumină... Balta
menit îwtr-un tipar, pentru ca, de fapt, pe gul : senzaţia de spaţiu gol, duşmănos, şi
neobservate, să se pregătească pentru o sur suflarea caldă, de valtră omenească, adunîn
prinzăLoare transfigurare. C"md una, cînd alta du-se în jurul scăunelelor scunde, ţărăneşti...
dintre componentele sale o ia înainte ; atunci, D-ale carnavalului : neuitaLa sală de bal, cu
dL�pă un scurt interval de dezechilibru po·clcaua stropită şi cu pereţii coşcoviţi...
cînd au loc mai mici ori mai mari „batailles Scaunele : scena micuţă, invadată de ·scau
d'I-Iernani" -, teatrul ca întreg se restructu nele neutre, fără stil, mereu mai multe.
rează, inLr1nd cu o nouă energie într-altă Nepotul lui Rameau : silueLe multiplicîndu-se
vîrstă. Proces dialectic firesc, întotdea'll!lla în mişcarea oglinzilor, deformîndu-se, decu
pasionant ; în anumite momenLe, a semnala pate, rotindu-se, dispărînd... Dar să punem
vîrful înaintării poate constitui un aClt de frîu acestor nostalgii.
clarificare, util. Mai ales că a urmat o etapă de epigonism.
De aceea, este oportun să se discute, azi, Un speotaco1 răscolitor, jucat pe scena goală
la noi, despre scenografie. Poate că n:tomentul şi în costume newtre, a născut o genera1ie
nu se reflectă prea· clar în conşLnnţa pu• de hibrizi pseudo-moderni, a căror imagine
blică ; poate că evenirn.entul care să desă Leroă nu izbutea să susţină gîndirea eclectică.
vî,rşeuscă actualul stadiu nici n-a avut încă Am văzut pe scenă, făTă vreo justificare spe
loc. Totuşi, aşa cum s-a înltîmplat şi mai de cială, forme stilizate, decorative în sine. A
mult, şi în urmă cu aproape un cle�eniu, fost şi o vogă a decorului confecţionat din
scenografia avansează clin nou în prrmele materiale rustice, primitive (bîrne de lemn,
dueluri. Nu e v()rba ele o simplă mişcare împletituri, oibiecte de metal, blănuri, cergi),
ciclică ; teatrul fiind un organism ale cărui a costumelor de piele - rapel pueril dar
sisteme sînt solidare, înlăuntrul său au loc persistent la un spectacol pe care ar fi je
-schimburi de substanţe, asimilări şi. pierderi, u,ant să-l pomenim în această ordine de idei.
influenţe recip[•oce. Acest veritabil metabolism Totuşi... ln timp ce unele spectacole încă
posedă si o capaciLate de autoreglare : dacă, se mai asfi.."iau sub povara deco<rului decora
dintr-o �auză sau aha, o parte a organismului tiv, ori şovăiau, descumpănite, în lipsa punc
stagnează, ori supo11tă din rufară presiuni prea tului ele sprijin, scenografia ca domeniu al
mari, ori traversează o criză, o altă parte creaţiei teatrale a parcurs un drum, a sufe
preia funcţia de a-l revitaliza. rit o mutaţie. Faţă de aşa-numiita „epocă de
De fapt, precedentul „val" al scenografiei aur" - a exploziei de talent, de originali
nici nu ni. s-a şters încă din memorie - tate, de creativitarte - intervine o schimbare
chiar dacă aceasta se arată ele atîtea ori fra importantă : pe-atunci, între cei o mînă de
gilă, sau de-a dreptul ingrată. Au fost ani artişti ale căror creaţii inovau şi renovau,
ln care mari spectacole au strălucit în sceno stîrnind un extraordinar ecou atlit în rîn
grafia de care erau demne ; în clipa cînd le dur.i le profesioniştilor cît şi în public, şi res
ci,tăm, imaginea revine cu aceeaşi intensi tul plutonului, desfăşurînd conştiincios o ac
Late luminoasă, infiirmînd - e o compensa tivit.ate mai mult sau mai puţin artizanală.
·ţie ! - prejudecata teatrului-efemeridă. lată, distanţa era enormă. Astăzi breasla însăşi
la întîmpla,re. Opera ele trei parale : schelă şi-a găsit un echilibru : maeştrii creează mai
ria metalică, cu scăriţe şi pasarele - închi relaxat, fără să fie nevoiţi să înfrunte la orice
·soare, antrepozit, periferie a metropolei... Pal- pas furtumile magnetice ale judecăţilor şi pre-
61
.·\mbian/ă de rafinr11nenl şi distinc/if' i,z locuinţa doamnei Iliggins, creală ele
Paul Bortnovshi (,,Pygmalion" - Teatrul .. Bulandra").
judccă\ilor ; un contigent solid de scenogrJfi tru Buf/allo Bill şi indienii, ori îşi concen
maturi şi temeinic profesionaliza\i îşi afirmă trează fantezia asupra cltorva elemente-şoc,
fără reticenţe ideile şi temperamentul ; un alt pivotul invr11\iilo1· regizorale, i.n Noaptea fur
grup, al absolven\ilor din ultimele pt'()moţii, lwwasă. Florica i\Iălureanu înalţă construc
numărînd cîţ:iva tineri neobişnu�t de dotaţi, a ţia etajată, alveolară, pentru a ierarhiza cele
intrat în teatru impunîndu-şi talentul mai trei planuri ale Zodiei TaLLrului ( 1aţional)
energic clecit unii colegi ai lor ele gcnera\1c. şi proiectează pentru PLLterea şi Ade'l'ărul (Tg.
regizori şi aotori. Scenografii-arhitec\i şi sce i\foreş) cloai· un imens plan înclinat. urcîncl
nografii cu formaţie ele artişti plastici co de la rampă în fundul scenei - punte şi
există paşnic, teatrul dovedindu-se o planetă drum pe care croii refac itinerarul istoriei.
destul de încăpătoare pentru to\i. Fapt sem Li,·iu Ciulei se miş<;ă la fel ele sigur în orice
nificativ : nu unul, doi, ci destul de mulţi stil, decorurile sale - documentar-realiste, ori
:c.enog;rafi (mai cu seamă dintre cei tineri) experimentind formele cele- mai rcvolu\ionare
1ş1 gasesc timp, inspiraţie şi resurse pentru de organizare a spa\iului. ori aclualizînd
a lucra şi mult şi bine. însăşi prezenţa lor pentru nevoile nnei monlări expresionismul
permanent reinnoită în viaţa teatrală consti ,au ornamentalul lrnroc - 11u nrni au nevoie
tuind semnul tonic al stării generale bune de prezentare. Spiritul ace ta ..rleschis" s-a
în acest compartiment. Dacă ar exista un trans,nis şi linerilor crrMori [01•ma\i la
doctor în cabinetul căruia artele să se în „şcoala ele scenografic" din jurul Teatrului
scrie la consultaţie şi să primească diagnosti ,.Bulnnclra". prinlTe care Dan J1tianu e un
cul, cel al scenografiei româneşti penltru mo excnwlu in plină actualilatc : rl trece rlc h
mentul '74 ar Ii : pacient sănătos, inteligent, i compozi\ia rafinată, arhitectural-plastică. a
adaptabil şi în plină vigoare. 1tnw1ţulLLi la mica publicitate, la definirea
Hotărllor nu este însă nici numărul, nici unui .,spatiu poetic", proicefie a subiectivităţii
rnnclamentul, ci altceva : esenţială este evo (Noile suferinţe ale tînămlui W.), distilează,
lu/ia gîndirii scenografice. Orgoliul ei suprem in Volpone (in desăvîrşită colaborare cu au
este de a se afirma 110 opunîndu-se celor torul costumelor, D. Shicra). csonţa estetică
lalte compartimente ale spectacolului, ci dim a opulenţei, pentTu a-şi îngiidui, în Lozul cel
potrivă, modelînclu- e a tfel încil să se con mic, o improvizaţie liberă pe lemă dală.
stituie în argument al acestora. Aparent para construind sălaşul mizeriei direct pe platoul
doxal, scenografii care au in moc:l special de joc, din obiec1·c reale. culese de pe 1rn
personalitate, ,,marcă", sînt cei ce, de la cimp ele depozitare a deşeurilor. Etc „ etc.
spectacol la spectacol, izbutesc performan\a Cîtcrn preocupări dominante structurează
de a nu se asemăna cu ci înşişi. Acelaşi 1-0tuşi materialul extrem rlc bogal, cxprimîn
Panl Ilortnovski dă cadrul auster al FurlLL du-sc concret în mişcarea fenomenului tca
nii de O,trovski hi Naţionfll, conferind spec trnl.. '"
tflcc,lul11i noblete, şi parura cochetă, vapo
rons'i. in cnre se răsfaţă Pygmalion la Tea * Descrierea unor clPcoruri dr pc scenr.lc·
trul ..lfolandra". Dan em\eanu insurleţeşte clin lară se datorează r-olahori:i1·ii Pchipei re
cu cxuhcran\ii colorislic,'i -0 lume de circ pen- rlnc\ionale.
62
intre_ceea ce sînt şi ceea ce semnifică per
sona,1ele. S_cenogr�ul Vittorio Holtier alege
Revoluţia spaţială deci un 1111c studio ele la subsol · actorii se
mişcă aici pe un podium de sc�dură albă
neinălţat de la podea. Ei se află la nivelul
spectato,�ilor,. sînt a_semenea lor, to,tuşi nu se
I
A amesteca printre ei ; o barieră Îlllvizibilă ii
nnoil'ea radicală priv�şle n u uu stil clespar�e, prin care nu trăbate nici un strop
de decor sau altul, c1 însăşi . modali
de fl�ud de, sym-pat1e. După o expresie ce
ta Lea de existentă a spectacolului : des- ':11-m,__ aparţrne clar se potriveşte prea bine
făşurare� s_ a în spaţiu, raportul său cu publi
s1Luape1 c_ a . să n-o adopt, ace, Li eroi sînt,
cnl,_ eclulibrnl drntre puterea sa de a cris
t�liza c� act a11tis1·ic, păstrîndu-şi autonomia, pent�� 1 Şl pernlru noi, ca nişte scorpioni
11�ch1ş1 _ rntr-? sticlă, ocupaţi. exclusiv să se
ş1 capacitatea de :i se difuza· în realitatea în d1struga reciproc ; nu ni. se propune să co
co_njurătoare, ele a face oorp comun cu ea. mumcăm cu ei, ci să-i observăm foarte de
Distanţa de la primele tentative de a lăr"i
a�roape, ca sub lupă. Obiectele, puţine sînt
aria de joc, de a stabili un contact mai dire�t ehhe-rate de . sar?ină descriptivă, fiind inves
c�1 ;;pe�tato1:ii, şi pînă la formulele complexe
tite cu ţuncp.e simbolică. _ pe linia temei spec
.. , relativ diverse care îşi Iac azi loc în tea t??olulm - masa, de pildă,. distribuie si di
' '.'e, se P oate m?sur_� :1�mai amintindu-ne pe- rtJ�ază rap orturile _ dramat!ce, grupînd perso
. da cin_ .
11o � ,� regizoru 1ş1 aduceau actorii prin naiele <lupa_ cum dictează implacabila miscare
sala sau 11 puneau să vorbească ele la bal lăuntr}că _a evenimentelor. Alt tip de' uni
con ; . vo?ile şi zgomotul paşilor se auzeau _
vers rnclus mstaurează Hamlet în viziu,nea
'.meon dm spate_, <l!n �oaiere, iar spectartorii Dinu Cernescu (regie) 1-Ielmut Sturmcr
1ntor�eau capul, mtr,ga\1, sau încremeneau de
(?cenografie),- Spectatorii nu se află în situa
int11111�are,. cîncl e pomeneau lÎlngă ei cu un
ţi� �e a . asista �a. tragedie ci in exterior, pro
nrl�clnn or, o colombină ofel'ind o floare. In
ltLlu�s �ezar, gonind pe o punte japoneză, �e.1at1. pr�tr-o hrue d� �-emarcaţie, nici nu
- mconJoara locul acţrn nu, ca în montările
luptator1'. . zb�ra,'.' parcă pe deasupra sălii ;
unele arena prefio-urează un fel de tribunal
spectator11 îşi v�rau capul îutre umeri. Din
al istorie� ; . d?np�trivă, sînt ei înşişi împre
tr-o experien !_ă cu _Troienele, jucată direct pc
s��P, prmş1 1;11 „cursa de şoareci". Niciodattă
podeaua un _m _ spa\rn str1mt. cu publicul cot
_ p111a . acum micuţa sală de la subsolul tea
la cot pc banei lungi, la un metru de actori.
trul�1 . , Nottara" nu şi-a descoperit o calitate
a pers,s .at o î' :trebare : ?1t de intens şi de �
' spec1Iwa ; de data aceast:.i, locul strunt cu
smcer trebuie . a fie sentimentul tragic, pen l?arele laterale înălţate, vibraţia surdă ; pa
tru ca _apropierea extremă să nu-l pulveri
ş,lol' pc podele. zăbrelele, uşile ele metal ce
z�ze, or! _eh iar să-l transforme în conltrariul
. se trîn:Lesc, unghiurile de aşezare a oalinzilor·
0
sau, rid�� ul1z111du-l ? Cel dintîi, Tenlrul
.. _Bnlandr�. a pus în ecuaţie o :.iltă distribu- pc scenă, care lasă imao-inile să se rcflecte
1 '.e � sp�t11lor, montînd Procesul Oppenheirn,er do�r . o_ clipă, ştergînclu-le înda!Lă, mi terios.
ş1_ ,, L!
. Rtnt turnul E,.ffel pe o platforn,ă n�l1111şt1oor, totul se leagă, compunînd Tem
cen mţa.
lrnli\, sp_cctatorii fiind plasaţi
Irc lalur1.0
· ·pe rlouă din-
•
L
Toate aceste:.i au devenit istoric. Pe m:'î· ibertatea de a organiza spatiul creşte
sură ce senzalia nou/lăţii se şterge, ceea cc fantastic odată cu intrarea în circuit
părea extravagant, ori pur şi simplu inco :.i noilor const1rucţii teatrale. Diamantul
mod, intră în normal şi-şi regăseşte sensul.
coroanei e, fireşte. ala mică a Naţionalului
în teatre se instalează modul serios ele a
bucureştean, cu cele trei Yariai1te - italiană,
nbo,:�Ia problema - fă.r ă teribilisme şi in
arenă şi elisabetană. transformabilă în cîtevn
lcnţn ele epatare. Regizor şi sceno"'raf caută
minute prin comenzi electronice. Spectacolul
impreună sratiul de rezonanţă pro�riu spec
inaugural, �m coupe Caragiale (.Văpasla şi
lncolului respectiv, optcaz11-.- modifică. în func
Corm' Leornda), a ţinut să ne-,o prezinte în
tie de concepţia genernlă a montării .. i de o
modul cel mai spectaculos, operînd transfor
idee-forţă. S�enogrnfia devine astfel o regie
n cone1·etuhu - a spaţiului, n dinamicii. tnal'ea în pauză, de la varianta arenă, utili
zată în prima parte, la cea italiană. ,,Momen-
Scenn c.1 :itare, cn dimensiunile şi doltnre:i scnzational :
ci, �,u mai constituie fatalitatea dată ; hin 1111 sceno;tchnic" e într-adevăr
11itnse111 că teatrul mai poate fi şi cuti.e cu
acum, a urcn un spectacol pe scenă e un
miracole, că a ta face parte din natura lui.
act de decizie ce-o valorează... Pentrn Măsură î_nlT-un fel. e mai bine că, din prima seară,
pentrtL rnă�ură (regia, Di1111 Cerneseu), scenof\ l1be1·1·atea s-a confruntat cu adYersarn ci cea
l?rgă �i adîncă a teatl'lllui Giuleşti, excep mai de temut - tentatja g-ralt"llităţii. Se vecie
ţ'.onal rnstrument de lucru, se dovedeşte spa c';'t regia a pornit nu din interior. de la o-în
.
t, ul ideal - piată publică, stradă, loc de ,lirea a upra piesei Năpasta, ci de la i ;itn
confrurutare, tribună şi palat. Pentru Ntipns/.a. ele n v�lorific? nişte posibilităţi f;'\ră prece
dmm;'i de micro-univers aceeasi situare n-ar denl prmtr--0 idee de spectacol · şi a căutat
fi inclicală ; de altfel, �·egizor�l Alexa Vis:1- justificări teoretice, sofis,ticînd 1;e mă ură cc
rion nici nu e interesat de ambiant.a socialii. e dczvolta'l.t solutiilc rlc mizan cenă. Con
ci rlc norl11l t·cla\iilor umm1e şi de rapor1·11l struind pe această p�·emisă greşită, scenogra-
„Nlipasta", pent.ru prima oară în spaţiu deschis, pe o scenă-arenă (Florica
Mălureanu, Teatrul Naţional ,,I. L. Caragiale").
Spe.;Laculos · moment sc�notelmic, în Sala micii a noului Teatru Naţional :

mişcarea de translaţie a perefilor de la varianta „arenă" la cea „ita.liană"
lasă să se �,adă în fundal scena „elisabetană":
fia a mers, volens-nolens, împotriva unui dat principală a acestui dispozitiv este de a nu
.esenţial al teatrului en roncl - acela de a încremeni într-o ahtă formulă fixă. Cu chel
servi drept revelator, drept instanţă de elu tuieli mai modeste decît ale unui decor
,cidare. Salteaua de burete plastic împiedicînd obişnuit şi fără prea mare efort, geometria
mersul actorilor, în care se deschid, ca nişte sălii poate fi reinventată de la montare la
.c1·ut1:re, beciul şi hruba unde intră să doarmă montare, căutînd fiecărei piese soluţia pro
fon, ritualul inventat în jurul obiecte1or cas prie convenabilă. In Puterea şi Ade·Părnl
lllice - toate acestea încifrează situaţii şi ra (scenografie, Liviu Ciulei), între ceea ce se
porturi în fond limpezi. Memento : cu cît petrece pe platforma centrală şi publicul
instrumentul de care dispunem e mai per ce-o înconjoară, comunica,rea e de tip osmo
fecţionat, cu atît mai mult obligă el la dis tic ; ,,materia" spectacolului fiind experienţa
ccrnămînt ; in condiţii de ascuţire şi de supm isborică comună, viaţa trăită, modalitatea
solicitarc a receptivităţii, neautenticul pro aleasă are rolul de a o face moi vie, mai•
voacă o r11ptură. intensă, mai adevărată penJt,vu fiecare ; reu-
O nouă organi.:::nre a spa/.iu�ui de ioc plasează spectacolul-de.:::batere pe o

platformă centrală înconiurată de spect(JJ(;ori (,,Puterea şi Ade,,ănil" la Teatrul
,,Bttlandra" ; regie-scenograf ie, Liviu Ciulei).
O. cercetare sistematică a posibilităţilor de

organizare a spaţiului de joc se între
şita artistică se apreciaza 111 fu11q.ie de gradul
angaji1rii. In Lo.:::ul cel mic, insuşi p1·incipiul
pri11<le de mai multă VTeme .la TeaitTul spectacolului de Lip arenă suferă incălcări,
„Bulandra". Sala de la grădina Icoamei a fost hota,rul dintre locul de joc şi locul rezervat
1·cst1·uc�urată în funcţie nu de o viziune arhi- publicului devenind labil ; toată lumea cir
1cctural-estetică în sine, ci conform unor indi culă p1·in aceleaşi coridoare, urcă pe aceleaşi
-catii precise, orientate spre scopul teatral. scări, şade cot la cot. S-a rrenun\at la sime
A rczuttat o sală de spectacole ce mu sea tric, ,per�pcctiva asupra întîmplărilor ce · e
mănă cu nici o alta ; nu-şi impre ionează pe:rec în col\:uri opuse diferă ; avem de-a
oaspeţii vrin clogan ţă, în schimb îi intere face cu o difuz�une în spa\iu a acţiunii
;;cază numaiclecît prin or.iginala amplasare a
piesei. Şi unele rnon'tări mai vechi au· trecut.
rlispozitivului de joc şi prin nenumăratele
StJ..rSC el e surpriză cc se ghiccsc
· din aşezarea par1:ial sau în în,hrcgimc, prin această expe
p' latformelor, a scărilor, a stăngilor cu re rienţă remoclclantă. S-n constituit de-acum uo1
flectoare. Senzaţia e de loc însufleţit, de fond de observatii privind montă,rile „evadate"
:activitate ce urmează să ne integreze. Calitatea clin cutia italiană, observa1ii care· ar merita ă
65
C.1RAGIALE: ,,O :;cnsoare pierdută" la Teatnil „Btilanclra" în vi;;;iunea lui
1,i,·iu Chlei.
Sus : Locuinţa pre/ eclului expl'imă moda epocii filtrat.ă prin gustul pros,inciei.
Jos : ,tdunarea electoralii în sala ele întruniri a şcolii.
66
Decorul _.,,Vopţii furtw1oase" si11teti.:ea;:;ă un univers domestic construit pe doi
piloni: butoiul qu castrave/,i nwra/i şi patul amorului adulterin, .. (Dan Nem·
ţeanu, Teatrnl de Comedie).
Nesă/,ioasa �uriocit,ale n mahalalei sparge, la propriu, pere/;ii, invaclincl casa

onorabilului J„pîn Dumitrarhe (,,O noa,pt.c fur/.U,noasă", Dan Jiticmu,
Tg. Mureş - sec/ia românâ).
67
de,·ină punctul de pornire al unui schimb de carea cea mai ambiţioasă, montarea unor
p[u·eri între oamenii de teatru. tragedii antice (Medeea, I/igenia în Tauris)
!::ie pare că nu trebuie să ne grăbim să în portul Tomis, utilizînd faleza drept amfi
despăr!im categoric piesele potrivite repre teait,,u şi marea drept fondal, sînt abia ini
zentării pe scena centrală de cele nepotrivite; ţiative răzleţe, de sezon sau de circumstanţă,
ele cele mai multe ori, nu subs:tanta dramatică de pe urma cărora nimeni n-a tras încă
este cea adecvată ori refractară (o mulţime vreo concluzie. O sumedenie de pvobleme se
de opere clasice se dovedesc chiar neaştep pun : cu privire la raporturile spaţiale, la
tat de suple : A 12-a noapte, eliberată de integrarea spectatorilor într-o ambiantă des
„corabia" care o încorseta, respiră liber pe chisă, la acordul dintre obiectul teatral şi
scena centrală) ; decisivă e intenţia spec decorul natural, la scenotehnică, lumină,
tacolu1ui. Od.:ită :făcută alegerea, anumite sonorizare, etc.
c-ompa<rtimen'te sînt însă supuse unui veri
tabil test.
ln primul rînd, actorii : smulşi din scena
unde erau apăraţi din trei părţi şi protejaţi
ele rampă, aşezaţi mai sus şi în afară, ei se
pomenesc aruncaţi în groapa ou Jei. ,,ochi
Continentul
î,n ochi" cu spectatorii. Cine trişează e imediat
demascat. Nici un artificiu nu poate fi de Caragiale
folos ; dimpotrivă. Doar sinceritatea făTă
fisură, jocul curat şi dens, pe de-a.ntren-ul
U
angajat, stabileşte contactul. Nu orice acror
chiar dintre vedetele cele mai ootate, rezistă n capitol aparte, încă plin de prospe
la . această pr.obă. Ciudat, nici pentru specta ţune, fără coduri, fără :tabu-uri şi fără
tori nu e simplu : apropierea ele actori îi i, dei fixe, este scenografia continent,ului
comediilor lui I. L. Caragiale. Teatrul nostru
(l'�Lă la început, o <resimt ca pe o S[tuaţie
Jenantă. Ceva se întîmplă chiar în rîndurile s-a lansat cu oarecare întîrziere în explorarea
publicului : de vreme ce în raza vizuală nu fundamentală a acestui teritoriu ; clişeele ·
ap:1r.e doar c�a spectatorului din faţ.ă, iar cormice tradiţionale, inspirate de temele vigu
pr.1virea ouprmde panoramic întreaga sală, roase ale realismului cri:Lic, s-au dovedit rezis
phmbî'.1du.se . de la actori la vecini, Surpl'inde tente şi au cirmdat încă multă vreme într-un
. con;text teatral mai avansat; juclecînd însă
exp-res1a celm de vts-a-vis, gesturi, rn işcări, u11
_ după diversitatea şi ascuţimea recoltei ele
alt . tip d� Teacţie colectivă, mai mobi.lă şi
m � selectivă, se elaborează. Incet-încet, sur montări din ultimele stagiuni, întîrzierea va
priza atenuînclu-se, fiecare se instalează în fi probabil curînd recuperată şi compensată
noile raporturi şi se concentrează asupra a printr-un avans.
. Scenografia e integral angajată în acest
ceea ce-l cap'L1vează. De fapt, însăşi oon
venţia se schimbă. Iluzia teatrală a murit, proc<--s de explorare ; solidară cu regia,
pentru a face loc realităţii lchmtrice a materializează viziunea, fixează în detalii
teatrului. observaţiile de 111uanţ.ă, descrie mediul şi
personajele, se constituie în argument al
Corespunzător, se pune altfel şi problema
actorului. Modul acesta activ de a implica
obiectului - fie el piesă ele mobilier, recu
ar::a scenografului începe cu D-ale carnava
zită utilitară sau investit cu o funqie sem
l ului (Teatrul „Bulandra", regia Lucian Pin
nificantă ; în jurul său, spaţiul g1·avitează
altfel decît pe scena italiană. El trebuie să tilie). Aplauzele la scenă deschisă, adresate
decorului înailllte· ca reprezentaţia să fi înce
servească rapid şi anonim, în logica acţiunii.
dar nu mai are dreptul să se etaleze, să mo put, sînt un moment rar în viaţa teatrului
nopolizeze atenţia. Ohiect1ul concret devine o ca atare, Liviu Ciulei tratează Scrisoarea
umbră, un simi ]j-obiect, se dematerializează pierdută cu minuţiozitate de analist. Casele
parcă, se abstractizează - în vreme ce, din povestesc biografia personajelor, anun\ă pre
straturile aelînci ale operei, urcă spre lumină tenţiile şi veleităţile lor; 1n de,taliul de inte
şi capătă substanj'ă, energie, sensul uman, rio,· .se .si.mte rri::od".1 epocii treout.ă prin gustul
prov111c1e1 ; p111a . ş, zona geografică răzbate în
D
ideea angaialâ.
arl1itcctur(t, în perspectiva strttzii în lumină
etc. Ambianţa concretă este acee; care gene
încolo de hotarele sălii de teatru, rează celebra masă a împăcă,rii dm final ' cu
experien\:a organ\z�rii unor spa\ii . de mici la grătar, ţuică şi măsline.
"
spectacol e la noi mea prea sporadică, !Yoaplea {Ltrtunoasă ceva mai accesibilă
rudimentară. Seri de sunet şi lumină în deco echipeJ.or mai puţin n'umeroase, a fost mon
rul natural al parcurilor ; cîteva piese cu �ală i'n cîtev� teat�e, exploatîndu-se piesa atît
teme istorice jucate în loourile isLoriei ade 111 fondul e1 real1st, cît şi în stiiuctura ei
vărate (la Braşov, la Bastionul ţesătorilor · <I� farsă. Dificilă e pentru toţi creatorii
.
la Suceava, pc ruinele Cetăţii DorITlJileşti ; b1valenţa e1 echilibrată, fiecare clin cele două
lui Ştefan ; la Tirgovişte, în Ccootea de filoane reprezentînd virtual o sursă de îm
scaun a lui Mircea ; la AJbac, satul lui Pl'Os__păt�re a tradi\iei specLacolului; înclinarea
Horia) : embrionii de experiment teatral din bal�nt·e'. în favoarea 'llll1UÎa scindează opera,
cadrul festivalului Cibinium; în sflrşit, încer- penclttuul-o. La Teatrul de Comedie (regia
68
Lucian Giurchescu), Dan Nemţeanu „Yecle" de jocul propriilor lor idei, grefîncl pe .acelaşi
teribila harababură din casa lui jupîn Du �runchi o propunere ele interpretare şi con
mitrache ca 1.m haos al încăperilor şi al trariul ei, amestecînd caricatură, parodie,
lucnuilo.1· ce nu mai răspund des,tinaţ.iilor gag comic pur şi bufonadă. Jn diferite
originare - interioare şi exterioare se ames spectacole Caragiale se perpetuează, preluate
tecă ; ÎJ1 tre butoiul cu castraveţi murati şi fără înţelesul lor originar, anumite ticuri ;
patiul amorului adulterin (piloni ai ex.is aşa, ligheanul ele bărbierit ori de spălat pe
Lcnţe1 domestice) tranziţiile îi par ele prisos. picioare, care e rnal\:il cîteodată şi la rang
Scenograful oferă totoclatii o 1·eţea de puncte ele hîrdău. Alunecarea în vulgaritate se
de sprijin pentru gagurile imaginate de regi petrece fulgerător, în fracţiunea de secundă
zor şi de interpreţi. E un decor original şi în care s-a rcnun\:at la -intenţia artistică
cleopotri vă prime.idios, fiindcă prin concep\ie subord,onată unui scop pentru a condimenta
nu pune stavilă nici unei licen\e a inYenţiei ltaznl reprezentaţiei.
comice. Pentru 1J11ontarea regizată ele Nicolae
-
Scarlat (Tg. ,\,Iureş - see\ia romdnă), decorul
'lui Dan JitiaJ11u descrie şi totodată comen
tează ironic gospodăria cherestegiului orăşean
clin prima generatie : podeaua aşternută in
terminabil cu metri ele preşuri împletite în
casă, peretarele brodate (cortina cu nemuri
Decorul
torul ,citat „Familia e patria cea mică:..").
Farsa, tot timpul la pînclă, explodează spre
efigie a ideii
final, cinel pereţii sub\:iri de hîrtie se sparg
de invazia petrecăreţilor strînşi la o nuntă
din Yeeini, ourioşi să asiste la scandalul
din familia onorabilului jupîn Dumitrache.
Cel mai recent decor clin această încren
gătură e cel al Floricăi Mălureanu pentru
R crnhqia spa\ială a scenografiei nu pro
voacă declinul scenei italiene, deci al
decorului menit să amenajeze ..cadrul
&cenic'· ni reprezerntării tradi\ionale a operei ;
Conul Leonicla (Naţ.ional - regia I. Coja,r), 1nsă - p-rintr-un subtil joc al influentelor -
mai p,u\in caracteristic pentru- efortul general îl determină, la rînclul său, să se transforme.
ele aprofundare, însă amuzant, cu hazul său In configura\ia spectacolului, decorul îşi
propriu. Proporţiile, deseruul, culoarea, iintro schin1bă locul şi atribu\iile. tinzînd să devină,
duc o in:tenţie inedită, trimii,înd concomitent clin element de fundal (de culoare, ele pito
la pictura naivă şi la caricatura nevitrio resc, în cel mai bun caz de situare clo<eu•
lantă. Tangajul nocturn face clin casa bîn mentară - temporală, geografică, ele mediu
tuită de fandacsii o lume la propriu „ieşită social ele.), axul de e:i..--presivitate teatrală,
clin ţî\îni". efigia ideii. Dacă altădată exisilaru montări
AcoTdul lăun�ric al diferitelor filoane ale unanim considerate drept „culmi ale artei
gîindirii, puterea ele selectie, bunul-gust consti interpretative" a căror scenografie puteai, pur
tuie instanţă botilrîtoare ; clar se întîmplă şi şi simplu, să n-o observi, aşa ceva e astăzi
ca realizatorii speatacolului să se lase foraţi cu neputinţă ; în schi.mb, se întîmplă foarte
Esen{.iali;:;incl, scenograf ia conferti spectacolului noble/e şi transparen/ă:

,,Iubire", în vi;:;iJunea Florică.i Mălureami (Tg. Mureş - secţia maghiară).
www.ziuaconstanta.ro 69
Punct terminus într-o călătorie fără speran/l, • : .,Curtea c11 miracole" în inter
pretarea plasticâ a lui Helmut Stiirn'ier (Braşo1').
des ca scenografia să înalţe ori să prăbuşească clium circuifll.'. 111.conjural ele siluetele înalte,
un spectacol, Nu în măsura în care e fastu înguste,· ak unor uşi-frrcastri:\. alternîncl cu
oast'L ori cxtravag·antă, ci în n1ăisura în care oglinzi încetoşale ; în mijloc. un simplu
exp1·imă, în planul concretului. ideea-forţă. scaun, apoi un somptuos pal de nuntă, cu
În acesl sens, s-ar, ptutea vorbi despre un baldachin de Yăluri albe. diafane, proiectează
regres al dcco1,ului-reconstituire, naturalist opectacolul în zona marilor sentimente elcrnc.
dcscriptiv, întesat de detalii, Chiar atunci Pentru spectacolu I braşo,·ean regizat <ll'
dncl se urmăreşte o anume atmosfcrizare. Eugen i\Iercu cu o piesă ele tip neorealist
artistul· preferă s-o realizeze fie prin pre descriind mizeria unui conglomerat de
zenta elementului simbolic, Iie printr-o com cocioabe (Curtea cu miracole de lacovus
poziţie plastică aparent a-logică, fie printr-o Kambanellis), Helmut Sturmer a construit u.11
metaforă, ,Creaitorii au tenclim \a să denucleze fel ele coli,·ic fără cer. străpunsă ele mulLe
scena ; cinel aleg uu obiect. rezervă în jurul uşi şi ferestre ; o Iumină gri, posomorită, cade
acestuia un spaţiu ele reverberaţie. Scenogra pe ultimii metri ai unei căi ferate ce se
ful pictează cu transparente, cu lumină. Esen înfundă - imagine fi punctului terminus în
ţializarea pune în valoare substanţa piesei ; călătoria fără spcran(iî care e viata. Adriana
sensurile se decantează, · ceea ce e mino1:, Leonescu transcrie plastic ideea montării lui
cotidian, nese,mnificativ, se clepUJne undeva în Iulian Vişa cu Tragedia fecior11·ei ele Beaumont
subsol, în vreme ce ideea artistică majoră se şi Fletcher (Sibiu. sec(in rom;\nă), imao-inînd
desenează mai limpede. Opera îşi trăieşte soluţia dintre Loalc cca mai clară şi mJ per
o tfel vin(a cenică la nivelul superior al po cutantă. fără de care spectacolul nici n-ai· fi
ten\inlului ei ; uneori e înnobilată, sîmbu existat. Ea a conturat două flTii distincte,
rele preţios fiind ajutat să se ridice deasupra
zona „albă" - cea unde se clesfăşoaTă exis
scriiturii ce-i e consubstanţială. A�a e sceno
grafia Floricăi Mălureanu pentru Iubire ele tenta publică. supusă co11trolului raţional şi
Barta Lajos, melodramă ce-a1· fi riscat să se con ,·enien\elor - şi zona ,.roşie" - unele
lnece în propria sa desuetudine (Tg. Mureş, patimile se dczlănţ,uie, oamenii apărînd în
seci.ia maghiară, regia Gh. Harag) ; un po- adevărata -lor lumină.
70 www.ziuaconstanta.ro
Fie arie ele joc pustie, fie două scaune-tip tcziei (Al'arnl - Gala\i) ; cle�ornri asasinate
.şi-o măsuţă, fie explozie ele inventivitate in de vulgaritatea materialului ori a cxecu\1e1
va<lincl scena, orice e cu puti.nţă ; nici o (exemplele sint cam numeroase...). Chiar clacă.
solu\.i e nu poate deveni re\etă. Gînclirea in masa realizărilor, rezuLtaLele „de exce
scenografică modernă îşi interzice două păcate lentă·' nu sint majoritare, important e cr,
capitale : graituitatea şi maniera. Creaţia demonul produsului de seric e pc moarte.
demnă ele acest nume c, ca în orice dome Creatorii, fiecare pe miisura lui, n,u se imit[,
niu, unicatul necesar şi ele neînlocuit. Deco unul pe celtilalL.
rurile se nasc nu pentru o piesă în general. Scenograful care se angajează să sesizeze
deci apte să servească la orice reluare, ci timbrul apar,·e al unei viziuni regizorale şi
special pentru înscenarea într-o anume con s;,-l recreeze in J imbajul artei sale e şi nu e
june ţie artistică. Regizorul vede în scenograf independent. El trebuie să clescopern un
primul său partener ; iar acesta, la rîndul echivalent Yizual care, cu a1ici un prei. să
.;ău, simte nevoia, mai mult clecît în trecut. nu vulgarizeze gîndirea prin pleonasm. Pen
ă se integreze echipei în care viziunea sa se tru Chiţimia de Ion Băieşu, Helrnut Sti.irmcr
valorifică. Astfel apar cupluri ele creaţie rela,tiv concepe două decoruri complet deosebite
,;tabile sau mereu reconstituite, în ciuda con - unul perntru montarea lui Andrei Belgra
dit·iilor organizatorice ; înăuntrul acestora, idee dcr (SiJJiu - sec1ia română), materializînd
.5i expresie se contopesc (ele exemplu : D. dominai.ia patologicului, altul 1Jentru cea a lui
E:srig - I. Popescu-Uclrişte ; Gh. Harag - Al. Tatos (,,Bulandra") analiză fină a
Florica Mălureanu ; Lucian Gi-urchescu - Dan degradării paralele a omului şi a mediului
i\'cm1,eanu ; Alexa Visarion - Vittorio Hol său. Decorul lui Vittorio Holtier la Unchiul
tier ; Cătălina Buzoianu - Mihai Mădescu ; I ·anea exprimă interpretarea regizorală a lui .
Aureliu J\Janea - Paul Salzberger, etc.). Alexa Visarion (Teatrul Naţional clin Cluj) ;
Bineinteles că, avansînd pe teren virgin. printr• -un dezechilibru fundamental, o „dis
netrecut pe hăq:i, se rproeluc uneori acci locare" a percepţiei, 1 ucrurilc alunecă clin
dente : decoruri pe care actorii nu le pot cadrul lor statornic, scaunele ele grădină SP.
domina, încurcînclu-se în ele (Vicleniile lu.i rr,gă,sesc sub un candelabru, în timp ce
Sca'pin - Teatrul Mic ; Paradisul - ,,Notta mobilele salonului stau 'pe pietriş. Mult
ra") ; decoruri care se rup ele logica mon'. cliscrntata prezent[, a· pietrişului nu e un
tării, ,,lu'ind-o razna", într-o dezordine a fan- capriciu fiecare pas scrîşneşte tăios, srnul-
Z,;1111 ,,alui'/", spa/;iul exislen/ei publice. ajlat sub controlul ra/.iunii : o idee-şoc
de Adriana Leoneseu pentru „Tragedia fecioarei" (Sibiu - secţia română).
71
ele modă şi decoratiuni. Cu cît reproducere::,_
c mai desăvîrşită, ispitind pc cei in cău
tare de sugestii ele amenajare a intcr[?ruhri.
_
cu atit el c tcalrahceşle nul. Intre Cuw s,
•eme de Vir inia \Voolf? (Na\ional) şi Ec/1i
0
libru fragil (,,Notlara'·). Pri::.onieml clin Man

Italian (Na\ional) şi Subiectul erau trancla:
firii (Mic), deo ebi1:ea c doar de . f �11etc ş�
1_
siguran\tl a gustului. nu de concep\1e. N1e1
piesele româneşti nu scapă 111totde�una de
_
tratamentul gen cmi iunca „Cămmul··. Uneori
ne aflăm primejdios de aproape de kitsch.
Oovadr1 că limitele nu sînt neapărat cele
impuse de piesă (<liferen.tclc ele calitate litr.-
1·ară vorbesc de la sine), ci aparţin insce
nării, un exemplu, ce-i drept mai ,·cehi : în
Doi pe-un balansoar (Teatrul �[ic). scricre
di11 aripa modestă a aceleiaşi famili.i . Tocii
Constantinescu descoperea, di11colo ele subiec
tul de melodramă, o temii de meditaţie mni
gravă şi o trata cu mijloace de profunzime
�i sensibilitate, adudnd spectacolul într-o ca
tegoric uperioară celei la cnrc nr fi anrl ln
mod normal dreptul r1 aspire.
î,1 ultirnă instantă. spectacolele au sccno
rrrafia pc care o merită ; re,·crsul medaliei e
că, ncglij"inclu-se acest compartiment, din sno
bism irHclectual ori din "1epriccpcre profc; sin
nală (pînă la urmă, e cam acelaşi lucrn).
întreaga investi\ie ele gîndire. talent şi efort
Dislocarea temeliilor vieţii acluce con riscă să nu se finalizeze. Accastf1 afirmaţie
fu::.ie şi în cacll'iil ei concret, material... nu e o incercare de a născoci un fals su
(.,L' ne/, i11l \'anea". Vittoria 1-Loltier, biect ele discu\ie în jurul unui non primat
Teatrul Na/ional clin Clui). ni scenografiei - ar fi absurd ! - ci. <limpo
trivă, un. prilej de a reaminti cît de slrins
sint legate in'.re ele componentei<' netului tea
tral. Anumite colect·i,·c î11 care, clatorit[1 mai
ales subaprecierii din. partea conducerilor lor.
ginrl nen·ilor un geamăt. A�eas'.a e tocmai p.-înclirea scenografică rwr functionează (s1nt
starea spectacolu.lui - amestec de disperare destule, artît în Bucureşti cit şi în provincie)_
gîtuită şi de cxaspc,·arc violent exteriorizată, r'ccomrilc fiind realizate de pc o zi pc altu.
de clanuri scntimcnlale superficiale şi de la voia întîmplării, mai .,frumos" ori mai
izbucniri isterice ale egoismului. La Piatra „urît", n1ai amatoreşte sau .1nai rutinier, s�ar
Ncamt, i\Cihai Mădcscu receptează exact lec- putea întreba, în deplină luciditate. ce rela
1 ura Cătălinei Buzoianu la Peer G!Jnt : sar t ;c există între această situaţ:ic şi mediocri
casmul şi nn1tlrăciunen se traduc in tonuri ta�ea congenit1lă a produc\iilor lor.
sumbre. scenograful se exprimă în imagini
de o fortă impresionantă. nu se ir1Lirnideciză Obiectul acestor paguu nu este un bila.ni:
!n fa\.a imag inii Yiolent groteşti. condcnsînd ni scenograrici româneşti clin ultima perioa
!a'mnifica\iilc pC'rcgrinării existcntiale într un dă ; cu atît mai pu\in este un „top".
sistem coerent de metafore plas•ic�. .\.m urmărirt doar punerea în eviden\ii
Se vn spune : ffreşte, Cehov, Ibsen, piesele a cîtorva diTec\ii ale gîm:lirii scenografice
clasicilor in genere, sau cele contemporane cu �ar·e se manifestă azi cu o deosebită pregnan\f1
subiecte .,mari•', puternic originale. stimulează în viat.a teatrului . .A„5a se explică faptul c'i
spiritul creato,·. propun o miză in:·clec,uali' L numele unor scenograri activi nu sint to'l11ş1
D:11· cc facem cu scrierile banale. sutele de citate, că decoruri, chiar C'xcelente, aparţLnincT
piese moderne, fiecare c11 felin ci de via\ii, altor ,.seri i spirituale". au fost deliberat e>mi;;c.
care se petrec de pildă în living-ul unui în vreme ce asupra cîtorva am rc,·crrit cu
apartament newyorkez de oarecare standing, insistentă. Claviatura suplă şi larg:1 a instru
ori în bucătăria cu (sau fără) butoane de mentului scenografic modern n11 se epuiz�aziî
·-·
nichel � Unii scenografi cad în capcană, de aici ; alte contribu\ii la conturarea unei i111a
�cn,ndu-şi clccorurile clupă ulti mele magazine gini ele ansnrnblu înt deci oricîncl bineYC'nitc.
CRONICA-
DRAMATICA
Teatrul Naf ional
,,1. L. Caragiale"
■ Nl\PL\STL\
■ CONUL LEONIDL\
de I. L Caragiale
Sala Mică a noului eclificiu al Naţionalului

deschide, p1·i11· însuşirile sale inedite, per
spective noi artei spectacolului.
Şi ridică noi probleme.
Pentru întîia oară în viaţa noastră teatrală,
scena-arenă iese de sub zodia improvizaţiei şi
cere oamenilor de teatru, dacă nu neapărat
o modalitate nouă de manifestare a artei lor, Silvia Popovici (Anca), Costel Constcm
in orice caz mijloace substanţial diferite, tin (Dragomir) şi Florin Piersic (Ion)
greu de preciza't deocamdată şi cu atît mai
�eu de :1plicat în toată diversitatea şi cfi
ciea.1:a lor. Pentru că actorul, deprins din
şcoa!rt şi apoi clin practica profesiei cu scena
,.italiană", se vede în situaţia infanteristului Problema c : ce jucăm pc scena-arenă ?
rl islocat din tranşee (unde ştia că are -ina De pildă, Năpasta. deţine aLTibutele unei
m ic11l în Iată şi spatele asigurat) şi transfe·alt piese care să se preteze la o interpretare în
la o un1itate ele desant : publiculi „inainicul" noile condiţii scenice ? După părerea mea,
nşadnr, îl înconjoară din toate părţile, frontul da. Drama lui I. L. Caragiale are o natură
său de luptă e circular, e urmărit cleaproape artistică de o măreaţă simplitate, care o
şi de pretutindeni. Pentru a ne păstra î.n npropie de tragediile antice. Personajele par
termenii comparaţiei, comandamentul său curg trasee dramatice directe, fără convulsii,
regizorul adică, scenograful, to1i ceilalţi cola� cei !ITei termeni ai relaţiei tragice. Amca, Ion.
bora1Lo1:i, sînt în situaţ-ia de a elabora şi inme Dragomir, se înalţă drept susţinîncl ci trei
tn aplicare un plan ele bătălie nou şi încă coloane edificiul piesei. Mediul ambiant nu
neverificat. e hotărîtor, Caragiale alegîndu-şi eroii clin
Circumstanţ;ele sînt aceleaşi, cu nimic mai lumea satului pentru că a crezut cu
avantajoase şi pentru critic. Spectato1· într-o îuclreptătire - în spiritul etic al ţăranilor,
postură nouă, fără experienţă în domeniu, în propriul lor sentiment al dreptăţii, superio1·
fără o bază teoretică în p1•0,blemă, e dificil justiţiei vremii sale. Dar, mediul nu modi
�i\ distiJ1gi direcţia, bună, gei;rnenele înnoioor, fică prin nimic evoluţia eroilor, prin urmare
ele inadecvare sau eroare ! Explorăm, abia poale răm1ne un dat enunţat, prin urmare
cx:pforăm, iar Ion Cojar şi echipa lui sî11t scena se poalte lipsi de alte elemente decît
pionieri.. cele strict utile. ln cazul spectacolului nostru
73,
Dem Rădulescu (Conul Leonicla) şi
Raluca Zamfirescu (Coana Efimiţa)
ispita a fost prea mare, şi podeaua a goste, e cloar o veşnică pîndă. Mai aproape
devenit un fel de mlaştină sau nisipuri miş de esenţa personajului său a fost Costel Con
cătoare, un sol incert, gata ă înghită totul. stantin, liăitmit, înspăimîntat, măcinat de
sau să elimine, dar semnificaţia este grefa/tă aştepitarea fftră speranţă, sffrtecat ele privirea
arti[icial. Nimic tulbure, confuz. teluric din cercetătoare a Ancăi. Să :nu fi fost atît ele
piesă nu justifica această sugestie. Sînt texte impulsiv, ele exploziv, să nu fi fost, nu clin
drama.tice - ele aparţin de obicei. fondului vina lui, părtaş la starna de agitaţie nej-usti
tezaurie1· care prezintă sensuri riguros ficată a spectacolului, ar fi fost cu mult mai
exacte. Interpretarea lor exclude din capul bine. Trinitatea e împlinită ele Florin Piersic.
locului fărîmiţarea semnificaţiilor, multipli A.tît de îµzestratul actor începe să-şi piardă
carea lor. Niipasta es:te un aistfcl de text. aura ele băiat frumos, spre norocul lui. Flo
Interpretarea acestei piese presupune o ,sin riu Piersic pare să aibă destinul lui Băl![t
gură directie de parcurs : în aclîncime. Tot ce \canu, junc u1sipicl la începutul carierni.
poate fi nou, înnoitor, superior. se poate ob catapultat ulterior pc o orbită înalJtă a
\ine pc acea tă unică direq,ie. Anca nu poate marilor 11i su,bstanţialelor creaţii. Ion, în
fi măciJ,ată ele sentimente conlll.,adictorii. Ion interpretarea lui Florin Piersic, e semeţ ca
Cojar a oonclus-o pe Silvia Popovici pe un brazii din mijlocul cărora a fost smuls şi
drum greşit. Dramatica dilemă racineană nu :uuncat în ocnă, are privirea limpede a ino
1ncnpe în suflerul simplu al Ancăi, pcnltru centei, rar tuJ.bui-a tă de nebunia lui paşn ie,1.
care dragostea a murit definitiv, odată cu o blîndeţe moale din care se înal\ă resem
Dumitru. Feminitatea Ancăi s-a uscat, ea tră narea outremul'ăLot· t1·agică.
*
ieste intens aşteptarea clipei cînel va face
-d1:cptatc. Ca mai tîrziu Vitoria Lipan. Anca
nu vrea ă răzbune moarltea bărbatului drag.
l"i.'\zbunarca ii e un sentiment cu desăvîrşire
.;trtun, A.nea e covîrşită şi în egală măsură
înflăcărată ele spiritul justit·iar. !neremenita
-aşteptare, lunga, cutremurătoarea aşteptare
mută a Silviei Popovici din începutul specta
colului sugerează cu limpezime şi strălucire
anii lungi ele aşteptare ai Ancăi. Din păcate.
ev olu \ia ulterioară a speclacohilui anulează Transformată sub ochii pe drept uimiţi şi
prin contrazicere acest moment înăltăto1· şi tnclntati ai spectatorilor î11 formula de scenă
pur. Intre Dragomir şi Anca nu încape clra- italiană, Sala Mică găzduieşte în continuare
74
rcpl'ezcntaţia cu piesa Conul Leonicla fată cu mîndu-şi sonor bucu,riilc şi necazuritc mm
l'eac/iunea. Nu văd raţiunea alăturării aces mult în stradă clecît în izolarea încăperil-or
itor două piese de structură atît de di.ferită, saracac1oase. Toatft lumea ştie tot despre
nn găsesc decît lrutura formală a acestei ini riecare, curiozitatea e veşnic vie şi nesăţioasă,
ţiati,·e, a arăta, adică, ce poate noua sală, se birfeşte mult ; dincolo ele re\e.ana coti
-dar îneci' să fiu, nu cred că un regizor dianului pitoresc şi ele agita\ia mtimplărilor
1)0ate avea ci imatul inte1·ior în stare să ger de fapt dirnrs se întrezftrcşte insă fundalul
mineze simultan un spectacol de univers întunecat al sărăciei lucii, posomorala seacă,
l.ragic şi altul de pe teritoriul farsei. De anostă, a orizontului închi . O singu•ră fiinţă
Itceea, mei nu se reţine din reprezentaţia parc să fie aici purtătoare de lumină, şi ea•
farsei caragialeşti mai . mult decît momentul se şi numeşte, simbolic, Jluminacla : e femeia'
·ila,· cind decorul !tremură cuprins ele spaime, care încearcă, spei·ă, se luptă să trăiască în
şi toate semnificaţiile ·ca1·e se desprind ele coruorrnitate cu un crez, cel mai simplu, clar
aici şi care ar Ii putut cuprinde şi în;iplini fundamental - a fi bună, generoasă, săritoare
o îni-reagă concepţie despre spectacol şi demon fa\ă ele cei clin' jur. Poate că nici nu e un
stra\ia ele virtuos al corn.icului făcută ele crez, în sensul de conviugere morală, cl,t
Dem. Rt1clulescu, dar cu o creaţie hibridă în un soi ele instinct vital urcincl spontan, toc
!'aport cu ce a arătat că poate mai înainte mai de la rădăcinile umanuh1i. ce o face să
in Caţavencu şi mai de curîncl în Farfuridi. se comporte astfel fără efortul autodepăşirii
:Să fie ele vină şi raportul neegal dint1·e el şi etice, cu naturale\ea inconştientă cu care re. -
Raluca Zamfirescu, interpreta mult prea re\i piră ; de altfel, llumina<la nici n-are trăsătu
nwlt1 şi şo,·ăitoare a Coanei Efimiţa ? rile consacrate ale eroinei ele teatru purtă
tom·e ele investitură spirituală, ci e, dimpo
trivă, dizgraţiata tipică - îmbătrînilă, !!Tasă.
Virgil Munteanu ridicolă şi neaj•utorată. ElanuTilc sufl�tului
ei ca pîinea caldă nu sînt cele mai înţelepte,
ş, - nedreaptă ,ordine a lumii - binele pe
care li-1 face celor mai apropiaţi i se întoarce
împoti:ivă ca neforicire a acestora ; soţul,
nevrotic, nu-i Ya ierta niciodată că l-a obli
irat ;ă păr;1sească circul (unde era acrobat si
fnghiţitor de săbii), şi-i va otrăvi zilele si.mt;
lind sinucideri raitale în ultima clipă ; iar
T eafrul „Bulandra"
LOZUL CEL MIC Aclrion Georgescu, Valu \·oiculescu-Pe

pi110 $i Ileano Predescu
de Hector Ouinfero
i\ u ştiu cum se Jace, Iap,t e că numai cn

ocazia. dtc unei premiere oare rupe şirul
_
-0b1şnu1,n\elor, obhgmdu-ne s-o înscriem într-o
configurn\.ie corespunzătoare ele legături. de
ter,11.Î11ă1·i şi filiaţii, ne amintim ce pu\.in şi
cc rn,· explorează teal11L11l nostru dincolo de
l1otarcle tm<li[ionale ale literaturii -dramatice
europene şi - c1t ele cît - nor<lamericanc.
Jrncn;;c spaţii pe harta cuJturii ne rămîn ne
cuno cute... O consbatăln din nou la însce
narea primei piese cubrneze u elin analele
1·eatrnlui românesc Lozul cel mic
(lil premia flaco) ele Hector Qu.inte1,o,
,.
la l eatrul „BulruudTa". Să salutăm, deci, fap
tul ca atare, dar să încercăm să-i dăm <i o
continuare, legincl un Iir, ţes1ncl o pînză:
Chiar clacă o anume culoare specifică este
evidentă, pfttrunclem Iără dificultăţi în lumea
piesei, care este aceea a periferiei Havanei
în anii clin a}unul revoluţiei. O populaţie
numeroasă şi pestriţă trăieşte „la vedere" şi
în devălmăşie, oonform celei mai rezisitente
caracteristici a •temperamentului latin, consu-
Plecarea Iluminadei : urale zgomotoase şi invidie abia ascunsă
sora mat mică, după zadarnice încercări de timp pe lume mai există un singur om bun,
a �e lansa ca actri\ă, va deveni prostituată. credinţa în ,oameni şi generozitatea nu-şi pierd
Acestui personaj tragicomic destinul îi joacă sensul. Va pleca cu soţul ei pe străzi, în,
[arsa clasică a comediei burgheze, oEerin<lu-i, vechiul costum de clovn şi cîntînd fals Ja
printr-nu premiu publicitar, o casă - adică tTompetă, să-şi cîştige amara pîine improvi
şansa extraordinară de a-şi vedea împlinit zînd specta,cole cu numere de circ şi fiicînd
visul irealizabil, speranţ,a nesăbuită : ceea ce oamenii să rîdă.
i · se dăruieşte e eh.iar o nouă via\:ă, schim O melod1,amă, desigur, însă înnobilată de
barea din temelii, ieşirea clin beznă. Intr-o o idee morală intens trăită : scrii,torul cuba
definitivă izbucnire de generozita,te, Ilurninada nez îşi afirmă astfel propria convingere uma
împarte veci1nilor lucrurile şi primeşte în ve nistă. Descriind mediul cu o minuţie crudă,
chea ei casă o văduvă cu patu•u copii, cărora aş zice neo-naturalistă, el îşi cons>Lruieşte
le e naşă ; după care pleacă, întovăll'ăşită de pledoaria pe teza viziunii antiiclilice despre
urale zgomotoase �i de invidia abia ascunsă oameni ; tocmai penitru ca, airăLîndu-i cu ta
a tuturor. rele şi defectele 100.·, egoişti, lacomi, meschini,
Fericirea dur, ează o clipă adică trei inclifcren\i la nenorocirea altuia, să poată
luni ; apoi, un bombardament (guvernul vî proclama eu mai multă energie o filozofie a
nează posibilele tabere ale armatei revoluţ:io bine] ui. ,,Mizerabilismul" programaitic al scri
mu·e) face totul una ou pămintul. Fără adă erii e, în acest sens, mai mult decît o fe>r
post, mai _săracă decît fusese înainte, Ilumi mulă literară, argument de ordin ideologic.
oada se întoarce, firesc, printre „ai ei". Dan· fntenţiona-t sau nu, Hector Q,uintero se înscrie
toată lumea îi întoarce spaltele : cumătra n-o tn replică la Brecht : ca şi Şen De, ,,omul
primeşte în casă, vecinii, dintr-o dată surzi şi bun din Havana" dă tot ce are, dar res
orbi, îi Tcfuză tin pat şi o farfurie cu mîn pinge aspra necesitate a dedublării, cu impli
care. Celui căzut prea jos, Loji se simt în caţiile ei dialectice. Pe riscul propriu, fireşte ;
demnaţi să-i mai dea o lovitură, indigenţa �i al piesei, într-un fel, ca;re, în ciuda unei
absolută în care se găseşte fosta cîştigătoare h�contestabile vibraţii, are, în cele din urmă,
provoacă parcă la cinism şi cruzime. Dis o semnificaţie destul de limi,tată.
per�ea ia IJ)ropor\ii de criză psihică ; la ca Materialul teatral, în schimb, e bogat şi
pătul acesteia, înţelepţită, vindecată de iluzii, suculent, de vreme ce a ispitit o asemenea
Il,urninada nu-şi va renega ,totuşi crezul : cît echipă de artişti cum e aceea ce i se consa-
76
oeră la teatrul „Bulandra". Şi într-adevăr, spec . Probabil. pcntr,u că protagonisLa e Vally
tacolul" real.izat e - în coruteActul mai de Voiculcscu-Pepino, o GiulieLta Massina ro
.grabă sobru al unor montări condensate şi mâncă : e cu clesădrşire imposibil să nu
cscn \.ializate, dominate ele demersul intelec observi înrudirea. Bineînţeles că personajul
tual - şocant şi uimitor, mai cu seamă prin putea fi interpretat şi altfel - prozaic, în
for1�1 cu care-şi afirmă, odată consitituit, au· coordormLele bunului-simţ comun, după o
tonomia. El creează integral pulsul apwte al gradaţie ascenclenltă logic determimltă. Cine
tipului de existenţă a cărei oombustie ex- l-a văzut însă întruchipat ele Vally Voicu
1plo:i:ivă e hrănită nu de sentimente puternice, lescu, greu ar pu,tea accepta altă versiune ;
totale, ci de expresia lor superficială, de o fiin\ă năucă, absentă, tresărind la chemarea
vilvă-Lăile unor sţări de mO'lllent, de predis im,perioasă a unei Yoci lăuntrice, neîndemî
pozi\.ii temperamentale. O enormă investiţie natecă pînă la abs'l.lrcl, ele o bunăcredinţă
-de energie creatoarre, de italent şi ele efor-t pur neverosimilă, într--o teribilă, neîntreruptă agi
-�i simplu a fost mobilizată ; iar spectaoolul taţie, prostu\.ă, visătoarre, cu nemaipomenite
-clocoteşte şi se revarsă, impunînd spectato· resurse ele vital.itate şi tot timpul în vîrful
1·ilor tonalitatea• sa poo-oxistică, forţîndu-le solicitării emoţionale - iată ce a inventat
voit rezerva, o secundă dincolo ele pragul ea, cu o mai presus ele toate admirabilă
-de toleranţă al convenţiei de discreţie reci mîndrie de mare actri\ă, care acceptă ceea
procă pe care par conv:Îlnşi că au semnat-o, ce n-o avantajează ca vedetă şi ca femeie,
-cindva, cu teatrul... r.hcltuinclu-se cu o patimă şi o îndirjire la
Adevărul e că o asemenea acuitarte a pe1r· limita rezisten\ei fizice. Lingă ea, înlt,r-un
cep\ici se obţine doar din cînd în cînd : su· contrapunct fin ele reţinută şi amară ironie,
,portul dramaturgie e acela care-şi pier-de su a stat Ileana Predescu, sora cea mică, fără
flul, se diluează ; n-ar fi rău ca textul să fi talent şi fără noroc. Intre splendidele ,,{illes
[ost concentrat (rep1·ezenlaţia e în mod obiec ele joie" clin Blichner şi Azucena clel Rio,
tiv prea lungă şi obositoare) ; Îll5ă, chiar alias Concha Pacecco, prostituata încol-ţi.tă de
d
- acă sînt de făcut alte o mie de observaţii foame, e toată distanţa dintre nefericirea
<00ncrete, intenţia esentială îşi găseşte cO'.lllfir nobilă, cu aureolă rorn,arntică, şi suferinţa
marea. In această ordi°:e ,de idei, reuşita bre· brutală, cu vulgar�tatea imperativelor ei. ln
'buie apreciată la veri,tabila ei însemnătate. cordată, vulnerabilă, bravînd cu impertinentă,
Regizorul Valeriu Moisescu şi scenograful autoînşelîndu-se cu aspirraţiile ei fără acope·
Dan Jitianu au construit cadrul spectacolului rire, ireversibil coruptă, ca ele o boală inm1·
pornind practic de la zero. Sala refăcută de ra' bilă - e un portret pe muche de cuţit,
la Grădina Icoanei şi-a mai revelat un chip, p·urtînd pecetea unor mijloace scenice ele un
într-o suită de posibilităţi care se arată ui rafinament aproape insesiz,abil.
mitoare. GcomeLr'ia rece, severă, a montărilor 1n jurul lor, restul distrihu\:iei este dispus
precedente s-a topit într-o strudtură supHi, în cercuri concentrrice. De aici încolo, regia
polimorrfă, capabilă de autom0<lificare. Oblic, a urmărit varietatea şi precizia notaţiei tipo
pe un colţ al platoului central, se află casa logice şi a realizart-o utilizîncl fără oomplexe
Iluminndci ; jos· în fund şi sus la balcon, o clişeele cele mai cuno cute ; acestea au func
s-umedeni� ele cotloane, devenite locuri ale ţionat corect. Avem astfel grupul vecinilor,
acţiunii, amplifică nebănuit spatiul ele jo�. dirijat cu nerv şi aplomb de Tamara Buciu
Aici, din sdnduri vechi, fragmente de pa· ceanu-Bo,tez ; Maria Gligor, Marius Pepi, nu
nouri, perclelu\e înflorate, au fost înjght>bale şi Adrian Georg,escu o secondează cu tuşele
,celelalte locuinţe. Peste tot sÎ!nJt împrăş,tiate necesm·e de umor, indiscreţie, naiviLate ori
lăzi, !!,·unoaie, deşeuri, ambalaje ; o priijină, grosolănie. O siluetă strîmbă, îrn negru, cu
pl'optitii drept în mijloc, sprijină obligatoria c:hipul palid şi pomeţii ieşiţi, purtînd parcă
frin!(hie cu ruJc puse la uscat - figură cen• 1n trup u11 arc prea răsucit. gata să ples
tr;,I;; a pie5ei : pînă şi scara metalică sp,re nească, fiară care-şi apără puii ori
'balcon, scr:,rnjilă şi asimclricr,, e o capo,l,i cum, linguşindu· e ori muşcînd, e vă·
perii de precizie cvocaLoarc. Se compune r,st duva Juana a Mihaelei Juvara. Lui
fel r<.!alitatea concretă a fnvelei, 11cpnetizală, OctaYio, ci.ro- nrul şomer. trăind izolat în'tr-o
l'C'fp.i-ngăLoare, 1i•Îzerabilă, generlncl n�on1Pnia lume plăsmuită, Dumitru Onufrei i-a dat o
şi vjcinl, exact aşa cu1n 1nlastina !ţenerrni"ll pri virc stranie, cu luciri ele cruzime veselă şi
putreziciunea ; ceea ce reprezintă, în limbaj un ris rău. Dan Damian. fantele proxenet.
tciJITaL Jllouul optin1 ,]c a încorp,ira �i a trece cu mişcări lente. lăsînd în urmă o clîră
t-ran�mile o sc1111Lific:1ţio. Spre final, r,·,•ia de teamă : în orice clipă c posibil gestul vio
pieară di�crct o doză farmaceutică ele meta lent. Foarte multă lume mai circulă prin
rore, menitii a sublima imaginea ; Valeri11 scenă, ca într-o pictură de gen animată ;
Moise�.cu mutit raza de lumină a· pmit:.1ţii de copiii se C()mportă şi ei firesc, chiar cu neaş•
r,e micnţa C:aridad, prea „concretă". ne „fi·,l leptat:1 dezinvoltură. Se pare că sl- în jeneala
lni Maricusa" : neddu-cînclu-1 în scenă în carne primelor încercări pe scena-arenă a î .ncoput
şi oase, acesta capiită funcţia simbolică a si\ se şteaqră şi ne apropiem ele acel nou tip
omului bun ce justifică bunătartea. In srîr5it, de rapo,,t între actori şi spectatori, în car�
asupra plecării cuplului Iluminada-Octav.io pe convenţie şi ih1zie nu se mai identi[ică.
drumul vie\.ii de saltimbanc pluteşte amin
tirea tuJ.burătoare a fellinianului circ Zam·
pano ... I. P.
tăria bunicii de-a rezista in fa\a adcYi'trulu i,
T eafrul „Giuleşfi" P? •te� ·ea omului de-a suporta vici,situdinilo·
neţu, p1·intrc care nerccunoş,tin\a coţJiilor,
nu c cuntrc cele ma, m,ct. lm, ammtesc
COPL\CII MOR spec,acoLul de la sula „Caism1clra'·, jnca,t în

urmă cu mulii, mulţi ani (printre al!ii, Flo
rin Piersic şi Leopoldina Bălrurn\,ă erau in,
ÎN PICIOL\RE distribut.ie), şi mă întreb de ce piesa îmi pare

azi teribil de dem9dată, ele simplIBt{t, do.
puerilă ? Mai bine zis, mă întreb cum de-am
putut vibra atunci la apelul acestui texl :1
de Alejandro Casona Scriitura e, evident, în cheie minoră, şi in
t'l'iga, schematic con[ecţionată, nu izbulLcşto·
să înalte faptele la nivelul unei problema
Teatrul Giuleş<ti repmie azi în circulaţie o tici reale, îmhrăţişînd raporturile complexe,
piesă a lui• Casona care s-a bucurat de o realit.ate-aclevăr, iluzie-fericire. Miza mică a
mare popularitate în urmă cu vreo 20 de situaţiei expediază reflecţiile dramatua·gice la
ani. Copacii mor în picioare, iată un titlu periferia literaturii pe această temă, iari.- li-·
care a circulat endemic pe multe afişe ro virescul tramei blochează generozitatea mc-·
mâneşti şi străine prin anii '50 ; o piesă cu sajului.
o broderie livrescă, pe o ti emă frecventă E posibil ea publicul teatrului Giuleşti sr.,
in teatrul imediat şi domestic al epocii : acorde spectacolului o caldă adeziune, nCY-O
realitatea şi nevoia ele iluzii, .adevărul coti ia ele melodramă, cum constatam şi cu alte·
dian mizer, trist, şi visul, amăgi:rea... Silueta prilejuri, fiind roală şi adîncă, iar melodrama
vînzătorului ele i1uzii, a „vîo zătorului de pe tema raportm·ilor familiare dete1,iorate,
ghea1.ă", chipul „omului crnre aduce ploaie", dintre cele mai gustate. Fiecare epocă îşi
a comiG-voiajorului ele bucurii şi consolări are însă producţiile proprii de melodramă"
preamJmlate, plute.a în aer _ peste toate cle cu soluţii specifice, convergente cu mutaţiile·
cep \iile. şi dezastrele războiului şi, mai ales, din sensibilitatea, gusLul, clişeele de gîndire
în literatura continentului nelovit de bombe ale timpului respectiv, deci, clin acest punct.
a înflorit aceslt personaj-pa·otot�p al Vrăji" de ve<lere, lucrarea lui Casona eslte azi de
torului, al jongleurului de miraje, care prin modată ; în necazurile bunicllţelor consolate·
nesecal·a lui omenie transfigurează vieţile de un moş Crăciun, nu mai cred 111ici chiar
celor din jur. In piesa spaniolului Casona, bnnicuţele.. , Ceea ce nu înseanină că nu se
nal'l.lralizat la Buenos-Aires, piesă scrisă în găsesc azi puzderie de alte piese melodra
1949, găsim şi numeroase ecouri ale teatru matice sau comedii „larmoyantes", confec
lui francez interbelic, atmosfera vapoiros-po" ţionate clupă întrebările, frămîntările, con
etică, pro,·incialismul sufletesc din piesele flictele timpului nostl'u şi, inclusiv, pe tema
„colo1·ate" ale lui Anouilh, aparenţa unor ,,prăpastia clinitre generai.ii", sursă ineipuiza
cor1J'lictc sociale, î,năbuşite între pereţii ca bilă ele conflict...
selor burgheze, ca în teatrul lui Salacrou La se.nz;aţia de vetust a piesei contribuie
- într-un cuvînt. elemente indispensabile din poate şi u·anscriMi,a scemca. Spectacolul
recuzita b11lcvar<lului pigmentat c:i proble este lucrat serios, chiar foarte serios, meşte
matică socială ... şugul şi sîrguinţa răzbat din fiecare scenă ;
Ne aflăm într-o bizară institu\ic filan,tro" rcgizoarea Ge·ta Vlad, în bună colaborm·e
pică, creaţie a u ,rni doctor, Al'iel care îşi cu scenograful Dimitrie Sbiera. n montat o
propune, printr-o organizare eficientă, virnde reprezenl.are fi<lelă tex1tului. înlr-un cadru
carea durerilor morale ; asistăm, aşadar, la plastic frumos, - vag ţip{uLor în actul I, dar
o aisemenea ac\iune întreprinsă în căminul plin ele -gust şi ele „culoare locală" în cele
plin de bună stare al bătrinuJ.ui Fernando lalle. T,oltll�i, discrepan \a î11 oompozi\:ia d1,a·
Dalboa, dar aclînc lovit morabuente ele fuga maturgică n-a putllt fi atenuată şi ritmul
în Canada a unui nepot nerecumoscăttor ş·i lasă mult de dorit. Travaliul regiei se vede,
nemer11ic. Solu\ia e simplă : directorul be însă, în jocul acborilor, 1n relaţiile obţinute
neficei f.undatii. apelîncl şi la serviciile unei între parteneri, în care stăruie o arnbian\:ă ele
tinere - ea însăşi o naufragiată a vieţii graţie şi lumi.n'ozitate ; - raporturile celor
ţintind la un oolac ele salvare - va însce<na din casa Balboa degajă mireasma rar{, a
întoarcerea nepotului rătăcitoa·, travestit .sentimentelor nobile. curate şi frumoase, dar
î11 soţ ferici,t, arhitect realizat şi copil torol lipsite de urn bre sau semitoini-:ri. Inter
pocăit şi va însenina bătrîneţea buni pretările, fără excepţie în registrul cornpozi- ..
cii Balboa, afo,ind, prin prezen\a sa ţ(ilor, sînt lucrate în majoritate ,cu discreţie,
şi a frumoasei Martha. chinurile unei boli [misarea înso\incl atît _mişcările ele prim-plwn
incurabile. dar. în primul rîn<l clurrerile su cît şi apari\iile clin fundal. Vioara întîia c
fletului ... Sosirea -in,tempestivă a aclevărabului Marga A11ghelesou (Bunica), care oomptune
nepot, ticălos şi şantajist, crup\.ie brutală a un portret emoţionant, cu adîncimi subtile
:'ldevărului Yieţii, sfîşie paraYanele din a" mînuin<l cu elegan\.ă evantaiul dcceptiiior'.
ceastă comedie a fericirii. cl'cincl un suspems; Coraclo Negreanu (Bunicrnl) impune masca
aparent doar. căci morala acestei fabule. şi unui ,.tală n_obil", Cll o demnitate gravă. fc
anume „copacii mor în picioare", exprimă r,nd-o el� ridicol. Peter Paulhofer (Directo-
78
rul) parLicipil cu un farmec calm - dar cu
o stwprinză1·oare lipsă de umor şi fantezie
la jocul al cărui maestru de ceremonii este,
tar partenera sa directă, Ileana Cernut
(ivfartha) aduce o binevenită pată de lumină.
I n rolul „sceleratului„ clin melodramă, Dan
Tufaru (Mamicio) joadt cu sinceritate dis
pcmrea „durului", sugerîml că situalia li
mită a falimentului moral apar\:Îne cu ade
vărat 1:calită\i.i, şi prin aceasta el pare sin
gurul personaj veridic într-o lume de muca
va. slngut'ul Offl într-,o adunare de îngeri.
În rcsL, au punctat apariţii de efect tea
tral ing1riji,t : Ion Vîlcu, Mihail Stan, Maria
Georgescu-Pătrnşcu, Irina Mazanitis-Fugaru,
Luiza Dcrclcrian-Marcoci şi George B,1n_ică.
Copacii mor în picioare va fi prolbabil un
spectacol ele scrie lungă pe scena ele la Giu
leşti. Rolurile dau actornor satis[acţi. i şi ac
torii le transmit publicufoi, întrebarea rămîne
-cc dă aceastt, piesă unor spectatori ce caută
la teatru şi altceva decît o evaziune ?
Ileana Cernat, Peter Paulhofer, Corado
Negream, şi Nlarga Anghelescu în
Mira Iosif „Copacii mor în picioare"
Teatrul „Ion Creangă" că în nici un caz nu se poa:te rîdc de ac

ţiunea în sine cîtă vreme fenomenul nu a
aJuns în faza de comedie. Or, acest
MOSTENITORII
arlcvăr estetic nu poate fi raporLat la respec
tivui nou adevăr al vieţii pioniereşti. care
., trebuie adus în scenă conform piritului său :
microceapeurile nu rcp•rezintă o formă de
de I. D. Şerban acLivitate total generalizată, nu au cle,·enit
nişte bunuri ale tr cutului, istoria lor abia
se încheagă. Poate de aceea mijloacele co
mice ale lui I. D. Şerban au ră,m,� tot
timpul exterioare spectacolului propus. Tema
Eforturile Tcntrului ,.Creangă" de a evada şi ideea (într-un ţinut agrar, o rîpă degra
din amorţeala cu care ne-a familiarizat î11 dată dc,·iue, prin munca cntuzic1stă a copi
ulLin,ul timp se pare că s-.au canalizat într-o ilor, �111 pămi.rrt cu procluctivitaLe sporită. o
clirocţie 1·cmatică de bun augur : ,promovarc�1 ,.ripă de aur'·), impunea ele la început un
· textelor inspirate din realitatea imediată a spor de interes. Dar intriga este cu totul
pionietrilor şi şcolarilor. ignorată în prima pa,rte a spectacolului ; ea
Între aceste limite s-au înoadrat, credem, şi se declanşează abia în partea a doua, cinel
intenţiile dramat,urgului I. D. Şerban care a pionierii sînt derubaţi ele posibilitatea de a
dorit, incontestabil, să aducă pe cenă cer.a pierde, de a li se retrage dreptul de a culti
ce am putea numi preocupările po-litice ale va rîpa, ele a mai fi micii cooperatori. Acest
pionierilor, angajm·ea lor în forme in- inconvenient (suficient pootru a purta povara
ge.1iioase de activitate productivă, de conflictului) ar fi putut strncLura un spec
aco,moclurc „în 111icro" cu proble1nele tacol real, generator ele urmrnism, un specta
sociale ale m, a·bwriJor. Faptul că în m.ai col penlTu copii. De altfel, ideea aceasta este
mult:e aşezări rurale organizaţiile pio şi exprimată într-o replică, ,,Dacă ne· lua li
niereşti nu d păşit etapa „lotului şoolar" r1pa ne sărăciţi cu totul", ripa constituind
(pc care se primeau primele no\iuni agro o investiţie afectivă, în spiritul i dealului clic
zootehnice), că au luat fiin\.ă microcoopera al societăţii noastre. ,\.pelînd la un comic de
ti-vc agricole ele pro lueţie menite să sti- limbnj, exterior mesajului, propriu mai mult
. muleze ini\iativa ,oreatoare şi spiritul go po spectacolelor de revistă (,,Niou lui Cremene u
dărcsc al mezinilo,·, reprezintă azi o noutate tKtia-t porcu'. Şi-a rupt piciorul. P01,cu"' - sau
de prima mînă şi o experien\:1 pedagogică „ne prinde sea... sea... noaptea·', tehnică de
·de mare cficicnlă. umor, supl'aepuizală ele pr.rsonujul Tănase.
Ceea cc credem că a ignorat autorul es�c. r.chivalentul măscărici11lui din teatrul mcdic
c,1 să spunem a�a, faptul că subiectul al ,·nl, sau . Eu vreau ă r5111ină cu noi, chiar
nu c-ra compaLibil c-n comedia . ele substan\i\ dacă e mincinos şi ho\·, penlr-t1 că e... cinstit").
79
I. D. Şe1·ban îşi estompează ideea temati{:ă convins că· neglijează cucerirea unor inedite
care, aşa cum am mai spus, ar fi putut oferi 1•en-istre dramaitice clin teatrul pentru adulţi.
,un poten\ial de marc valoare teatrală. N� inten\.ionăm să afirmăm că textul lui
Nu ştim clacă Mircea Avram a intenţionat I. D. Şerban îşi găsea un echivalent scenic
efectele parodice, zgomotoase ; regia lui pare superior dacă Miircea ,Avram apela la pio
să se fi a111t1-enat cu bunăvoinţă în această nieri autentici, de talent, clin numeroasele
direcţie, solicitînd cu dmadinsul rîsul. Şi cercuri şcolare de teatru din Capitală. Teatrul
se rîcle, e adevărat, dar se ride ca profesionist îşi are menirea lui.
la circ. Copiii iubesc circul. Impresia de Eforturile Teatrului „Creangă" ele a eX,pri- .
;parodie o emană ele fapt însuşi jocul acto ma vîrsta mirifică a copiilor sînt handica
rilor, obligaţi să-şi înti.ne1·ească fiinţa cu prea pate încă. in !timp ce în provincie, numai la
multi ani : cu toate eforturile machiorilor, Piatra Neamţ, de pildă, scena pentru tineret
pe scenă nu evoluau nişte oopii naivi sau en şi copii impune performanţe unanime de care
tuziaşti sau purtători ele inimi curate ci tă.tici bucureşteanul indiferent la turism este vădu
şi mămici veritabile jucîndu-se ele-a copilăria. vit, Teatrul „lon Creangă" îşi .permite luxul
S-a comporta:t natural şi cu talent, episodic, să amine clipa „rîpei de aur". Or, .pionierii
Aura Andriţoiu, în rolul Gl1erghinei. Restul nu vor să cultive rîpile cu meri pădureţi, ci
trupei n-a salvat, prin sonoritate, impresia cu mere de aur. Jclealul lor · rămîne ripa
de oboseală. Mihai Constantiinescu, în rolul de aur.
primarului, a realizat - un... fiasco, iar Ge•
novcva Preda, fără egal în teatrul radiofonic,
<le data aceasta, în ipostaza lui Tănase, ne-a Paul Tutungiu
Profil în actualitate
Teatrul din Tg. Mureş

Aşa cum am nădăjduit cu to\ii, mutarea tarea se bizuie în întregime pe o bună în
în casă nouă înseamnă pentru harnicul şi drumare a actorilor. Fiecare interpret se stră
<lăl'Uitul coloctiv din Tg. Mureş trecerea l 1 duieşte să susi:ină pe parcursul evoluţiei
o altă ei:apă de activitate. Intre zidurile unui emoţionale a ideilor un Inicrorecital de vir-•
nou şi splendi,d edificiu se instalează un tuozitate. A excelat Ştefan Sileanu (avoca,tul
nou şi creator mod de a gîncli şi de a face apărării), jucmcl cu farmec, cu inspirate
teatru. Colectivul ,teatrului clin Tg. Mureş şi-a ,,lovituri" de teatru, date cu un calm imper
ailat 111 sine puterea de a-şi revizui, turbabil, cu uşoară tentă ironică şi aparent.\
în mod responsabil, zestrea trecutului, detaşare. Bă�os şi agresiv, străduindu-se să
de a renunţa la rutină, de a începe cu ade apară ca un gentleman, ca un om superior
vărat o altă viaţă, în care să poată fi dez şi reţinut, Ion Fiscuteanu a dezvăluit cu
voltate t,oate valoTile dobînclite aici ele-a lun temperame111tul său bine cunoscut, cu fine
gul anilor. nuanţe, semnele de demenţă ale locot·enentu
lui Queeg. Mihai Gin,gulescu a descris cu
LA SECŢIA ROMÂNA sobrietate adevărul locotenerutului Maryk, iar
Vasile Vasiliu, Emil Mureşan, Cornel P0<p escu
După spectacolul Puterea şi Ade1,ăml, asu şi Constantin Săsăreanu au .fost martori ho·
pra căruia s-a referit pe larg revista noastră*, tărîtori în aeest străluci tor proces, fiecare
Gh. Harag montează acum tot cu actorii sec realizîn<l din cîteva replici un portret viabil.
ţiei romAne Procesul rebelilor ele pe „Coine", Paralel se joacă Un asasin ciudat, piesă
patetica dezbatere despre adevăr şi responsa au-tohtonă de Iaclură poliţistă, cu un pro
bilitate a lui Herman vVouk. O reprezentaţie nunţat caracter educativ, lansată aici în pre
b[trbătească, cu un timbru grav, ele o tulbu mieră pe ţară. Atît regia (Nicolae Sca;rlat),
rătoare intensitate. Montarea evidenţiază ca atentă la finisarea mijloacelor expresive, cît
pacitatea ansamblului de a adera la o idee şi scenografia îngrijită (Gheorghe Szakacs)
majoră, realizînd o comunicare amgaja,t pa mărturisesc o muncă elaborată cu talent.
siona til cu spectatorii, cu rigoare profesională, Cei doi autori, debutan\i în scrisul dramatic,
cu o gradaţie sigură, bine marcată. ln ele-co Nioolae Ştefănescu şi Camil Şerban, şi-au
rul deooebit de simplu şi de suges.tiv în mă propus - în�r-o acţiune pigmerntată cu toate
reţia sa spectaculară (Romulus Peneş), mon- ingredien:telc specifice genului : crimă, mister.
groază să acuze în. numele oamenilor
*) Teatrul nr. 11/73. ciasti\i şi omenoşi, pe „asasinul ciudat" al
80
zilelor noastre al cărui nume poat fi :
complicitatea. insinuarea. minciuna, dcla\:iu
m!a, _d?lnpi<larna etc. Montarea sublininz[, lll
1mag-1m scenice convingătoare. flucnl, cu
misterul bine dozat şi bine păstrat ptnă în
.final. cu pitoresc şi nulenlic�late, cu gravi
tale şi cu umor, ideil.e piesei. Şi acea tă
reprczenta\ie cviden\iază din plin calită\ile
aetorilor,' omogenizarea ansamblului pe coor
donata unui joc spontan, sincer, direct, cen
zurat cu luciditate. Am adrrnirat i'nc[1 o dată
capacitatea interpreţilor de a realiza efeDtc
„ta,·i•' în stil poli\ist, accesibil, fără a depăşi
vreodată măsura. Din nou, Ştefan Sileanu
într-o admfrabilă compoziţie de umor gros ;
Zoe Muscan, actri\:ă de amplu registru, acuz[1 Ştefan Sileanu şi Mihai Gingulescu în
cu autenticitate şi vitalitate debordante, în- „Procesul rebelilor ele pe «Caine�" ele
1:r-un po11tret de o mare savoare şi plastici Herman W'oufo
tar·c. n1itocănia, agresiunea, vulgariLatea unei
femei obraznice şi acaparatoare. Pitoresc
amuzante şi interpretările date de Iolanda
Dain (Eugenia Roşca) şi de Al. Făgărăşan
(r◄ran,oi� Hri�oveliclis). Sensurile grave ale
pi�ei au fost slujite cu inteligenţă şi sobrie
tal°c ele Constantin A na,tol şi ConstaJ11tin Dol
jan. Precizie şi dăruire profesională, au rle Stefan Sileanu, Zoe M:usccm şi Constan
monstrat, în fom·te scm·tele lor apariţii, Va 'tin Dolian în „Un asa.sin citula.t" ele
le1Hina Iancu şi Ana Nagy Scarlat. Nicolae Ştefânescu şi Camil Şerban
LA SECŢIA MAGHIARA
în opere dramatice diferite ca stil, în fata

unor roluri com,plexe. pe diverse clmpuri de
dcsfă?u�·are ele, la Gorki la Bulgakov
ŞI prna la Barta Lajos actorii sec\iei
maghiare au răspun- diferitelor inten\ii r gi-
7.oralc potcnţincl la maximum calitaitea inter
pretării unor multiple earactere, cu toate
nuan\cle ele intensitate, ele timbru, de ritm.
Semnate de regizori diferiţi, hibire, Vilcgia-
1 urişt ii şi lvloliere aparţin -· în pofida dco
sPhirilo1· ele expresie - aceleiaşi atitudini
cnntcmporane îonoitoare, speciiicc celor mai
izhu•Litc crca\:ii ale scenelor noastre.
htbire (modestă melodramă cu accente sa
tirice, scrisă de Barta Lajos la mijloeul vea
cului), pusă în scenă ele Gh. Harag-. în de
cund Floricăi ·Mălureanu, reprezintă 1111
spectacol de rnfcru1\ă p,·ivind atitudinea cre:1-
t-0are a regizorului, Ion.a lui de a pi·opu1le o
nouă lectură a unei dramaturgii mai vechi.
Montarea aceasta mi s-a părut LLl1a dintre
cele mai frumoa·se clin ampla Iişă ele ct·ea\;e
a lui Gh. Harag (regizor care ne ferii, cu
o ritmicitate şi cu o consecvenţă demnă ele
stima întregii bresle, cîte o surpriză snu
chinr două ,pc an). ExpJ.orîncl sub tan\a pie
sei, urrnînd firul ugestiei ei de „joc vesel
în tristeţe şi trist în" veselie", amplificîncl
pinii la ultima eonseci,rţă şi limită posibilă
atit.nrlinea ironică a autorului fa\ă ele lumea
nnacronică, lipsită de orizont, a micilor
func[.ionari de la înooputul secolului, ale
căror ambi\:i i şi aspiraţii se redue la aran
jarea cît mai favorabilă Grrin măritişul
odrasldor lor) a situape1 1or mate'l'iale pre
care - Harag a compus un speotacol stră-
81
descompus în factorii lui escn\iali: decor_
regie, interpretare, plastica expresiva a co11-
st.rucfiei scenice - realizat,, cu o simplit·a•te
revelatoare - oferă un .amplu material de
studiu, de dezbatere, pe ceea cc ne place s,1
numim cultt1ra spectacolului.
Şi „veteranul" Nicolae Tompa (căruia i se,
datoresc propulsarea în circuitul nostru te
atral a multor nwntări gorkicnc) s-a arăta,t rlL'
cis în Vilegialttriştii să ·exploreze substan\:i a
cestei piese i11tr-o nouă lumină. E evidcntrt
tendin ta de a trata cu incisivă ironie, cu sar
casm, frămîntarea sterilă a intelectualităţii ru
se prcrevolu\:ioom.re, individualismul ei exa
cerbat. A fost amplificată sugestiv, cu bogate
nuan\e comice şi dramatice latura satirici\ a
Tot h Tamas, Csorba Anclra.s, Bacs Fe piesei, frenezia i nconştierntă în care se corn
renc şi Tanai Bella î.n ..Vilegiaturiş1,ii" plac personajele, dramele lor false, elanurile
ele Maxim Corb şi deznădejdile, entuziasmul şi renun\·ările lo1·,
care se aprind şi se sting ca nişte focuri de
artificii, lamentările lor penibile. :Mcmtarea
subliniază cu ingenioase soluţii şi o bogăţie
de detalii scenice semnificative, metafora pie
sei, atmosfera ele vacauţă, cinci exagernt ,·eselă,
c1nd exagerat tristă, în care trăiesc permanent
eroii. Există în această montare, foa,rte frulll1os
eviden\:iată, di.sperarea surdă a unor oameni
care incearcă ă-şi umple golul vieţii cu o
luptt, sterilă de priocipii. Ca într-o armoni
oasă simfonie, in care fiecare instrument işi
are paNea lui solistică şi partea lui de acom
paniameilt, au fost rnalizate jocul de relaţii.
complexe pc care Ic impune această fre15că
socială. Aci.orii, in ansamblu, au dat aici Îill
trcaga m;"isurii a YÎ.rl·uozităţii lor compozi\i
onnle.
Spectacolul cu piesa Moliere în crie pre
zcnţn tină,,ului regiz,or Dan Mic, u ca 1rn fapt.
pozitiv de infuzie tinerească, de înnoire sti
mulat.oare şi pentru colcctiYul acestei sec\ii_
l:'urtind 111c[l pecetea obsesiilor sale artistice
(o risipă de fantezie, brodar, ea strălucitoare pc
Illues Kinga -�i Lohins;:;ki Lora.ncl in canavaua dr·amatică a unor momente nu tot
„Moliere" de Bttlgalwv deauna necesare, cscn\ialc, dar frumoase În
sine, multă culoare şi agita\ie scenică, trece
rea pe1'cionajclor pr·in nenu1măratc uşi, aşeza
le la toa Le 11 i ,·elurile scenei) acest spectacol
se remarcă prin virulcn\a roijloacelor, cu care
s111t acuzate fonati.smu I religios „cabala bigo
lucitor, de o uimitoare frumuseţe, cu sensuri \ilor", legătura dintre Regele Soare şi reprc
noi şi semnifica\ii ample, cu nebănuite rezo zenta111,ii ridiculiza\.i ai bisericii. Mai puţin
nanţe tragicomice. Mutată în alt registru, relevante sint, în reprezentarea tînărului Dan
epurată de balastul amănuntelor ·naturaliste-, ;\Jicu, implicaţiile morale şi sociale ale oceis
melodramatice, piesa se oferă generos com 'tei„cabale'.' asup,ra eroului lui Bulgakov. Dra
punerii unui uni,·crs • kafkian, dar cu contu ma aQ·tisa11ui, destinul său nefericit, cupripd
ruri ele Clwgall, în care nu se pierde esen \a : în text muLt mai multe gînduri şi trimiteri
tendinţa critică, adevărul s_entimentclor. Cu dccit ·ne oferă montarea. 1n ciuda nivelului
frămîntări şi trăiri paroxisltice, lumea scenică său artistic de ţinută, de o evidentă teatrali
imaginată ele Ha,rag trezeşte concomitent şi tate şi spectaculozita�e, de o interesantă tri
rîsul şi plînisul şi condamnarea şi compăt i mitere spre fabulosul din „i\ifa.esl,,iil şi Mar
mirea pentru ridicolul absolut al rna11i[cst11- gareta", s-au pierdut amănunte şi accente
ri1or absurde, al modului cum îşi consumă dramatice importante, culoarea şi suilul emo
ca la inten itate maximă resursele ei senti ţional propriu acestui text. Actorii au unnat
mentale, patimile ei, iubire, trăclaTe, ură, ge gîndul curajos al regizorului, cu it.oate inco11-
lozie. Spectacolul imrpune, într-o omogenitate scc,·c11ţele sale, cu impresionantă fidelitate,
stilistică fără fisură,, o suită ele momente fructificînd pe suportul acumulărilor tracii ţi
antologice, ele o stranie frumuseţe şi de o onale ale ştiinţei de întruchipare a unui ca
profesionalitate exemplară. Un spectacol cal'e, racter şi cîştigurile dobîndite în noua şcoală
82
teatrală, disponibilitatea spre mobilitate, spre
mişcarea dinamicii, pre ,trecerea ra,pidă de la
o stare la alta. Surprinzăttori în suple1:ea şi
graţia, ·ugerind im.ponderabilitatea, cu care
s-au mişcat şi au evoluat în scenă persona
liUi\:ile reputate şi consacrate ale scenei ma
ghiare : lllyes l{inga, Lohinszky Lorand,
Tanai Bella, Toth Tamas. Aceiaşi actori au
realizat solide şi memorabile compoziţji în
registrul llragi-oornic - în Iubire şi în Vilegi
a.t,iriştii. Creclin \a că actorii sînt coloana ele
sus1·inere a teatrului ne0a fost împărtăşită şi
de Szamossy Cornelia (la fel de bună şi de
<'xprcsivă în Maria Lvovna - Vilegiaturiştii
ca şi in Nelly - Iubire) ; de C:sorba Andras,
excelent în avocatul Basov ; ele Ferenczy
Csongor (desfăşurîncl în. fanaticul Bartolomeu
- Moliere - ca şi în Vlasz - Gorki, pale;ta
talentului său viguros) ; de Bacs Fereuc, ele
Erdos Irma, de Farkas Ibolya, de Gyarma<ti
Istrnn şi ele Szabo Duci, ele Magyari Ge·rgely
şi ele to!i ceilnl\i interpreţi, angaja(i să pri
menească prin stil şi concepţie artistică ae'l·ul
necesar respira1iei contemporane a teatrului.
• ,IATLVEE Lti STUDIO

i n programul artistic al noii conduccr.i el i 11
Tg. lviureş intră şi folosirea în moci creator două ipostaze personaiului
şi eficient a Studioului. Tuturor actorilor le Fanny Ellis clin „Premiera'· de John
eMe aici deschisă, perspectiva punerii în va Crom1Vell, în interpretarea actri/ ei
loare a talentului lor, a perfectionării profe Fana Geică
sionale, a realizării unor roluri mult visate.
Tradiţia recitalurilor Îl1stau.rate de mai mulţi
ani b secţja maghia,ră s-a extins acum şi la
seqia română. Conducerea teatrului acordă Ferenczy Istvan în .,Amurgul lui Janos
lot sprijinul aceell<Jr manifestări, asigurînd Bolyai" de Kocsis Istvan
condiţiile J)l'Opice. îndr. umarea l'Cgizoral;,,
asisten\Ci scenografică, afirm[,rii plenare a
aspira!iilor individuale.
Am văzut pc cocheLa m,n,scenă n Studinu
l11i e,·oluincl doi actori : Fana Geică şi Fc-
1·enczy Istvan, Îll două partituri de substan
ţă ; n\-0noclrnrna lui Kocsis Istvan -Amurgul
lui Bolyai Janos şi .Premiem de John Crom
well. Recitalul Fanei Geică ne-a o.ferit un
eloc\'!�nt prilej ele a urmări eYohl(ia profesi
onal,i. capacitatea ac tei aclrite ele a-şi re-
1nnoi mij loacelc de expresie. Am surprins cu
interes rurn intcrp1·ct a a comunicat senlimcn
iul tr,wic a.I eroinei lui CrornweH clinăLmlrul
1ntregi i" sale fiin ie, fără adaosuri exterioare,
intr-o sin1pli,tatc directă. plină de forţă, clinci
fine nunnte distiJ1cliYe unor diverse şi com
plexe sliiri suflcleşli.
Dupiî o minuţioasă şi superbă compoziţie,
realiznt[1 iL1 lliumin (Vilegiaturiştii), şi clupă
Charles de la Grange (Moliere), l-am văzut
pe Fercnczy Istvan clesfăşurîncl în eroul lui
Kocsis întreaga gamă a amplului său regislru
inlcrpret . ativ. Cu inteligenţă, cu sensi
bilitate. cu tcmperamernt, cu gesturi şi
atitudini expresive (clemonstrî,nd ,o exce
lenlii conclitic fizică, menţinută într-un
continuu antrenament), cu un joc com
plex de întrebări şi ră. pun un·i, alter
n,nd cînd expresii violente, dnd subtile iute-
riorizări, Ferenczy Istvan a întruchipat emo publict1lui nostru credincios care şi-a sporit
ţional, la propor\ii simbolice, ava•tarurile şi odată cu numărul şi exigenta şi bineînţeles
personalitalca lui Ianos Bolyai, angajat de şi curiozitatea ele a vedea, probabil. nn
antor să apere, într-o singulară şi majoră dis numai cum sînt interioarele noilor noastre
pută filozofică şi polernică, ideea calită\ii cldcliri, clar şi ce se petrece pe scena noas
omului, a rostului său în lume şi 111 destinul trd în a.ceastă stagiune importantă - încl,i
umaniLă[ii. nat,1 celor două mari e••enimente i\
XXX-a aniversare a Elibel'ltrii şi Congresul
al XI-iea al Partidu.lui, ne-au determinat să
dăm tiuturor actorilor credit şi să le cerem
a-şi uni însuşirile (ştiute ori numai bă,wite)
c,i elort11l ele a se autodepăşi. lncreclerea nu
ni s-a dovedit cleşart.ă".
La temelia rezulrtatelor cu care se rnîn

dreşte 'astăzi colectivul tîrgumureşean stă o
cantitate de muncă cu totul neobişnuită : în
zece luni, 16 premiere. Raportată la numă
rul restrîns de· actori de care dispune la ora
actuală teatrul, dinamica unei astfel de ac
tiYităti atinge fără echivoc, domeniul per Da. Cele şapte spectacole pe care le-am
forman\elor. Iar dacă numim şi cîteva din ,·ăzut la Tg. uvlureş au avu,t toate şi, după
titlurile aces,bor premiere, ne vom da seama părerea mea, acoperirea în aur a calităţii.
c{t a pomeni ,despre „un maraton al crea Aici nu a contribuit însă numai clenitamen-
t iei" nu îoiseamnă deloc a ne juca cu vor 11iul şi entuziasmul actorilor care au răspuns
bele. Cei 27 de actori (16 femei şi 11 băr şi afectiv şi profesional la cota cea mai înal
baţi) slujitori ai secţiei române au realizat, tă a talentului lor. Aici au lucrat într-o strîn
deci, fo această stagiune - din octombrie să colaborare un mănunchi de cinci regi
pînă la începutul lui aprilie - pe scena zori : Nicolae Tompa, Gh. Harag, Coustan>tin
mare : Puterea şi Adevărul, Quadratura cer Anatol, Dan Micu, Nicolae Scarlat. Avîndu-i
cl/.ll/.i, Pogoară iarna, Un asasin ciudat, Pm la un moment dat în schemă sau pernp
cesu.l rebelilor de pe „Caine", iar la Studio, nent la dispoziţie ,pe aceşti regizori e uşor
Premiera„ La sec\:i a maghiară s-au repre (pot zice unii) să realizezi ,5i spectacole
zentat : Cine lucide dragostea, Vilegiaturiştii, multe şi ele calitate. Dar nu numărul mare
Iubire, Moliere, iar la Studio, Jurnalul unui şi calitatea fiecărui regizor în parte a' dus,
nebun. In curînd, secţia română va oferi aici. la Tg. Mureş, la apariţia seriei ele spec
publicului în regiâ lui Dan Micu, Diogene. tacole ele înalt{t ţinută pe care le avem în
cîinele, iar secţia maghiară. în regia lui Yeelere. E ,·orba aici, de un mocl unitar de
George Harag, Tragedia omului. a gîndi tea>Lrul, de supunere a fiecărei per
A pu•tea spune, la sfîrşitul lui mai,tie, că sonalită\·i regizorale unui ţel ,comun - pro
numai în primul trimestru al anului 1974 cesului dirijării an11onioa e şi ,continue a
s-au realizal (cu aceste lucrări dificile) 500/o creşterii întregului colectiv, spre o activitate
din numărul de spectacole înregistrate în artistică egală şi constantă.
întreg anul 1073 este realmerute un moti:v ele înscrise în zona teatrului ce caută să des
mîndrie. In acest context, nu putem să nu chidă căi noi pentru afir:m.area unm stil
subliniem şi răspunderea care a însoţit pro contemporan, să stabilească noi relaţii cu
cesul unei astfel de munci istovitoare, efor pnblicul, •toate spectacolele ipe care le-am
tul de a oferi can>tităţii şi girul calită\:ii ar văzut la Tg. Mureş manifestă dincolo
tistice. Impărtăşim înltru totul ipărerea direc de originalitatea. mai mult sau mai put.in evi
torului Iuliu Moldovan că : ,,un asemenea dentă, în conceptie - o aplicatie profesio
ritm de mt1ncă ar putea duce la şabloniza nală - regizorală. actoricească �i ' scenogra-
re, la automatizarea actului de creaţie, la fică - impresionantă.
imposibilitatea de a elabora ştiinţific un rol,
de a oferi concliţia necesară unui actor pen Cu asemenea potenţial artistw, cu regi
tru un stucliu temeinic, lărgirea regisitrului zori autorizaţi - prin experienţă şi înzes
său interpretativ, presupunînd neapărat o pe trare indisculiabilă -. cu o direcţie estetică
rioadă mai îndelungată de aprofunclare şi decurgînd din obiectivele majore ale reali
ci=.elare. Asemenea performanţe pot realiza, ,tăţii, colectivul Teatrului din Tg. Mureş îşi
fără riscul rutinizării, cloar actorii de excep _
poitte pretmde, pe bună dreptate, un loc
ţie. Dar, cîţi asemenea actori există în colec fruntaş în ansamblul mişcării noastre tea
tivele noastre din provinciei' Ei pot fi nu Lrale, ceea ce desigur, e de natură să ne
măraţi pe degete. Atunci i' Situaţ-ia presantă. sporească interesul faţă de viitoarele sale rea
imposibilitatea de a relua vreun .rnectacol lizări.
clin trecula stagiune (atraşi de miraiul altor
meleagfuri, de la secţia română au plecat im
m1măr mare de actori) .: dorinţa de a oferi Valeria Ducea
84
Lerea propriilo�· for1e ş1 m egală -măsură uin
Teatrul de Nord cunoaşterea unui pnblic in plin proces de
cd ucare artistică ? Destule 1teatre nu sint în
Satu Mare măsură să se laude cu un program reper
torial prea ambiţios, pentru a ne sfii să
aducem lauda ouvenită unui teatru care j.i.n
TIMON DIN /lTENL\ te, te către marele rep&toriu, nu neapărat

prin asalt piepti,ş, ci mai degrabă şi mai
potrivit puterilor sale, atacînd prÎ!ll învăluire.
In această lumină, Timon din Atena, eslte
o alegere foa1·te potrivitft rpemtru lirearpba pe
de Shakespeare care e găseşte acum colecbivul sătmărean.
'frageclia shakespeareană are o stl'llolJw.•ă mai
sÎllllplă, un mesaj mai direct, e hotăr!Ît mai
(secfia română) acccsiliiJ.ă <lecit toate celelalte - şi pem1nu
i11berprnţi şi pentru puhlic. P.i.esa, nerepre
�entată încă la noi, dar circulată prin pu
Activitatea seqiei române a Teatrului de blio:wca admirabilei traduceri pe care o da
No1·d Satu Mare s-ar fi cuvenit privită torăm lui Leon Leviţki şi Dan Duţescu, se
di.nbr-uu unghi mai _cuprinzător, acela al încadrează ultimei perioade de creaţie a
înt-regii stagiuni, să zicem, pentru că sub lui Shakesp , eare şi poartă, apăsat, pecetea
multe aspecte şi, în primul rinei, s'Ub aspec ref•lecţiilor amare şi a dezamăgirii0 pe ca,1,e
tul prog,mmului repertoria], merită 1llD co le regăsim în Po,,este de iarnă, Cymbeline
menLariu mai amplu. Nu e 1insă prea tîrZ\IU. sau Furtuna. Controversa în jurul integra
Stagiunea încă nu s-a' încheiat şi o revenin·e lei paternităţi a traged:iei nu are . însemnă
se impune. E de reţinut şi de subliniat ră - tate decit ÎJ1 măs1wa în care ne poate e�pli
punderea cu care acest colectiv t.îi!lăr, cel ca unele scăderi aJ.e scriitm,i,i dmmatruce, sim
mai tînă1· din \;ară, acest colectiv puţin nu plicitatea confilictului, ca şi surprinzătoarea
meros, chiar stingheritor restrîns, abordează sărăcie a caracterelor, reduse chiar şi în cazuil
problema repe.rtori'lllui: ială, de la î,nceputul eroului titulru- la exti·em de sumare datie.
sbagiunii, întîlnirn pe afiş 4n·intre alţii pe Dar apartenenja la· opera lui .Shakespeaire
Goethe, Shakespeare, Oskar Wilde, Camil este neîndoielnică, dacă avem în vede.re
Pet'l'escu. E drept, se joacă Cla11igo, şi nu vigoarea, forţa tragică de amplă climensiJUne
Faust, Timon clin Atena, şi nu Hamlet, Mi a monoloagelor lui Timon din parten a doua
tică Popescu şi nu Danton, dar cine cutea n lucrării, meditaţia lui asurpra vieţii, asupra
ză să vadă în această opţiune altceva dooît condiţiei mnane, de adîncă pătrundere, de
o înţeleaptă prevedere izvorîtă di11 cunonş- substanţială şi donsă poezie.
•.!1
„Timon din Atena" de Shalwspeare, în interpretarea. actorilor ele la sec/ia

română a Teatru.lui ele Nord Satu Mare
carc miîci11uu republica atenian[, şi deopo
trini so,·icltLtca v,·emii lui Shakespea,re.
Hcgizorul �lihail H.aicu a optat pentm for
mula re.prezentaţiei aparent improYizate şi,
ÎJ1 acest scop, a recurs la transf, eruJ prologu
lui din flenric al V-lea la reprezenta\ia sa,
prilej perfect de punere io situa\ie şi. în
acelaşi timp, admirabilă lecţie despre virtu
ţile teatr, ului. Mai depaJ·te, un caclm fix
ci\rnia, prin aclăugi,rea cîtorva elemente, îi
vine uşor să sugereze desele schimbăiri ale
locullli ele joc, ca şi cosLumele mocLemne înllre
gite de asemenea cu tlebalii stilizate cru·e fi ac
_
trimiterea la �ocă sau la trltsătura clom1-
nanti't a personajului (scenogmaiia : Fran�ois
Pamfil), sp1·ijină formula regizorală şi ajută
spectacolului să se dez,·olte pe o matcă cer
tă, asig-urin.du-i şi cursivitatea.
Pe Timon îl joacă Jon Tifor. Actorul dis
ti11ge net cele două stări aJe personajwlui
său şi le subliniază .şi mai net. Nu lipsit
de forţă dramatică, dar insuficient de subli
mat în uferinţă, pe care o tmduce prea cu
vehemen!ă exterioară şi prea firav clădită
pe o adincă revelaţie, pe o înţolea,ptă înţe
legere a lucrurilor, Ion Tifor ar fi avrnt ele
cîştigat dacă îşi însuşea şi pUJ1cbul ele vedere
ironic al autorului asupra peirsonajulu1 titu
la1·, nu rareori ridicol în orednlitatea lui,
sau, mai tirzin, ÎJ1 miz,mtropi,a lui excesivă.
Celelalte numero<1se personaje sînt interpre
tate ele aceiaşi pu\:ini actori î11 treceri suc
cesive de la un rol la altul, egali in reuşi11: , 1
lor şi cred că echitabil e să-i înşirui aşa cum
Eleltes Emma (stînga) în „Electra" ele o face caietul de sală: VioJeta Berbiuc. Deda
Euripide, Teatrul de Nord Salu Mare, Gram·, Petre Băcioiu, AJexandro 'Bălan,
secţia maghiară Constantin Dumitra, Ştefan Hagimă, Virgil
l\liiller, Romeo Muşeţea.nu, ConsbainllÎn Deli
ca, Cornel Frimu şi Onu\iu Danciu.
Inspi,rată, după cum stabilesc comenbatorii,

de Vieţile pa.<nalele a lui Pluta,·h, operr,
atunci tradusă şi larg răspînd.ită în Angliia,
ca şi ,ele Mizantropul lui Lucian din Samo
sata povestea [}Obilului atenian păstrează în
ELECTR/l
versiunea lui Shake!l))eare dat,cle sa,lc de
bază : bognLul Timon trăieşte la Atena o
viaţă de lux şi petreceri, ÎJ1conjurat de o
ceată pestri!ă .de linguşibori, făi,amici, profi
tori. Sărăcit pe nesimţite, Timon e părăsit
de to!i, părăse1ite la rîndu-i scu·bit cebatea şi de Euripide
se stabileşte într-o văgăună. Găsi�·ea unei co
mori m1-l clinteşte clin hotărîrea lui ele a
sfkşi si:ngur, departe de oameni. dcn,ia-tc de (secfia maghiară)
societatea ateniană dezagregată. Simplu - C'l
orice clemcmstm\ie păstrată în limitele sale
stricte. Dacă ar fi să newcotim partea a doua,
înălţată prin relieful pe care-l dobîJ1clcştc l\lrt in breb, cu cită u1dreptăţire mai cerem
caracterul lui Timon, piesa ar rwmîne la un teatrelor să reprezinte tragicii greci, expri
nivel pur ilu trativ. Dar Timon. ÎJ1 partea min�u-ne şi anume prefe,inţe, cînd nu s-a
a doun, transformă Yanitatea lui a<lînc jig pormt încă 1a o traducere sistemati
nită, clczamiigi_rea, mizantropiia, înLT-O .furbu zată şi la o prezentare cu adevă
noasă diatribă împotriva corupi-iei, minciu- rat revelatoare a crea\te1 acestora. Sta
11li, ci:imătăriei, linguşirii, a Lut.w·or tarelor rea (incontestabilă) ele fapt spore.�Le meritul
86
Tcalrului de Nord, colectiv intolcleauna
intre-prinzător î11 e:,..-p],orarea valorilor uni Teatrul „ Victor Ion Popa"
vc1· ale şi p,·ezcntarea lor publicului
larg. Eleclra lui Euripide decurge din
H.l!găioarele lui Eschil şi e presup·une a fi
din Bîrlad
fost scrisă ci wpă Electra lui Sofocle, î,1 orice
caz se distinge olar de acea ta clin urmă
prinl.r-un pu net ele vedere nuln:i t ele con
cop\ia tragicului grec format la şcoala lui
Socrate şi Anaxagora, îndepărtat ele zei şi
FERM/l D/lNG/lL\RD
apropiat o::unenilor, cu o g1ndirn nel.i:n�şt:iită
ele i.nLt•ebă1ii şi niciodată supusă com::Juz�i
lor închise, imp1aoobile. Socotită de mul,ţi ca de Martin Andersen-Nex6
una din lucrările mai slabe ale lui Euripide,
Electra îşi datorează această repultaţie, nu
aLit interpretării foarte personale a mitului,
1na1 exact spus, a lipsei de interes Jlentru Cu aut rn urmă, piesa lui Martin Ander
mit, cărrnia îi dă o str•uctură realistă, cît sen-Nexo, Cei clin Dangaarcl a coustituit unul
mai -cu seamă ooml])ozi\iei d.ezordonaLe a tra dintre succesele solide ale „Naţionalului·'
gediei şi a excesului de artificialitate. Dar bucureştean prilejuind act[·iţei Aura Buzescu o
se pierde - pe nedrept - din vedere ca creaţie memol'abilă, înscrisă la loc de frunte
racterul poli tic al concepţiei sale, mai accen în palmaresul său. Piesă de factură acuzat
tuat decît la contemporanul său Sofocle, aşa gorkiană, dramă ele analiză socială şi ps!h�
cum rezultă din introducerea piesei, si,tuarea logică, Ferma Dangaarcl - eum apare mt1-
lui pe poziţii distinct democratice, a,lături ele tulată acum pe afişul teatrului bîrlăclean -
cei op,·imaţi şi impot1'.Îva privilegi,aţilor ce îşi propune fi.xa['Ca unui moment de criză în
tăţii. focadraa·ea socială fără echivoc a per viata un•ei familii de moşieri, reflectare la
sonajelor• , dezvoltarea în imaginea scenică a scara individualului a . unui impas grav, de
;,tratificării sociale şi drept urma;re explica ordin general, al economiei burgheze. Este
rea conflietului uragecliei dm acest ungb , i ele momentul destrămării mm·ilor proprietăţi l'lt
vedere, sporesc meri-tul reprnzentatiei săt rale, dezorganizarea, ltao ul, apă-rîncl ca ur
mărene. Eleclma, soţia brulitoare a plugaru
<
mări fireşti ale u • nei eoncluceri lipsite de ener
lui Autmgos, îndemnîndu-şi fratele să răz gie şi pricepere. Generaţia de stăpîni care _a
bune moartea lui Agameţrnion tatăl lor, să adunat averile printr-un sistem „bine urgam
vfrşcşLe împreună ou 0reste nu un act Je zat" de a®zuri, de jafuri, a dispărut acum,
Tăzbunare, sau nu numai atît, ci şi un act înl'Ocuită fiind de odrasle degenerate, preo
ele clmpwte socială - Egi.st şi Clitemnestra cupate exclusiv ele chefuri şi joc de cărţi.
fiin<l şi ti1·ruiii cetăţii. S,pectaeolul, făţiş şi Este o lume care îşi trăieşte agonia, care
limpede în îs,ţcles-urile sale, ar fi dobinclit şi îşi poartă în sine sfîrşitul, strivită de forţa
mai mulu"\ forţă de expresie, dacă regizorul c,, ,escîndă a clasei celor op,imaţi secole cle--a
Kovacs Ferenc şi,ar fi strunit mai sever fan rîndul. Antler en-Nexi.i intuieşte exact evolu
tezia şi, luoru neobişnuit la eJ, nu ar fi dez ţia istorică, de trămai·ca unei societă\i şi im
Y'Olbat pînii la limitele jocuJui gratuit rolul punerea alteia, dar rezolvarea pc care o pro•
coruJui. Fa cinat însă ele posibilităţile dese pune el este naiYă, nerealistă ca s·oluţie ge
milui scenic, Kovacs Ferenc l-a utilizat exce nerală : în finalul piesei conducerea fermei
siv, tulburînd limpezimea pură , a suflului e allribuie unuia dintre muncitori ca o recu
l,rngie. In Eleetna, Elekes Emma e inegală . noaştere a calităţilor sale, pµterea este ofe
.Are momente de aubentic dramatism înbre rită deci si- nu cuceri tă.
tăî,ate de altele în oare for\ia tragi-că nu Q Spectac�lul ou Ferm,a Dangaarcl. a eineea
ajută în suficientă mi:isură. Sigur că ar fi premie,·ă a stagiunii bî.rlăclene, se cere încă
izhu;1jt mai mult dacă facerea să apropie de La început salutat ca încercare de diver
pc,·sonajul de datele snJe omenesc limitate, si.ficare a repertoriului, ele abo1·clare a une,
decît să ambiţioneze virtuozităţi care nu al deamaturgii destul de rar frecYentate de tea
d,tuicsc suma însuşirilor sale person,aJe, ele lrcle noastr·e. Montarea semnată ele Muşata
altfel eleosebibe. Admirabil mi s-a părut Mucenic este o punere în pagină clară, echi
Orestc în interprebnrea lui Csiky Anchas, un librată, cu preocuparea e,·iclentă pentru crea
0reste lucid, în\.elept şi echilibrat cărnia in rea acelei atmosfe1·e speciale ele tăceri încăr
te,·pretul i-a temperat elanurile prin p:rnz_e cate de electricitate, ele calm. mustind de pa
savant punctate. Foarte bun în p·-o co'!"poz� siuni violente. In�uincl exact o caracteristică
\.ie minuţios aJcătuită ,a fost Ăcs AlaJ-os şi, a textului, o noti:i definilorie u dramaturgiei
dintr-o distribuţie numeroasă, bine -omogeni nordice, regizoarea s-a oprit totuşi la jumă
:,ată de regizor. mai !trebuie menţionali T@rok latea drumului în transcrierea scenică. In�11-
Toth, Pall Miklos şi Soos Angela. Frumoase fitienta tensionare a materialului dramatic,
,costume, clar într-un d�cor neutr<u, semnează absenţa unor nccentc. a unor vîrfuri ele in
Szatmari Agnes. tensitiate a conflictului, dau naştere unor mo
mente ti•pna,nte, atribuie inLregiului snecl.icol
Virgil' Munteanu o tentă ele mo:1iJtonie. Montarea bîrlăclc-ană
87
Nae Octavian Crisloloveanu, Ştefan Tivodaru, Con
swntin Pe.irican, Vasile Mureşanu şi Florin Prcduna
în „Ferma Dangaarcl" ele Martin Anclersen-Nexo.
rămîne o imagine exactă a textului dar co apnqi.ne acestei piese, acestui spectacol, ci
lorală în nuanţe destul de palide. poate lui Peer Gynt sau unei legende nor
Văduva Bohn, personajul în jurul căruia dice ; în privinţa lui E,·ik - argatul muti
se structurează întreaga piesă, face parte din hit cînclva de fostul stăpîn, dureros memen
familia eroinelor go1·kiene ; prezenj.a puter to al unei încercări de răzvrătire, de apă
nică, personalilJate complexă, împletind 01,go rase a demnităţii - el nu este, aşa cum
liul de „slăpînă" cu o caldă înţelegere a a,pare în sp · cctacol, un fel de August Pros
celor clin jur şi autor.itatea eu un adînc sen tul, eroul momentelor comice.
timent al dreptăţii, personajul constituie o Incheiem notîn<I decorul foarte frumos,.
piatră de în.cercare în cariera unei actriţe. sugestiv, semnat ele Traian Niţescu ; se cere
lncercarea a fost parţial trecută de Mariua de asemenea menţionată consistenţa caietu
Banu, mai ales pe planul înţ:elegerii şi con lui program cuprinzîncl opinii despre teatru,.
strncţiei generale a rolului, nu şi pe acela al portrete ale actorilor, impresii ale spectatori
finisării. Mai puţin sigur pe 1•01 clecît îl lor, extrase din m·onicile apărute la specta
ştiam clin creaţiile sale anterioare, Aureii.an cole,Je teal'rului.
J\'apu, schiţează exact dar incomplet imagi
nea tînărului descendent al Bohnilor, vici.at,
lipsit de forţă reală, zbătînclu-se neputin
Cristina Constantiniu
cios într-o agonie moraJă şi socia, lă. O silue
tă cleganlă, nu lipsită de căJclură,- clar şi
aceasta doar o situetă - personajul inter
pretat de Elena Petrican. Un portret lumi
..
nos, din linii ferme, încălzite însă de ome
nie, .fixează Constantin Petrican în rolul văta
fului Per, cel care va Iun conducerea fermei,
instaurîncl aici o nouă ordine. Prezenţe uti
le, semnificative în limitele destul de res
trînse ale partiturii scenice - Nae Oc:t,.1vian
Cristoloveanu, Flo1•in Predună, Vasil, e Mure
şan, Dana Tomiţă, Amel Ionescu, U,,fr,
Dumitrescu. Expresiv, bine închegat, rolul
interpretat de Du<luţa Olian. Am lăsat la
sfîrşi L rerso <iajele create de Smaranda I·Ier
forrl şi Ştefan TivoclaJ·u pentru că, în am
bele cnzuri. este vorbn despre o e'l'oare în
concepţia regizorală. Rolul cerşetoarei nu
88
.. Mult ::.gom.ot penlm nimic de Shal,espeare. Regia.,
Dusan Mihailovici (R.S.F.I.). Scenograf ia., Ion · Po
pesdu Uclrişte
,..
Turnee 1n capitală
manentiz�r-� acelui „teatru al teatrelor",
Teatrul de Stat din Bacău scenă umca şi s,tabilă, care să asigure bun�
funcţion1l.l'e a tl.lll'neelor şi să nu se mai
■ INTRIGA ·s., 1 IUBIRE repete o situaţie ca cea în care n fost pus

teatrul „Bacovia" nevoit să joace cinci repre
zentaţii în patru săli.
Cele trei piese noi româneşti din afişul
de Schiller turneului, au fost consemnate în aceste pa
gini, la vremea apariţiei lor, *) (e vorba des
■ MULT ZGOMOT
pre Trecerea. prin veranda verele de G. Ge
noi u, Totul într-o noapte ne M. Sabin. şi
Cantemir de D. Almaş) prilejuindu-ne acum
doar un motiv de reflecţie asupra caraClte
PENTRU NIMIC rului limitat a ceea ce se ,numeşte draina

turgie „locală" şi asupra şanJSelor şi puterii
ci de pătrundere în repertoriul naţional. Mo
deste, reprezentaţiile aclu$e la Bucureşti au
de Shakespeare inJirmat cleocam.clată această din urmă posi
bilitate, dezbate-rile sugerind conducerii tea
trelor, ca o stare ele necesitate, aflarea unort
Colectivul băcăuan s-a prezentat bucureş modalităţi mai adecvate pentru o valorifi
tenilor în primele zile clin mai cu o micro care scenică expresivă a unor texte de debut,
s,ng·i unc (cinci spectacole se)ectionate clin şi, în egală măsură, p·rospectarea unor pieso
producţia a clouă sezoane, clin care patru . origina le ,apte să pună în relief şi totodată
npar\in acestui an), dornic de o mare con �ă marcheze(' pozitiv, stimulator, pcm;onalita-
fruntare, prezentîndu-şi deschis 1)o•·enţele si tea actorilor, să potenţeze creator aspiraţiile
rezultatele. lntîlnirile cu publicul şi cu cri lor profesionis,te.
tica ele specialitate, (la .sediul redacţiei noa Punctele „fierbinţi" ole !turneului şi iniţial,
stre şi la A.T.M.) s-au dovedit utile, discu clăti\toare ele speranţe, au fost cele două titluri
ţiile sincere, prieteneşti, demo111sltrînd acuta· extra e clifl biblioteca clasicilor universali.
nevoie a teatrelor clin ţară de a veni perio respectiv Intrigă şi iubire şi Mult zgomot
dic în contact cu exponenţi ai mişcării tea pentru nimic, fiindcă, dincolo de scara re
t:r1le. schimburile de opinii avînd un rol zultatelor valorice. op('iunea repertorială ca
stimulator în dinamizarea şi stimularea pro al.are se cuvine saluta•lă cu bucurie ; şi noi
fc.sionolă a colectivului. Cu acest prilej, sesi
zăm clin nou necesitatea deschiderii şi per- *) Teatrul nr. 4/1974.
89
u1c-arn bucurat, printre altele. fiindcă prea ilaritate în loc ele sat·casm, stinghe,·ealft Îl1
<.111t J·arc textele clasice ftrndamentale pe scene. loc de emoţie h1ciclă. Ei n-au izbutit să adud
.fiindcă ,,.contactarea·' unui colectiv cu pato în scenă „simpli,tatc şi aclcvfn···, cum pr�co-
,su l schillerian sau cu barocul shakesperean ,niza rcgizoarca (în caietul-progran1), şi nin1ic
se oferă ca un excelent prilej ele efervescenţă nu e mai jalnic pc scc11ă ca mimarea acestoa·
compctiLivă, şi fiindcă acesLe te,-_,te alese. notiuni fundamentale ale artei actorului.
t0!1iar dacă nu sîn,t fundamentale şi indispen Distribu1ia? De la regula unui joc în un
sabile pentru cultura generală. au, în comun ghiuri ascuţite, cu contururi psihologice groso
o trăsătură tematică care le impune actua' lan desenate, fac excep\ie Stelia,1 Preda
lită1ii : atît „tragedia burgheză" scrisă in ti (\\"urm) şi Mişu Rozeanu (n!iller), doi actori
nercţ'ea lui Schiller, cit şi comedia „italie c�ne şi-au adus în scenă dalele unor cxperien;e
nenscti·· a unor încurcături <.unor-Oase. seri.sfi proprii, verificate pe c'1mpul <le luptă al tea
in tincre\ea lui Shakespeare. s'int pledoarii trului psihologic - clar jucînd în sens con
-clipitoare pentru triumful dragostei şi pro trar viziunii afişat <listantate ; ceilalţi in
teste vehemente împotriva eternei ticăloşii, a tcrpre\i au apărut complet deruta\.i şi deru
-calomniei şi intrigilor purtătoare ele moarte. lanţi - ca ele pildă Liviu Rus (Von Kalb),
Cum arată Intrigii şi iubire în regia Ancăi care a avut dificila misiune de-a parodia un
'Ornnez ? Practica vietii Lealrale ne-a cel"li personaj deja investit de autor cu mască co
ificat că, încl eobşite, clt1pi'i „redescoperirea" mică. Alura rococo şi piruete , le ele ,a:rlechin
�11rni text clasic, abordat dintr-odată surprin din commedia dell'arte, care au stat la. baza
:z[ttor, într-o inteo·pretare eliberată ele preju portretizării, n-au reuşit să se îdchege într-o
-clecă\'ile unei tradiţii încetăţenite prin timp compoziţie organică, aclăugîn,d un semn ele
şi comoditate de gînclire, noua imagine fi rntrebare în plus tabloului ele ansamblu.
xează un nou :tipar stilistic, creează o nouă i\Iihai Drăgoi, greşit cred cliis:tribuit în Fer
tradi\ie, cu riscurile ei. Aşa s-a inLîmplat dinand, n-a putut deveni un argumeJ11t artis
-cu „redescoperirea'.' lui Goldoni, clupă memo tic valabil în ,demonstra\ie şi conflictul lui
rabilul spectacol de la Piccolo Teatro sau ireductibil , şi •nobil cu tatăl - preşedintele
cu „împi·ospătarea" lui Molierc, clupă Geor Von Walter (Nicolae Roşioru) a degenerat
ges Danclin al lui Planchon. Tinăra regizoare într-o hrnrţă măruntă. Puternic caricaturizat,
.:le la „Naţionalul" ieşean a ţinut să eviite personajul Lady Milford a fost jucat cu o
parcă deliberat orice amintire a marelui stîngace candoare de Doina Iacob, alura
spectacol montat la teatrul ,1Bulandra" în ,.cm,tezană" a favoritei fiind desfăşurată cu
1965. Orice referire la ,acea montare de spec gesturi „sexy", lascive, îptr-o puerilă scenă
taculoasă reoons tituire realisLă, (în decor, cli
l de seducţie a lui Ferdinand. Prezenţa cea mai
mat psiho1ogic, tipologie a epocii) este evitată neutră a avut-o Constanla Zmeu (Luise Mil
cu obstinaţie, şi dacă acea reprezenta\ie a ler), juc'i:nd, într-o compozitie corectă de in
scos drama din făgaşul interpretării roman genuă, o palidă ne.fericire. Impresia generală
tice şi a patosului exterior, sutuîncl-o pe te a rămas, aşadar, de bagatelizare ironică şi
renul ferm al unui profuJ1d realism de ex n:iinimalizare puerilă a dramei, fiindcă sar
pa·esie, intenţ,ia Ancăi Ovamez de-a părăsi cma asumată - de a-l interpreta pe Schiller
această modalitate şi a sitiliza, rezumînd, la modul brechtian - presupune riscuri mari.
esen[ializînd, este evidentă. Spectacolul Ancăi i'viai puţin interesant ca viziune, dar mai
Ovanez nu e izbutit şi, cu regret, urebuie să unitar în toate compa:rtimentele sale, eslte
o spunem dim. capul locului, neÎlmplinirea spectacolul Mult zgomot pentru nimic, pen
lui esenţială constă în neputinta finalizării tru a cărui realizare teatrul a apelat l,a ser
expresiei, clar gîmclirea regizorală e evidentă. ,·iciilc regizorului iugoslav Duşan Mihailo
?IIontarea a fost C-O'Jlcepută în termenii activi vici. O reprezentaţie care denotă mai puţină
ai unui s,pectacol de ,tip brechtian, de J., glnclire creatoare, în schimb tehnică şi fa
decorul specific (scenografie Gh. Doroşenco) miliarizare cu un anume moci llctual ele-a
- o platformă -pTacticabil, înclinată. încon juca comedie shakespereană, abordare care
jurată <le un circular alb şi mascată. cluµă ne-a amintit de Nevestele vesele clin Windsor,
necesită\i, ele un paravan-perdea. recuzită spectacolul lui Zavaclski şi, desig-ur, de
înclispe11JSabilă a teatrului epic, pînă la miş ,-isul nnei nopţi ele vară al lui Brook.
care. Planta\ia şi gestul acuză un desen Reprczentat:ia începe şi se sfîrşeşte în foa
coerent-ironic, caricaturn şi grotescul ţLntincl iere, are un caracter popular, de mare şi
să proiecteze cu maximă distanţare o ]u1J11e ,·eselă ,petrecere participatorie, se practică
monstruoasă, rudimentară, mihtarizată. uni 1111 joc gimnast, acrobatic, apare şi tl!l1 soi
,·c,·s de coşmar. în care singura fiinţă umană ele trapez (clar versurile nu le recită, legă
este Luise l\1iller. Jntentia 1·enlizatorilor c nînclu-·e pe sus, Ala,1 Howard !), şotiile se
clară şi firească neYoÎa de a-l interpreta pe ţin lan\. păcălelile ,1evinov,a•te şi mistifi
Schiller altfel; clin păcate, demon tratia n-a c11rile ticăloase se ucced cu repez1crnne,
fost convingătoare. Eşecul se datorenă ÎH lumina se aprinde mereu în sală, îndeobşte în
lmnă parte, crocl. lipsei ele experion\ă scenică, momente muzical-estradistice (vezi cupletul
neştiinţei ele-a încorpora ideea în a·ealitwt�a ..nu mai oftaţi clupă bărba!i" nu ştiu
jocului actoricesc. Actorii au cxecuitat indi cui apar\in versurile, în orice caz nu „lehe
caţiile urît, stingaci. şi. neizbutind să se „dis clci de pe Avon") şi efortul de a capta sala.
lan(eze" cu fincte şi int11i1ie de PCJ"l,nnajC'. ele a antrena pnblicul în joc e tot timpul
au dat senza\ia unui joc de Hmatori. stirnincl prezent în scenă. Decoru_l con,ceput ele Ion
90
lf'opcscu-Uclrişte slujeşte admirabil reprezen
t:qia,
: un decor aerat, funcţional : un practi
•cabil central circular, străjuit ele. catarge .
.sugcrînd cerul intens al Messinei şi spaţinl
fantcziiloa· neţărmurite.; în schimb, cos.tumele
-sînt lipsite de expresivitate, pătate de mani-
-era lncetăţenită mai de curînd, a unei false
linii moderne, puloverele - element esen
ţial al costJumaţiei fiind aici ele-a cl 1·eptul
urîte. Actorii s-au adaptat cu oarecare efoTt
cerinţelor extrem de pretenţioase ale joc-ului
<Ic tehnică corporală, clar în linii
n,ari, şi-au î, ndeplinit srurcinile trasate.
'Stelian Preda (Benedeto), M.iircea Belu
(Claudio) Florin Gheuca (Dogherry), Liviu
Rus (Conrade), Lurcia 1Cosmeanu-Maier (Bea
trice), Ioana Ene-Atanasiu (Hero) s-au cletaş�t
cu mai mult pr,ofesionalism ele restul distri
]1uţiei, numeroasă. Ca orice piesă de Shake
speare şi Mult zgomOlt... are cu mult mai
multe s;traturi ele semnificaţii decît ne-a cles
văluit această montare ; ele fapt, neajunsurile
ei, dincolo ele lipsa unui susţinut antrena
ment tehnic actoricesc, se află ÎDl precari
tatea sondării unor sensuri profunde. Fiindcă ,,Cit.itoru.l ele cont.or" ele Paul Evemc. Teatrul 1\ 11.a
plecăm ele la spectacol fără să înţelegem ghiar ele Stat clin Sf. Gheorghe. in prim-plan,
marea tristeţe a acestei piese, care înfierează Peterffy Laios
·dramatic 1ticăloşia, ca1omnia, josnicia sufle
tului omenesc, şi fărră să respirăm aerul
purifiec-i;t ele restabilirea adevărului. Nu e
chiar „mult zgon1ot pentru nimic"... în acea
stă strălucitoare comedie scrisă în 1599...
Mira Iosif a a'l'hitectului Gheorghe Jinga s-a con

cretizat în fineţea l travaliului cu actorii,
în descifraa·ea c ,ară, pl'eci ă şi nuanţată a
p,rocesului de oonfruntare a eroului cu sine,
înfăţişat de autor pe calea îmbmării realu
lui ou ipotelicul. Spectacoh1 l descrie energic,
bărbăteşte, cu reţinută vibraţie, conflictul
dintre cele două ipostaze ale conştiinţei an•
Teatrul Maghiar de Stat gajate în clezhate1,e : aceea. reală, a faptelor,
cu întreaga serie ele erori (înfăptuite sau vir
din Sf. Gheorghe tuale), şi cea simbolic-ideală a „Citiluru
lui de contor". Pa1·ticukuitatea montării de
la Sf. Gheorghe - afirmarea cu mai multă şi
■ CITITORUL
marcantă vigoai•e (<lecit în alte- versiuni sce
nice) a mişcăr, ii sufleteşti şi a clesfăş,urării
icleilol', precum şi ,a evo]iuţiei naturii intime
DE ·CONTOR
a personajului oentral - s-a impus datorită
inl.erpreLării sob,·e şi fenne a celor doi pro
tagonişti : Peterffy Lajos (Jinga) şi Zolclos
_'\r.pad (Cititorul). Dialogul despre semnilica
de Paul Everac ţi,a eticii în societatea noastră şi în timpul
nostni, despre clesăvîrşirna umană a omului
u •dobîndit, astfel, -prin intermediul unui joc
de calitate, armonizat prin unitatea ele
ton şi expresie a celor doi actori, materia
Piesa lui Paul Everac Citit.oru.l ele contor litate şi for1,ă ele convia1gere. Inte17n·etarea
am văzul-o pusă în scenă ele Cons1Ja.nti�1 Co lui Laszlo Kâroly a descoperit în Cosmescu
cli-eseu, sem11a l:i ,·, în acelaşi timp, şi al sce - lt)varăşul ele rnuucă al lui Jinga - unele
nog-rafici. Nu e prima dală cÎJ1d cuno ·cutul particularităţi deosebite de cele pe ca.re
actor b11cm·cşlean îşi a. urnă şi aceste clo-u,, ie-am văzut în alte ve1·siw1i - mai multă·
Jnnq.ii în rcal.izaTea unu.i spectacol. De personalitate, mai multă culoare şi tensiune
data aceasta, buna alegere pe care lăuntn·ică. O imagine i-neclită, care ne-a sur
a f,1cut-o teatrul clin Sf. Gheorghe prins, a fost aceea impusă ele Kriszovanszky
nlribuindu-i lui Constamlin. 'Ll){]rescu mon- Szicl-0nia în Seva ta. Personajul zugră
turnri mc�laforicci „crize" ele conşti:i.n1r, vit de aut,or în pastă groasă, cu umor şi pi-
91
toresc violent, de o vitalitate cleborcl�mlă, l s-ar putea reproşa specbacolului subJ.inie
a fost conceput şi realizat de actriţă într-tn rea, pe alocuri, cu mijloace teatrale exteri
cont;ur auster de fată biitrînă, usc::ilil, cu oare (muzicf1, mişcări şi gru,paje de ritual)
nccente mai mult 1ragice clecit cornice, cre a unor treceri dintr-un plan într-altul. Aces
zincl compătimirea şi nu hazul pentru sufe tea au creat, trneori, impresia de arti[ioiu
rinţa şi avakl1'lwiJe amOiroase ale persona steril, de ostro1taţie, convertind subtililJatca
jului. în efecte naiv teatrale.
1
Şi ceilalţi interpre\i : FaJl Ilona, Bali01t 1 rebuie menţionat că, în oolitatea sa ele
Peber, Vasarj,elyi Katalin, Dalnoky Iso'ka, scenog1·af, Co.nstrunti11 Codrescu nu a contri
Tecsy Sanclor s-au angajat, în genere, cu b uit însă prea inspimt la creru·ea atmosferei
vizibilii credinţă să slujească înlJ•uchiparea pretinse ele piesă.
cit mai viabilă a mior personaje în iposta
ză iluzorie. Valeria Ducea
ele carnaval şi cow-boy-ul ce lebre refrene copilăreşti, plus

Spontane�tatea îsi alege indianca în decor
ele western ; fanteziile clovnu
nwnărâtorile savuroase (,,din
oceanntl Atlantic / a ieşit nn
ritmurilor lui sttb cupola înstelată a peşte mic / ·ş i pe coada lui
circului şi fanteziile cosmo scria / ieşi a-fa-ră dum-nea
nauţilor în drum spre lună ta" etc. etc.) Scena clebor
,,sau spre altă planetă / dea;;;â ele mişcare, un „pu;;;
l\fogda Bordeianu a păsti·at zle" cromatic cu.prinde .�au
fără efort o calitate impor împarte totul. Nu t, e poţi opri
tantă pentru omul matur, în sâ nu-ţi aminteşti de tablou
general, pentru un director rile intens colora.te ale lui
de scenă, în special : plăce Breugel cu capiu Flanclrei
rea jocului, pofta de joc, bu bucurînclu-se ele invenţiile
ouria adâugării jocurilor noi, unei fantezii abundente apli
„de autor" la tezaw1ttl celor cate la joc. ,,Protagoniştii"
tradi/:ionale, de folclor infan Magdei Borcleian:u au între
til. Lucrînd cu 120 de copii 4 a.ni şi jumătate şi treispre
la secţiunea ele teatru din zece ani, iar cea mai mare
cadrul Palatu.lui pionierilor, reuşită a „Ritmurilor" este
regizoarca. a întreprins - cu. cel'tituclinea ·adultu.lui chin
,
o naturaleţe care prevestea stal. Anume că, de s-ar goli
succesul final - o operâ ele sala instantaneu, ori dacă, un
pedagog, de culegător, ele sli accident de culise ar face
liţator ; a incitat copiii la cortina să cadă, pe scenâ
joacâ, a ·urmărit jocurile, le-a actorii ar continua netulbu
sţlecta.t, le-a grupat într-un rrt/ i să sară, să zburde, să
montaj alert. Şi rezttltatul : facâ fi sâ desfacă şiruri, să
un spectacol original, ele n cînte, sâ se numere, mai ales
mare bogăţie _de culori, t.rii sâ se numere, în cilUdatu.l
incl • cu autenticitate via.ta inimitabilul, nemuritorptl lor
strâzii, ,viaţa curţii, ,,iaţa în. limbaj secret - şi totuşi uni
toate pr<rimetrele stăpînit.e d" versal...
copii.
Omul descifrat în cele sase Ştefan Iureş
pătrate şi un cerc, anatomia
schemati;;;atc"i într-un desen
de şotron ; tramvaiul ,,ese P.S. Spectacolul „Ritmuri",
liei -invitînclu-şi câlătorii ca realizat la cercul ele teatnc
pe nişte oaspa/i: apoteozn. cl,iar fărâ rachetâ,: / pe jos / de la Pa.la.tul Pionierilor, a
cailor trăpaşi : Ileana. din drwnul e mult mai fru obţinut Premiul I, la faza:
Carpa./.i cu. m.c"irul otrăvit n! mos ..." Ialâ, spicuite la finală a Festivalului Republi
Albei ca zâpacla şi Fât-Fr11- înt1mplare, cîteva teme de can de ,teatru - ,,Partid, ini
mosul de rigoare ; piticul ce jocuri, fără a uita „Po ma ţârii" - pentru pionieri
îşi alege pitica înlr-un clec@r rlu.l ele piatrâ" şi a.I.te ce- şi şcolari.
29
ROLURI
ÎN PREGĂTIRE
MARGA
BARBU
- Vă vom vedea în curîncl în
Lady X, musical de Eugen Mirea clupă
piesa clasicului engle;:; Thomas Miclclle
lon. 1\cest spectacol înseamnă pentru
dwnneas•oas/ră ceva. nou?
Da. Lady X - pe numele ei Marjo

i·ic - este, în adevăratul înţeles al cuvîntu
lui, o partitură nouă. Nouă şi pentl•u că n-am
mai jucHt de mult într-o piesă de epocă, dar
ma, ales pentru că e vorba ele un mu ical.
- Cum o ,,ecleţi pe Lady X?
Extrem de interesantă, complexă. ca şi

epoca - secolul A'VII -, ca şi mediul clin
care a făcut parte - teatrul.
- Cine e, de fapt, a.ceastă Lady X?
Este ac1riţă într-o trupă ambulantă. Ge

nrroasii şi plină de har, cu mult spirit cri
tic şi prestanţă, are umor, e prietenoasă cu
cei clin jur, ironică alunei cîn<l e cazul. lşi lui mul1·iple posibilită\i ele expresie, clar ii
ndoră meseria şi n-o interesează banii. Do şi solic1tti pe mai mulle planuri. Partitura c
rinţa ei constantă esite ă se dăruiască scenei. generoasă, dar în acelaşi timp dificilă. Chiar
La un moment dat. pentru a veni în aju dacă textul nu e pren dens ori ele o valoare
tornl unui prieten ruinat, Marjorie cobom·,1 litemră deosebită, perso,rnjul trece prin
din căruta saltimbancilor şi pătrl.l'llde în lu ipostaze difo1·ite. Lucrez cu pasiune şi numai
mea aristocraţiei, preschimhîndu-se într-o din pasiune, şi sper să iasă bine.
1Hcly. Născocind tot felul de şiretlicuri nosti
me, puninclu-şi în valoare prestanţa şi pute - Din CIIH.' se compune echipa ?
rea de ·convin!\'ere, îşi atinge scopul ele a-şi
njttl.'1 prietennl să se îns•oare şi să-şi refacă - La „comenzi e regizorul George Ra-
n_verca. Apoi îşi dezvăluie identitatea, pără [ul'l. cu C'lrc am lucrat ele multe ori, atît la
srnd fără urmă ele re!\'l'et înallla societate. rolt{ri mai mici cit şi la roluri mai impor
Pers{)najul seamănă pu\:i n cu Eliza Doolittle tante. Am ca parteneri pc Ştefan Iordache.
din Pygma.lion. Ion Dichiseanu, Viorel Comănici, Rodica
Sanda Tuţuianu, Migry Avram Nicolau, ·i\[e
- Rolul vă pune probleme specia.le? lania Cirje, Ioana Manolescu, Camelia Zor
les()U, Petrică Popa ş.a. Jn acelaşi rol, Lad )· X.
i\I-a tentat dintotdeauna acest gen ele joc alternauiv cu Liliana Tomesou. Muzica,
spectacol ; o comedie muzicală oferă actoru- ele H. Măli_neanu.
93
ROLURI
ÎN PREGĂTIRE
şi pe micul ecran al T.V., apare cu regulari

tate. Iar piiblicului cititor, s-a fâcut cwwscut
cfu cele clouâ volume de povestiri clin Deltă.
Ultimul : Pe malurile Bîtlanului.
- Nu de mult a/.i interpretat rolul'

Bunicului în piesa ele debut a scriito
rului Petm Vintilâ. Vâ î.ntîlni/i clin
noii cu acelaşi autor în Cine ,µcicle·
clragost.ea. Ce-mi puteţi spune despre... i'
Autorul şi-a pla at actiunca piesei in

preajma eveninrn111tului de la a cărui ckiw
vom sărb,1tori '1n curind trei decenii :·
23 August .l.94Li. Printre personajele impli
cate şi martore acelei spectaculoase desfăşu
rări de cvenime111'c sînt şi membrii unei fa
milii (Filimon). din care face parte şi perso
najul meu. Caius Filimon. 54 de ani, Doctor·
111 drept şi proprietarul gazetei „Tribuna Ora .
viţei". Fiecare dintre membrii acestei familii
are o anume pozitie fermă faţă ele întimplă
rile istorici şi ac\:ionează ca atare. Caius. fra
tele mai mare al comunistului Felix Filimon
şi unchiul celor trei fii ai h1i, de la început
p1nfl la sfîrşit, se păstl'ează în limitele po·
care şi Ic propune, limite. ca să zic aşa. de
conservare. Nu se angajează iîn acţiune direct
şi activ ; oscilează.
- Are personajul clumnea<'oastră

- în rela/iile şi situaţiile c,u cei din
j,.ir - vreo înrudire cu Bunicul clin·
Casa care a fugit... ?
CORADO
Om·ecum. Dar cu o încărcătură mult
mai solidă, mult mai variată. Este foarto·
NEGREANU
Vlll, mult mai colorat. fom1Le hine co11 l'ruit
- poate cel mai bine constr.uit din piesă.
Partitura cere mult, dar şi oferă mult. Pen
Iru mine, sarcina este cu atît mai plăcut.1 şi
.
Pe actorul Coraclo Negreanu publicul spec
mai intei·esantă cu cît materialul dramatie·
oferi.t ele autor ponte fi c6moarat c11 o arm,,
cu bătaie lungă şi de efect lrnn. . .
tator l-a putut întilni, timp ele mai bine ele
două:;eci de ani, pe scena Teat.rului clin Ciu - Real, izatorii spectacolului ?
leşti, unele a interpretat neriiumârate roluri,
mici sau mari. Amintim citeva: 1�furm clin Am parteneri cu care lucrez cu multă·
Inwigă şi iubii-e ele Schiller, Florian Papa nlikere <le mai mul(:i a:ni : Ştefan �[ihăilcşcu-
clopol în Oameni şi umbre ele $t. Berciu 1 13răila, Julian Necşulescu. Const. Î,hcorgl,iu.
Givola din Ascensiunea lui Arturo Ui... ele Lucia Cristian, Sebastian Rndovici. Sabin Fă
Brecht. Lenin în Flori vii ele N. Pogodin, gărăşanu, Athena Demetriad şi, mai noi an
Ostaşul clin Epoleţii im·izibili ele Silvia An rrajatii teatrului, Olga Bucătal'u şi Florin
clreescu şi Th. Mânescu, Bunicul clin Casa Zamfirescu (un tînăr deosebit ele rlotat). În
care a fugit pe uşă ele Petrn Vintilă, Uuni general. o ,!rupă care va reuşi s,, ducă ln
cul Balboa clin Copacii mor în picioai·e ele bun sfÎl'şit, cred eu, 1m spectacol hun.
Al. Casona, Prohor clin Vassa Jeleznova ele
Gorl�i, Contele clin Nnnta lui Figaro ele
Beaumarchais ş.a. La Teatrul radio[onic, ca Maria Marin-
94
lie) a fost Personalitate_ pentrtt con_curs, urn
scenal'iu de Corneliu Ma,·cu, premrnl I al
aoncu,·sului mdiotelcviziunii. BiJ1e inten\io
nat autot'. ul (ca ,r e apru·e, cumva în scenariu,
ca 'personaj, respectiv s_criitorul Onţ.oiu). n�
.
se mul1.wueştc cu soluţia como�ă a maion
tăţii confraţilor, aceea de_ a scl'le despre u�1.
pc1·sonaj sau despre mat multe, aşa cum 11
taie sau trebuie să-l taie, capul său ele creR
tor.' Nu, el, auto1·ul, rocile scriitorul On\oit!.
aleo-c
O -0 cale mai dificilă : merge într-o uzi
nă îl caută pe secretarul de partid, il în
t,·c�b:1 pe ace ta care ar Ii personalitatea din
11zin[1 aptă să devină e.-ouJ unuJ sce:narm
pentru concu1·sul televiziunii. La r_mclul său,
scc,·etai,ul ele pa.rtid, pătrw1s ele m1.poo:tan\a
ac1,iu11ii creatoare pe ca•re o înllreprinde scrii
tornl Onţoiu, nu-şi asumă s,,ngur respo:1sa
hilitatea a,leo-erii, ci con,·oacă b1tregul birou
al comitetu.I� ele pa1'Lid, fiindcă, oricum, nu
c lunrul cel mai simplu clin lume să-i reco
manzi scriitorU1lui On1,oiu o personalitate
rlespre care acesta să scrie un scenariu pen
tru concursul ra·dioteleviziunii. Biroul se in
tr'ttne�Le, elesigwr, clupii Ol'Cle de lu�·u, �em
h,·ii biroului fac clive1·se p1-opuncr1, fiecare
optează pentru altă personalitate d,in uzină.
Ritm constant la televiziune : săpt.ămirni
c şi normal, sînt schi�ate chiar cîteva suc
de săplămină, o pt·cmieră leata,ală. Astlel că,
cese ale întreprinderii, apoi nişte eventualc
măcar sub raportul period�cităţu, deocam
hion- 0r, afii pcntru un eventual scenm·iu de
dată nu si sub acela al au.clienţei la specta
telcvizi une (bineîn\eles că aceste biografii
tori teat�ul concurează liniştit cea 1nai di'a
bolică dint1·e invenţiile televiziunii : sm·ia a1· putea [i interesante dacă le-am şi cunoaş
le1e. Iar cinel vom ajunge să spunem : astă te clar nu e timp, trebuie căutaltă persona
scară nu mergem nicăieri, Iiindcă e teatJ_'U lii'a tea pe:n hrn concurs), pro,punerile meniliri
lor biroului rnu că s-ar bate cap
la televizO'r, aşa cum spunem sb:°băt.ă. dm
c:rnza lui Colum'bo, vom serba trmmfol de in cap, clar fiind vo1·ba ele un sin
plin al bătrî11u'lu gur erou, se crun exclud, cineYa cle
, i teatru as�pra �utur(JJ' '.1:1s
coci,·ilo,· mai mult sau mat pupn gemale, cl::iră că .,în cîteva minute putem solu
\io, na conflictul nostru... pozitiv, dealtfel·'.
prnduse' de mintea febJ·ilă a ultimelor
decenii. dat· conflictul. pozitiv dealtfel, nu se soluţio
nează în cîteva minute, ci clupă vreo oră ele
E adevărat, ·în perioada clin urmă, teatrul seclinţă si tot datorită originalului scriitor.
TV n-a avut nici o străfulgerare, nici 11n �are ;Jlea�ă după ce a lăsat pe masa birou
eveniment, clar a dat spectacole brune. sau lui un bilet clarificator : ,,Tovarăşi, am ale·,
interesante sau măcar co.i·ecte. Oricum, acest subiect : personalibatea biroului comi
nu s-a trecut gra!1iţa ridicoh1h1i şi tetului ele partid. Sb,t înc:întat. Emtuziasmat.
n1c1 nu s-au comis prea dese in- Sper să reuşesc un scenariu bun. Ontoiu".
cursiuni pe teritoriul mediocrită\:ii. Nu vom Sîntem convinşi că Ont-0iu va realiza un sce
face, fireşte, elogiul scrisu,lui gramatical. dar nariu bun, clacă fireşte, nl'e talent, daciL
ştim cu to\:ii. cît de greu se nasc pe lumea fireşte, va afla mai mult despre mem
nsta capodoperele,_ iar clacă ne-am obi�n11it brii bi1,oului• decît · ceea ce află in
să nu le pretindem teatrelor, cu atît ma, pu şedinţă. Pinii una-alta, scenarrn se ter
\in le vom pretinde adolescentei noastre tele mină, iar noi, spectatorii, rămînem c11
viziuni. Şi totuşi, numai din lucruri grama două nostalgii. Prima e legată ele spusele.
ticale, pur şi simplu gramati�l� şi nimic fonrte judicioase dealhfel, ale mmi membru
mai mult, nu se poate constltm atmosfern al biroului : ,,O personalitate adevărată este
virtualei, viitoarei, clo,�tei capodopere. ,,Ana un om care n-a avut numai succese... Est<'
are ac" este o propoziţiune gramaticală, se nn om care cunoaşte si nereuşita şi durerea
poate verifica, figurează în toate abeceda si înfrino-erea. Un �m cai·e ştie ce e
rele. Această platiLucline inofensivă, ba chia1·, �reul, gîncluTile, necazurile... Şi astea
ca exerciţiu de scriere, folositoare :micilor �u prea se SJYUU în şedinţe... ,.Poate
începători în ale prozei, devine supărătoare că într-adevăr ar fi fost interesant să
dacă e dată drept emisiune artistică. Nu fac n flărn şi ceea ce nu e spune în şedinţe.
1uci o aluzie la ceva anume. după cum clar, cum s-a văzut, scenai·iul se termmă o
nu-mi fac nici iluzia că nu va fi luată cl!l'eplt dată cu şedinţa... A doua nostal!rie se rPFe,..,
o aluzie la ceva anume. la răspunsul pe care scriitorul Onţoiu îl cHi
Dar să ne întoarcem la teatru. Primul îhtrebării unui membru al biroul1Ui : ,,un scc
spectacol al lunii aprilie (e cl ,rept, pe 2 apri- nal'iu pentru radiotelevizi1me este litemtmă
95
aclp,·[,rnlă ori doar un reportaj mai sofisli• ca E:nil Botta, Violeta Ancl1·ci, Tamara Crc•
cal?" Şi ră spunde scriitol'llJ : ,,Dacă e foa,·Le ţu !eseu, Dana Conrnea, Peter PmLlhoffcr, care
bun, coll\·ingillor, memo1·abil, este, cred, lile· au a\'ut scci)e ele m,u·e intensilaLc dramaticii
.-atură veritabilă, artă". Cu această deviză în (tlialog·urilc 0ndine-l;;olcla �i 0ndi,ne-Berta.
falii ar trebui să fie scris scenariul pcn,tru moar,tea Cavalerului), iro111a discl'Ctii, ca
concurs ele că tre scriitorul 0nţoiu. cam de şi gravitatea filosofică atît de IJ['O·
a colo ele unele l-a abandonat scriitorul Cor· prii teatrului lui Giraudoux nu s·au
ueliu i\Iarcu. II aşteptăm r ăbdători. bucuraL ele aCeeaşi insisltenţă din par:
tca reQ'Î.zorului. cai-e aL' fi nv11t 1naL
mult ele comentat asupra raportului dintre
om şi destin, asupra Juptci omului pentru
a-şi invinge slăbiciunile, neputinţa, egoismţil,
laşitatea, asupra nevoii chinuitoare ele abso
lut, idei orure circulă intens în sbraturi:l.e mai
aclîuci .ale acestei ciudate dar nu izolate piese
a dramaturgiei moderne.
Comedia Viori de primăv�ră aparţine lui Sigur, e foail'te uşor să sbai pe margine, sil
Stein, autorul W1or piese că1'0ra le priveşti rezultatul unui real şi îndelungat
păstrăm o bună amintire : Chestiune perso· efort artist-ic şi să împarţi a,poi laude sau
nală, Oceanul. Comedie fără pretenţii, mo· obiecţii. Noi, criticii, sinteq1 comenbatori de
destă, cu un umor atenuat de lirism (bine mina a doua, căci venim după comentariul
atenuat de lirism). Viori ele primă,,arii este regizorului şi al interpreţilor, aşadar ne clrt
o istorioarii benignă a micilor necazuri şi mina să punem Faptele pe bal,anţil, să cîn•
încurcături, cla1· şi a limpezirilor pe care le tărim, să comparăm, să măsurăm. Da,r reo-i.
produce plecm•ea clin Capitală în provincie. zorul, actorii, ei se află singuri în faţa o;e.
Rodica Popescu, George Mihăiţă, dar mai rei, în fa\a Necuno cutului, cu incomensura·
vles neobosita Draga Olteanu, întotdeauna bil mai multe şanse ele a orea greşind, sau,
încă rcată de electricitate, întotcleawm scînte· mai precis, de a greşi creincl. A lor este,
inel ele vervă, asumlnclu-şi cu det.işare, indi sau Ya fi împărăţia artelor, .
fernnt ce rol (ele mamă, de soţie, ele Chiri• Ondine rămîne pentru noi un spectacol al
\.ă, ele \igancă, ele mahalagioai că, ele cucoa· curajului creator, curaj, care trece peste
nă) şi punînclu-şi pecetea inimitabilă pe fie• obstacole şi neîn,-pliniri, pentru a învinge.
care î.n parte, toţi aceştia, împreună cu Eva Ca . şi Pescii'.·i!şul. Ondine este fapta explora·
Pătrăşcanu, Ernest Martei, Taimara Creţu· torilor pornq.1 �ii cucereas că eroic, fă ră mas
lescu, Ion Punea şi alţii ne-au bi:ne dispus .că ele oxigen, Himalaia.
cu acest text nu lipsit ele culoare şi umor,
oferindu-ne o seară de marţi deloc plicti•
coasă ...
După premiul I, televizil111ea a prezentat.

la curt timp. şi premiul II al concursului
�ău : Să nti uităm ele Valen1.in Mu'll1teanu.
Tudor iVIi:î1·ăscu este un talentat autor Poli ă nu crezi rn verosimilTiatea metodei
�11 unor em,slllni, mai puţin ele teatru, folosite ele comiswul ele la Sigurantă, ca.re.
mai mult ele divertisment, sl!răcluindu-se de pentru a-1. determina pe deţinutul commnist
fiecn,·e dată �ă nu calce pe· clrnmuri bătă· sii destăinuie numele mior conducă tori ai
torite, punîud cite un accent propriu şi cîte o partidului, îl readu-ce în mijlooul familiei,
linie originală în 1nontările sale. Iată -l acum rncînclu-i o.p\iunea mai dificilă, silindu-l să
fn\:ă în fată cu Giraudo·ux. dar nu cu un simtii �ustul libertăţii dar. odată accep1l:ată
Giraudoux oarecare (clacă Giraucloux poate l fi cnm·enţ:ia, iar teatrul, trebuie S·O repetăm
�i oarecare), ci cu unml g1•eu, foarte greu, şi chiar în faţa premianţilor, este con-
anume cu autorul lui Ondine. Da, e un ,·e,ntie (convenţie ai·tistică I) asistăm la
curaj ve,·iLabil pentJ'u un regizor tîniir să se o confruntare ele 1'001 dramatism. în
arunce în meandrele unui text dificil, aflat C"lre viaţa unei familii sărace cli11 timpul
nncleva la graniţa cli.ntre basm şi parabolă, războiului este arătată în detalii autentice,
rl inbre li,·ism şi i,·onie, în aceeaşi măsură apă ată de mizerie şi devastată de teroare.
feeric şi filosofie, oniric şi moralist. ln parte, �ar demnitatea acestei familii este lumirn:ită
curajnl regizoi•ului a fost răsplătit, clar in gesturi simple şi cuvinte naive şi fru
numai în parte, căci lot numai în pm-te a moa�e. care �ună Iire c în gura ac•m·i.lo, $te·
fost pn1·ours şi relieful atît ele particular nl [:rn Radof, Margareta Pogonat şi Dan Nuţu
lextului giraldian. Dacă atmosfera fantastii şi în monta1·ea ob1·ă a lui Cornel Todea.
a fost, în general, hinP. luorată, cu sprijinul Totul ne determină să aşteptăm premiul >1!
atît al scenografiei lui Dumitru Geor�escu, III-iea şi menţiunile qu un i.nte.rs spor, it.
sugerîncl mereu mai·ginea indefinită, labilă
dintre vis şi realitate, cît şi al unor actori Dumitru Solomon
96
Aspiratorul „JUNIOR"
Este aspiratontl de praf ideal pentru căminul clv. Dato1·ită
gaLaritttlu.i redus, aspiratorul portativ „Junior" poate fi folosit
cu succes la CW'ă�atul încăperilm· mici şi autoturismelor.
Toate operaţiunile ele cmăţire se pot face într-un timp redus
şi cu minimum ele efort fizic.
Cooisumul redus de energie electrică (10 haru pe oră) dove
deşte că „Junior" este şi economic.
Preţul de vînzare : 520 lei. Poate fi cumpărat şi cu plata în
rate lunare.
RECOM
ZIUA BUCURIILOR
CELOR Ml.CI ...
In magazinele de specia•
litate puteţi găsi un larg
sortiment de:
• Bluze din diferite matu-
ria�e;
• Rochiţe şi şorţuleţe;
• Alte diferite confecţii;
• Sandale şi pantofiori - o
gamă largă de modele
şi de· culori;
• Articole de sport şi tu
rism;
• Jucării...
44 2110
LEI 7

TEATRUL NR 5 Mai 1974 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEATRUL NR 5 Mai 1974 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEATRUL NR 5 Mai 1974 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nr.

„A 01Jta zi, clis-de-dimiuea\ă" ele Radu Dumitl'll, TcaLl'ul

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE

Redactor şef RADU POPESCU

V. MiNDRA : Reabilita,rea poeziei dramatice în teatrul nostru contemporan

CRONICA DRAMATICĂ - Semnează : CRISTINA CONSTANTINIU, VALERIA DUCEA,

ţ.eluri, totrulitat.ea 1nijloacelor de comunicare, ă.n.formare şi o , clucare existente în societ.aLea

1n paginile ce urmează facem loc cltorva contribuţii p[·ivind problemele ridicate de

Prcsu,pimîncl că redac/,i a mi-ar cere un articol cu tema : rolul educativ al

De mult timp în actualitatea dezbaterilor Trrebuie să recunoaştem, clin punctul de

Spectacol şi universul copilăriei

Teatrul pentru copii,

-A IX-a ediţie a Festivalului naţional de teatru studenţesc-

În JD5i, cîn-d manifestările nrtistice s,u­ muncă, mişcarea artistică de amatoTi - m•

- Spectacolul noslru, Sub. - Cred că este vorba ele

N-Aivl lNCERCAT O DEZIL ZIE...

...vizionînd (pţ cît a fost posi.bil !) specta­

- După ce spectacolul a studenţilor din Galaţi şi

Probleme ale tinerilor

RECEPTIA ... EMISIA ...

Reabilitarea poeziei dramatice

Un dramaturg dat u1tar11

Jago În muncă de rea/Jilitare

•• „Frumoasa din pădurea adormita

• Recital Martha Kessler

despre Este foarte interesantă „filogenia" teatrului de păpuşi din Oltenia.

- Horia Davidescu, sînle/i clireclornl nul diacronic : ce înseamnă a�t Teatrnl

Tanase Cazimir (Prof esornl) şi

Trei balete contemporane

Colivia nălucilor reale calităţi, suprali�itează tot�şi se��unle

Spe.;Laculos · moment sc�notelmic, în Sala micii a noului Teatru Naţional :

O nouă organi.:::nre a spa/.iu�ui de ioc plasează spectacolul-de.:::batere pe o

O. cercetare sistematică a posibilităţilor de

Nesă/,ioasa �uriocit,ale n mahalalei sparge, la propriu, pere/;ii, invaclincl casa

Esen{.iali;:;incl, scenograf ia conferti spectacolului noble/e şi transparen/ă:

libru fragil (,,Notlara'·). Pri::.onieml clin Man­

Sala Mică a noului eclificiu al Naţionalului

LOZUL CEL MIC Aclrion Georgescu, Valu \·oiculescu-Pe­

i\ u ştiu cum se Jace, Iap,t e că numai cn

COPL\CII MOR spec,acoLul de la sula „Caism1clra'·, jnca,t în

ÎN PICIOL\RE distribut.ie), şi mă întreb de ce piesa îmi pare

Teatrul „Ion Creangă" că în nici un caz nu se poa:te rîdc de ac­

Teatrul din Tg. Mureş

în opere dramatice diferite ca stil, în fata

• ,IATLVEE Lti STUDIO

La temelia rezulrtatelor cu care se rnîn­

TIMON DIN /lTENL\ te, te către marele rep&toriu, nu neapărat

„Timon din Atena" de Shalwspeare, în interpretarea. actorilor ele la sec/ia

Inspi,rată, după cum stabilesc comenbatorii,

■ INTRIGA ·s., 1 IUBIRE repete o situaţie ca cea în care n fost pus

PENTRU NIMIC rului limitat a ceea ce se ,numeşte draina­

Mira Iosif a a'l'hitectului Gheorghe Jinga s-a con­

ele carnaval şi cow-boy-ul ce lebre refrene copilăreşti, plus

Da. Lady X - pe numele ei Marjo­

- Cum o ,,ecleţi pe Lady X?

Extrem de interesantă, complexă. ca şi

- Cine e, de fapt, a.ceastă Lady X?

Este ac1riţă într-o trupă ambulantă. Ge­

şi pe micul ecran al T.V., apare cu regulari­

În JD5i, cîn-d manifestările nrtistice s,u muncă, mişcarea artistică de amatoTi - m•

...vizionînd (pţ cît a fost posi.bil !) specta

libru fragil (,,Notlara'·). Pri::.onieml clin Man

LOZUL CEL MIC Aclrion Georgescu, Valu \·oiculescu-Pe

Teatrul „Ion Creangă" că în nici un caz nu se poa:te rîdc de ac

La temelia rezulrtatelor cu care se rnîn

PENTRU NIMIC rului limitat a ceea ce se ,numeşte draina

Mira Iosif a a'l'hitectului Gheorghe Jinga s-a con

Da. Lady X - pe numele ei Marjo

Este ac1riţă într-o trupă ambulantă. Ge

şi pe micul ecran al T.V., apare cu regulari