UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENT DREPT PRIVAT
DREPT CIVIL

CONTRACTUL DE DEPOZIT

Efectuat de Silivestru Veaceslav

Verificat de Doctor în drept, Chibac Natalia

Chișinău 2021

1
 ELEMENTELE CONTRACTULUI DE DEPOZIT

În conformitate cu art.1537 CC1, prin contract de depozit o parte (deponent) se obligă să

predea pentru păstrare, pe o perioadă determinată sau nedeterminată, bunul mobil celeilalte părți
(depozitar), iar depozitarul se obligă să păstreze bunul mobil și să-l restituie la cerere. Scopul
urmărit de părţi la încheierea unui contract de depozit este conservarea substanţei bunului care
reprezintă obiectul contractului, asigurarea integrităţii lui şi păstrarea calităţilor utile.
Caracterele juridice: Real, pentru perfectarea sa e necesară, pe lîngă realizarea acordului de
voinţă, predarea efectivă către depozitar a lucrului ce formează obiectul contractului,
exceptînd cazul cînd acesta se află deja, sub orice titlu, la depozitar. Dacă părţile convin doar ca în
viitor să încheie un depozit, suntem în prezenţa unui antecontract de depozit, pentru perfectarea
căruia este suficient acordul de voinţă a părţilor; Cu titlu gratuit sau cu titlu oneros; Unilateral în
varianta cu titlu gratuit, născînd obligaţii numai în sarcina depozitarului. E posibil ca ulterior
încheierii contractului şi în virtutea unor cauze extracontractuale, să apară obligaţii în sarcina
deponentului. Deoarece aceste obligaţii nu îşi au izvorul în contractul de depozit, ele nu modifică
caracterul unilateral al depozitului gratuit. Sinalagmatic în ipoteza depozitarului remunerat; Creează
între părţile contractante raporturi obligaţionale, el nu transferă proprietatea şi nici posesia asupra
lucrului depozitat. Depozitarul fiind un simplu detentor precar, riscul pieirii fortuite va fi suportat de
către deponentul proprietar.
Elementele contractului, Deponent poate fi orice persoană fizică sau juridică înzestrată cu
capacitatea de a încheia acte de administrare, proprietarul bunului, ceea ce nu reprezintă însă o
condiţie obligatorie. Poate preda bunul în depozit orice persoană interesată să asigure păstrarea
bunului pe care îl deţine – uzufructuarul, creditorul gajist, locatarul, comodatarul, vânzătorul,
transportatorul. Depozitar - persoanele înzestrate cu capacitate deplină de exerciţiu. Depozitar
profesionist pot activa doar societăţile comerciale, întreprinzătorii individuali şi organizaţiile
necomerciale, care pot fi depozitari profesionişti doar dacă activitatea de păstrare reprezintă una din
activităţile necesare care contribuie la realizarea scopului statutar.
Obiectul juridic al contractului de depozit sunt serviciile depozitarului de asigurare a
păstrării bunului, iar obiect material - bunurile transmise spre păstrare. În calitate de obiect material
al contractului de depozit pot fi şi banii sau documente constatatoare de drepturi (titluri de valoare,
testamente, contracte etc.). Depozitul neregulat are ca obiect bunuri determinate generic. Contractul
de depozit poate fi cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. Preţul contractului este numit remuneraţie.
1 CODUL CIVIL AL REPUBLICII MOLDOVA Nr. 1107 din 06-06-2002, publicat : 22-06-2002 în Monitorul Oficial
Nr. 82-86 art. 661. MODIFICAT prin LP205 din 26.11.20, MO360-371/25.12.20 art.295; în vigoare 25.12.20.

2
 În lipsa unor prevederi legale exprese cu privire la forma contractului de depozit acesta se va
încheia cu respectarea normelor generale privind la forma actului juridic. Depozitul prestat de
camerele de bagaje se atestă prin chitanţa de bagaje sau jeton, iar cel prestat de lombard – prin
chitanţa nominativă de depozit. Termenul contractului de depozit prezintă interes ca şi perioada de
timp în decursul căreia depozitarul este obligat să asigure păstrarea bunului. Depozitul nu este un
contract translativ de proprietate (cu excepţia depozitului neregulat) şi, în lipsa unui acord expres,
nici translativ de folosinţă.
Depozitul are tangenţe cu contractul de locaţiune şi de comodat. Comun pentru aceste
contracte este faptul că ele presupun transmiterea temporară a unui bun în posesiunea altei
persoane. Depozitul se deosebeşte de contractele menţionate prin faptul că comodatul şi locaţiunea
presupun transmiterea folosinţei, pe când primul implică doar transmiterea posesiunii. Un alt
criteriu de delimitare este scopul transmiterii bunului în aceste contracte. Astfel, dacă în contractele
de comodat şi de locaţiune bunul se transmite pentru a fi utilizat în interesul persoanei care primeşte
bunul (locatarul, respectiv comodatarul), în cazul depozitului serviciul de păstrare este oferit de
depozitar persoanei care transmite bunul.
Delimitarea contractului de depozit de contractul de împrumut prezintă interes în cazul
depozitului neregulat. Atât în cazul împrumutului, cât şi în cazul depozitului neregulat există
obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate. Diferența constă în faptul că
depozitul se constituie în beneficiul deponentului care este interesat în păstrarea bunului său şi care
va achita serviciul oferit de depozitar, iar împrumutul – în interesul împrumutătorului, care
beneficiază de un serviciu din partea împrumutatului, pentru care îi achită dobânda.
Depozitul cu titlu oneros se aseamănă şi cu contractul de antrepriză, în cazul în care
depozitarul efectuează anumite lucrări în vederea conservării bunului. Şi în acest caz natura juridică
a contractului urmează să fie determinată după conţinutul lui principal; păstrarea lucrului, respectiv,
efectuarea lucrării. Depozitul trebuie deosebit de prestarea serviciilor de pază. Deşi ambele
contracte au drept scop păstrarea integrităţii bunurilor, acest scop se realizează în mod diferit. În
cazul contractului de depozit bunul se transmite în posesiunea depozitarului, ceea-ce nu se întâmplă
în cazul serviciilor de pază. Obiectul contractului de prestare a serviciilor de pază rămâne în
posesiunea celui care a solicitat acest serviciu. Spre deosebire de contractul de depozit, serviciile de
pază pot fi prestate şi în privinţa bunurilor imobile, ba chiar şi ale persoanelor fizice.
Condiţiile de validitate ale contractului de depozit sunt:
Capacitatea părţilor de a încheia contractul. Calitatea de părţi la contractul de depozit o are
deponentul şi depozitarul. Calitatea de deponent o poate avea orice persoană fizică sau juridică.
Calitatea de depozitar o poate avea orice persoană fizică capabilă în condiţiile prevăzute de

3
legislaţia civilă de a duce răspundere patrimonială de daunele cauzate deponentului pe durata
depozitului.
Consimţămîntul părţilor;
Cauza în contractul de depozit trebuie să corespundă scopului de asigurare a păstrării
bunului. Astfel nu poate fi considerat încheiat sub cauză licită contractul, conform căruia
depozitarul se obligă a păstra bunuri furate sau bunuri păstrarea cărora necesită autorizaţie specială
(substanţe narcotice, arme etc.)2
Forma scrisă. Totodată, se constată situaţii când forma scrisă a contractului de depozit este
înlocuită cu altă modalitate cum ar fi fise sau jetoane (exemplu: lăsarea genţii spre păstrare într-un
dulap, la intrarea în supermarket).

CONŢINUTUL CONTRACTULUI ȘI RĂSPUNDEREA PĂRȚILOR

Drepturile și obligaţiile deponentului, prima obligație a deponentului este prevăzută în

art.1537, și anume deponentul se obligă să predea pentru păstrare, pe o perioadă determinată sau
nedeterminată un bun mobil. Depozitul face parte din categoria contractelor de prestare de servicii,
astfel deponentul este în drept să refuze executarea obligației de predare, depozitarull nefiin în drept
să solicite executarea acestuia. Astfel, articolul 1538 prevede că depozitarul nu are dreptul să ceară
deponentului să predea bunul. Deponentul însă răspunde pentru prejudiciul cauzat depozitarului
intenţionat sau din culpă gravă prin refuzul de a preda bunul dacă legea sau contractul nu prevede
altfel. Obligaţia de ridicare a bunurilor depozitate. Deponentul este obligat să-şi ridice bunul
(bunurile) date spre păstrare la termenul prevăzut în contract, cît şi dreptul de a cere oricînd bunul
depozitat, dacă nu este stabilit un termen. Compensarea cheltuielilor necesare şi utile. Deponentul
este obligat să compenseze cheltuielile necesare de percepere şi păstrare a fructelor. Obligaţia de
restituire a costurilor. În cazul în care depozitul are titlu gratuit, costurile restituirii revin
deponentului. Obligaţia de a plăti remuneraţie. Dacă depozitul are titlu oneros, deponentul se
obligă să plătească remuneraţia la încetarea depozitului dacă în contract nu este prevăzut altfel. În
cazul în care depozitarul este un profesionist, se consideră că asupra remunerării s-a convenit în
mod tacit. Reparaţia prejudiciului cauzat depozitarului prin caracteristicile bunului.
Deponentul este obligat să repare prejudiciul cauzat depozitarului prin caracteristicile bunului
depozitat în cazul în care ştia sau trebuia să ştie despre ele. Deponentul nu răspunde de acest

2 Brumă Sorin, Drept civil. Partea specială I. Contracte translative de proprietate, prestări servicii.
https://moodle.usm.md/course/index.php?categoryid=313

4
prejudiciu dacă l-a anunţat pe depozitar în privinţa caracteristicilor bunului sau dacă depozitarul le
cunoştea.
Obligaţiile depozitarului, după încheierea contractului depozitarul se obligă să primească
bunul specificat spre păstrare în modul şi termenele stabilite de contract. Neexecutarea acestei
obligaţii sau executarea ei necorespunzătoare obligă depozitarul să repare daunele cauzate
deponentului. Principala obligaţie a depozitarului rezidă în asigurarea păstrării bunului pe toată
durata contractului. Păstrarea bunului presupune întreprinderea tuturor măsurilor necesare pentru
asigurarea conformă a integrităţii bunului (evitarea furtului, deteriorării, reducerii valorii bunului
etc.). Conţinutul obligaţiei de păstrare a bunului este determinat de categoria depozitului şi de
conţinutul contractului. Obligaţia de restituire. Depozitarul este obligat să restituie bunul în starea
în care se află la momentul restituirii. Depozitarul căruia i s-a luat bunul depozitat şi care a primit în
locul lui o sumă de bani sau un alt bun trebuie să predea deponentului ceea ce a primit. Succesorul
depozitarului care a vîndut cu bună-credință bunul despre care nu știa că este depozitat este ținut să
restituie doar prețul primit sau să cedeze creanța sa contra cumpărătorului dacă prețul nu s-a plătit.
Întinderea obligaţiei de păstrare a bunului este diferită în funcţie de caracterul oneros sau gratuit al
contractului de depozit. Potrivit art. 1540 CC, în cadrul depozitului cu titlu oneros, depozitarul este
obligat să îngrijească de integritatea bunului primit cu prudenţa şi diligenta unui bun profesionist.
Aceasta îl obligă pe depozitar să întreprindă toate măsurile necesare pentru asigurarea păstrării
bunului, atât prevăzute de contract, cât şi neprevăzute, însă necesare, determinate de împrejurările
concrete. Neexecutarea obligaţiei de păstrare a bunului ce rezultă dintrun contract cu titlu oneros se
prezumă culpabilă, depozitarul fiind ţinut să repare integral prejudiciul cauzat. Dacă deponentul a
consimţit la predarea bunului spre păstrare unui terţ, depozitarul conservă răspunderea pentru
alegerea terţului şi a locului de depozitare. Astfel, dacă terţul nu va executa culpabil obligaţia de
păstrare, deponentul va fi îndreptăţit să solicite repararea daunei de la depozitar, şi nu de la terţ.
Depozitarul nu este îndreptăţit să folosească bunul depozitat fără permisiunea deponentului,
cu excepţia cazurilor când aceasta este necesar pentru conservarea bunului. În situaţiile când apare
un pericol real de deteriorare sau degradare a bunului depozitat sau în prezenţa altor condiţii care
ameninţă siguranţa păstrării bunului, depozitarul este împuternicit să-l vândă. Depozitarul este în
drept să acţioneze în modul respecitv doar ca excepţie, atunci când întreprinderea altor măsuri este
imposibilă sau ineficientă şi doar dacă deponentul, fiind înştiinţat, nu poate să întreprindă sau nu a
întreprins nici o acţiune. Depozitarul este obligat să vândă bunul la preţul cel mai bun pentru
deponent, pornind de la împrejurările existente. Dacă împrejurările care au determinat necesitatea
vânzării bunurilor nu se datorează culpei depozitarului (forţa majoră), el poate să-şi reţină
cheltuielile de vânzare a bunului din suma încasată. Depozitarul este obligat să perceapă fructele

5
civile doar dacă aceasta este necesar pentru conservarea bunului predat spre păstrare. Fructele
culese urmează a fi păstrate ca şi bunul depozitat şi remise deponentului la încetarea contractului de
depozit.
Încetarea contractului de depozit, în principiu, contractul de depozit încetează la termenul
stipulat în contract. Ca excepţie de la această regulă, art.1547(Dreptul de a ridica bunul depozitat)
menţionează expres faptul că deponentul are dreptul să-şi ridice oricînd bunul depozitat, chiar şi
atunci cînd contractul prevede un termen de depozitare. De aici deducem faptul că contractul de
depozit poate înceta şi înainte de termen, cu condiţia ca deponentul să-şi fi ridicat bunurile de la
depozitar pînă la intervenirea perioadei de scadenţă. Datorită faptului că contractul de depozit poate
fi şi sinalagmatic, el încetează în momentul în care deponentul nu-şi execută obligaţia de plată faţă
de depozitar, prin reziliere. De asemenea, contractul de depozit încetează şi la decesul uneia dintre
părţi sau cînd intervine cazul fortuit. Contractul de depozit poate înceta şi prin renunţarea la un
drept. Exemplu: deponentul nu mai doreşte să-şi ridice bunurile depozitate.

FELURILE DEPOZITULUI

Depozitul obişnuit (voluntar), poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale,
individual determinate, care sunt încredinţate depozitarului pentru a fi puse la adăpost de riscurile
pierderii, stricării sau furtului. Pentru încheierea valabila a contractului, deponentul trebuie sa aibă
capacitatea necesară pentru a încheia acte de administrare, iar depozitarul capacitate deplina de
exerciţiu. Depozitul obişnuit dă naştere la obligaţii în sarcina depozitarului, precum şi în sarcina
deponentului. Depozitarul trebuie să păstreze bunul şi să-l restituie la cererea deponentului, iar
deponentul să ridice lucrul depozitat, după expirarea contractului. Condiţiile de validitate ale
depozitului obişnuit sunt 1) Consimţământul părţilor, „depozitul voluntar se face întotdeauna
numai de către proprietarul lucrului depozit, sau prin consimţământul său expres ori tacit”.
Depozitul obişnuit poate avea ca obiect şi lucrul altuia (cum ar fi, de exemplu, depozitul făcut de
uzufructuar sau creditorul gajist, de locatar sau de comodatar), ceea ce înseamnă că în calitate de
deponent poate sta şi un neproprietar. Consimţământul poate fi dat de către părţi expres ori tacit,
dar, în toate situaţiile, trebuie să fie liber exprimat, adică neviciat prin eroare, dol sau violenţă. 2)
Capacitatea părţilor Întrucât predarea unui bun în depozit este un act de administrare, deponentul
va trebui să aibă capacitatea cerută de lege pentru încheierea unor astfel de acte. În schimb,
depozitarul va trebui să posede capacitatea deplină de exerciţiu, întrucât, de regulă, numai în
persoana sa se nasc obligaţii. Dacă depozitarul este incapabil, contractul nu este valabil, chiar dacă
deponentul ar avea deplină capacitate de exerciţiu. Dacă s-ar fi încheiat o asemenea operaţiune,

6
deponentul are la îndemâna două acţiuni împotriva depozitarului incapabil:
- o acţiune în revendicare, în cazul în care deponentul este proprietarul bunului, atâta timp cât lucrul
se află în detenţia depozitarului;
- o acţiune în măsura îmbogăţirii depozitarului incapabil, dacă bunul nu se mai află în detenţia
acestuia (l-a înstrăinat sau l-a lăsat să piară)3.
Depozitul voluntar poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale, individual
determinate, chiar dacă, după natura lor, ar fi consumptibile şi fungibile. Aşa fiind, nu vor putea
forma obiectul acestui contract bunurile imobile şi nici bunurile incorporale, cu excepţia titlurilor la
purtător, asimilate bunurilor mobile corporale (întrucât sunt susceptibile de a fi transmise de la
mână la mână).
Depozitul neregulat, este distinct de depozitul obişnuit prin natura bunurilor care reprezintă
obiectul contractului şi prin efectele produse prin transmiterea lor. Obiect al contractului de depozit
neregulat sunt bunurile determinate generic, care prin natura lor sunt consumptibile şi fungibile. La
scadenţă depozitarul este dator să restituie bunuri de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate.
Transferul de proprietate generează consecinţe juridice în privinţa riscurilor pieirii fortuite. Dacă
depozitul neregulat are ca obiect o sumă de bani, depozitarul este ţinut să restituie deponentului
această sumă, indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor.
Depozitul necesar, depozitul necesar se constituie în împrejurări deosebite, cu ocazia unor
evenimente neprevăzute: incendii, cutremure, inundaţii, etc., când deponentul este nevoit să
încredinţeze lucrul său spre păstrare unei alte persoane, fără posibilitatea de a-şi alege depozitarul.
Date fiind împrejurările excepţionale în care se înfăptuieşte, depozitul necesar se poate dovedi cu
martori, chiar daca valoarea obiectului depăşeşte suma limită prevăzută de lege. Sunt asimilate cu
depozitul necesar: depozitul hotelier – caracterul necesar al depozitării lucrurilor aduse de către
turişti în unităţile hoteliere este dat de împrejurarea că, deşi alegerea hotelului este liberă, guvernată
exclusiv de voinţa turistului, totuşi el este nevoit să îşi depoziteze lucrurile sale în acel hotel;
depozitul spitalicesc – priveşte îmbrăcămintea pe care aceştia sunt obligaţi să o depună la magazia
spitalelor sau a clinicilor; depozitul în unităţile de alimentaţie publică, prestatoare de servicii sau
organizatoare de spectacole; depozitul în camerele din staţiunile balneoclimaterice.
Depozitul hotelier, este contractul de depozit încheiat între persoana care oferă servicii de
cazare (hotelier) şi client (turist, călător etc.) având ca obiect bunurile „aduse de client in hotel”, în
această situaţie, clientul-deponent îşi alege necondiţionat hotelul (în funcţie de preferinţele sale), cu
care perfectează un contract de prestări de servicii ce are ca obiect cazarea sa, dar şi un alt contract
adiţional de depozit ce are ca obiect bunurile pe care clientul (turistul) le aduce în hotel. Având în

3 Dorin Rîșneanu, jan 05, 2014, https://ru.scribd.com/doc/196225217/Contractul-de-Depozit.

7
vedere că depozitul este condiţionat de contractul de cazare încheiat de client cu hotelierul, s-a
apreciat că depozitul încheiat de clientul-deponent cu aceeaşi persoană (hotelierul care oferă cazare
şi totodată depozitarul bunurilor aduse în hotel) este „oarecum necesar” (aluzie la asemănarea
evidentă cu depozitul necesar).
Obiectul a depozitului hotelier reprezintă bunurile aduse de client în hotel. Articolul 1557
prevede, sînt considerate ca fiind aduse în hotel: bunurile clientului aflate în hotel pe perioada
cazării acestuia; bunurile clientului aflate în afara hotelului pentru care hotelierul, un membru al
familiei lui ori un prepus al hotelierului își asumă obligația de supraveghere pe perioada cazării
clientului; bunurile clientului aflate în hotel sau în afara acestuia pentru care hotelierul, un membru
al familiei lui ori un prepus al hotelierului își asumă obligația de supraveghere pentru un interval de
timp rezonabil, anterior sau ulterior cazării clientului.
Răspunderea depozitarului, persoana care oferă servicii de cazare (hotelier) răspunde,
potrivit regulilor privind răspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea
sau deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel. Răspunderea hotelierului este nelimitată în
următoarele cazuri, a) dacă prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru
care acesta răspunde; b) dacă bunurile au fost încredințate spre păstrare hotelierului; c) dacă
hotelierul a refuzat primirea în depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat să le
primească. Hotelierul nu răspunde atunci cînd furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor
clientului este cauzată: a) de client, de persoana care îl însoțește sau care se află sub supravegherea
sa ori de vizitatorii săi; b) de un impediment în afara controlului hotelierului; c) de natura bunului.
Hotelierul este obligat să primească în depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare
care aparțin clienților săi. Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri decît în cazul în care,
ținînd seama de mărimea și condițiile de exploatare ale hotelului, acestea sînt excesiv de valoroase
ori sînt incomode sau periculoase. Hotelierul poate să examineze bunurile care îi sînt predate spre
depozitare și să ceară depozitarea acestora într-un loc închis sau sigilat.
În cazul neplății de către client a prețului camerei și a celorlalte servicii hoteliere prestate,
hotelierul are un drept de retenție asupra bunurilor aduse de client, cu excepția documentelor și a
efectelor personale fără valoare comercială.
Clientul este decăzut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau
deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însuși ori care au fost aduse pentru el în hotel dacă: a) în
cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut prejudiciul, nu a înștiințat administrația hotelului; b)
nu a exercitat dreptul la acțiunea în repararea prejudiciului în termen de 6 luni de la data producerii
acestuia.

8
 JURISPRUDENȚA

Reclamantul SRL Telnis Construct4 s-a adresat în instanța de jduecată cu cererea de

chemare în judecată nominalizată. În motivarea ei a indicat că la 14.12.2009 a încheiat cu SRL Fero
ConsLux un contract de depozit nr.1, conform căruia a transmis pîrîtului spre depozitare mărfuri
preambalate și neperisabile în mărime de 39,424 tone pe un termen de depozitare de 6 luni, iar plata
lunară pentru depozitarea mărfurilor constituia 100 lei. Reclamantul a transmis bunurile prevăzute
în contract spre păstrare pîrîtului, iar ultimul le-a depozitat la depozitul pe adresa mun.Chișinău
str.Petricani, 21, conform actului de primire-predare din 14.12.2009. Potrivit pct. 5 al contractului
enunţat, pîrîtul urma să restituie bunurile depozitate la cererea deponentului sau la expirarea
termenului contractat în starea în care au fost preluate, fapt ce nu a fost respectat de societatea
comercială „FeroCons-Lux” societate cu răspundere limitată. Cu toate că termenul de depozitare a
expirat și reclamantul s-a adresat pîrîtului, solicitînd restituirea bunurilor, ultimul refuză returnarea
mărfurilor depozitate. Prin contract de depozit o parte (deponent) se obligă să predea pentru
păstrare, pe o perioadă determinată sau nedeterminată, bunul mobil celeilalte părți (depozitar), iar
depozitarul se obligă să păstreze bunul mobil și să-l restituie la cerere. Articolul 1547 prevede
dreptul deponentului de a ridica bunul depozitat, chiar şi atunci cînd contractul prevede un termen
de depozitare.
Predarea-primirea bunurilor se va face pe bază de proces-verbal, ce constituie parte
integrantă a contractului de depozit. Procesul-verbal de predare-primire va cuprinde: denumirea,
caracteristicile, unitatea de măsură, cantitatea, calitatea, ambalajul şi preţurile, precum şi menţiuni
dacă bunurile sunt sau nu perisabile ori alte menţiuni necesare identificării lor. La încheierea
termenului, deponentul va ridica bunurile pe bază de proces-verbal de predare-primire
Debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă la momentul naşterii, pe
durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei. Refuzul pîrîtului de a-şi onora
obligaţiunile contractuale este contrar prevederilor art.867 Cod civil, care prevede că debitorul
trebuie să execute obligaţia către creditor sau persoana împuternicită de acesta ori către persoana
împuternicită prin lege sau hotărîre judecătorească. În speţă, calitatea de creditor aparţine SRL
Telnis Construct.

4 Dosarul nr.2e-6095/2011 din 11.03.2013. <<https://jc.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/c4fe3ec9-89ad-

e211-9226-005056a5fb1a>>

9
 La 30 iunie 2016, între SRL „Pro Domestic” 5 în calitate de deponent şi TRUSTUL
INTERGOSPODĂRESC DE TRANSPORT AUTO „Agrotransconstrucţia” a fost încheiat
contractul de depozit nr. 03/A, potrivit căruia deponentul a încredinţat depozitarului spre păstrare,
cu titlu de depozit, următoarele bunuri: dulap KtPP - 63/10/0,4, transformator TMG - 2 63/10U1,
10/0,4 kV, celula KCO 305, valoarea totală a cărora constituie 150000 de lei, sumă ce se confirmă
prin factura nr. 1011788 din 30 iunie 2016.
Având în vedere prevederile pct. 4.1. şi 4.4. din contractul de depozit, a relatat că la 11
aprilie 2017, SRL „Pro Domestic” a expediat în adresa TITA „Agrotransconstrucţia” o pretenţie prin
care a solicitat restituirea în termen de 7 zile bunurile predate în baza contractului de depozit nr.
03/A din 30 iunie 2016 sau contravaloarea acestora în mărime de 150 000 lei.
Deşi termenul acordat privind executarea obligaţiilor a expirat, pârâtul nu a răspuns la
pretenţia expediată şi nici nu a întreprins anumite acţiuni în vederea despăgubirii SRL „Pro
Domestic” pentru prejudiciul cauzat.
Pîrîtul a argumentat refuzul de a înoarce bunurile prin faptul că acestea au fost deteriorate de
către persoană terță Dumitru Ciocoi. Argumentul precum că depozitarul nu poartă răspundere
pentru acţiuni ilegale, care au cauzat prejudicii, ale terţului Dumitru Ciocoi, sunt neîntemeiate.
Având în vedere prevederile art.1540, în cadrul depozitului cu titlu oneros, depozitarul este obligat
să se îngrijească de integritatea bunului primit cu prudenţa şi diligenţa unui bun profesionist. La fel
codul civil stabilește interdicția transmiterii bunului spre depozitare unui terţ.
Materialele cauzei atestă cu certitudine că SRL „Pro Domestic” la data de 11 aprilie 2017 a
expediat în adresa TITA „Agrotransconstrucţia” o pretenţie cu solicitarea de a restitui în termen de 7
zile, bunurile predate în baza contractului de depozit nr. 03/A din 30 iunie 2016.
Cod civil la art.858 în mod expres prevede că temeiul executării rezidă în existenţa unei
obligaţii, iar obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în
momentul stabilit.
În mod direct, relevanţă cazului, au şi prevederile art. 1546 Cod civil, potrivit căruia
depozitarul este obligat să restituie bunul în starea în care se află la momentul primirii. Riscul pieirii
sau deteriorării fortuite rămâne în sarcina deponentului. Depozitarul căruia i s-a luat bunul depozitat
şi care a primit în locul lui o sumă de bani sau un alt bun trebuie să predea deponentului ceea ce a
primit.
Ca consecinţă, este de înţeles că chiar şi în cazul de pieire fortuită totală sau parţială a

5 Dosarul nr. 2rac-314/18 din 10 octombrie 2018. << http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=46903>>

10
bunului, inclusiv pieire pentru care se poate angaja răspunderea unei terţe persoane, depozitarul este
obligat să predea deponentului suma de bani sau orice alt lucru primit drept despăgubiri. În caz de
neexecutare a obligaţiei de restituire, depozitarul compensează deponentului daunele pentru
repararea prejudiciului.
Faţă de cele ce preced, în speţă, fiind indubitabil constatat că TITA „Agrotransconstrucţia”
nu şi-a execut în mod corespunzător obligaţiile faţă de SRL „Pro Domestic”, ce rezultă din
contractul de depozit nr. 03/A din 30 iunie 2016, reclamantului SRL „Pro Domestic” i-a fost cauzat
un prejudiciu în mărime de 150 000 de lei, ce constituie valoarea bunurilor încredinţate TITA
„Agrotransconstrucţia” spre păstrare cu titlu de depozit. Astfel, depozitarul va fi obligat să achite
în contul reclamantului a sumei de 150000.

11
 CUPRINS

1. Elementele contractului de depozit..............................................................................................2

2. Conținutul contractului de depozit...............................................................................................4
3. Felurile depozitului.........................................................................................................................6
4. Jurisprudența..................................................................................................................................9

12
 BIBLIOGRAFIE
1. Codul Civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06-06-2002, publicat : 22-06-2002 în
Monitorul Oficial Nr. 82-86 art. 661.
2. Brumă Sorin, Drept civil. Partea specială I. Contracte translative de proprietate, prestări
servicii. https://moodle.usm.md/course/index.php?categoryid=313
3. Dorin Rîșneanu, jan 05, 2014, https://ru.scribd.com/doc/196225217/Contractul-de-Depozit.
4. Dosarul nr.2e-6095/2011 din 11.03.2013.
<<https://jc.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/c4fe3ec9-89ad-e211-9226-
005056a5fb1a>>
5. Dosarul nr. 2rac-314/18 din 10 octombrie 2018. <<
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=46903>>

13