Universitatea Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

LUCRARE DE
LICENȚĂ
Profesor coordonator: Lector dr. Univ.
Monica Alexandru

Absolvent:
Grigoraș Nicoleta Roxana

-Iunie 2014-
 Universitatea Bucureşti
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Exploatarea copilului prin muncă în

cadrul familiei

Profesor coordonator: Lector Dr. Univ.

Monica Alexandru

Absolvent:
Grigoraș Nicoleta Roxana

-Iunie 2014-
 Pagina de mulţumiri

Aş dori să mulţumesc cu respect coordonatoarei mele de licenţă , Lecor Dr. Monica

Alexandru pentru îndrumarea oferită pe parcursul realizării lucrării de licenţă. Dânsa mi-a
acordat suficent timp pentru discuţiile de introducere în tema lucrării şi pentru paşii ce
trebuiesc urmaţi cu interes în studierea ştiinţifică a temei. Sfaturile şi recomandările au
dovedit eficienţă în redactarea lucrării de licenţă, precum şi completările constructive de-a
lungul timpului în urma finalizării unei părţi din lucrare.
În mod similar, cu considerenţe prezint Fundația Solidaritate și Speranță- filiala
Săvinești fiind reprezentată prin Dir. Pr.Paroh Petru Munteanu care m-a îndrumat către
asistentul social Agafia-Ramona Roşu pentru realizarea studiilor de caz. Dânsa a manifestat
amabilitate, deschidere şi sinceritate în discuţiile întreprinse.
Le mulţumesc pentru timpul acordat şi sfaturile oferite, fără de care lucrarea mea de
licenţă nu ar fi avut sens.
 Cuprins

Introducere............................................................................................................................................4

Capitolul 1 – Noțiuni introductive........................................................................................................6

1.1 Definirea fenomenului de trafic.......................................................................................................6
1.2 Tipuri de exploatare a copilului.......................................................................................................8
1.3 Cauze ale exploatării copiilor prin muncă.....................................................................................11
1.4 Efecte pe care le are munca asupra copiilor...................................................................................17

Capitolul 2. Munca copiilor ca formă de exploatare în familie............................................................19

2.1 Familia – Definire și rolurile părinților..........................................................................................19
2.2 Participarea copiilor în activitățile gospodărești. Munca ușoară și munca periculoasă.................23
2.3Activități din mediul urban si rural prin care copiii sunt exploatați in România............................28

Capitolul 3 – Asistența și protecția copiilor exploatați prin muncă......................................................32

3.1 Drepturile copilului........................................................................................................................32
3.2 Măsuri de protecție socială destinate copilului aflat în dificultate.................................................33
3.3Protecția și asistența acordată copilului..........................................................................................36
3.4 Rolul asistentului social.................................................................................................................39

CERCETARE SOCIALĂ: Exploatarea copilului în mediu rural.........................................................42

CONCLUZII FINALE........................................................................................................................58
Bibliografie..........................................................................................................................................59
Anexă..................................................................................................................................................63
 Introducere

Putem vorbi de exploatarea copilului prin muncă, încă din cele mai vechi timpuri,
acesta fiind învățat încă de la o vârstă mică muncile casnice. Prin intermediul culturii s-a
transmis din generație în generație ideea copilului muncitor, copilul care își ajută familia la
treburile gospodărești.
Chiar după revoluția industrială și apariția tehnologiei, acest fenomen nu a putut fi
stopat chiar a luat amploare și în unele zone copilul este văzut de către familie un „venit în
plus”.
Am ales această temă dorind să studiez în amănunt fenomenul de exploatare prin
muncă a copilului de către familie datorită faptului că s-a produs o antiteză între
continuitatea fenomenului de exploatare prin muncă și evoluția omului prin educarea sa.
Lucrarea se bazează pe amprentele pe care munca le are asupra copiilor care sunt
neglijați de familie.
Pornind de la acesteă premisă, în primul capitol, am definit fenomenul de trafic, de
asemenea, am identificat tipurile de exploatare a copilului, cauzele și efectele fenomenului de
exploatare a minorului prin muncă în cadrul familie.
Capitolul al doilea se axează pe mediul din care provine copilul, familia, diferența
dintre munca ce ajută minorul în dezvoltarea sa ca adult și munca ce îi afectează creșterea și
evoluția. Tot aici am clasifica muncile cele mai frecventate de copii în mediul rural și urban.
Capitopul al treilea este consacrat asistenței și protecției copilului, am analizat
drepturile copilului și cum minorul trebuie să fie protejat, ce măsuri de protecție socială sunt
necesare unui copil aflat în dificultate și rolurile pe care le are un asistent social în rezolvarea
unui caz.
Ultimul capitol este dedicat cercetării sociologce, ce a avut ca obiectiv indentificarea
principalelor cauze și efecte ale exploatării copilului în gospodărie. Cu ajutorul cele șase
studii de caz am arătat mai multe cauze ale exploatării copilului prin muncă, cum ar fi
sărăcia, familia disfuncțională în care trăiește copilul. Exploatarea prin muncă de către
familie are mai multe efecte asupra copiilor, atât pe plan fizic, psihologic dar și social.
Insuccesul școlar e un efect care afectează atât copilul pe termen lung, acesta nefiind pregătit
profesional, dar în același timp afectează și mediul social.
În această lucrare vreau să evidențiez cât de mult afectează exploatarea prin muncă
dezvoltare fizică și psihică a copilului. Cauzele principale care determină o familie să trimită
încă de la vârste fragede copii la muncă.
 Capitolul 1 – Noțiuni introductive

1.1 Definirea fenomenului de trafic

Când auzim vorbind de trafic de persoane, ne ducem cu gândul involuntar la traficul de

femei în scopul prostituției, chiar dacă este cea mai răspândită formă de trafic, aceasta este mult
mai complexă și nu poate fi definită doar prin trafic în vederea prostituției, acesta fiind doar o
formă de manifestare a traficului.
Putem defini traficul de persoane prin exploatarea finței umane, prin obligarea acesteia
la prostituție, muncă forțată, cerșetorie sau organizarea unui grup infracțional cu scopul de a obține
profit (Fleșnar, 2007,14).
În Legea privind prevenirea si combaterea traficului de persoane conform articolului 12
traficul de persoane reprezintă „recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea
persoanelor, prin ameninţări de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte forme de
constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de
vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru a obţine consimţământul
unei persoane având autoritate asupra alteia, în scopul exploatării”1.
Traficul de persoane reprezintă o violare a drepturilor omului și aduce un afront
demnității acestuia. Este o formă de sclavie modernă aducând profituri considerabile
traficanţilor.
 România nu este numai o țară de tranzit, ci și o țară de origine și mai nou de
destinație pentru victimele traficului, fenomenul devenind astfel o problemă de ordin național
pentru țara noastră.
În România, fenomenul traficului de persoane, a luat amploare odată cu instaurarea
democraţiei, dar şi datorită poziţiei geografice, devenind o ţară de tranzit a traficului. După
degradarea situației economice și criza economică, tot mai multe persoane ajung să cadă
victimă traficului de persoane. De asemenea, relativ recenta integrare în spaţiul Uniunii
Europene, ne forţează să luăm măsuri urgente de limitare şi chiar stopare a recrutării
persoanelor în scopul traficului şi exploatării acestora.
Grupurile vulnerabile cum ar fi: femeile, copiii şi persoanele cu dizabilităţi au fost cele
mai expuse tranzitului către fostele state sovietice, ţările vestice, chiar şi cele asiatice.
1
http://anitp.mira.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_678.pdf accesat la data de 13.03.2014

6
 În Legea 678/2001 privind traficul de persoane, articolul 2.2, este definită exploatarea unei
persoane şi enumerate formele de exploatare:
„a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încălcarea
normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii
şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi
fundamentale ale omului.” 2

Una dintre cele mai afectate categorii este reprezentată de copii.

Traficul de minori este încă o activitate larg răspândită, care afectează mii de copii anual,
însă în ultimii ani a existat o anumită constanţă.
În urma implementării în România a proiectului REACT (Raising awareness and
Empowerment Child Trafficking) realizat de Salvaţi Copiii Italia, s-a observat o scădere a
minorilor victime faţă de adulţi. În anul 2007 se înregistrau 292 de cazuri identificate, faţă de
176 de cazuri în 2009. Forma de exploatare preponderentă în România este cea sexuală. Astfel în
2007 din numărul total de victime, 220 au fost exploatate sexual; iar în 2009, numărul lor a fost
de 127.
Conform Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, numărul victimelor în
primul semestru al anului 2011 a fost de 264, dintre care 253 fete şi 11 băieţi. Majoritatea
acestora fiind exploatate în locuinţe private, cluburi sau pe stradă, iar 50 % din acest număr au
fost minori.
Convenţia privind Drepturile Copilului, adoptată de ONU defineşte termenul de „copil”
ca fiind „persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nu a dobândit capacitatea deplină de
exercițiu, în condițiile legii”3. De asemenea orice activitate de “Recrutarea, transportarea,
transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acesteia, constituie
infracțiunea de trafic de minori și se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor
drepturi”.4

2
http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_678.pdf accesat la data de 01.03.2014
3
http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_272.pdf accesat la data de 13.03.2014
4
http://www.antitrafic.ro/sections/l/dsgnsdn/?t_id=0p12p2 accesat la data de 13.01.2014

7
 Conform Legii 678 Art.13, alin.32 ”dacă fapta este săvârșită prin amenințare, violență
sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori a-și exprima voința sau prin oferirea,
darea, acceptarea ori primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consințământului
persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoarea de la 7 ani la 18 ani și
interzicerea unor drepturi ”5.

1.2 Tipuri de exploatare a copilului

Exploatarea sexuală înglobează un număr mare de activităţi ilegale, precum ispitirea

minorilor cu locuri de muncă bine plătite atât în ţară , cât şi posibilitatea de a lucra în străinătate, în
cadrul unei companii „fantomă”, ascunsă în spatele unui nume celebru; traficul copiilor în vederea
„găsirii” unei familii, unui cămin sau pur şi simplu pentru practicarea prostituţiei, iniţierea lor în
lumea spectacolelor şi filmelor cu caracter pornografic.
Exploatarea sexuală este privită din perspectiva următoarelor aspecte :
Exploatarea sexuală a copilului în scopuri comerciale reprezintă utilizarea copilului în
acţiuni cu caracter sexual cum ar fi: prostituţie, pornografie, traficul şi vânzarea de copii, dar şi alte
tipuri ale exploatării sexuale (Iacob; Drăghici; Marin, 2009, 127).
Această activitate se realizează prin folosirea abuzului fizic şi psihic asupra copilului în
vederea obţinerii unor recompense în bani sau obiecte de valoare de către copii, în urma „muncii”
depuse.
Exploatarea sexuală a copilului prin turism cunoscută ca turismul sexual cu copii, se
referă la întreţinerea de raporturi sexuale cu unul sau mai mulţi parteneri , pe timpul călătoriilor în
schimbul unor sume de bani , bunuri ajungând până la hrană şi îmbrăcăminte ( Idem,128)
În Ghidul de bune practici pentru asistarea copiilor victime ale traficului în scopul
exploatării sexuale se conturează un profil al victimelor pe baza cazurilor analizate , iar
principalele caracteristici sunt :
- „ fete, 15-17 ani
- nivel scăzut de educaţie (de obicei abandonează şcoala pentru a pleca în străinătate )
- provin din regiuni sărace (majoritatea cazurilor asistate până în prezent proveneau din
Moldova)

5
http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_272.pdf accesat la data de 13.01.2014

8
provin din familii cu probleme (violenţă domestică , alcoolism, abuzul sexual)” ( Organizația
Salvaţi Copiii, 2004, 5)
Pornind de la profilul victimei menţionat se pot identifica principalii factori ce favorizează
traficul de copii.
Un prim factor este sărăcia, acesta dă naştere unui alt factor şi anume dezorganizarea
familială ce determină copilul către acceptarea „ajutorului” persoanei recrutate privind acesta ca pe
o ultimă şansă. Deşi există conştientizarea riscurilor, minorii caută cu orice preţ să scape de mediul
familial dominat de alcoolism, abuzuri fizice , psihice şi sexuale.
Migraţia în scopul muncii este rezultatul dorinţelor unor persoane de a-şi atinge obiectivele
prin propriile sale modalităţi, chiar dacă acest lucru presupune abandonarea studiilor.
Minorii fiind atraşi de venituri substanţiale, rapide şi uşor de obţinut fără un efort prea
mare, ei sunt o ţintă sigură a traficanţilor care le captează atenţia şi încearcă să le câştige
încrederea.
Ofertele de muncă reprezintă metoda de racolare cel mai des întâlnită care se poate face
prin media. Ziarele cu oferte de muncă prezintă o gamă largă de job-uri în străinătate, bine plătite
faţă de salariile din ţară. Condiţiile acestor oferte se bazează doar pe aspecte fizic şi pe cunoştiinţe
minime. Recrutorii exercită o presiune asupra victimelor, grăbind decizia prin afirmaţii de genul :
„sunt puţine locuri” , „ oferta este avantajoasă” , „ sunt multe persoane care doresc job-ul”.
Însă ofertele de locuri de muncă în alte ţări, pot veni şi din partea persoanelor apropiate
rude, prieteni, cunoştinţe. Uneori, părinţii sunt cei care susţin plecarea în străinătate, dându-şi
consimţământul la plecare. Aceştia nefiind conştienţi de faptul că prin vânzare îşi împing copilul
către comerţ sexual, deoarece traficanţii se folosesc de naivitatea lor asigurându-i că nu este vorba
decât de o muncă domestică sau o altă muncă cinstită care nu-i va suprasolicita şi le va oferi un trai
mai bun.
Exploatarea copiilor prin cerșetorie, este o altă metodă pentru traficanți de a obține venituri
considerabile. Trimiși în stradă, în piețe, în locuri aglomerate , îmbrăcați sumar, lipsiți de hrană,
copiii au un impact emoțional asupra trecătorilor. În multe cazuri aceștia sunt agresați, de traficant,
dacă, la sfârșitul zilei nu aduc o sumă de bani , dar și de poliție, alți cerșetori sau chiar de trecătorii.
Traficanții conștientizează lipsa capacității copilului de a se întreține singur și de a-și purta
de grijă, acesta fiind dependent de o persoană adultă, ajungând în acest fel victimă sigură a
cerșetoriei. Copiii sunt adesea aleși de traficanți, deoarece, ei se supun mai repede, sunt ușor de
manipulat , fiind un grup vulnerabil.

9
 Exploatarea prin muncă forțată conform Legii 567/2001 privind privirea implicării
copiilor în conflicte armate, art.2, alin.2 lit.A „executarea unei munci sau îndeplinirea de
servicii, în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare,
sănătate şi securitate”6 reprezintă o violare a drepturilor omului.
Acet tip de exploatare își pune amprenta și asupra copilului dar este destul de greu de
identificat mai ales dacă copilul trăiește în mediu familial. Conform Convenției ILO copiii
cu vârste între 12 și 14 ani pot muncii, dacă durata muncii ușoare nu depășește 10 ore pe
săptămână, copiii cu vârste înre 15 și 17 ani, dacă munca lor nu este periculoasă sau
intolerabilă și nu le afectează dezvoltarea fizică și psihică (ILO-IPEC, 2004).
Exploatarea în scopul obligarii la comiterea de infractiuni
Aceasta este o formă de trafic folosită mai ales în traficul internațional dar și în
traficul intern. Traficanții profită de faptul că în anumite țări minorii sub o anumită vârstă nu
răspund penal și îi folosesc pentru comiterea de infracțiuni: furtul din buzunare, magazine,
locuințe private.
Exploatarea în scopul prelevării de organe
Legea 2/ 8 ianuarie 1998 definește prelevarea de organe ca fiind acea „activitate medicală
complexă, care în scop terapeutic înlocuiește țesuturi sau organe umane compromise ” 7.
Minorii sunt atrași de venituri substanțiale obținute într-un timp relative scurt, rescăndu-și
propria sănătate.
Exploatarea copiilor prin implicarea în conflicte armate
Conform UNICEF, copilul soldat este orice copil sub 18 ani, indiferent de sex care
face parte din orice formă de forță sau grup armat. Copiii sunt folosiți în general ca soldați
pioni, mesageri, scuturi umane, forță de muncă, exploatare sexuală, în special fetele și pentru
propaganda politică. Aceștia sunt preferați pentru că sunt mai ascultători, mai ușor de
manipulat și consumă mai puține resurse.
În ultimi 20 de ani s-au făcut progrese majore pentru a preveni înrolarea copiilor ca
soldați.8

6
Legea nr. 567/2001 pentru ratificarea Protocolului facultativ cu privire la implicarea copiilor în conflicte
armate, la Convenţia privind drepturile copilului, semnat de România la 6 septembrie 2000
7
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=566 accesat în 07.03.2014
8
http://www.unicef.ro/media/raportul-unicef-starea-copiilor-lumii-comemoreaza-20-de-ani-de-la-adoptarea-
conventiei-cu-privire-la-drepturile-copilului/ accesat în dat de 05.04.2014

10
1.3 Cauze ale exploatării copiilor prin muncă

Cu toții ne-am întrebat de ce muncesc copiii?Oare nu este mai ușor să mergi la

școală , să înveți , decât sa stai pe câmp în soare, să muncești în constructii sau să ai grijă
de frații mai mici ?
Este destul de dificil pentru un copil să mergi la școală, în condițiile în care părinții
sau tutorele nu au resursele minimesă te trimită la școală. Aici nu ne referim la nivelul său de
educație ci, pur și simplu plecând de la hrana zilnică necesară, până la îmbrăcăminte,
rechizite și toate cele necesare unui copil pentru a merge la școală.
Sărăcia este un factor datorită căruia copiii muncesc, dacă aceștia fac parte din familii
cu venituri scăzute, e de înțeles că ei nu pot fi ajutați decât de părinți ca să supraviețuiască,
deci venitul familiei se împarte la numărul de locuitori (Pantea M, 2008, 98).
Cei de la Biroul Internațional al Muncii în Programul Internațional pentru Eliminarea
Muncii Copiilor,(2004, 16) consideră sărăcia ca fiind primul factor care determină copiii să
muncească. Copiii sunt obligați de familii să meargă la muncă pentru a ridica veniturile
familiei sau, sunt puși ca muncitori necalificați în afacerile familiei, magazine , ferme,
tocmai pentru a economisi.
„Sărăcia este principala cauză care îl determină pe copil să muncească de la vârste
premature și adeseori în condiții intolerabile afectând dezvoltarea sa fizică, psihică și
morală.” (Racoceanu, 1998,116).
În capitolul Sărăcia , Cauza muncii copilului din cartea Sărăcia și Drepturile Omului,
Racoceanu Nicoleta, consideră că sărăcia alături de sistemele de învățământ, asistență socială,
sănătate, de care nu am putut scăpa din perioada comunistă au influențat extinderea formelor
de muncă a copiilor în România.
Familiile recunosc că datorită lipsei unui venit , care ar întreține familia , sunt nevoiți
să își pună proprii copii la muncă chiar dacă au vârsta sub 15 ani. Nu iau în considerare dacă
munca periclitează dezvoltarea fizică sau psihică a copilului, sau dacă afectează pregătirea
lui școlară sau chiar o întrerupe, ei sunt nevoiți să muncească pentru a crește veniturile
familiei ( Idem,116-118).
Alte cauze de exploatare pe lângă sărăcie, mai putem identifica și alte cauze care
influiențează munca copiilor datorită acesteia. Dacă o familie se confruntă cu săracie, este
puțin probabil ca acesta să aibă acces la educație. Putem vorbi aici de o exploatare în muncă

11
transgenerațională, dacă un copil nu a avut șansa de a merge la școală de a vedea un alt stil de
viață, este probabil ca și el la rândul său să își exploateze prin muncă copii, considerând ceva
normal și tot odată o posibilă sursă de venit.
Nivelul de educație al părinților este o cauză a exploatării copilului prin muncă.
Copilul în cadrul familiei își atribuie normele și valorile sociale și învață cum să socializeze
cu oamenii cu care interacționează. Socializarea în cadrul familiei este foarte importantă
pentru copil. Dacă un părinte nu știe să interacționeze cu propriul lui copil, atunci acesta se
va interioriza și legătura dintre ei va fi una precară, cu certuri, discuții contradictorii,
ajungându-se pâna la acte violente ( Oțetea, 2011,57).
Un rol important în familie îl are și tradiția, prin intermediul acesteia se transmite din
generație în generație obiceiuri, valori, cunoștiințe, eșecuri, principii pe care strămoșii le-au
păstrat și transmis copiilor lor. Importantă este și tradiția socială, mediul în care familia se
dezvoltă și influența mediului social asupra tradiției (Bratu, 2004, 124).
Dacă un copil a crescut într-o familie tradițională, în mediul rural, care se ocupa cu
cultivarea pământului și creșterea animalelor și nu doar familia lui are aceste activități ci și
oamenii din împrejurimi, la maturitate, acesta, în mare parte, își va atribui aceleași roluri
sociale, va forma o familie în apropierea familiei de origin și va avea aceleași activități.
Copilul fiind pus de la vârste fragede la muncile gospodăriei, având exemple în propria
familie, pe frații mai mari sau pe copiii familiilor vecine, lui o să i se pară ceva normal, firesc
ca el să muncească aducând venit în familie. Rareori copiii reușesc să evadeze din brațele
tradiției și să-și formeze o altă tradiție dintr-un alt mediu social.
În unele societăți, există credința, ca copilul să învețe de mic să muncească, astfel , el
începe să muncească de la o vârstă fragedă (Unicef, 2002, 12).
O altă cauză, datorită căruia copilul este obligat să muncească , poate fi insuccesul
școlar anterior. Copilul în parcursul vieții sale de școlar dacă rămâne repetent, sau nu
manifestă o dorință pentru educație sau dacă are rezultate satisfăcătoare, atunci membri
familiei, consideră că este mai bine pentru întreaga familie și pentru el ca să renunțe la școală
în favoarea muncii. Părinții consideră mai avantajoasă munca copiiilor ,care aduce un venit
familiei decât frecventarea școlii, care din contră necesită o cheltuială în plus familiei.
Munca copiilor, în cele mai multe cazuri necesită mai puține resurse pentru angajator,
decât, dacă, acesta ar pune un adult să muncească, plata pe care angajatorul o platește
minorului este mult mai mică decât cea pentru o persoană adultă. De aici putem trege
concluzia ca forța de muncă a copiilor este mai ieftină.

12
De cele mai multe ori, copiii muncesc în ilegalitae, fără contracte de muncă, fără asigurări
medicale, deoarece angajatorul în caz de accident de muncă, nu poate fi tras la răspundere, iar
copilul nu poate dovedi că lucra pentru angajator.
O altă cauză care îl determină pe copil să muncească este dezinteresul și lipsa
informațiilor autorităților cu privire la efectele negative ale muncii asupra copiilor.

Abuzul și neglijarea între cauză și efect

Abuzul asupra copilului poate fi făcut de către părinți sau altă persoană de răspundere
sau de încredere în raport cu minorul, ce are ca efect vătămarea sănătății, vieții sau pune în
pericol dezvoltarea acestuia .
Pentru a defini maltratarea copilului trebuie să luăm în considerare diferite criterii
cum ar fi, ca abuzatorul să săvârșească fapta cu bună știință și să fie conștient de faptele sale,
abuzatorul să fie superior copilului datorită diferenței de putere, sau diferența de înțelegere
care ar avea ca obiectiv profitul agresorului, iar în urma acestei acțiuni, viata sau integritatea
copilului ar fi pusă în pericol (Roth-Szamoskozi, 2005, 49).
O altă variabilă care influențează definirea maltratării unui copil poate fi durata
acestei acțiunii de abuz. Nu putem compara comportamentul unui părinte care de obicei este
calm , dar într-o situație în care copilul are o ieșire nervoasă prin plâs, țipete, acesta poate
ceda presiunilor și să aibă un comportament nejustificat, ridicarea vocii, o strângere de mână,
cu acel părinte care are repetate comportamente de violență asupra copilului, ce se pot
transforma în maltratare (Fundația Internațională pentru copil și familie, 2001,14).
Un alt factor pe care trebuie să îl luăm în considerare când definim abuzul este
contextul socio-cultural în care trăiește familia și copilul. E clar că nu există un manual care
să aibă metoda cea mai bună de creștere a copilului după care părintele să-și educe copilul,
dar mediul în care se formează și dezvoltă familia își pune o amprentă pe creșterea și
dezvoltarea copilului (Fundația Internațională pentru copil și familie, 2001, 14).
În unele zone , trimiterea copilului singur la grădiniță este înțeleasă de populație ca o
acțiune normală ce îi dezvoltă copilului diferite abilități, iar în unele locuri este văzută ca o
neglijare a părintelui.
Maltratarea poate fi definită ca „orice formă de acțiune sau de omitere a unei acțiuni
care este în detrimentul copilului și are loc profitând de incapacitatea acestuia de a se apăra,

13
de a discerne între ceea ce este bine și ceea ce este rău, de a căuta ajutor și de a se autoservi.
”(Popescu; Răduț, 1998, 420/2)
Există mai multe tipuri de maltratare într-o familie.
Maltratarea de criză, care apare doar în aumite situații de criză într-o familie cu un
ritm de viață armonios, dar în anumite perioade acest ritm este afectat, părinții sunt
tensionați, iar atunci copii cad victimele crizei.
Maltratarea transgenerațională apare în familiile dezorganizate, în care nu s-au stabilit
relații de comunicare între membrii familiei. Copiii învață de la părinți comportamente
agresive, pe care le aplică pe proprii copii, agresivitarea și abuzul este transmis din generație
în generație.
Abuzul asupra copilului poate fi de mai multe feluiri: fizic, psihologic sau sexual.
Abuzul fizic, este cel mai vizibil și cel mai greu de ascuns. Sănătatea este foarte
importantă în creșterea și dezvoltarea unui copil, ea poate fi eticheta prin care ne putem da
seama instantaneu de precauția și grija pe care o are un părinte asupra copilului.
În România, deși abuzul este înțeles prin lege, abuzurile fizice asura copiilor, sunt
practicate frecvent ca o formă de pedepsire a acestuia. Părintele recurge adesea la bătaie, ca la
o formă de educare și de îndreptare a comportamentului copilului, dar de cele mai multe ori
această practică nu are efectul asteptat ci din contră are urmări grave asupra psihicului.
Copilul, în urma abuzului fizic, poate deveni interiorizat, frustrat, cu o stimă scăzută față de
sine, neîncrezător, să dezvolte un comportament agresiv cu persoanele cu care
interacționează. (Ion , 2010, 20)
De cele mai multe ori, copiii cad victime ale conflictelor dintre părinți,care își
descarcă frustrările și nemulțumirile personale pe copii devenind astfel un „țap ispășitor” al
familiei din care provine (Killen, 1998, 28).
Ca o formă de abuz este și exploatarea copiilor prin muncă, copilul fiind supus să
desfășoare anumite munci care îi pun în pericol sănătatea și dezvoltarea fizică, spre exemplu
dacă un copil este pus să care apă sau hrană pentru animale și el nu este dezvoltat fizic, atunci
îi este afectată coloana, mușchii și alte organe. (Ion , 2010, 20)
Abuzul emoțional, după Killen(1998, 28) acest tip de abuz este foarte greu de
identificat și de definit, el îl descrie ca fiind „ o atitudine sau acțiune cronică a părinților sau
a altor persoane îngrijitoare, care dăunează sau împiedică dezvoltarea unei imagini de sine
pozitive a copilului”

14
 Adesea părinții contribuie prin pedepsire, certare, critică, neânțelegere, respingerea
unui gest de afectivitate, preferințe între copii, lipsa de afectivitate, tratarea cu superficialitate
a rezultatelor obținute , nepetrecând timp cu copilul, la dezvoltarea negativă a copilului.
Izolarea copilului din mediul social, ruperea lui din anumite cercuri de prieteni,
interzicerea interacțiunii cu copiii de aceeași vârstă, neînscriera lui la o școală unde poate
lega prietenii, au efecte asupra dezvoltării capacități de relaționare și de comunicare a
copilului, acesta formând-uși o părere negativă despre sine, despre potențialul lui de
comunicare și începe să se interiorizeze ( Ion , 2010, 21).
Copilul trăiește izolat, formând o lume a lui, confrutându-se cu probleme de
relaționare de afectivitate cu cei din jur, el trăiește cu gândul că nu este iubit, nu este dorit
mai ales în familie. Copilul care ia parte la certuri sau violențe în familie este adesea abuzat
emoțional fie că trebuie să fie de partea unuia dintre părinți, ceea ce îl distanțează de celălalt
părinte, fie se simte vinovat de conflict, și renunță la copilărie pentru problemele adulților
( Rădulescu; Dâmboeanu, 2010, 24).
Abuzul sexual al minorului poate fi definit ca obligarea acestuia la vizionarea
materialelor pornografice, la acte sexuale genitale, orale sau anale dar aici intră și acele
tehnici de seducție cum ar fi mângâierea, practicarea unor avansuri (Iacob; Drăghici; Marin,
2009, 19).
Percepția copilului diferă de la abuzul sexual săvârșit de un membru al familiei sau un
apropiat al acesteia de abuzul săvârșit de un necunoscut, în primul caz, copilul este atașat de
agresor și în cele mai multe cazuri acesta îl acoperă și dezvăluie foarte greu ceea ce i se
întâmplă ( Lopez, G. , 2001, 41).
Neglijarea poate fi definită ca refuzul sau incapacitatea persoanei care are grijă sau
raspunde de copil de a-i asigura acestuia nevoile fizice, mentale, biologice și emoționale.
Adultul care este răspunzător de îngrijirea unui copil, cu bună știință, îi pune acestuia viață în
pericol, provocând suferințe fizice, psihice sau emoționale acestuia, în cazul în care, acestea
puteau fi evitate (Cună, 2010, 7).
Este greu atunci când trebuie să delimităm neglijarea de ceea ce numim o creștere a
copilului precară, Maria Roth-Szamoskozi definește neglijarea prin activitățile adultului de a
„omite asigurarea nevoilor biologice, emoționale și educaționale ale copiilor”
(Roth-Szamoskozi , 2005, 87).
Putem vorbi de trei categorii de neglijare: neglijarea generală, neglijarea gravă și
neglijarea cronică.

15
 „-neglijare generală care corespunde neacordării de îngrijiri adecvate în ceea ce
privește alimentația, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală și supraveghera copiilor.
-neglijarea gravă viața copilului este în pericol prin ignorarea nevoilor sale vitale
-neglijarea cronică este cea mai dramatică pentru că afectează familiile defavorizate
ce duc lipsă de resurse (afective, intelectuale educaționale, financiare, etc); în aceste cazuri se
constată foarte des transmiterea intergenerațională a neglijării” (Cună, 2010,7).
Neglijarea fizică constă în neajutorarea copilului de către părinte în anumite situații
în care acesta nu se poate descurca singur. Adultul, chiar dacă are acces sau posibilitatea de ai
oferi copilului, haine, alimente, un mediu propice de locuit, ce au rolul de a dezvolta copilul
în plan fizic, acesta ignoră nevoile acestuia.
Neglijarea educațională, are loc atunci când părintelui îi este adus la cunoștință
faptul că minorul nu frecventează regulat școala sau forma de învățământ la care este înscris ,
iar acesta nu ia nici o măsură pentru a îndrepta situața, când acesta acceptă diferite scuze
nefondate pentru nefrecventarea școlii (Idem, 8).
Sunt și situații de neglijare educațională, când părintele nu își înscrie copilul la forma
de învățământ specifică vârstei, datorită unor interese personale, cum ar fi introducerea
acestuia în câmpul muncii pentru a obține un venit.
Neglijarea medicală, putem vorbi de acest tip de neglijare , doar atunci când copilul
are nevoie de asistență medicală, de un consult medical, de tratament, datorită stării de
sănătate precară care poate pune viața minorului în pericol. Părintele nu este interesat de
starea de sănătate a copilului sau neglijează schema de tratament prescrisă.
Neglijarea emoțională aici putem vorbi de relaționarea părintelui cu copilul, ce
trebuie sa aibă loc de la primele zile după naștere. Între părinți și copil trebuie să aibă loc un
contact fizic , acesta trebuie sa-l mângâie, să-l atingă și un contact verbal pentru a-i asigura
copilului o dezvoltare armonioasă.
Nesupravegherea adecvată, poate fi și ea o formă de neglijare , când părintele își
lasă nesupravegheat copilul sau nu se interesează de starea lui într-o perioadă de timp, lăsând-
ul singur unde îi poate fi pusă viața în pericol (Idem, 9).
Cauzele neglijării copiilor sunt multiple pornind de la sărăcia familiei din care
provin, ei ajungând malnutriți, datorită lipsei unei alimentații corespunzătoare , cu un risc
crescut la instituționalizare, sunt nevoiți să muncească de la vârste fragede pentru a
supraviețui (Roth-Szamoskozi M. ,2005,104).
O altă cauză poate fi nivelul de educație scăzut al părinților sau a celor care răspunde
de creșterea și dezvoltarea copilului, dacă un părinte nu are acces la educație, acesta nu va

16
considerea necesar înscrierea copilului său într-o școală .Deasemenea, dacă părintele are o
vârstă fragedă și nu a fost învățat sau nu a avut un model , cum să-și crească copilul, el riscă
să-și neglijeje copilul.

1.4 Efecte pe care le are munca asupra copiilor

Victimele care sunt exploatate prin muncă ajung în cele din urmă la o relație cu
traficantul într-o perioadă destul de lungă, în care au avut loc mai multe abuzuri fizice sau
psihice . Copiii învață să anticipeze într-o perioadă de timp comportamentul agresorului și
comform lui Sorin Brașoveanu(2010,99-100) există trei „strategii de supraviețuire”:
Evitarea- victima dorește să facă pe placul traficantului pentru a evita abuzul și
violența, devenind astfel o persoana docilă .Victima anticipează comportamentul agresorului
și încearcă să reducă gradul de violență sau de abuz.
Identificarea cu traficantul-acest tip de strategie este numit și „Sindromul
Stockholm”, victima se identifică cu agresorul, aceasta constată că nu are șanse de evadare,
se complace situației, chiar ajunge să credă că este ceva normal.
Aici putem include acei copii care sunt exploatați prin muncă de la vârste mici și
ajung într-un final să se transforme în persoane care exploatează, frații și surorele sau chiar
proprii copii, considerând că acest comportament este unul normal și firesc.
Anestezia- victima ajunge să se identifice atât de tare cu traficantul, încât se detașează
de propriile gânduri, ajungând la ideea de simpă existență.
Este foarte important modul în care sunt abordați copiii care se confruntă cu această
etapă, deoarece comportamentele lor sunt foarte profunde și necesită personal de specialitate
care să formeze o echipă multidisciplinară ( Brașoveanu, 2010, 99-100).
Exploatarea copiilor își pune o amprentă asupra dezvoltării și formării acestora ca
oameni. Copilăria ar trebui să fie perioada cea mai frumoasă din viața unui copil, el trebuie să
fie pregătit pentru viața de adult să își însușească anumite aptitudini, pentru a fi activ în
mediul social.
Copiii care muncesc sar peste unele etape, ce le pot fi letale în dezvoltarea lor ca
viitori adulți. Munca este un obstacol ce îl împiedică pe copil în dezvoltarea sa fizică,
emoțională și socială. Datorită muncii, copilul este sustras de la activitățile specifice vârstei
sale, pierzându-și perioada minunată a copilăriei.

17
 Efectele muncii în dezvoltarea fizică sunt mai vizibile la copii decât la adulți,
deoarece ei sunt în creștere și organismul lor nu este complet dezvoltat. Majoritatea copiilor
suferă de afecțiuni fizice, datorită mediului în care aceștia muncesc, fiind expuși la răniri,
arsuri, dar și răceli, infecții pe termen scurt, dar și pe termen lung, boli de plămâni,
probleme ale coloanei.
Efectele muncii în dezvoltarea emoțională sunt vizibile de la vârste fragede ale
copiilor, datorită abuzului și relelor tratamente la care sunt supuși, aceștia au probleme de
comportament, de comunicare, au o stimă scăzută de sine. Copiii întâmpină dificultăți în a se
atașa de cineva, sau în a empatiza cu alte persoane. Datorită mediului în care trăiesc, și
condițiilor grele de muncă copiii adesea se subapreciază, nu au încredere în sine sau în ale
persoane. Copiii care muncesc în familie se închid în ei, devenind astfel supusi familiei,
considerând că este datoria lor de a aduce venituri în plus familiei.
Efecte le muncii în dezvoltarea socială, au un impact foarte mare asupra copiilor,
practic ei sunt exclusi din mediul social, ei renunță fără voia lor la diferite activități specifice
vârstei,cum ar fi jocul, mersul la școală, socializarea cu alți copii.Petrecând o mare parte din
timp muncind, copii nu au ocazia de a socializa, de a-și forma propriile păreri opinii, de a fi
activi în mediul social.
Ajungând să muncească de la vârste foarte mici, copii se maturizează fără a fi
pregătiți sau îndrumați, arzând niste etape în drumul spre maturizare. (Unicef, 2002, 23)

18
 Capitolul 2. Munca copiilor ca formă de exploatare în familie

2.1 Familia – Definire și rolurile părinților

Diferită de la societate la societate, familia a existat încă din cele mai vechi timpuri,
suferind până în prezent numeroase modificări, de la cele structurale, familiile monoparentale
până la cele de rol.
Familia are un rol foarte important în societate cât și pentru creșterea și dezvoltarea
copilului în interiorul acesteia. Copilul stabilește încă de la naștere legături cu membrii
familiei de la care învață mediul înconjurător. În interiorul familiei, copilul își formează
primele noțiuni despre el și venirea sa pe lume.
Familia este primul nucleu de la care învățăm despre rolul și statutul nostru, de la
aceasta luăm un nume de familie și o tradiție pe care o transmitem mai departe. Copilul este
învățat de la vârstă fragedă care este rolul lui în familie și ce comportamente se așteaptă de
la el, astfel el învață regulile comunității din care face parte familia. Chiar dacă familia de-a
lungul anilor a suferit diferite modificări, de la familia tradițională la cea monoparentală, de
la familia cu 5-7 copii la familia cu un singur copil, ce a rămas foarte important este relația
dintre membri, afecțiunea din cadrul familiei, un sprijin pe care il găsești mereu, în orice
situație.
Prin intermediul familiei, învățăm cum să relaționăm cu socieatea, cum să formăm
relații cu cei din mediul exterior, împreună cu părinții ne integrăm în viața socială. Familia
reprezintă un mediu de la care pornește dezvoltarea și creșterea noastră ca om (Băran-
Pescaru , 2004, 7-9).
Termenul de familie provinde din latinescul „famulus” care în Dicționarul limbii
române este definit ca sclav de casă (Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan,1998,366).
Stănoiu și Voinea definesc familia ca un „grup social realizat prin căsătorie, alcătuit
din persoane care trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legate prin anumite
relații natural-biologice, psihologice, morale și juridice și care răspund una pentru alta în fața
societății”(Stănoiu ; Voinea, 1983, 16)
În perspectiva lui Musgrove (1995 apud Băran-Pescaru, 2004, 12) „familiile
reprezintă relațiile dintre oameni , cele dintre părinți, dintre părinți și copii, și cele dintre frați.
Familia este o instituție și o ideologie

19
 Însă cea mai amplă definiție a familiei este cea a Adinei Băran-Pescaru, conform
căreia „Familia este un grup social, care poate sau nu, să includă adulți de ambele sexe(de
exemplu familia cu un singur părinte), poate sau nu poate să includă unul sau mai mulți copii
( de exemplu, cuplurile fără copii), care pot sau nu să fie născuți din căsătoria lor ( de
exemplu, copiii adoptați sau copiii unui partener dintr-o căsnicie anterioară). Relația dinte
adulți poate sau nu să aibă originea în căsătorie ( de exemplu cuplurile care coabitează) ei pot
sau nu să împartă o locuință comună ( de exemplu coplurile care fac naveta) . Adulții pot sau
nu să coabiteze sexual, iar relația poate sau nu să implice sentimente valorizate social, cum
sunt: dragostea, atracția, respectul față de părinți și admirația” ( Băran- Pescaru , 2004,14).
Important nu este definiția familiei ci definirea ei din punct de vedere al rolului și
status-ului pe care le au membri, deoarece acestea diferă de la o cultură la alta, ținând cont și
de tradiția familiei, spre exemplu în Noua Guinee rolul tatălui biologic este atribuit unchiuli
din partea mamei. Important este mediul de provieniență, educația și cum relaționează
parteneri pentru a întemeia o familie ( Iluț, 2005, 66).
În familie ca și în alte grupuri sociale, există diferite status-uri și roluri sociale.
Unicitatea și valabilitatea familiei au la bază aceste roluri si status-uri ,acestea ghidează
familia în societate.
Status-ul –„exprimă poziția de bază a unei persoane în cadrul unui grup și
comportamente așteptate în mod legitim de la cei în raport de care se definește persoana în
cauză” ( Voinea ; Apostu , 2008, 16).
Așadar în cadrul familiei fiecare membru are status-ul său, femeia de exemplu este
soție în raport cu soțul și mamă pentru copil, deci aceiași persoană poate avea mai multe
status-uri.
Rolurile sunt acele comportamente atribuite status-urilor. Putem defini rolul prin
cazul femeii care are rolul de mamă pentru copil începând de la naștere, prin rolul său aceasta
are datoria de al îngrijii și de ai oferi protecție, dar mai există și roluri specifice care pot fi
întânlite doar la o anumită parte din persoanele care au acel status cum ar fi dragostea ,
afecțiunea, distanța, indiferenț, aceste roluri definesc și particularizează persoana ( Voinea;
Apostu , 2008, 16).
Părinții au roluri foarte importante în creșterea și dezvoltarea copilului, atât mama cât
și tatăl, aceștia trebuie să transmită copilului, dragoste făcând-ul să se simtă iubit, nu doar
prin lucruri materiale sau oferindu-i anumite lucruri indispensabile, ci și prin gesturi de
afecțiune, o bună comunicare. Pentru un copil care este în formare, cel mai important este
tonalitatea și cuvintele alese pentru a-i transmite un mesaj, de pildă nu este recomandat să îi

20
spui unui copil „Ești dezordonat! Să faci curățenie ” această observație trebuie transformată
în „ Poți să fii mai atent! Ar fi bine să îți strângi lucrurile! ”, afirmațiile pozitive motivează
mult mai mult copilul, un părinte ar trebui să încurajeze copilul „Bravo! Eu am încredere în
tine, stiu că poți!”, astfel încrederea în sine este stimulată și nu mai apare teama de
neâncredere.
Anumite activități, care pentru un părinte sunt nesemnificative, cum ar fi să meargă
singur la școală, să mănânce singur, pentru un copil este esențial, el își demonstrează șieși că
poate realiza anuite activități fără ajutor, astfel copilul dacă știe ce i se cere știe și cum să
acționeze. Chiar dacă greșește, acesta nu trebuie mustrat, ci părintele trebuie să îi explice ce
așteptări au avut de la el și împreună să găsească motivul care l-a împiedicat să nu își ducă
activitatea în direcția dorită.
Părinții trebuie să acorde o mare parte din timpul lor, în ascultarea copiilor, aceștia
trebuie să comunice. Este necesar ca părintele să cunoască părerile și opiniile copilului
pentru a-l ghida, acesta are nevoie de atenție, afecțiune.
Dacă unui copil nu i se acordă timp, sau este neglijat el se adaptează foarte repede, iar
rezultatele se vad târziu, prin note satisfăcătoare, interiorizare, un comportament deviant.
Copii nu pot astepta , este foarte greu pentru un adult să împartă timpul între muncă și
famile.
 Un alt criteriu al familiei îl reprezintă funcțiile fiecărui membru ,Heney H. Stshl
( apud Voinea; Apostu, 2008, 27) clasifică funcțiile familiei în două categorii:
 Funcțiile interne care asigură membrilor familiei un mediu protejat, intim și unde pot
găsi securitate și afecțiune.
 Funcțiile externe ajută membri grupului să se integreze în mod firesc în viața socială,
îi învață moduri și tehnici de a interacționa cu persoanele din mediul social.
Funcțiile interne
Ca orice grup, pentru a putea explica termenul „familie” trebuie să analizăm funcțiile
acesteia, care îi sunt atribuite prin intermediul societății.
Funcția biologică-sexuală, partenerii își satisfac instintele sexuale, această funcție
ajută cuplul să se dezvolte armonios, fiind un mijloc de cunoastere și de relaționare, și nu un
scop. Societatea a devenit mai permisivă cu actele sexuale între parteneri înainte de
căsătorie, dar din punctul ei de vedere, familia rămâne singurul loc unde sunt satisfăcute
nevoile sexuale ( Voinea; Apostu , 2008, 28).

21
 Funcția de procreere având ca rezultat continuitatea speciei umane. Acest lucru
unește cuplul și îl împlinește pe plan personal.
Funcția economică constă în realizarea unor venituri prin care familia să satisfacă
trebuințele tuturor membrilor, pentru constituirea unui spațiu de locuit și pentru a se dezvolta.
Prin această funcție familia își constituie cadrul material pentru satisfacerea nevoilor
indispensabile vieții, și pentru a-și crea un mediu propice de confort și bunăstare.
Datorită timpului pe care îl alocă părinții pentru a obține un venit cât mai mare,
aceștia alocă mai puțin timp educării și relaționării cu copiii. De cele mai multe ori copiii sunt
lăsați la creșe, sau în grija altor persoane, fiind lipsiți de afecțiunea și îngrijirea parentală
( Voinea ; Apostu, 2008, 28).
 Funcția pedagocico-educativă și morală așa cum afirmă R.E. Park( apud Voinea;
Apostu, 2008, 27) „ omul nu se naște uman, ci devine în procesul educației” de aici
putem trage concluzia că socializare este foarte importantă, mai ales în cadrul
familiei. Copilul încă de mic este învățat normele sociale, devenind apt pentru a
comunica cu ceilalți membri din mediul social.
Prin socializare, părinți au tendința de a impune copiilor, modul lor de gândire,
valorile, doleanțele și credințele lor. Însă copilul trebuie să-și formeze proprile oprinii,
părintele având rolul de ghid în formarea copilului ca viitor adult, modelând personalitatea
acestuia.
Familia reprezintă prima treaptă de comunicare , în cadrul acesteia în primi 6-7 ani
copilul asimilează normele și valorile sociale. Ca să nu întâmpine dificultăți în socializare și
să îi fie ușor să se adapteze în mediul social , trebuie să se pună accent pe educarea copilului
și pe timpul destinat acestuia.
Funcția de coeziune și solidaritate conjugală în interiorul familiei suntem învățați
primele cuvinte, cum să decodificăm mesajele care ne sunt trimise de către cei din jur, aici
primim educație și învățăm să distingem binele de rău, dreptatea de injustiție, tot aici
învățăm despre solidaritate, intimitate totul cu scopul de a duce o viață armonioasă.
Solidaritatea în cadrul familiei pornește din familia de origine a părinților, modul în
care aceștia au fost învățați și educați despre normele familiei.

22
 2.2 Participarea copiilor în activitățile gospodărești. Munca ușoară și
munca periculoasă

Încă din copilarie de la vârste fragede ,copiii încep să-și ajute părinții în
gospodărie .Aceștia sunt încurajați de adulți să facă diferite activități care îi dezvoltă pe
viitor și le dezvoltă anumite simțuri pentru viața de adult.
De la 4-5ani, copiii participă la munca părinților, fetele stau în bucatărie cu mama și
o ajută pe aceasta la treburile casnice, iar baieții sunt mai mult pe langă tată.
Această etapă din viața unui copil reprezintă o scară de acces la maturitate, copiii
învață că pentru a-și câstiga traiul trebuie să muncească. Mulți copii, din păcate sunt supuși
unor munci care nu au asupra lor un efect pozitiv, ci le pericliteaza creșterea și dezvoltarea
lor normală.
Lloyd De Mause (apud Radulescu; Dâmboveanu, 2010, 27) a descris în lucrările sale
exploatarea copilului de către familie încă din istorie și până în zilele noastre. Copiii care nu
erau doriți, cei nascuți bonlavi, sau din familii necunoscute ori sărace erau ucisi, deoarece
părinții aveau drepturi depline asupra copiilor.
Mulți părinti își abandonau copiii din cauza sărăciei, din cauza unei boli, sau nascuți
dintr-o relație incestuoasa.
Copiii erau vânduți de familii, către o alta familie, unor ucenici care îi obligau la
munci deloc ușoare, iar dacă nu își îndeplineau sarcinile erau supuși unor pedepse destul de
crude(biciuirea, lovirea, lipsa hranei) sau chiar îi părăseau pe stradă.
Odată cu venirea Creștinismului, s-a găsit o rezolvare parțială la problemele copiilor
nedoriți, părăsirea lor în cadrul mânăstirilor. Deși se credea ca sunt în casa Domnului, ei
deveneau sclavi ai mănastirii, erau puși la munci grele, bătuți,înfometați, agresați sexual sau
dezbracați (Radulescu; Dâmboeanu, 2010, 28).
Daniel Defoe precizează în romanele sale din jurul anilor 1720, exploatarea copiilor
în industria textilă din Anglia încă de la vârsta de 4-5ani.
Hugh Cunningham prezintă ideea iluministului, John Locke, care arată consecințele
pe care le suferea un copil dacă familia sa nu avea resurse să îl întrețină .Ei erau trimiși într-o
școală ce se baza pe muncă, copiii încă de la vârste fragede, 3 ani își atribuiau deprinderi de

23
muncă și erau scoși pe piața muncii ( Cunningham în Hwang et.al.1996, apud Pantea, 2008,
81-82).
În anul 1830 în Marea Britanie, copii care munceau în fabrica de bumbac erau
denumiți „sclavii albi”, în 1833 s-a scos la iveală faptul că un copil de 6 ani lucra și 16 ore pe
zi (Pantea, 2008, 82).
Încetul cu încetul imaginea copilului se schimbă, de la o societate bazată pe munca
agricolă, copilul având rolul de sclav, în muncă era egal cu adultul, la o societate, rolul lui în
familie este acela de a uni familia, de a aduce emoție și caldură în aceasta. Copilul de acum
este reprezentat în pictură, în literatură, în artă ca fiind inocent, în secolul XIX se promovează
imaginea copilului angelic (Pantea, 2008, 31).
În România, societatea era una tradițională, orașele nu erau dezvoltate, marea
majoritate a populației trăia la sate, copiii erau învățați de mici muncile agricole, cel mai
important era pământul, gospodăria pe care o avea, nu puneau mare preț pe educație, în
schimb cei de la oras se gândeau la obținera unei profesii.
După cel de-al doilea război mondial, imaginea copilului se schimbă, părinții se
gândeau la copii lor ca fiind salariați, deci se punea accent pe școală și era foarte importantă
pregătirea copilului.

Munca ușoară și munca periculoasă

Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Copilului în art. 1 din 20.12.1990

care defineşte: copilul ca fiind orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor
când, legea stabilește majoratul sub această vârstă .(Convenţia Internaţională cu privire la
Drepturile Copilului, 1998, 51)
Un copil mai poate fi definit ca o ființă umană, cu nevoi și interese specific vârstei,
devenind astfel un adult ce a avut o dezvoltare armonioasă și echilibrată.
Copilul are nevoie de condiții prielnice pentru o dezvoltare psihică și fizică,
dragoste din partea părinților sau a membrilor familiei, un mediu propice, fară tensiuni în
familie, acces la educație și informare.
Munca copiilor poate fi definită după tipul de activitate, durata muncii și vârsta pe
care o are copilul.
De regulă un copil nu trebuie încadrat în muncă de la o vârstă mai mică de 15 ani.
Copiii care sunt implicati în muncă sub vârsta de 11 ani sunt considerați ca fiind exploatați în

24
muncă, iar cei cu vârsta între 12-14 ani dacă se dovedește că munca lor nu este ușoară.
(Biroul Internațional al Muncii, 2004, 8)
Conform Codului Muncii din România vârsta minimă de angajare, sau de a muncii
este de 16 ani , aceasta coincide cu terminarea studiilor obligatorii de 10 clase .
Conform lui Ben White(1999 ,apud Pantea,2008, 87) , ideea de muncă sau angajare a
unui copil este strict interzisă până la împlinirea unei anumite vârste, deobicei aceasta este la
terminarea studiilor obligatorii, el susține că, munca nu ajută la creșterea și dezvoltarea
copilului așa cum face educația și că munca trebuie exclusă din viața unui copil.
Pentru un copil, mediu cel mai prielnic pentru o dezvoltare armonioasă este familia și
școala, dar nu este cu totul exclusă teoria includerii copilului în anumite munci ușoare ce au
ca rol dezvoltarea personalității ( Pantea, 2008, 87).

Tipuri de activitati desfasurate de copii

Copiii desfășoară două tipuri de activități e greu de spus care e limita între cele
constructive si cele de exploatare.
Activitățile constructive reprezintă acea activitate pe care o desfășoară copilul fără a
interveni în dezvoltarea sa ca persoană și fară al împiedica din cursul său în educare și
formare profesională. Acestea trebuie să aibă o influiență pozitivă asupra minorului și un
impact pozitiv în formarea sa ca viitor adult.
Acest tip de activitate nu trebuie să pună sănatatea , dezvoltarea și educația unui copil
în pericol și trebuie să-i asigure acestuia o dezvoltare armonioasă atât din punct de vedere
fizic cât și psihic ( Pantea, 2008, 155).
Activitățile de exploatare, sunt acele activități care prin forma și natural lor pun
siguranța, sanătatea și dezvoltarea copilului în pericol.
Criteriile în definerea acestor tipuri de activități sunt:
-un număr mare de ore lucrat
-un volum mare de muncă
-executarea muncii într-un mediu toxic ce pot să îi expună pe copii la procesul de
formare a unor reacții chimice ce le pune sănătatea în primejdie
-muncile care presupun manevrarea unor utilaje periculoase
-muncile care se efectuează prin ridicarea unor greutăți

25
 Acest tip de activitate are un impact negativ în dezvoltarea fizică și mentală a
copilului, corpul acestuia nu este pregătit pentru asemenea eforturi și pentru o
responsabilitate atât de mare și poate ceda oricând.
Nu în ultimul rând putem discuta și de acele activitati care sunt intolerabile, acestea
sunt cele cu caracter riscant, care pun în pericol demnitarea, integritatea și sănatatea
copilului.
Munca intolerabilă este reprezentată prin toate formele de sclavie sau alte munci cu
caracter asemănător, utilizarea copiilor în scopul pornografiei, prostituției, în conflicte armate
sau în activități interzise prin lege, cum ar fi traficul de droguri.
Conform Convenției Internationale cu privire la Drepturile Copilului art. 32 cele mai
intolerabile forme de muncă sunt cele de exploatare, munci riscante, servitude, care împiedică
educația, dezvoltarea fizică, morală, mentală, sau socială a copilului (Racoceanu , 1998,116).
Conform Convenției OIM prin art.3 nr.182 „muncile care prin natura lor sau prin
condițiile în carese exercită ,sunt susceptibile să dăuneze sănătății, securității sau moralității
copilului. ”( Biroul Internațional al Muncii, 2004, 10)

26
”
Grupe de Forme de muncă
vârstă
Munci care nu sunt periculoase Cele mai grave forme ale muncii
(în industrii și ocupații care nu copiilor
sunt periculoase și <de 30 de ore
pe săptămână)
Munci ușoare Muncă obișnuită Munci periculoase Munci intolerabile
< 10 ore pe -între 10 și 30 -iindustrii și -copii traficați
săptămână de ore ocupații -copii implicate în
periculoase muncă forțată
>30 de ore pe -prostituție și
săptămână în alte pornografie
industrii și ocupații -în activități ilicite

0-5 ani

5-12 ani

13-14 ani

15-17 ani

”
(Biroul Internațional al Muncii, 2004, 9)

Zonele colorate cu gri sunt considerate de către Convențiilor OIM nr.138 și 182, ca fiind
exploatare prin muncă a copiilor .

27
 2.3Activități din mediul urban si rural prin care copiii sunt exploatați in
România

Mediul rural

Agricultura
Datorită unui venit scăzut al familiei, copiii sunt adesea trimiși la muncă în
agricultură sau pescuit.Aceștia merg cu ziua la câmp sau în grădini și sunt puși la diferite
munci, plantare, culegerea recoltei sau chiar la stropirea cu pesticide.
De multe ori copiii sunt găsiți în ferme sau în mici asociații de familie lucrând un
număr mare de ore și fară o alimentație potrivită vârstei.
Sunt cazuri în care copiii își ajută parinții în gospodărie la muncile agricole, merg cu
aceștia la camp, sunt trimiși cu animalele la păscut, deci și acest tip de muncă o putem numi
exploatrare, deoarece copilul nu are activități specifice vârstei lui, ca mersul la școală, jocul
cu alți copii ( Biroul Internațional al Muncii, 2004, p.6).
Muncile cele mai întânlite în agricultură sunt: curățarea grajdurilor, curățarea
cotețelor de păsări, hrănirea animalelor, mulsul vacilor, dusul animalelor la păscut, munca la
câmp, serviciile casnice.
Curățarea grajdurilor este o muncă ce se întâlește în zonele ce au ca activitate
creșterea animalelor. Copii sunt puși să facă curat în urma animalelor zilnic.
O pondere mare a copiilor exploatați o regăsim în județele Vaslui, Botoșani și Suceava
(Unicef, 2002,16) .
Este o muncă ce necesită condiție fizică pentru a căra resturile din grajdurile animalelor ceea
ce nu putem spune că are un copil.
Putem vorbi despre această muncă, ca formă de exploatare a copilului, dacă acesta petrece un
număr mare de ore, deci datorită muncii nu frecventează școala și sănătatea lui este pusă în
pericol.
Curățarea cotețelor de păsări este o muncă ce diferă de la un județ la altul . „Cea mai
ridicată pondere o înregistrează copiii din județele Vaslui (76% pentru băieți și 48% pentru
fete) și Botoșani ( 78%pentru băieți și 56%pentru fete)” (Unicef, 2002, 16).
Hrănirea animalelor este o muncă destul de răspândită în toată țara, această activitate
este specifică în general băieților decât fetelor.

28
 Și aceasta este o muncă fizică ce necesită multă forță pentru a cara hrana animalelor
de unde este depozitată și până la grajduri.
Mulsul vacilor este munca întâlnită în aproape toată țara, dar conform celor de la
Unicef, în județul Călărași (62%băieți ) este cea mai înaltă rată a copiilor care execută această
muncă.
Această activitate poate fi făcută în gospodăria părinților sau în diferite ferme.
Dusul animalelor la păscut este o muncă ce o fac atât băieții cât și fetele. Copiii merg
de dimineața până seara cu turma sau cireada într-un loc impășunat. De multe ori aceștia sunt
trimiși fără apă și mâncare departe de casă.
Această activitate, conform Unicef este cea mai întâlnită în județul Botoșani.
Datorită numărului mare de ore în care copilul stă departe de casă și nu merge la școală
putem vorbi și aici de exploatare prin muncă.
Munca la câmp este activitatea cea mai răspândită din mediul rural , diferă de la zonă
la zonă și de la anotimp la anotimp. Primăvara copii sunt puși la sapă, plantează recolta, iar
toamna o culeg. Acest tip de muncă este practicat și în gradina anexată gospodăriei.
Din lipsa banilor și a forței de muncă, părinții prefera să-și ia copiii la muncile
câmpului, astfel aceștia renunță la scoală și la educație. Minorii merg de dimineață până seara
la muncile câmpului, și depun efort fizic în condiții neprielnice, căldură mare, lipsa apei, a
hranei.
Sunt și județe în care copiii lucrează la stână , fiind izolați de familii sau de mediu
social, dar sunt si județe în care această activitate lipsește (Unicef, 2002, 16).
Muncile sezoniere, sunt acele activități care se practică într-un anumit sezon și doar o
perioadă de timp, cum ar fi muncile din agricultură, tăiatul lemnelor, culesul fructelor de
pădure. Copiii își însoțesc părinții câteva luni pe an la astfel de munci. Pentru părinți este
ceva firesc, ca minorul să muncească același număr de ore pe zi ca ei.
Se poate lua în considerare de către părinți și vârsta copiilor, astfel dacă în familie
sunt și copii mici, care datorită vârstei trebuie să rămână acasă, atunci unul mai mare preia
din atribuțiile părintești și rămâne acasă având grijă de frații și surorile mai mici cât timp
ceilalți membri ai familiei sunt plecați la muncile de sezon ( Pantea , 2008, 358).
Servicii casnic, multe familii își pun copiii la muncile casnice, considerând că este
ceva normal și firesc pentru un copil. Această activitate poate fi plătită sau neplătită. Acestă
muncă poate fi desfășurată în locuința proprie gătit, spălat, îngrijirea fraților mai mici,
curățenie, aceștia făcând treaba părinților, permițându-le acestora sa fie liberi pentru a avea o

29
slujbă plătită sau pentru a face alte activități. În cele mai multe cazuri de copiii exploatați în
gospodării sunt mai multe fete decât băieți.
O mare problemă este atunci când activitatea nu este desfășurată în locuința familiei,
ci în locuința altei familii, copiii, majoritatea fete sunt izolate de familie, prieteni, lucrând un
număr mare de ore, uneori sunt și agresate fizic sau verbal, și nu pot merge la școală ( Biroul
Internațional al Muncii Programul Internațional pentru Eliminarea Muncii Copiilor, 2004 ,
33).
Atât timp cât copilul nu merge la școală pentru a muncii în gospodăria familiei sau a
altei persoane pentru a obține o resursă de hrană, financiară sau de altă natură ce nu îi revine
acestuia, fiindu-i pusă viața și sănătatea în pericol putem spune că minorul este victimă a
exploatării pe piața muncii.

Mediul urban

Ca și în mediul rural, întâlnim și în mediul urban activități în care copiii sunt

exploatați prin muncă.
Cerșetoria este activitatea pe care o întâlnim la orice colț de stradă, copiii cerșesc în
diferite locuri din București sau alte orașe, în intersecții, centre comerciale, autobuze, stații de
metrou și în diferite zone aglomerate.
Copiii adeseori stârnesc mila trecătorilor, venind cu o poveste dramatică a lor sau a
familiei, de multe ori aceștia sunt însoțiți de frățiori mai mici, sau de animale care au scopul
de a sensibiliza trecătorii.
Această activitate are un impact negativ asupra copiilor, aceștia fiind ținuți în frig,
canicule, de multe ori înfometați cu un aspect neîngrijit, sunt excluși din mediul social și din
activitățile ce îi corespund vârstei sale.
Spălatul mașinilor este activitate întâlnită cel mai des în intersecții, dar și în parcări
sau zone aglomerate de mașini, aceasta constă în spălatul parbrizului și a lunetei sau a întregii
mașini. Această muncă este prestată în special de adolescenți dar sunt și copii de 4-5 ani care
abia ajung la geamurile mașinii.
Copiii care prestează această muncă sunt expuși tot timpul la accidente, inhalarea
gazelor toxice din țările de eșapament, violența verbală, chiar și fizică a conducătorilor auto.
Vânzarea mărfurilor este o muncă ce constă în comercializarea diferitelor produse de
curățenie, de igienă, hărți, ziare, accesorii de mașină la prețuri scăzute în diferite locuri

30
publice. Uneori copiii merg împreună cu părinții la tarabe, ajutându-i să-și vândă
marfa:legume , fructe, produse de curățenie, etc.
Deși este o activitate mai puțin periculoasă pentru un copil, fiind o activitate cu
caracter ilicit, copiii sau părinții pot fi amendați (Unicef,2002,18).
Munca în construcții este o muncă specifică băieților, aceștia sunt luați pe șantierele în
lucru,drept lucrători necalificați ce ajută la diferite munci grele care necesită forță fizică.
Băieți sunt puși să care saci cu materiale de construcții, să amestece mortarul, să
strângă materialele, să se urce la diferite înălțimi fară echipamente de protecție specifice,
fiindu-le pusă viața în pericol.
Colecționarea deșeurilor este o muncă ce se întâlnește în special la copiii romi, aceștia
adună de la sticle de plastic până la hârtie, fier. Copiii își petrec timpul pentru a aduna aceste
lucruri în gropi de gunoi, clădiri părăsite, șantiere de construcții abandonate. Acesta este un
mediu toxic și foarte periculos pentru un copil.
Din gropile de gunoi minorul se poate infecta cu diferite boli și viruși, iar în clădirile
părăsite sau în șantiere există tot timpul riscul unei prăbușiri a clădirilor, sau accidentarea cu
obiecte grele (Unicef, 2002, 18).
Din apropierea marilor piețe sau a magazinelor mari , la orele dimineții, când se
începe școala, unii copii colectează cartoane sau ambalaje ce pot fi reciclate pe care le
transportă apoi cu ajutorul sacilor sau a cărucioarelor la centrele de colectare a hârtiei (Pantea
, 2008, 354) .
Menajul este specific fetelor, acestea locuiesc în cadrul altor familii unde prestează
diferite activități, cum ar fi: spălat, călcat, gătit, curătenie în casă . Acestea de multe ori sunt
plătite cu sume modice sau în cazul în care părinții sunt îndatorați la familia respectivă.

31
Capitolul 3 – Asistența și protecția copiilor exploatați prin muncă

3.1 Drepturile copilului

Orice copil, ca și adultul, are dreptul să nu-i fie încălcate anumite drepturi elementare
ale omului. Ținând cont de vulnerabilitatea lor și incapacitatea de a se descurca singuri în
viață până la o anumită vârstă, copii trebuie îngrijiți și protejați cu atenție.
Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului a fost constituită pentru
a proteja copilul indiferent de rasa, etnia sau naţionalitatea fiecăruia, de culoarea pielii, de
limba vorbită, de religia practicată, indiferent dacă sunt fete sau băieţi, aceștia trebuie feriți
de orice formă de discriminare.
Dreptul la viață , este recunoscut prin art.6. Toți copiii au dreptul la viață „Statele
părți vor face tot ce le stă în putință pentru a asigura supraviețuirea și dezvoltarea copilului.” 9
Dreptul la identitate, fiecare copil conform art.7 și art.8 are dreptul la un nume , să
aparțină unei naționalități și pe cât posibil să-și cunoască familia.
Dreptul la o familie, copiii nu trebuie despărțiți de parinții lor, doar în situația în care
aceștia pun în pericol dezvoltarea și creșterea acestuia prin abuz și neglijare. Copilul trebue
să aibă o dezvoltare și o creștere armoniosă în cadrul familiei. În cazul de separare a
părinților, copilul are dreptul să țină legătura cu ambi părinți.
Dreptul la educație, este un drept esential în dezvoltarea socială și culturală a copilului.
Conform art. 28 și art.29 copii au drepturi egale de șanse la o educație și la a-și dezvolta
propria personalitate. Educația școlară trebuie promovată și încurajată atât de părinți cât și de
instituțiile statului. 10 
Dreptul la protecție „copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricărei forme de
violență, abuz, rele tratamente sau neglijență” (Institutul Român pentru Drepturile Omului,
2008 , 89).

9
http://www.unicef.org/moldova/CRC_RO.pdf accesat în 20.04.2014
10
http://www.unicef.ro/pagina-copiilor/drepturi/drepturile-copilului/ accesat în 15.04.2014

32
 Sesizarea poate fi făcută de orice persoană care are cunostiință de un caz de
exploatare, violență sau neglijare, precum și de copil la Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului, aceasta are obligația de a lua toate măsurile ce îi revin pentru
încetarea oricărei forme de exploatare, abuz sau neglijare asupra copilului și de a reabilita
stare fizică și psihică a acestuia ”(Institutul Român pentru Drepturile Omului,2008, 90).
Dreptul la protecție împotriva exploatării economice conform art.87 alin. 1
copilul nu poate fi obligat să înfăptuiască o muncă ce îi poate afecta educația, starea fizică
sau psihică. Obligarea unui copil să muncească , de către părinți sau reprezentantul legal, în
scopul obținerii unui folos material, în urma exploatării sau a muncii acestuia , este interzisă
prin lege și se pedepsește conform acesteia (Institutul Român pentru Drepturile Omului,
2008, 89).
Dreptul la opinie, copiii au dreptul de a-și exprima opinia asupra problemelor care îi
privesc, ei au dreptul de a fi ascultați și informați.
Dreptul la sănătate, orice copil are dreptul la servicii medicale de sănatate, la
tratament și recuperare.
Dreptul la protecție socială, juridică, administrative sau legislativă conform art.3
în toate aceste acțiuni vor prevala interesele copilului. Statul se asigură prin măsuri
legislative și administrative că părinții sau tutorele legal al copilului își respectă obligațiile și
îndatoririle față de acesta (Institutul Român pentru Drepturile Omului, 2008, 8).

3.2 Măsuri de protecție socială destinate copilului aflat în dificultate

Protecția socială are ca principal obiectiv de a sprijini beneficiarii care în situații de

dificultate, nu pot, prin resurse propri,i să ducă o viață la un nivel considerat a fi normal,
obiectivul fiind atins prin beneficii și servicii sociale (Zamfir, 1999,233).
Beneficiile sociale sunt reprezentate de sumele bănești sau bunurile ce sunt acordate
persoanelor care nu dețin resurse într-o perioadă de timp și trec printr-o situație dificilă.
Aceste persoane nu au capacitatea de a obține aceste beneficii pentru a putea duce o viață
normal.Beneficiile sociale sunt de două tipuri: contributorii sau non-contributorii.
Beneficiile sociale contributorii se acordă doar acelor persoane care au participat la
fondul de asistență socială fiind acordate din sistemul de asigurări sociale proporțional cu

33
contribuția beneficiarului la fondul comun. Aceste beneficii ajung la persoana aflată în
dificultate sub forma unui ajutor de somaj, ajutor de boală sau pensii.
Beneficiile sociale non-contributorii , acestea sunt acordate acelor persoane care sunt
în nevoie, prin ajutor social, alocație pentru copil, compensații gratuite sau reduse.
Beneficiarul, pentru a obține aceste beneficii, nu este obligat să fi contribuit anterion la
sistemul de asigurări sociale (Zamfir, 1999,233-234).
Prin intermediul instituțiilor la nivel central sau cele la nivel local, statul oferă
beneficii familiilor pentru a depăși o situație de risc, cum ar fi exploatarea copilului prin
muncă în cadrul familiei.
Prin aceste beneficii se dorește stoparea fenomenului și reabilitarea familiei pe o
perioandă de timp, dar în unele situații poate apărea dependența de system, familia să
considere un drept de a beneficia pe o perioadă nedeterminată și îndelungată de aceste
beneficii.

Beneficii de asistență socială care pot fi oferite familiei și copilului.

Conform Legii 272/ 2004 beneficiile de asistenţă socială care previn şi combat
sărăcia şi riscul de excluziune socială se acordă pe o perioadă de timp şi pot cuprinde
următoarele categorii:
„- ajutoare sociale pentru categorii de populație aflate în risc de sărăcie
- ajutoare sociale, ce susțin individul pentru a depăşi unele situaţii de dificultate temporară
- burse sociale şi ajutoare financiare pentru facilitarea accesului la educaţie
- ajutoare în natură, alimentare şi materiale, de sprijin educaţional pentru copiii şi tinerii
proveniţi din familii defavorizate.
- facilităţi privind utilizarea transportului în comun, accesul la comunicare şi informare.”11
Beneficiile care susţin copilului şi familia au în vedere naşterea, educaţia şi
întreţinerea copiilor şi cuprind următoarele categorii:
- „Alocație pentru copil
- A locație pentru copilul lipsit temporar sau permanent de îngrijirea părinților
- Indemnizație pentru creșterea copilului.”12

11
LEGE nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
12
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php accesat în data de 05.06.2014

34
 Serviciile sociale, conform Legii 272/2011” Serviciile sociale reprezintă activitatea
sau ansamblul de activităţi realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum şi celor
speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate,
prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale şi
creşterii calităţii vieţii.”13
Serviciile sociale se caracterizează conform actelor normative în vigoare în
funcție de gradul de specializare , astfel: servicii sociale cu caracter primar și servicii sociale
specializate.
Serviciile sociale cu caracter primar, au ca obiectiv general de a preveini și limita
acele situații de vulnerabilitate sau de dificultate care au ca efect excluderea socială a
persoanelor sau grupurilor. Aceste servicii se acordă la domiciliu beneficiarului, în familie
sau în comunitate și sunt cu caracter general.
Cu ajutorul serviciilor sociale cu caracter primar, instituțiile de asistență socială,
identifică, diagnostighează, evaluează nevoile individului, a familiei sau ale grupului aflat în
dificultate. Acestea au rolul de a comunica cu alte servicii cum ar fi cele educaționale, de
sănătate, de ocupare a forței de muncă și altele.
Serviciile sociale specializate au ca obiectiv, refacerea, menținera și dezvoltarea
beneficiarului, pentru a depăși situațiile de nevoie socială. Serviciile specializate se acordă
pentru nevoi particulare, prin tehnici de identificare și intervenții specializate, la domiciliu cât
și în instituții cum ar fi : școala, centre de primire în regim de urgență, penitenciare și altele.
Aceste servicii au rolul de a oferi, suport familiei și copilului aflat în dificultate,
găzduire, recuperare, reintegrare socială, a persoanelor victime ale violenței în familiei,
persoanelor victime ale traficului sau exploatării, mediere școlară (Sorescu; Berilă I.2005,
89-90).
Serviciile sociale reprezintă o formă de sprijin activ pentru minorii defavorizați.
Ele includ o serie de măsuri menite să răspundă nevoilor individuale ale copiilor, pentru
dezvoltarea armonioasă, depășirea situațiilor de criză și prevenirea marginalizării
și excluziunii sociale. În Romania, oricine poate beneficia de servicii sociale, mai ales copiii.

13
http://legeaz.net/text-integral/legea-asistentei-sociale/capitolul-iii-sistemul-de-servicii-sociale accesat în data
de 01.05.2014

35
 Serviciile sociale destinate copiilor din România reglementate prin legea 272/2004,
sunt de 3 tipuri:”servicii de zi, servicii de tip familial, servicii de tip rezidential.”14

Servicii de zi.
  Centre de zi, consiliere și sprijin pentru părinți, asistență pentru readaptarea copiilor
cu probleme psihice și sociale, sprijin pentru gravidele ce doresc să renunțe la copilul
nou-născut.

Servicii de tip familial.

Îngrijirea și creșterea copilului separat pe o perioadă de timp sau definitivă de
părinți, la domiciliul unei persoane sau a unei familii.

Servicii de tip rezidential.

Centrele de plasament, de primire a copilului în regim de urgență și centrele maternale
(asigură cazarea, hrana și condițiile igienico-sanitare).

3.3Protecția și asistența acordată copilului

Conform Legii 108/1998 art.1 alin.1 „copilul se află în dificultate, dacă dezvoltarea
sau integritatea sa fizica sau morală este periclitată. Copiilor a căror dezvoltare este pusă în
pericol datorită neglijării părinteși prin nerespectatarea drepurilor și a obligațiilor ce le revin
ca părinte, dar fără caracter grav sau de abuz, beneficiază de anumite servicii sociale.15
Părinții care sunt vinovați de neglijențe sau abuzuri grave în exercitarea drepturilor
părintești vor fi decăzuți din drepturi, iar pentru copil se va lua o măsură de protecție. Copilul
aflat în dificultate beneficiază de protecție și asistență socială în realizarea exercitării
corespunzătoare a drepturilor sale(Filipescu, 1998, 151).

14
http://www.copilul.ro/legislatie-familie/drepturile-copilului/Legea-272-2004-privind-protectia-si-promovarea-
drepturilor-copiilor-a818.html#Capitolul_III_-_Protectia_speciala_a_copilului... Accesat în 25.05.2014
15
http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-108%20-1998-(14831).html accesat în 25.05.2014

36
 Legea 108/1998 art.3 prevede ca orice copil care nu poate trăi temporar sau definitiv
în mediul să familial are dreptul la protecție socială și la un ajutor din partea colectivității
locale .Conform art.4 în funcție de ordinea ierarhică, Consiliul județean sau Consiliile locale
ale sectoarelor municipiului București, Comisia pentru protecția copilului și Serviciile
publice specializate stabilesc măsurile de protecție pentru un copil aflat în dificultate.16
O problemă a societății este dezinteresul pentru comunitățile cu risc de părăsire a
copilului, abuzul, neglijarea sau exploatarea prin muncă a acestuia. Un dezavantaj pentru
copilul aflat în situație de risc îl reprezintă lipsa de coordonare și comunicare între serviciile
la nivel județean și local, care în ciuda faptului că locurile de asistent social sunt puține în
sistem, acestea sunt ocupate de personalul recalificat și nu de asistenți sociali profesioniști
(Preda.2009, 341).
Marian Preda (2009, 341) sugerează „ dezvoltarea unui minimum de servicii
comunitare de prevenire cu sprijin financiar din partea statului”, în toate orașele din România
care să sesizeze cazurile de abuz, neglijență, exploatare prin muncă sau încălcarea a
Drepturilor Copilului .
Caracteristica definitorie a protecției speciale a copilului o regăsim în Legea 272/2004
Art.50. reprezentând „ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și
dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi sau a celui care,
în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.”17
Măsurile de protecție specială de care beneficiază un copil sunt :„plasamentul,
plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată.”18
Plasamentul
Plasamentul conform Art. 58, alin.1 din Legea 272/2004 constituie o măsură de
protecție specială destinată copilului stiuată pe o perioadă de timp, care conform legii,
minorul poate fi plasat după caz la o persoană sau familie, la un asistent maternal sau la un
serviciu de tip rezidential, în conditiile stabilite prin lege.
Plasamentul copilului în regim de urgență
Plasamentul de urgență înfățișează masură de protecție specială, cu caracter
temporar, care se aplică în situația copilului neglijat sau abuzat, ca și în situația copilului
găsit sau a copilului abandonat.

16
http://www.legex.ro/Legea-108-1998-15046.aspx accesat în 25.04.2014
17
LEGE nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
18
http://www.copilul.ro/legislatie-familie/drepturile-copilului/Legea-272-2004-privind-protectia-si-promovarea-
drepturilor-copiilor-a818.html#Capitolul_III_-_Protectia_speciala_a_copilului... Accesat în data de 22.04.2014

37
 Pe durata aplicării acestei măsuri de protecție, sunt suspendate drepturile părintești
până când instanta judecătorească decide menținerea plasamentului de urgență, substituirea
plasamentului sau reintegrarea copilului în familie.

Supravegherea specializată

Supravegherea specializată se aplică în condițiile legii pentru copilul care a săvarșit

o faptă penală și nu răspunde penal.
Măsura de supraveghere specializată cu acordul părinților sau al tutorelui se stabilește
de comisia pentru protecția copilului, iar dacă nu există acest acord , măsura este stabilită de
instanța judecătorească.19

Protecția copilului împotriva exploatării economice

Potrivit Legii 272/2004, Art. 87.  „Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva
exploatării și nu poate fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potențial sau care este
susceptibila sa îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice,
mentale, spirituale, morale ori sociale.”20
Alin.(2) precizează faptul că este interzis familiei sau tutorelui să primească recompese în
scopul exploatării copilului sau în urma muncii acestuia.
Instituția școlară are obligația să sesizeze serviciul public de asistență socială în cazul
în care un copil absentează pe o perioadă de timp pentru desfășurarea unor munci
nespecifice vârstei sale.
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Inspecția Muncii, au
datoria să promoveze campanii de conștientizare și informare pentru copil, publicul larg și
pentru angajatori.
Companiile destinate copiilor au rolul de a-i înștiința pe aceștia cu privire la măsurile
de protecție de care se pot folosi, riscurile la care se supun în cazul exploatării.

19
http://www.copilul.ro/legislatie-familie/drepturile-copilului/Legea-272-2004-privind-protectia-si-promovarea-
drepturilor-copiilor-a818.html#Capitolul_III_-_Protectia_speciala_a_copilului accesat în data de 24.05.2014
20
http://www.copilul.ro/legislatie-familie/drepturile-copilului/Legea-272-2004-privind-protectia-si-promovarea-
drepturilor-copiilor-a818.html#Capitolul_VI_-_Protectia_copilului_impotriva_exploatarii acesat în data
24.05.2014

38
 Pentru publicul larg , campaniile conțin conceptul educației parentale, pregătirea
profesională a persoanelor care se ocupă cu creșterea și educarea copilului pentru a preveni
exploatarea economică a acestuia.21

3.4 Rolul asistentului social

Putem defini rolul unei persoane prin statusul care desemnează poziția acestui într-un
grup social. Prin rolul asistentului social întelegem conduita pe care o așteptăm de la acesta.
Un ansamblu de drepturi și obligații îi sunt atribuite unui asistent social prin statusul său, iar
prin rol exercitarea acestora (Prelici, 2001,38).
Rolul asistentului social, este reprezentat de comportamentul care se asteaptă
de la acesta de către persoana asistată sau de către instituția în cadrul căreia este angajat.
Asistentul social poate vea mai multe roluri față de beneficiari: roluri de servicii directe,
roluri de servicii indirecte.
Roluri de servicii directe, asistentul social interacționează direct cu beneficiarul,
față în față.Asistentul social poate îndeplini mai multe tipuri de roluri.( Organizația Holt
România, 2002, 83)
Rolul de îndrumare și oferirea posibilităților prin acest rol, asistentul social ajută
beneficiarul sau familia să-și clarifice problemele, să-și ierarhizeze trebuințele, să-și dezvolte
anumite capacități. Prin discuții libere, încurajări , identificarea oportunităților de rezolvare a
unei probleme, asistentul social își îndeplinește acest rol.
În cazul unui copil care prezintă urme de exploatare prin muncă, asistentul social are
obligația de a vorbi cu copilul cât și cu familia pentru a identifica cauzele și riscul
fenomenului de exploatare și de a interveni pentru a stopa exploatarea.
Rolul de mediator- asistentul social trebuie să rezolve conflictele iscate la un moment
dat între beneficiari și alte persoane sau instituții. El trebuie să fie neutru, doar să ajute
părțile implicate la clarificarea conflictului și rezolvarea acestuia.
Rolul de inițiator- asistentul social trebuie să identifice problemele și să inițieze
acțiuni pentru rezolvarea lor. Asistentul social trebui să dețină o evidență a persoanelor din
raza sa de lucru și să intervină prin metode specifice atunci când apare o situație de risc.

21
LEGE nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

39
 Rolul de orator- persoanele care beneficiază de asistență socială, în situațiile de
dificultate trebuie informate în legătură cu modul de rezolvarea a problemelor și desfășurarea
etapelor de intervenție. În concluzie, unui asistent social îi sunt necesare abilități de
comunicare și relaționare.
Rolul de lider- asistentul social în anumite cazuri joacă rolul de lider al grupului, în
ședințele de terapie consiliere pentru rezolarea problemelor.
Rolul de negociator –acest rol este în opoziție cu cel de mediator, asistentul social
este asociat unei părți. Negociatorul încearcă să aducă împreună cele două părți și trebuie să
negocieze pentru rezolvarea conflictului.
Rolul de educator- pentru realizarea acestui rol, asistentul social trebuie să fie foarte
bine pregătit, să cunoască informații utile, moduri de acțiune în diferite situații și să transmită
corect și eficient informațiile.(Sorescu; Berilă, 2005,45-46)
Rolurile de servicii indirecte, cu ajutorul acestor roluri, asistentul social ajută
beneficiarul indirect să se conecteze la resurse. Cu ajutorul asistentului social, persoana sau
grupul asistat ajunge la resurse. Sunt mai multe tipuri de roluri pe care le are asistentul social.
Rolul de agent intermediar-asistentul social este intermediar între beneficiar și
resursele care îi revin conform legii. Asistentul social trebuie să cunoască foarte bine
resursele din comunitate pentru a putea conecta beneficiarii în funcție de nevoile lor.
Rolul de avocat-asistentul social este apărător al persoanei, sau al grupului, acesta
încearcă conform legii să obțină beneficii care îi sunt îndreptățite persoanei asistate.
Rolul de coordonator-asistentul social trebuie să coordoneze activitățile pentru a
obține rezultatele dorite. El trebuie să coordoneze atât relațiile dintre specialiștii cazurilor cât
și relațiile dintre beneficiari și alte instituții pentru a evita conflictele.
Rolul de cercetător-asistentul social are datoria de a se perfecționa continuu pe plan
profesiona, prin programe în domeniul său de activitate, consultarea literaturii de specialitate.
Pentru a fi un bun asistent social, unei persoane îi trebuie o serie de caracteristici
pentru a-și exercita meseria.
Un temperament calm: ca asistent social este important temperamentul pe care îl are
atunci când beneficiarul se află într-o situație de criză, acesta are nevoie de o persoană
stăpână pe situație, de încredere, serioasă. Profesia de asistent social presupune un
temperament calm, în discuția cu beneficiarul trebuie folosit un ton flexibil în vorbire, pentru
a inspira sprijin și încredere.
În profesia de asistent social, este necesară o atitudine apreciativă, asistentul social
trebuie să aprecieze calitățile beneficiarilor și să nu le critice defectele, acesta trebuie să

40
manifeste o înțelegere necondiționată a situației chiar dacă în viața sa personală ar alege alte
acțiuni pentru a rezolva problema.
Ca în orice profesie, pentru a ajunge la rezultatele dorite este nevoie de răbdare,
asistentul social trebuie să înțeleagă beneficiarul și să nu își piardă calmul dacă acesta nu
întelege ce i se spune, nu are capacitate de a exprima problema reală, în aceste situații este
necesară o atitudine pozitivă și de înțelegere (Buzducea,2009, 62-63).

41
CERCETARE SOCIALĂ: Exploatarea copilului în mediu rural

1. Stabilirea temei de cercetare

Tema cercetării face referire la exploatarea minorului din mediul rural de către
familie în gospodărie.
Am ales această temă deoarece societatea se confruntă tot mai des cu această
problemă, copii care datorită situației precare a familiei din care provin sunt puși la munci în
gospodărie.Copiii la vârste fragede nu sunt pregătiți nici fizic nici mental pentru anumite
munci specifice adulților.
Literatura de specialitate spune că unele munci din gospodărie îl poate ajuta pe copil
să-și dezvolte anumite calități ce îl pregătește pentru viața de adult. Aceste munci îl ajută să
învețe responsabilitățile pe care trebuie să le aibă când va avea propria familie sau
gospodărie.
Este destul de greu să spunem care este vârsta când un copil este introdus în muncă,
în gospodăriile cu animale și pământ sarcinile sunt împărțite la fiecare membru și copii sunt
introduși treptat în muncă (Pantea M, 2008, 329).
Muncile sunt împărțite de obicei în funcție de sexul copiilor, fetele iau atribuțiile
mame, spală, gătesc , au grijă de frații mai mici, iar băieții muncesc la animale, cară lemne,
preiau din atribuțiile tatălui.
Conform unui studiu realizat de Institutul Național de Statistică în anul 2003 au fost
exploatați economic aproximativ 70.000 de copii.8.8% desfășoară munci grele iar 96,6% nu
respectă vârsta minimă și durata de muncă ( Ștefănescu, Panduru, 2003 apud Organizația
„Salvați Copiii”, 2005, 90).
Dar oare cât de ușor este se ajunge de la o bună intenție a părinților de a-și pregăti
copiii pentru viața de adult și exploatarea acestora prin muncă?

42
 Un studiu realizat de Ministerul Educației și Cercetării, arată faptul că, numărul
copiilor care trăiesc în medii sărace este mai ridicat cu 2,3 % comparativ cu cei care sunt
crescuți în medii de viață cu un nivel ridicat, fiind predispuși la abandon școlar ( Alexandru,
2008, 165).
În această cercetare îmi propun să descopăr dacă sărăcia influențează munca copiilor
și urma acestui fenomenu copiii riscă să abandoneze mediu școlar.

2. Fixarea obiectivelor

Identificarea cauzelor ce duc la exploatarea prin muncă a copiilor de către familie în

gospodărie
Efectele pe care munca le are asupra dezvoltării fizice și psihice a copilului.
Pe lângă obiectivele generale, mi-am stabilit și câteva aspecte pe care vreau să le
urmăresc :
-Nevoile familiei din care provine copilul exploatat prin muncă
-Rolul asistenutulu asocial în cazul unui copil victimă a exploatării prin muncă
- Cum putem scădea numărul copiilor exploatați prin muncă de către familie

5.Documentarea prealabilă

În ceea ce priveşte documentarea din cadrul cercetării, am utilizat literature de

specialitate, în care am analizat studiile efectuate de Unicef , Biroul Internațional al Muncii,
Ministerul Educației și Cercetării şi documentarea de teren.
Documentarea de tip livrească a presupus consultarea literaturii de specialitate, cărţi
existente la bibliografie. Din studiile realizate de Unicef , Biroul Internațional al Muncii am
uitilizat statistici din România pe copiii victime ale exploatării prin muncă .
Documentarea de teren a presupus vizita la Fundaţia Solidaritate şi Speranţă filiala
Săvinești, județ Neamț, aplicarea interviului semistructurat asistentului social, implicit
interacţiunea cu subiecţii şi cercetarea dosarelor.

4.Delimitarea universului cercetării

43
 Pentru realizarea cercetării, am folosit 6 studii de caz , copii, victime ale exploatării
prin muncă, din cadrul Fundaţia Solidaritate şi Speranţă filiala Săvinești. Obiectivul
Fundației Solidaritate şi Speranţă – filiala Săvineşti este de a determina copiii din familiile
defavorizate din comuna Săvineşti, să frecventeze învăţământul minim obligatoriu, de a se
integra într-un mediu social prin care să-și dezvolte abilităţi pe termen lung ale lor şi a
familiilor lor, consiliere pedagogică, creşterea încrederii în sine, mediere pe piaţa muncii a
beneficiarilor indirecţi, orientare profesională, reconversie profesională a beneficiarilor
indirecţi.

3.Populația tintă

Populația țintă o reprezintă 6 copii cu vârste între 10 și 16 ani , din comuna Săvinești,
județ Neamț care beneficiază de serviciile Fundației Solidaritate și Speranță-filiala Săvinești.

6. Elaborare ipotezelor de lucru

-Dacă un copil trăiește într-o familie disfuncțională, atunci el riscă să fie victimă a
exploatării prin muncă de către familie.
-Dacă un minor este exploatat prin muncă, atunci el este predispus la insucces școlar.

7. Operaționalizarea conceptelor

Copil- Conform Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Copilului din

20.12.1990 care în art. 1 defineşte Copilul „ca orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, cu
excepţia cazurilor când, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub această
vârstă“ (Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Copilului, 1998, p.5).

Familie disfuncțională- este reprezentată prin acele situații în care familia își pierde
integritatea prin separarea partenerilor, decesul unui partener. Cei doi soți nu pot oferi
întodeauna un mediu propice pentru dezvoltarea socială a copilului. Noțiune de mediu
propice semnifică acel cadru benefic unei dezvoltări armonioase a copilului. Acesta nu are
nevoie numai de hrană, îmbrăcăminte ci și de afectivitate, relaționare.Copiii care provin din

44
familii disfuncționale prezintă în majoritatea cazuri probleme în adaptare, neâncredere ,
instabilitate emoțională (Mitrofan ; Mitrofan,1991,145).

Sarăcia- poate fi un factor al dezorganizării familiale, aceasta se definește ca lipsa

nevoilor fizice de existență. Venitul este mai mic decât cheltuielile, familia nu are resurse să
acceseze nevoile de bază, hrană, îmbrăcăminte, locuință (Pop, 202, 711).
Datorită unui sistem defectuos a statelor slab dezvoltate, sărăcia este des întâlnită,
aceasta se manifestă prin subnutriție și foame care își lasă amprente asupra familiei. Familia
care nu ajunge la pragul de subsistență definit prin dispunera de bani necesari cumpărării
bunurilor și serviciilor necesare unei vieți decente, sunt considerate sărace (Zamfir;
Vlășceanu, 1993, 525).
Din pricina sărăciei, în familie pot apărea conflicte relaționale.

Victimă – „desemnează orice persoană fizică care este supusă traficului de ființe
umane”22

Minor –„persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani,nu poate avea anumite drepturi
politice și juridice datorită nivelului de dezvoltare și maturizare fizică și psihică. Minorul se
află în cele mai multe cazuri, în grija familiei, în cadrul căreia își petrece cea mai mare parte
din timp.”(Mitrofan ; Mitrofan , 1991, 22)

Minor exploatare prin muncă –„folosirea copilului la activități care depășesc

capacitățile și rezistența sa fizică. Aceste tipuri de activități pot afecta echilibrul psihic al
copilului, dacă sunt contrare preocupărilor specifice vârstei sale ,sau înjositoare (ex. cerșitul)
și împiedică realizarea sa școlară sau profesională ” (Iacob; Drăghici; Marin , 2009,12).
-minorul aduce profit persoanei adulte și este folosit pentru obținera unor avantaje (Iacob;
Drăghici; Marin , 2009,17)

Risc- Concept care caracterizează comportamentul decizional desfășurat într-o situație

incertă ce poate implica primejdie și nereușită (Popescu-Neveanu, P., 1978, 626)

Insucces școlar-Acest concept poate fi definit prin evaluarea rezultatelor școlare iar
concluziile care se constată sunt rezultate slabe la învățătură, copilul neîndeplinind cerințele
22
http://anitp.mira.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_300.pdf accesat la data de 15.05.2014

45
nimime în procesul instructiv-educativ. Insuccesul școlar are un impact asupra psihicului,
deoarece copilul își degradează imaginea de sine și se subapreciază. Minorul nu mai are
motivație pentru a reuși în viață, și se crede incapabil, ajungând să nu mai poată să se
mobilizeze pentru a depăși anumite obstacole.
Copilul ajunge să se interiorizeze, să se culpabilizeze, uneori se ajunge la absenteism,
iar dacă acesta nu este supravegheat, îndrumat și ajutat, se ajunge chiar la abandon școlar
( Salavastru, 2004, 230).

Absenteism- elevii lipsesc de la școală din motive multiple, sărăcie, boală. Un grad
mare de absenteism în mediul rural este în perioada muncilor agricole ( Chelcea; Iluț,
2003,13).

Abandon școlar - putem spune că reprezintă „ părăsirea timpurie a școlii”. Copilul

renunță la orice formă de educare și formare profesională înainte de a finaliza invațământul
obligatoriu, în România fiind de zece clase. Datorită unor cauze interne, cum ar fi
instabilitate psihică, tulburări de comportament și unor cauze externe, situația economică a
familiei, lipsa resurselor, dezagregare familială, lipsa unui model, copilul poate ajunge la
abandon școlar. În România abandonul școlar este în scădere, din 2004 ,22.4% în 2008
ajungând la 15,9% ( Gyonos, 2011, 40).

8.Metoda cercetării

În determinarea caracteristicilor copiilor exploatați prin muncă în cadrul familiei,

am ales cercetare de tip calitativ și explicativ.
Metoda folosită în această cercetare este studiul de caz, care constă în „metodă
de cercetare care își ia drept subiect un studiu de caz singular sau câteva exemple selectate
dintr-o entitate socială – precum comunități, grupuri sociale, antreprenori, evenimente,
biografii, familii, grupuri de lucru, roluri sau relații- și folosește o varietate de tehnici pentru
studiul lor ” (Gordon Marshall apud Chelcea, 2004, 91).
Am optat pentru această metodă de cercetare deoarece consider că este potrivită în
realizarea proiectului de cercetare, iar cu ajutorul instrumentelor de lucru reușesc să expun
datele culese pe parcursul cercetării.

46
 Pentru colectarea datelor am utilizat următoarele tehnici de colectare: analiza
documentelor, ghidul de interviu şi documentarea de teren.
Această metodă este definită ca fiind ,,o metodă nonreactivă la care cercetătorul
apelează după ce fenomenele sociale s-au produs, astfel că derularea lor nu a suferit nici o
modificare datorată studiului, prezenței sau intervenției analistului vieții sociale” (Chelcea,
2007, 509).
În scopul obţinerii unor date cât mai reale şi obiective despre subiecţi şi despre tipul
de exploatare la care au fost supuși, au fost cercetate dosarele din cadrul Fundaței Solidaritate
și Speranță, urmărindu-se în principal următoarele aspecte:
 date privind persoana: vârsta, nivelul educaţional, membrii familiei, mediul de
provenienţă
 legăturile pe care le are cu familia informaţii obţinute prin studierea fişei dar şi din
discuţiile beneficiarii împreună cu asistentul social
 modalitatea prin care este exploatat minorul în familie
Dosarele mi-au fost puse la dispoziţie de către conducerea fundației, prin semnarea
unui contract de păstrare a confidențialității datelor.

9.Interviul semistructurat

Septimiu Chelcea definește interviul ca: „tehnică de obținere, prin întrebări și

răspunsuri, a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării
ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socioumane” (Chelcea, 2007, 151).
Interviul se împarte în trei categorii: interviul structurat, semistructurat și nestructurat
( Iluț, 1997, 86).
În această cercetare am folosit interviul semistructurat. Întrebările și ordinea acestora
nu sunt stabilite dinainte ca în cazul celui strucuturat, ci doar temele, elaborate sub forma
unui ghid de interviu, referitoare la discuția ce urmează a fi purtată.

10.Prezentarea cazurilor

47
 Cazurile expuse în continuare au fost construite în urma analizei dosarelor
beneficiarelor din cadrul Fundației Solidaritate și Speranță-filiala Săvinești, cu acordul
personalului calificat şi în urma discuţiilor avute cu unii copiii care beneficiază de serviciile
fundației.

Studiu de caz 1

Nume: B. F. A.
Vârstă: 11 ani

Prezentare caz.
Fetița locuiește împreună cu tatăl B.O și cei 4 copii ai familiei. Mama B.G a decis în
urmă cu 2 ani să plece la muncă în Italia, pentru a ridica veniturile familiei de atunci nu a
mai contactat familia, B.O având grijă de cei 5 copii, de când femeia a plecat.
Condițiile de locuit sunt neadecvate pentru creșterea copiilor , având un hol, o
bucătărie și o singură camera în care plouă.
Tatăl nu are un loc de muncă stabil, rareori, muncește cu ziua la vecini. Veniturile
familiei provin din alocația copiilor, cei 50 de lei pe care îi ia tatăl pentru o zi de muncă și
ce câștigă frații mai mari.
B.F.A merge la școală în clasa a IV a și participă la activitățile fundației.

Forme de exploatare.
Fetița are grijă de cele două surori mai mici , le duce la grădiniță, când iese ea de la
școală le ia și se duc împreună la fundație unde fac activități extra școlare, beneficiază de o
masă apoi merg acasă. După plecarea mamei B.F.A , a învățat să gătească, să spele, să facă
curățenie.Fetița când ajunge acasă de la școală, are grijă de surorile ei, le pregătește masa.
Când tatăl este plecat la muncă B.F are grijă de animalele din curte, le hrănește, le face curat
și îngrijește grădina.
B.F. A nu are rezultate foarte bune la școală datorită timpului pe care îl petrece pentru
a avea grijă de gospodărie. Sunt zile în care aceasta nu merge la școală deoarece este nevoită
să rămână acasă să facă treburi casnice.

Identificare nevoi.

48
 Familia are următoarele nevoi: fiziologice, de siguranță, de stimă și respect și nevoia
de sprijin educational.
Nevoile fiziologice sunt primordiale în dezvoltarea umană, acestea constau în nevoia
de hrană, îmbrăcăminte, atât pentru B.O cât și pentru copii pentru a putea duce o viață
decentă.
Nevoile de siguranță, B.O are nevoie de o locuință adecvată pentru a-și crește cei 5
copii și de un loc de muncă.
B.F.A cât și ceilalți 4 copii ai familiei au nevoie de un mediu propice pentru a putea
învăța.
Nevoia de dragoste și apartenență, B.O are nevoie de suport emotional, să-și
întregească familia, și de sustinerea comunității în care trăiește.
B.F.A se simte abandonată de mama de când aceasta a plecat și fetița are nevoie de
dragostea și afecțiunea părinților pentru a avea o dezvoltare armonioasă.
Nevoile de stimă și respect, sunt satisfăcute atunci când bărbatul are încredere în sine,
se simte capabil să-și găsească un loc de muncă, este susținut și încurajat de familie. B.O are
nevoie de consiliere și îndrumare profesională.
Nevoia de sprijin educational, chiar dacă nu este o nevoie primară, copii din familie
au nevoie de sprijin și supraveghere în efectuarea temelor.

Intervenție
Din cauza situației financiare precare, tatăl în urmă cu 8 luni a decis să înscrie copiii
la Fundația Solidaritate și Speranță care le oferă o masă caldă pe zi, afterschool, cercuri de
artizanat, pictură.

Studiu de caz 2
Nume. D .C
Vârstă 14 ani

Prezentarea cazului

49
 D.C locuiește în comuna Săvinești județ Neamț, alături de părinți, un frate mai mare
și două surori mai mici. Mama, D.M este femeie de servici la o firma din orașul Piatra
Neamț fiind plecata 10 ore pe zi de luni până vineri. Tatăl D. I. muncește cu ziua în sat și se
ocupă cu gradinăritul. Fratele, D.P în vârstă de 19 ani a terminat zece clase și momentan
lucrează alături de tatăl său. Cele două surori mai mici D.A în vârsta de 6 ani care merg la
gradiniță, iar D.M are 3 ani și 2 luni. Familia locuiește în casa părinților lui D.I care au
decedat în urmă cu 3 ani într-un incendiu, în care și-a pierdut viața și fata cea mare a
familie D.B.
Venitul familiei este de 600 Ron salariul D.M, alocația copiilor și ce mai câstigă tatăl
din munca prin sat.Familia este ajutată de Fundația Solidaritate și Speranță cu haine, o masă
caldă pentru fete la prânz.

Forma de exploatare
D.C a terminat anul trecut clasa a VIa ,a renunțat să continuie studiile , de când mama
s-a angajat și a fost pusă să aibă grijă de surorile ei mai mici .Cât timp mama este plecată la
servici, D.C se ocupă cu treburile casnice, spală , gătește , are grijă de surorile ei mai mici ,
pe D.A o duce și o aduce de la grădiniță.D.C este ajutată uneori de tatăl sau de fratele mai
mare , când nu sunt plecați prin sat cu treabă.D.C impreună cu sora ei D.M și D.A merge
când iese aceasta de la grădiniță și mănâncă la Fundația Solidaritate și Speranță.

Identificare nevoi.

Familia D. are următoarele nevoi: fizilogice, de siguranță, de stimă și respect și

nevoia de sprijin educational.
Nevoile fiziologice deși familia are un venit, acesta nu este suficient pentru a satisfice
nevoile de hrană și îmbrăcăminte.
D.C are nevoie de hrană, îmbrăcăminte și rechizite pentru a se întoarce la școală.
Nevoile de siguranță, D.I are nevoie de un loc de muncă. Copiii simt nevoia de
siguranță în familie.
Nevoia de dragoste și apartenență copiii au nevoie de afectiune și dragostea
părinților.
D.C are nevoie de susținerea părinților pentru a se întoarce la școală și pentru a avea
o dezvoltare corespunzătoare vârstei sale.

50
 Nevoile de stimă și respect, D.I împreună cu D.P au nevoie de calificare și îndrumare
profesională profesională pentru ași găsi un loc de muncă stabil.
Nevoia de sprijin educațional D.C trebuie reînscrisă la școală pentru a-și continua
studiile , D.M. trebuie înscrisă la grădiniță deoarece are vârsta corespunzătoare.

Intervenție
Fundația Solidaritate și Speranță oferă copiilor din familie o masă la prânz în fiecare
zi , iar D.C vine zilnic fiind pregătită pentru reîntoarcerea la școală.

Studiu de caz 3

Nume :A.D.E
Vârstă : 13 ani
Prezentare caz:
A.D.E provine din familia A care este formată din A.M mama și A.I tatăl. Cei doi
părinți sunt căsătoriți legal și au împreună trei copii, iar mama mai are încă o fetiță din altă
căsătorie care este data la Centru de Plasament.
Ambii părinți nu au locuri de muncă stabile, din când în când mama merge prin sat și
ajută femeile în gospodărie, primind bani sau produse. Familia locuiește într-o camera fară
apă curentă și cu baia la comun cu ceilalți locatari ai blocului.
Tatăl lucrează cu ziua, dar nu contribuie cu nimic la creșterea copiilor, acesta
consumă adesea alcool, și când ajunge acasă de multe ori țipă la copii și o agresează fizic pe
A.M.
Veniturile stabile ale familiei sunt alocațile celor 2 copii.

Forme de exploatare
A.D.E a fost exmatriculată din clasa a V în luna ianuarie 2014, deoarece aceasta nu a
frecventat lunile octombrie, noiembrie, decembrie școala. Aceasta a fost trimisă la bunică
pentru a avea grijă de ea și de gospodăria acesteia. B.E este mama doamnei A.M., aceasta
fiind văduvă, neavând pe nimeni A.M a hotărât să o trimită pe fica sa să o îngrijească.
Doamna B.E. a avut o problemă medicală și a stat imobilizată la pat 6 luni timp în
care A.D.E a realizat trebuirile casnice, a gătit , a hranit gainile, a făcut curățenie.

51
 Identificare nevoi

Nevoile familiei sunt următoarele: fizilogice, de siguranță, de stimă și respect și

nevoia de sprijin educational.
Nevoile fiziologice familia neavând un venit stabil, îi este foarte greu să își satisfacă
nevoile de hrană și de îmbrăcăminte.
Nevoile de siguranță, familia A. are nevoie de o locuință. Cei doi soți trebuie să se
preocupe de găsirea unui loc de muncă .
Nevoia de dragoste și apartenență cele două fete simt indiferența tatălui. Doamna
A.M are nevoie de susținerea soțului în creșterea și educarea copiilor.
A.I are nevoie de susținere și consiliere pentru a renunța la consumul de alcool.
A.D.E are nevoie de susținerea celor doi părinți pentru a se întoarce la școală și
pentru a se dezvolta corespunzător vârstei sale.
Nevoile de stimă și respect, cei doi părinți au nevoie, de ridicarea încrederii de sine
pentru a se putea se simți capabili să muncească și de consiliere profesională.
Nevoia de sprijin educational A.D.E trebuie reînscrisă în mediul școlar pentru a-și
contura personalitate, pentru a se integra în mediu social.

Asistență socială

În luna aprilie, A.M a înscris copii la Fundația Solidaritate și Speranță, aici aceștia
beneficiază de o masă caldă zilnic, iar specialistii lucrează cu A.D.E pentru a o înscrie în
luna septembrie în clasa a Va.
Fetița vine în fiecare zi la fundație, 3 ore și lucrează la diferite materii pentru a putea
merge din nou la școală.

Studiu de caz 4
Nume I.F
Vârstă 16 ani

Prezentarea cazului

52
 I.F provine dintr-o familie cu 3 copii din comuna Săvinești județ Neamț. Mama I.C
este casnică având grijă de cele 2 surori mai mici ale F., I.I care are 9 ani și este elevă în
clasa a II a și I.D în vârstă de 4 ani care merge la grădiniță în grupa mică. Acestea locuiesc
împreună cu cu I.V tatăl C. și mama acesteia I.T.
I.C a avut o relație cu D.I care este și tatăl fetelor, dar din cauza violenței și a faptului
că D.I consuma alcool, I.C a rupt legătura cu acesta, și în urmă cu doi ani s-a întors la părinți.
I.V are foarte mult pământ pe care îl lucrează pentru a scoate un venit.
Familia locuiește într-o casă cu 3 camere, hol și bucătărie , nu au apă curentă. Venitul
familiei provine din alocațiile copiilor, pensia lui I.V. de 600 Ron și venitul obținut din
comercializarea recoltei.

Forme de exploatare

I.F. este elevă în clasa a VIIIa, dar absentează foarte mult, având grijă de surorile ei și
de gospodărie în perioada când mama împreună cu bunicii merg la muncile câmpului, de
pildă în luna aprilie I.F. a mers la școală doar 8 zile, restul timpului aceasta a făcut
curățenie, a gătit pentru toată familia, a hrănit cele două vaci și păsările pe care le are familia.
Familia constientizează faptul că I. F. după terminarea celor VIII nu va mai continua
școala , neavând bani să o trimită la liceu, unde trebuie să facă naveta zilnic.

Identificare nevoi
Familia I. are următoarele nevoi: fizilogice, de siguranță, de stimă și respect și nevoia
de sprijin educational.
Nevoile fiziologice familia deși are un venit, nu reușește să își satisfacă nevoile de
hrană și îmbrăcăminte atât pentru mama cât și pentru cele trei fete.
Nevoile de siguranță, I.C are nevoie de o locuință adecvată pentru a crește cei trei
copii.
Nevoia de dragoste și apartenență fetele au nevoie de afectiune și dragostea ambilor
părinți.
I.F. are nevoia de susținerea și încrederea mamei pentru a continua studiile ce îi sunt
folositoare în obținerea unei calificări profesionale ca viitor adult.
Nevoile de stimă și respect, I.C are nevoie de consiliere parentală pentru a înțelege
cât de important este ca I.F să continue studiile și de calificare profesională pentru a avea un
venit stabil.

53
 Nevoia de sprijin educational I.F după terminarea clasei a VII trebuie să continue
școala pentru a obține o calificare profeșională.

Asistența socială
Fundația Solidaritate și Speranță oferă celor 3 fete o masă pe zi, afterschool, ateliere
de pictură, muzică. Fundația încearcă să găsească fonduri până în toamnă pentru a o sprijini
pe I.F să meargă la liceu.

Studiu de caz 5
Nume C.I.
Vârstă 16 ani

Prezentare caz

C.I. este un tânăr ce provine dintr-o familie cu 7 copii. C.V. tatăl lui C.I. este cioban
la stâna din sat iar C.D. soția lui C.V. este casnică având grijă de cei 6 copii dintre care
doar 4 merg la școală.
Familia locuiește într-o casă cu 3 camere, hol și bucătarie împreună cu mama lui C.I
care îi mai ajută din când în când cu creșterea copiilor, atunci când C.D. este plecată prin sat
la muncă.
Venitul familiei nu este foarte mare în jur de 1200 lei pe lună din alocația copiilor și
ce primsește C.I. de la stână.

Modul de exploatare

C.I. a mers la școală până în clasa a V.I. a de 2 ani a fost nevoit să renunțe la școală și
să meargă împreună cu tatăl la stână deoarece familia nu mai avea posibilitatea de a se
întreține. Copilul merge de dimineață prin sat pentru a strânge vacile pe care le duce la islaz
până seara când se întoarce acasă cu tatăl său.
Pentru această muncă copilul împreună cu tatăl său adună câte un leu pe zi de la
fiecare vacă.

54
 C.I. își ajută familia cum poate și vrea ca frații și surorile lui să meargă la școală.

Identificare nevoi
Următoarele nevoi sunt identificate în familia C.: fizilogice, de siguranță, de stimă și
respect și nevoia de sprijin educational.
Nevoile fiziologice, familia are nevoie de hrană și îmbrăcăminte.
Nevoile de siguranță, C.D. are nevoie să-și găsească un loc de muncă, pentru a crește
venitul familiei.
Nevoia de dragoste și apartenență copiii au nevoie de afecțiunea părinților.
C.I. are nevoie de sprijinul și încurajarea părinților pentru a se întoarce la școală.
Nevoile de stimă și respect, C.D. trebuie consiliată pentru ai ridica stima de sine C.I.
are nevoie de încurajări pentru a se reîntoarce la școală.
Nevoia de sprijin educational C.I are nevoie de consiliere școlară. Cei trei copii care nu
frecventează o unitate de învățământ au nevoie de înscriere și pregătire școlară.

Asistență socială
Fundația Solidaritate și Speranță ajută familia prin oferirea unei mese pe zi copiilor,
îmbrăcăminte, afterschool, ateliere de pictură muzică.C.I nu participă la activitățile fundației
deoarece este plecat în fiecare zi la stână. Specialiștii de la fundație încearcă ca din toamnă
să-l înscrie pe C.I din nou la școală.

Studiu de caz 6

Nume :L.I.
Vârstă:16 ani
Prezentarea cazului
L.I. locuiește împreună cu mama sa L.D. care a avut o relație în concubinaj cu un
bărbat din care au rezultat doi copii, L.I și L.A în vârstă de 13 ani în clasa a Va. Din spusele
mamei C.V. tatăl copiilor este momentan închis pentru tâlhărie.
Femeia locuiește cu cei doi copii într-o cameră fără curent electric, fără apă, cu baia la
comun cu locatarii blocului .L.D consumă alcool și din când în când, este agresivă cu cele
două fete.

55
 Familia se întreține din alocația copiilor, ajutorul social, și din mila sătenilor.

Modul de exploatare
L.I este elevă în clasa a VIIa, a repetat de două ori clasa a Va, și riscă să rămână
repetentă datorită absențelor. Mama o trimite în zilele de sărbătoare și nu numai în curtea
bisericii împreună cu sora ei la cerșit.
Fetele dacă nu aduc o sumă de bani pe zi, sunt agresate fizic, nu primesc mâncare.
Localnicii cunosc situația fetelor și le mai ajută cu mâncare, îmbrăcăminte și bani.

Identificare nevoi
Familia are următoarele nevoi: fizilogice, de siguranță, de stimă și respect și nevoia de
sprijin educational.
Nevoile fiziologice , familia are nevoie de hrană și îmbrăcăminte pentru a supraviețui.
Nevoile de siguranță L.D împreună cu cele două fete au nevoie de o locuință
adecvată pentru a duce o viașă decentă.
Nevoia de dragoste și apartenență fetele au nevoie de afectiune și dragostea din
partea doamnei L.D.
L.I. are nevoia de susținerea și încrederea mamei pentru a continua școala.
Nevoile de stimă și respect, L.D are nevoie de consiliere parentală pentru a înțelege
cât de important este educarea și formarea copiilor, consiliere pentru a renunța la alcool și
pentru a-și ridica stima de sine.
Nevoia de sprijin educational cei doi copii au nevoie de sprijinire și ajutor în efectuarea
temelor, consiliere educațională.

Asistență socială

L.I merge împreună cu sora ei în fiecare zi la Fundația Solidaritate și Speranță pentru

a beneficia de o masă cald, tot aici își efectuiiază temele, participă la atelierele de pictură,
teatru.

56
 Concluziile cercetării

Prin intermediul cercetării am reușit să ating obiectivele stabilite la începutul

studiului și să răspund la ipotezele care au stat la baza acestuia .
Prima ipoteză „ Dacă un copil trăiește intr-o familie defavorizată, atunci el riscă să
fie victimă a exploatării prin muncă de către aceasta” putem spune că a fost confirmată.
Situația precară și lipsa unui venit stabil în familie sunt principalii factori de
vulnerabilitate care influențează dezvoltarea fenomenului de exploatare a copilului în cadrul
familiei. Fie că muncește în gospodăria părinților prin treburile casnice, având grijă de frații
mai mici, cultivarea pământului, sau prin alte gospodării din sat o putem numi formă de
exploatare, deoarece împiedică dezvoltarea, fizică și psihică a copilului.
Așa cum reiese din studiile de caz, un copil care muncește pentru a aduce un venit
familiei, nu are timp pentru a desfășura activitățile specifice vârstei lui. Cel mai important
pentru un copil în formarea sa ca adult este educația. Deci un copil care muncește nu
frecventează școlară, are un grad mare de absenteism, sau chiar a ajuns în situații de regres
școlar.
Prin cele menționate putem spune că și ipoteza „Dacă un minor este exploatat prin
muncă, atunci el este predispus la insucces școlar ” a fost validată.
Conform celor de mai sus, putem afirma că șansele de reducere a fenomenului de
exploatare a minorului în cadrul familiei, este creșterea calității vieții și a venitului prin
acțiuni care să nu perturbe dezvoltarea copilului atât din puct de vedere fizic cât și psihic și
prin educarea și informarea părinților privind efectele negative pe care le are munca asupra
copiilor și prezentarea beneficiile pe termen lung dacă copiii merg la școală.

57
 CONCLUZII FINALE

Fenomenul exploitării copiilor prin muncă de către familie reprezintă o

problemă socială care nu trebuie ignorată, copiii de azi sunt viitorul de mâine.
Consider că singura grijă a copilului ar trebui sa fie rezultatele școlare, dorința de a învăța cât
mai multe lucruri și dreptul de a-și trăi copilăria.
Dacă sistemul nu o să pună aceenet pe educare,atunci fenomenul nu va fi stopat,
deoarece copilul dacă are doar modelul părintelui care îl pune la muncă, acesta nu va ști ce
să aleagă în viața de adult și își va considera părinții drept un model de urmat. Este foarte
importantă și informarea părințiolr cu privire la efectele pe care le are munca asupra
copiilor, atât din punct de vedere fizic cât și psihic.Așa cum spune și Nelson Mandela în
citatul”Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba
lumea.„ , primul pas spre diminuarea fenomenului de exploatare îl putem face prin educație.
În România este foarte greu să facem această schimbare, datorită obstacolelor pe care
le întânlim în comunitățile din care provin copiii exploatați prin muncă. În primul rând
sărăcia determină familiile să trimită copii încă de la vârste fragede la muncă, iar un alt
impiediment este asa sum am menționat educația.
Ca și viitor asistent social, consider că schimbarea poate pleca și de la o persoană
care are această profesie și nu numai, schimbarea e în fiecare din noi.

58
 Bibliografie

1. Alexandru, L. M. (2008) Reforma sistemului de protecție a copilului și familiei în

România, București: Editura Universității din București
2. Alexandru, M. (2010) Traficul de finite umane: o nouă formă de sclavie
Buzducea D.(coord) (2010) Asistența socială a grpurilor de risc, București:
Editura Polirom
3. Băran- Pescaru A. (2004) Familia azi. O perspectivă sociologică, București:
Editura Aramis
4. Brașoveanu ,S. (2010) Trafic de finite umane și acțiuni specific de intervenție
,Teză de doctorat: Iași,
5. Bratu, A. (2004) Educația și sărăcia, București: Editura Cartea Universitară
6. Buzducea, D. (2009) Sisteme modern de asistență sociale, Iași: Editura Polirom
7. Chelcea, S. (2007) Metodologia cercetării sociologice, București: Editura
Economică
8. Chelcea, S.; Iluț, P. (2003) Enciclopedia de psihosociologie, București: Editura
Economică
9. Cună, L. (2010) Familia și neglijarea copilului, Craiova
10. Filipescu, I.P. (1998) Adopția și Protecția Copilului aflat în dificultate, București:
Editura All Beck
11. Fleșnar, M. (2007) Traficul de ființe umane-Forme de slavie și consecință a
vulnerabilității sociale, București: Teză de doctorat
12. Gyonos, E. ( 2011) Economie teoretică şi aplicată,Brașov: Editura Universitatea
Transilvania din Braşov
13. Iacob, A.; Drăghici, C.; Marin, I. (2009) Abuzul şi exploatarea sexuală a copilului,
Craiova: Editura Sitech
14. Iluț, P. (1997) Abordarea calitativă a socioumanului concept și metode, Iași:
Editura Polirom

59
15. Iluț, P. (2005) Sociopsihologia și antropologia familiei, București: Editura Polirom
16. Ion, O. (2010) Abuzul asupra copilului :diagnoza problemei sociale și politici de
protecție a copilului, Brașov: Editura Universității Transilvania din Brașov
17. Killen, K. (1998) Copilul maltratat, Timisoara: Editura Eurobit
18. Lopez, G. (2001) Violeța sexuală asupra copiilor, Cluj-Napoca:Editura Dacia
19. Mitrofan I.; Mitrofan N. (1991) Familia de la A ... la Z, București: Editura
Științifică
20. Oțetea, R. (2011) Familia ca mediu socializator și educațional, Editura
Docucenter
21. Pantea, M. (2008) Copiii care muncesc în România, Cluj: Editura Presa
Universitară Clujeană
22. Pop, L., M. (2002) Dicționar de politici sociale,București: Editura Expert
23. Popescu,V; Răduț, M. (1998) Copilul maltratat, în revista Viața medicală, nr.2
24. Popescu-Neveanu, P. (1978)Dictionar de psihologie, Bucuresti :Editura
ALBATROS
25. Preda, M. (2009) Riscuri și inechități sociale în România, Iași: Editura Polirom
26. Prelici, V. (2001), Asistența socială: idee, demers, profesie,Timișoara: Editura
Mirton
27. Racoceanu, N.(1998) Sărăcia și drepturile omului, Programul națiunilor unite
pentru Dezvoltare(PNUD)
28. Radulescu, S. M.; Dâmboeanu,C. (2010), Abuzul comis în familie asupra copiilor,
București:Ars Docendi
29. Rădulescu, S.; Dâmboeanu, C. (2010) Abuzul comis în familie asupra copiilor o
perspectivă multidisciplinară, București: Editura Ars Docendi
30. Roth-Szamoskozi, M. (2005) Copii și femei victime ale violenței, Cluj-Napoca:
Editura Presa Universitară Clujeană
31. Salavastru, D. (2004)  Psihologia educatiei, Iasi:Editura Polirom
32. Sorescu, M.E; Berilă, I. (2005) Asistența socială-sistem și profesii, Craiova : Editura
Universitaria
33. Stănoiu, A ; Voinea, M. (1983)Sociologia familiei, note de curs Universitatea
București
34. Voinea M.; Apostu I. (2008)Familia și școala în impas?București: Editura
Universității din București
35. Zamfir, C.; Vlăsceanu, L. (1993) Dicționar de sociologie, București: Editura Babel

60
 36. Zamfir, E. (1999) Sistemul serviciilor de asistență socială în România în Zamfira,
C. (cord) (1999) Politici Sociale în România, București: Editura Expert
37. Biroul Internațional al Muncii Programul internațional pentru Eliminarea Muncii
(2004) copiilor, Sindicatele și munca copiilor
38. Biroul Internațional al Muncii (2004) Prevenirea și combatereaexploatării copiilor
prin muncă în România,București
39. Comitetul Național pentru Protecția Copilului (1995), Situația copilului și a
familiei în România
40. Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Copilului, Rezoluţia Adunării
Generale ONU nr. 44-25 din 29.11.1989, Tratate internaţionale la care
Republica Moldova este parte, vol. I, Chişinău, 1998
41. Fundația Internațională pentru copil și familie, (2001), Copilul maltratat
Evaluare, prevenire, intervenție, București
42. ILO-IPEC ( 2004) Prevenirea și combaterea Exploatării prin muncă în România
43. Institutul de Lingvistică„ Iorgu Iordan” (1998) Dicționar explicativ al limbii
române, București:Editura. Univers Enciclopedic
44. Institutul Român pentru Drepturile Omului (2008) Drepturile copilului Drepturile
mele, București: Editura I.R.D.O
45. Organizația „Salvați copii” (1999) Copilul abuzat, neglijat, București
46. Organizația „Salvaţi Copiii” (2004) Ghid de bune practice pentru asistarea
copiilor victime ale traficului în scopul exploatării sexuale, București
47. Organizația „Salvați Copiii” ( 2005) Drepturile copilului între principii și realitate,
București
48. Organizația HOLT România (2002) Ghiduri de bună practică în asistența socială a
copilului și familiei, București:Editura Lumen
49. Unicef (2002) Munca copiilor , drepturile și educația lor, partea I, Vanemonde
50. Legea 678/2001 Infracţiuni privind traficul de persoane Infracţiuni
51. Legea 678/2001 Infracţiuni privind traficul de persoane Infracţiuni
52. Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
53. Legea nr. 567/2001 pentru ratificarea Protocolului facultativ cu privire la implicarea
copiilor în conflicte armate, la Convenţia privind drepturile copilului, semnat de
România la 6 septembrie 2000
54. Legea  nr. 108 din  2 iunie 1998pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate

61
 55. OG 68\2003, modificată, art.1, alin.1
56. http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_272.pdf
57. http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_272.pdf
58. http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_678.pdf
59. http://anitp.mira.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_300.pdf
60. http://anitp.mira.gov.ro/ro/docs/legislatie/legea_678.pdf
61. http://legeaz.net/text-integral/legea-asistentei-sociale/capitolul-iii-sistemul-de-
servicii-sociale
62. http://www.antitrafic.ro/sections/l/dsgnsdn/?t_id=0p12p2
63. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=566
64. http://www.copilul.ro/legislatie-familie/drepturile-copilului/Legea-272-2004-
privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-copiilor-a818.html#Capitolul_III_-
_Protectia_speciala_a_copilului
65. http://www.copilul.ro/legislatie-familie/drepturile-copilului/Legea-272-2004-
privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-copiilor-a818.html#Capitolul_VI_-
_Protectia_copilului_impotriva_exploatarii
66. http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php
67. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-108%20-1998-(14831).html
68. http://www.legex.ro/Legea-108-1998-15046.aspx
69. http://www.unicef.org/moldova/CRC_RO.pdf
70. http://www.unicef.ro/media/raportul-unicef-starea-copiilor-lumii-comemoreaza-
20-de-ani-de-la-adoptarea-conventiei-cu-privire-la-drepturile-copilului/
71. http://www.unicef.ro/pagina-copiilor/drepturi/drepturile-copilului/

62
 Anexă

Ghid de interviu

1. Vârsta copiilor?
2. Din ce familie provine copilul? ( monoparentală)
3. Care sunt veniturile lunare ale familiei?
4. Care sunt relațiile din familie?
5. Modul de exploatare?
6. Care sunt efectele exploatării ptin muncă ?
7. Nivelul școlar al copilului?
8. Care este relația dintre copil și școală?
9. Cum contribuiți la stoparea fenomenului de exploatare prin muncă a copilului?

63