Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din

Timișoara
Facultatea de Agricultură
IFR

Referat la Zootehnie Generală

Student: Ursu Mircea Claudiu

Timișoara
2021-2022
Domesticirea animalelor.
Domesticirea animalelor este un proces îndelungat, efectuat sub controlul omului, de transformare
a animalelor sălbatice în animale domestice și de modificare a caracteristicilor lor biologice
corespunzător intereselor lui economice.
A parcurs trei etape principale:

 captivitatea: animalele sălbatice sunt ținute închise, nu se înmulțesc și, odată puse în libertate,
își reiau viața sălbatică;
 îmblânzirea perioada în care animalele sunt menținute libere în cadrul gospodăriei, putându-se
înmulți în anumite condiții;
 domesticirea propriu-zisă: animalele trăiesc libere pe lângă casa omului, se înmulțesc sub
supravegherea acestuia și dau anumite produse sau aduc diferite servicii, nemaiputându-și relua
viața sălbatică.
În ansamblu, procesul domesticirii animalelor a durat câteva mii de ani, iar omul a participat activ la
desfășurarea acestui proces timp de sute de generații. Domesticirea primelor animale și
apariția creșterii animalelor au avut loc în perioada comunei primitive.
https://koaha.org/wiki/Addomesticamento

Cauza domesticirii.
Teoriile care susțin că umanitatea a fost nevoită / împinsă („push
theories”) să treacă prin etapele domesticirii ca urmare a nevoilor din ce în
ce mai mari; aceste teorii sunt:
- modelele populaționale – Esther Boserup susţine că societățile
intensifică producerea de hrană doar când sunt forțate de presiunea
populațională sau a resurselor;
- stresul demografic – Lewis Binford sugerează că, odată cu creșterea
nivelului mărilor, a avut loc retragerea populației spre coaste și
creșterea nevoii de a cultiva și produce hrană în cantităţi suficiente;
- creșterea populaţiei și răspândirea acesteia la nivelul întregii planete
a impus utilizarea tuturor resurselor, deci și a animalelor, conform
teoriei lui Mark Cohen.
Indiferent de teorie și cauzalitate, domesticirea animalelor a făcut
posibilă o schimbare majoră: omul trece de la stadiul de vânător la stadiul
de producător. În general, se poate spune că domesticirea animalelor a
succedat vânătoarea, care a permis capturarea animalelor și cultivarea
pământului.

https://www.researchgate.net/
publication/
344659143_Cap_2_Originea_si
_domesticirea_animalelor_in_C
resterea_si_ameliorarea_animal
elor

Etapele domesticirii.
Domesticirea a parcurs mai multe etape:
Captivitatea, respectiv privarea de libertate a unor animale sălbatice;
este caracterizată prin faptul că animalele sălbatice sunt menţinute închise,
nu se reproduc şi, odată repuse în libertate, îşi reiau viaţa sălbatică.
Etapa de îmblânzire sau perioada în care animalele sunt menţinute
în jurul gospodăriei, putându-se înmulți în anumite condiţii. Prin îmblânzire,
animalul sălbatic este deprins să trăiască în apropierea şi în slujba omului,
să execute unele comenzi, să primească hrană etc. Această etapă a
domesticirii se realizează mult mai ușor la animalele tinere decât la cele
adulte.
Domesticirea propriu-zisă se consideră a fi realizată atunci când
animalele trăiesc libere pe lângă casa omului, se înmulţesc sub
supravegherea lui şi dau anumite producţii sau aduc diferite servicii,
nemaiputându-şi relua viaţa sălbatică.
Practic, domesticirea presupune transformarea animalelor sălbatice
în animale domestice, cu modificarea caracteristicilor lor biologice
corespunzător intereselor economice ale omului. În fond, factorii favorizanți
și determinanţi ai domesticirii animalelor izvorăsc din două direcții, fiind
reprezentaţi atât de utilitatea acestora pentru om, cât şi de instinctul de
conservare al animalelor.
Domesticirea a fost şi este favorizată de unele trăsături și
caracteristici ale animalelor, cum sunt:
- instinctul gregar - specii care trăiesc în turme sau cirezi;
- poligamia - speciile care nu formează cupluri şi legături puternice la
împerechere;
- dezvoltarea bună la naştere;
- consumul unei varietăți mari de furaje.
De asemenea, domesticirea este facilitată și de condiţiile din
captivitate, cum sunt: spațiile mici, mediul constant lipsit de stres şi
persistenţa animalelor în acest mediu. Aceste aspecte asigură o puternică
şi fermă presiune asupra animalelor.
Procesul domesticirii este mai intens pe durata primelor generaţii de
tranziție de la mediul de sălbăticie la captivitate. Se pare că durata
domesticirii este cu atât mai redusă cu cât stresul social şi cel indus de
către om sunt mai reduse și numărul reproducătorilor este mai mare.
Aceste aspecte au fost observate la domesticirea recentă a speciilor
șobolan, hamster, căprioară, struț, vulpe şi nurcă.
Procesul domesticirii se consideră finalizat atunci când animalele
captive:
- au dezvoltat caracteristici care nu se întâlnesc la forma originară,
sălbatică;
- au activitatea de reproducţie controlată de către om;
- sunt exploatate pentru un scop precis;
- supraviețuiesc dependent de intervenția umană.

https://www.researchgate.net/
publication/
344659143_Cap_2_Originea_si
_domesticirea_animalelor_in_C
resterea_si_ameliorarea_animal
elor

Epoca domesticirii.
Ordinea cronologică (probabilă) de domesticire a animalelor, cu răspândire geografică pe întreaga
planetă:

 Câinele - puii de lup ar fi fost alăptați cu lapte de către femei; omul era încă nomad.
 Oaia și capra - domesticire ca și puii de lup, alăptare de către femei; omul încă nomad, migra
din loc în loc, în căutare de pășuni pentru oi și capre.
 Măgarul - puii de măgari sălbatici alăptați cu lapte de capră sau de oaie; omul era încă nomad.
 Calul - din cai sălbatici; domesticire ca și măgarul; omul era încă nomad.
 Porcul - din porci mistreți, alăptați cu lapte de oaie sau de capră; omul devenise sedentar.
 Vaca - din bovine sălbatice; domesticire ca și măgarul și calul; omul devenise sedentar.
 Găina, porumbelul și pisica - au venit ele la om, găsind mai ușor mâncare în preajma
gospodăriei omului.
 Curcanul - a fost domesticit de azteci.
 Iepurele - din iepuri de vizuină. Iepurele de casă s-a obținut cu 6000 de ani în urmă, prin
domesticirea iepurelui de vizuină.
 Cobaiul - din cobai sălbatici și este folosit în medicină pentru teste de laborator.
Alte animale domesticite au o răspândire geografică locală, cum ar
fi cămila, dromaderul, lama, iacul, bivolul, elefantul și renul.

Specii Data

Câine 15000 î.Hr.

Capră 10000 î.Hr.

Oaie 8000 î.Hr.

Porc 8000 î.Hr.

Vacă 8000 î.Hr.

Pui 6000 î.Hr.

Cal 4000 î.Hr.

Măgar 4000 î.Hr.

Bivol de apa 4000 î.Hr.

Albine 4000 î.Hr.

Pisică 3500 î.Hr. sau 7500

Lama 3500 î.Hr.

Alpaca 3500 î.Hr. ?

Vierme de mătase 3000 î.Hr.

Dromader 2500 î.Hr.

Dihor 2000 î.Hr.

curcan 100

porcușor de 900
Guineea

Iepure 1500

Vulpe 1800

Nurcă 1800

Hamster 1930

cerb 1970

https://ro.wikipedia.org/wiki/
Domesticire
Zonele de domesticire

Specii Locație
Câine Diverse locații

Capră Asia și Orientul Mijlociu

Oaie Asia și Orientul Mijlociu

Porc China

Vacă India , Orientul Mijlociu și Africa Subsahariană [1]

Pui Zonele din Asia de Sud

Cal Kazahstan

Măgar Egipt

Bivol de apa China

Albine Asia de Sud-Est

Pisică Egipt sau Cipru

Lama Peru

Alpaca Peru

Vierme de mătase China

Cămilă Asia Centrala

Dromader Arabia

Dihor Europa
curcan Mexic

porcușor de Peru
Guineea

Iepure Europa

Vulpe Europa

Nurcă Europa

Hamster Statele Unite ale Americii

cerb Noua Zeelanda