UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

PROIECT DE SEMESTRU
LA DISCIPLINA OCEANOGRAFIE

MAREA NORDULUI

Indrumator

Conv. Univ. dr. Constantinescu Stefan

Student

Alecu Theodor-Cristian
 CUPRINS

A. CONSIDERAŢII GENERALE: caracteristici fizico- geografice, hidrologice,

geomorfologice ale țărmurilor

B. FACTORI FIZICI: regimul temperaturii, luminii, nebulozităţii, fenomenele de ceaţă şi

ingheţ

C. FACTORI MECANICI: regimul vânturilor, furtunilor, valurilor, curenților, mareelor cu

implicații directe asupra navigaţiei, principalele forme de relief baric în bazinul mării cu
implicaţii aferente asupra circulației atmosferice

D. FACTORI CHIMICI: regimul salinităţii, oxigenului, nutrienţilor, substanţelor poluante

E. PARTICULARITĂŢI ALE FLOREI ŞI FAUNEI MARINE

F. BIBLIOGRAFIE
Asezare, tarmuri si state riverane

Aflata in partea de nord-vest a Europei, Marea Nordului face parte din Oceanul Atlantic,
situate intre Norvegia(Peninsula Scandinavica) si Danemarca(Peninsula Jutlanda) la extremitatea
estica, la vest se localizeaza Marea Britanie si coastele nordice ale Germaniei, Belgiei, Olandei si
Frantei.
La nord, granita cu Marea Norvegiei este reprezentata de linia paralelei de 61°30’ latitudine
Nordica ce desparte Insulele Shetland ale Marii Britanii de tarmul Norvegiei. Zona pragurilor din
dreptul acestor insule diferentieaza Marea Nordului din punct de vedere hidrologic de Oceanul
Atlantic.
La est se uneste cu Marea Baltica prin Stramtoarea Skagerrak, aflata intre Norvegia si
Danemarca, la sud Marea Manecii desparte Marea Nordului de Oceanul Atlantic cu ajutorul
Stramtorii Pas de Calais.
Suprafata detinuta de Marea Nordului este de 575.000km², avand un volum de aoa de
54.000km². Situata in intregime pe platforma continentala, Marea Nordului are adancimi mici.
Platforma continentala, care reprezinta o prelungire a Campiei Germano-Polone, are o inclinatie
usoara si neintrerupta la nord, mascand in interiorul ei resurse energetice immense, uriase pungi
de titei si gaze naturale, pozitionate la nord de Dogger Bank si in partea de est a insulelor Orkney
si Shetland.
Situat in mijlocul Marii Nordului, se afla bancul de nisip Dogger Bank, unde adancimea apei
este mai mica, numai 20 de m pe alocuri. 94 de m o reprezinta adancimea medie, iar cea maxima
se inregistreaza in Fosa Norvegiana(725 m).
Coasta Scandinavica este alcatuita din numeroase fiorduri, iar cea situate in sud de golfuri,
limanuri si Delta Rinului.
Insulele Frisice din tarmul sudic al Marii Nordului, este format dintr-o regiune de watt, un
univers natural. Mareele care se produc la un interval de timp de 12 ore si a caror amplitudine
este aproximativ 4m, au rezultat la aparitia pe coasta germana si olandeza a unui biotop
neexplicabil de mlastini si de bancuri de aluviuni.
In partea de vest a Marii Nordului, dar si in partea de nord gasim numeroase praguri ce reduc
semnificativ adancimile, rezultand ingreunarea navigatiei.
In sudul peninsulei Iutlanda unde nivelul fluxului este perceptibil, se afla mlastini de sare cu
argila, in timp ce coastele vestile prezinta dune de nisip si numeroase lagune.
Tarmul norvegian situate in vecinitatea Marii Nordului este abrupt si muntos, puternic crestat
de fiordurile ce patrund in interiorul uscatului, unele din ele masurand mai mult de 150km
lungime: Sognefjorden(204), Hardangerfjorden(183 km), Trondheimsfjorden(180 km).
Zonele costiere sunt joase si nisipoase, cu estuare adanci ale fluviilor: Meusa(Mass) 950km si
Schelde(Escaut) 430km, dublate de un lant de insule. Cel mai important fluviu al Europei(1326
km) se varsa in nord, prin intermediul celor doua brate ale sale Waal si Lek.
Adancimile apelor

Apele Marii Nordului nu sunt in general adanci, navele de mare pescaj fiind obligate sa
navigheze pe distante apreciabile cu valori mici ale nivelului apei intre chila si fundul marii.
Fundul marii este nisipos, mai ales in sudul Marii Nordului, in zona in care apa se misca rapid
se formeaza bancuri de nisip. Adancimile apelor sunt monitorizate frecvent, totodata pot aparea
schimbari intre adancimile reale si cele din hartile de navigatie, factorul fiind bancurile de nisip
din zona aflate intr-o continua miscare.
In largul marii, adancimile obtinute din harti pot sa difere cu pana la cateva zeci de centimetri
fata de cele obtinute, prin calcule, de centrele de observare a mareelor, erorile fiind generate de
masuratori obtinuti in conditii de mare agitata.
Valurile foarte mari reduc adancimiile cu pana la doi metri mai ales in partea de sud a Marii
Nordului. Aceste valuri se produc dupa aparitia vanturilor de sud, presiunile joase fiind cauza
aparitiei acestor valuri.

B.FACTORI FIZICI

Caracteristici generale ale climei

In Marea Nordului clima este blanda, cu cantitati moderate de precipitatii, acestea fiind scazute
intre lunile februarie si aprilie. In partea de nord si in porturile de pe continent intalnim zapada
intre lunile decembrie si martie. Vanturile de est aduc vreme noroasa pe perioade indelungate
iarna, iar vara temperaturi inalte care pot persista multe saptamni.
Aparitia ceturilor variaza in functie de sezon, fiind rare in lunile august si septembrie.
Vanturile de vest si sud-vest sunt frecvent intalnite, in regiunea de sud, acestea influentand si
partea nordica pe timpul toamnei si iernii. In nord-vest vanturile predominante sunt de vest si
nord-vest in timpul verii, furtunile aparand pe timpul toamnei si iernii, atunci cand depresiunile
traverseaza zona, in special in partea de nord-vest a Marii Nordului.

Temperatura aerului
 Temperatura se poate schimba extrem de la o zi la alta, cauza variatiei fiind curenti de aer care
afecteaza zona. Luna cu cea mai mica temperatura a aerului este ianuarie, iar cele mai calde sunt
lunile iulie si august.
In luna februarie, temperatura aerului atinge o valoare de 4-5°C in vest si in jur de 3°C in
German Bright, luna august valorile cresc pana la 16°C in vestul zonei, de-a lungul coastei de est
a Scotiei si a Angliei, si pana la 18°C in sud-est. Circulatia aerului poate produce variatii bruste
ale temperaturii, cu urcari si coborari, de la 3°C pana la 5°C peste temperatura medie mai ales in
sezonul de iarna. Temperaturile scazute iarna si temperaturile ridicate vara sunt provocate de
vanturile de est , iar vanturile de sud si de sud-vest transmit umiditate in aer si temperaturi medii.
In zonele de coasta temperatura maxima este atinsa in lunile iulie si august, atingand valori de
22°C in sud si 18°C in nord. In timpul verii, pe perioada unor intervale de timp mai calduroase se
pot inregistra temperaturi extrem de ridicate cu valori de 35°C in sud si 31°C in nord.
Cele mai reci perioade se afla in lunile ianuarie si februarie, temperatura medie fiind de 0°C
pentru cea mai mare parte a zonei. Inghetul este frecvent in timpul iernii si apare pe o perioada
de 30-40 de zile pe an in sud-vestul regiunii si 75 de zile in sud-est si nord.

Ceata si vizibilitatea

Intr-o mare deschisa, ceata este asociata de multe ori cu un aer cald si umed care circula deasupra
marii reci, cu vanturi de sud-sud-vest si vest.
In figura de mai jos este reprezentata media de incidenta a cetii, cu o vizibilitate de mai putin
de 1km, pentru lunile ianuarie si iulie.
Iarna se inregistreaza un procent de 3-4% de ceata mai ales in vestul extrem, crescand pana la
9-10% in German Bright. In mijlocul verii, prezenta cetii scade la 2%. Zonele costiere sunt cele
afectate in principal de ceata, de radiatie si rareori de prezenta cetii de provenienta arctica.
Ceata arctica este formata ca urmare a deplasarii maselor de aer marin arctice sau polare,
deasupra zonei marii cu ape mai calde. Acest tip de ceata este mai dens atunci cand temperatura
aerului este cu 2-4°C mai coborata decat temperatura apelor marii. Frecvent, ceata arctica este
insotita de vanturi tari de est si reprezinta un pericol mare pentru nave, deoarece pe langa
reducerea vizibilitatii, se formeaza depuneri de gheata pe suprastructuri.
Precipitatiile
Fig.2. Frecventa cetii exprimata in procente pentru o vizibilitgate
mai mica de 1km

Media cantitatii precipitatiilor variaza de la 650 la 700mm si coboara pana la 570mm langa
Skegen.
Cea mai ploioasa perioada a anului se inregistreaza intre lunile august si octombrie iar cea mai
uscata se afla intre lunile februarie si august, variatiile lunare si anuale ale ploilor fiind foarte
mari.
Caderile masive de zapada sunt rare. Zapada poate fi asteptata la nivelul marii intr-un an mediu
dupa cum urmeaza:
10 -15 zile ……………….52° - 54º latitudine nordica;
15 - 20 zile……….. ……..54° - 56º latitudine nordica;
25 - 30 zile ………………peste 56° latitudine nordica.

Norii

Marea Nordului este in general acoperita de nori, 68% in perioada iernii si 56% pe timpul verii si
primaverii, zona de coasta avand un procent de acoperire mai ridicat.
Odata cu vanturile de vest si sud vest, norii obisnuiesc sa fie persistenti si excesivi, disparnd
usor atunci cand vanturile de nord si nord-vest apar. Cerul senin este foarte rar in orcie perioada
a anului.
 Varianta diurna a nebuzolitatii pe mare arata iarna un maxim la 0800 si un minim la 2000. Pe
perioada verii, maximul este de 0400 sau 0800. Patura de nori este uneori atat de joasa incat
impiedica observarea balizelor.

Presiunea atmosferica

Presiunea aerului creste de

la nord la sud, cu presiuni
scazute in partea de nord si
in perioada toamnei si a
iernii. O caracteristica
foarte importanta pe
care Marea Nordului o
detine este modul in care
zona este afectata de
mobilitatea si iregularitatea
schimbarilor de presiune, acestea
rezultand la o clima foarte
schimbatoare.
In timpul verii, de-a lungul Oceanului Atlantic celulele de presiune maxima ale zonei
subtropicale se indreapta spre nord fata de pozitia pe care o ocupau iarna, astfel formandu-se
anticiclonul Azorelor.
Vara Depresiunea Islandei este mai slaba iar Anticiclonul Azorelor devine predominant, daca
centrul acestui sistem de presiune ramane localizat in apropierea insulelor Azore de-a lungul
anului, iar presiunea este usor mai mare in iulie decat in ianuarie.
 C.FACTORI MECANICI

Anticiclonii
Anticiclonul Azorelor

Vremea din regiune este influentata in mare masura de Anticilonul Azorelor care este de obicei
centrat in jurul latitudinii de 30°C in timpul verii, avand o extensie nord-estica catre Golful
Biscaiei.
Acesta este de obicei sursa unor curenti de aer umed de vest si sud-vest care deseori afecteaza
Marea Nordului. In perioada verii o zona de inalta presiune se extinde est-nord-est catre Europa
miscandu-se mai departe catre nord, rezultand stabilitate in vremea din regiune.
Anticiclonul Scandinaviei

Cateodata, in special pe perioada iernii, acesti anticiclon se deplaseaza foarte usor sau
stationeaza deasupra partii sudice a Scandinaviei. Catre vest se pot dezvolta zone de inalta
presiune, acestea provenind din anticilonul de iarna din Asia. Acesti anticicloni raman adesea
stationari pentru 4-5 zile, foarte rar pot persista si cateva saptamani. Acestia produc in sezonul de
iarna vanturi foarte reci de nord-est si sud-est, vanturi care pot atinge o forta de 8 pe scara
Beaufort, vremea devenind racoroasa insotita de rafale de ploaie sau ninsori frecvente pe timpul
iernii.
Depresiunile

Majoritatea depresiunilor Nord Atlantice trec prin partea de Nord a Marii Nordului, afectate
fiind adesea si partile Sudice.
Depresiunile care afecteaza in mod normal Marea Nordului sunt de regula secundare si se
dezvolta ca o continuare a marilor depresiuni Nord Atlantice. In general apar ca o unda de front
rece, intensificandu-se pe masura ce se deplaseaza spre est sau nord-est peste Marea Britanie
catre Marez Nordului si Marea Baltica. Aceste depresiuni, deseori, se misca rapid in general
avand viteze de 20 pana la 30 de noduri devenind sisteme viguroase atunci cand se misca catre
est de-a lungul Marii Nordului. Ele sunt principala cauza a vremii foarte variabila din regiune,
generand un climat umed cu vanturi de sud-vest, care pot varia catre nord, nord-vest insotite de
rafale de ploaie in timp ce tranziteaza estul. Atunci cand vanturile de nord si nord-vest cresc pana
la forta 8 pe scara Beaufort, din cauza mareelor de primavera, pot avea loc inundatii in zonele
joase din sudul regiunii. Depresiunile tind sa apara in grupuri de 3-4 cu directii similare, la
intervale de 1-2 zile.

Vantul

Marile variatii in toate directiile si forta sunt principalele caracteristici ale vanturilor in Marea
Nordului. Acestea se datoreaza numeroaselor depresiuni care tranziteaza zona, precum si a
topografiei acesteia, rezultatul fiind aparitia foarte multor anomalii locale.
In marea deschisa, valurile pot sufla din orcie directie, cele mai intalnite fiind din directia sud-
vest in zonele sudicesi cu o frecventa crescuta a vanturilor din directia nord-est a Marii Nordului
intre lunile mai si ianuarie. Vanturile de nord-est sunt neregulate in partea de nord-est a Marii
Nordului intre lunile mai si ianuarie. Cand un anticiclon se concentreaza deasupra sudului
Scandinaviei, vanturile de est afecteaza intreaga zona, in rare ocazii, putand persista si pentru
cateva saptamani.
Viteza medie a vantului in zona de nord a regiunii, in perioada de iarna, este de pana la forta 5
pe scara Beaufort, iar in zona de sud vanturile pot atinge forta de pana la 4-5.
 In perioada verii, viteza medie a vantului in intreaga regiune scade pana la forta de 3-4,
variatiile zilnice putand fi foarte mari.
e

Distributia vanturilor in luna ianuarie Distributia vanturilor in luna iulie

Vanturile de est sunt in general mai scazute in intensitate in zona de coasta decat cele din
zonele vestice, vanturile de sud-sud-vest si nord-nord-vest tind sa fie deviate paralel cu coasta
asa cum se observa in cazul raului Die Elbe.

Rafalele

Sunt o caracteristica foarte initiala in mod special in zona de nord a Marii Nordului, fiind
asociate cu fronturi atmosferice reci ce pot aparea in orcie sezon, grindina, lapovita sau zapada
fiind obisnuite in Marea Nordului, apar pe perioada iernii si primaverii, cu vanturi din directia
nord-vest si nord, rezultand schimbari bruste de viteza si directie a vantului.
Vanturile de nord si nord-vest, in zona Skagerrak, se transforma in rafale foarte violente cu
descarcari electrice ocazionale, mai ales pe perioada iernii.
 Frecventa vanturilor pe scara Beaufort exprimata in procente.

D. FACTORI CHIMICI

Salinitatea

Salinitatea variaza in functie de zona si de sezon. Rezultand, in perioada de iarna, in luna

februarie, salinitatea cuprinde valori intre 20.35% in zona de nord-vest a Marii Nordului, si
34% in zona coastei Marii Britanii, 25-35% in zona coastei Olandei si Gemraniei si de 33%
in Skagerrak. Valorile mai reduse decat media anuala se intalnesc de-a lungul coastelor
Olandei si Germaniei in zonele de varsare a raurilor in mare.

Densitatea

In perioada de iarna, valorile densitatii in luna februarie sunt de 1.02750 g/cm in nord-
vestul zonei, de 1.02725 g/cm in zona coastei Marii Britanii, 10200 g/cm in zona coastei
Olandei si Germaniei si de 1.02300 g/cm in Skagerrak. De asemena, ca si in cazul densitatii,
 valori mai reduse decat media se gasesc in zona coastelor Olandei si Germaniei datorita
raurilor ce se varsa in mare.

Temperatura apei marii

Temperaturile cu valori minime ale suprafetei marii se inregistreaza in mod normal in luna
februarie sau la inceputul lunii martie, cand valorile medii ale temperaturii sunt in jur de 5-
6°C in vestul regiunii si scad sub 3°C in German Bright

Conditiile de formare a ghetii

Temperaturile medii ale apei in
Marea Nordului
Gheata de mare se formeaza atunci cand
temperature scade pana la punctul de
inghet, in functie de salinitate si prezenta
nucleelor de salinizare. La 24.7%
salinitate, temperature de inghet
este de -1,3C, iar la 32% temperature este
de -1,7°- -2°C. Gheata de mare evolueaza mai intai la suprafata si pe urma la adancime, mai intai
in apropierea tarmurilor si apoi in larg. Daca vantul sufla dinspre larg, gheata de la mal si gheata
in deriva sunt impinse spret arm si formeaza un zid de gheata.
Gheata marina este intalnita in Marea Nordului in zonele de coasta, mai rar adanci, si in
estuarele raurilor, unde salinitatea apei este scazuta in timpul lunilor de iarna. Exista o variatie
foarte mare, cu privier la suprafata acoperita de gheturi, de la o iarna la alta, din acest motiv,
conditiile gheturilor in iernile foarte aspre, sunt comparate separate, fata de cele din iernile
normale.

Conditii care influenteaza curentii

Ocazional, cand vanturile puternice persista, curentii rezultati in urma vantului, se pot apropia
sau chiar pot depasi, ca valoare viteza curentilor de maree. Un vant de forta 6, care sufla in
aceeasi directie timp de 12 ore consecutive va produce un current cu o viteza de pana la 0.5
noduri, in timp ce un vant de forta 9 care sufla in aceeasi directive timp de 48 de ore va genera
un current cu o viteza de pana la 1.25 noduri. In general directia curentiolor este cu 30° la
dreapta fata de directia vantului.
In Skagerrak mareele sunt mai slabe, fiind predominanti curentii. De-a lungul suprafetei
coastei de nord a Jylland, datorita vanturilor de sud-vest se formeaza un current moderat,
constant, atingand o viteza de 1.5 noduri.

Curentii de Maree

In largul marii, curentii de maree prezinta, in general, aceleasi trasaturi de periodicitate ca si

mareele, viteza curentului de maree crescand cu amplitudinea mareei, atinge viteza maxima la
apa joasa si la apa inalta, viteza minima sau apa stationara aproape de jumatatea intervalului de
timp dintre mareea joasa si cea inalta, cand are loc si schimbarea de sens a curentului.
In apropierea coastei, unde sectiunea de scurgere a masei de apa se restrange, viteza curentilor
de maree creste considerabil in comparative cu cea din largul marii. Astfel, in timp ce in larg,
viteza curentiilor are o valoare de 2-3 noduri, in zona costiera s-au inregistrat viteze de pana la
12 noduri.
 In centrul Marii Nordului viteza curentiilor de maree de primavera nu depaseste 1 nod. Se
remarca o mica crestere a vitezei, care se deplaseaza din centrul Marii Nordului catre tarm, in
toate directiile cu exceptia sudului Stramtorii Dover si ale coastelor de est ale Angliei. In nordul
tarmurilor daneze, Skagerrak si zona de coasta a Norvegiei, mareele sunt mai slabe, astfel
curentii de maree scad si ei in intensitate.

E.PARTICULARITATI ALE FLOREI SI FAUNEI MARINE

Flora si fauna din Marea Nordului sunt amenintate, potrivit unui studio care trage un semnal de
alarama privind degradarea habitatelor, pescuitul excesiv si cresterea numarului de specii
invasive, favorizata de incalzirea globala.
Cercetatorii mizeaza pe existenta a 5.000-10.000 de specii, desi noul recensamant al vieti
marine, realizat pe baza mai multor studii recente, a clasificat circa 12.000 de specii. Multe alte
specii nu au fost inca descoperite.
Mamiferele marine, precum casalotii si delfinii, au suferit destul de mult din cauza poluarii in
crestere. Pe lista pericolelor, degradarea si pierderea habitatului sunt cei mai raspanditi factori in
zilele noastre. Pescuitul excesiv reprezinta al doilea mare pericol pentru biodiversitate si se va
intensifica in urmatorii zece ani.
O mare mai calda va atrage specii tropicale, iar populatiile deja prezente in Marea Nordului vor
migra catre zone noi, care la ora actuala nu le sunt favorabile. Acest fenomen va reprezenta fara
indoiala o noua amenintare pentru biodiversitate, dar si o noua sursa de bogatie in anumite zone.

F. BIBLIOGRAFIE

 North Sea Oilot East-NP 55

 North Sea Oilot West-NP 54