Interjectia
Interjectia
Interjectia
- predicat verbal:
Hai si noi la craiul, draga...
(M. Eminescu)
- nume predicativ:
E vai de el!
- atribut adjectival:
Halal!
- complement direct:
œDe cate ori auzeau jart, auzeau si aoleo!
(B.St. Delavrancea)
(M. Sadoveanu)
(C. Hogas)
Daca interjectia insoteste un substantiv in cazul vocativ, atunci se desparte intregul grup
prin virgula:
(I. Creanga)
(M. Sadoveanu)
Interjectia este specifica stilului colocvial. Interjectiile apropiate ca sens de vocativ sau
imperativ au topica libera si sunt folosite singure sau impreuna cu substantivul si verbul:
(M. Eminescu)
Mars de-aici!
Unele dintre aceste interjectii (mai, bre) sunt folosite ca mijloc de marcare a vocativului:
Mai baieti, sa ne apucam serios de munca!
Model de analiza
(B.St. Delavrancea)
Interjecţia
Schema analizei morfologice a interjecţiei
1. Partea de vorbire:
– interjecţie
2. Clasificarea interjecţiilor după înţeles:
a) interjecţii propriu-zise (exprimă senzaţii, stări sufleteşti sau acte de voinţă)
b) interjecţii onomatopeice (reproduc sunete sau zgomote)
3. Funcţia sintactică:
a) interjecţii fără funcţie sintactică de parte de propoziţie
b) interjecţii cu funcţie sintactică de predicat, atribut sau complement
Model de analiză morfologică a interjecţiei
Ah, mamă, tu! Ce slabă eşti! (G. Coşbuc)
ah 1) interjecţie
2) interjecţie propriu-zisă (exprimă o stare sufletească)
3) interjecţie fără funcţie sintactică de parte de propoziţie