„BALTAGUL”

de Mihail Sadoveanu
-tema și viziunea despre lume-
Evidențierea a două Cea mai cunoscută creație sadoveniană, apărută în 1930, inspirată din mitul existențial
trăsături ale textului românesc, mottoul din Miorița ori din mitul egiptean al lui Isis și Osiris, ilustrează perfect
narativ ales care fac formula tradițională a romanului realist de observa ție socială și de problematică morală.
posibilă încadrarea Reconstituind monografic viața muntenească din Moldova începutului de veac XX, romanul
într-o tipologie, într- ”Baltagul” este sinteză a prozei sadoveniene. Opera zugrăve ște în egală măsură civilizația
un curent pastorală arhaică în care se păstrează obiceiul transhuman ței, legătura omului cu natura,
cultural/literar, într-o tradițiile stăvechi legate de riturile de trecere alături de tradi țiile cre știne și de inovațiile lumii
perioadă sau într-o moderne.
orientare tematică Viziunea despre lume pe care o propune ”Baltagul” porne ște de la întrepătrunderea aspectelor
realiste cu cele mitice. Lumea pe care o crează Sadoveanu ”gânde ște în basme și vorbe ște în
poezii”. Este o lume în care domne ște norma, în care compromisurile sunt imposibile, ritmurile
vieții îți urmează ciclic cursul, după datini arhaice, consacrate de practci milenare. Ca în
basme, prejudiciul va fi îndreptat, răufăcătorii pedepsi ți și echilibrul reinstaurat. Văzut și ca
roman ”polițienesc” (G. Călinescu), tema socială coexistă cu alte arii tematice diverse: familia,
iubirea, lupta binelui împotriva răului, moartea, ini țierea, călătoria.
Ilustrarea Opera se deschide cu o legendă pe care Nechifor Lipan o spunea adeseori la petreceri; ea are
temei/temelor rolul de prolog și fixează trăsăturile locului și ale oamenilor: lumea tradi țională care conservă
textului prin referire ritualurile de conviețuire și legile nescrise după care se guvernează. Ea integrează cosmic
la un existența muntenilor, schițează un portret al personajului colectiv – ciobanii cărora Dumnezeu
episod/secvență le-a dat ”o inimă ușoară” – și introduce personajul absent al căr ții: ”Povestea asta o spunea
narativă uneori Nechifor Lipan la cumetrii și nun ți, la care era nelipsit.”
Tema care încadrează romanul în romanul tradi țional este a vie ții și a mor ții, dublată de
căutarea adevărului, susținute de motivul călătoriei explorative și ini țiatice, având ca scop
cunoașterea, inițierea și restabilirea justi ției.
Ca în toate romanele tradiționale, structura narativă este perfect echilibrată, cu planuri clar
delimitate, dinamizate de conflicte puternice. Viziunea artistică este structurată pe trei planuri,
prim-planul este cel al existen ței individuale și familiale. Este un plan epic, urmărind călătoria
explorativă a Vitoriei și este dinamizat de un conflict exterior de interese care a dus la moartea
lui Nechifor. Planul existenței comunită ții de oieri e un plan monografic, surprinzând existen ța
unei lumi arhaice, care se confruntă cu noi forme de via ță socială. Focalizat asupra unui
personaj colectiv, ”locuitorii de sub brad”, acest plan dezvoltă un conflict de natură morală
generat de încălcarea gravă a normelor etice ale comunită ții tradi ționale. Existen ța muntenilor
este integrată cosmic, într-un plan mitic și simbolic. Rela ția omului cu acest plan se realizează
prin credință și gândire magică, prin mentalită ți și superti ții arhaice, prin vis și semne.
Dezechilibrul în planul metafizic este provocat de un conflict ontologic determinat de moartea
violentă a unui om, al cărui suflet nu- și află odihna până când nu este încredin țat pământului
prin ritualul funebru.
O primă secvență reprezentativă pentru tema și viziunea despre lume se remarcă în episodul
narativ dedicat desfășurării acțiunii și anume, drumul parcurs de Vitoria și fiul ei, Gheorghi ță,
în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, pe parcursul căruia fac o
serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crâ șma domnului David de la
Călugăreni, la moș Pricop și baba Dochia din Farcă șa, la Vatra Dornei, apoi la Păltini ș,
Broșteni, Borca, unde drumul părăse ște apa Bistri ței „într-o țară cu totul necunoscută”. De
asemenea, participă la un botez la Borca și la o nuntă la Cruci. Ordinea acestor momente din
viața omului sugerează Vitoriei înmormântarea din final. Întrebând din sat în sat, munteaca î și
dă seama că soțul ei a dispărut între Sabasa și Suha, descoperind rămă și țele lui Lipan într-o
râpă, în dreptul Crucii Talienilor.
 Din dragoste pentru soțul ei, porne ște hotărâtă în căutarea lui: „era dragostea ei de douăzeci
și mai bine de ani. Așa-i fusese drag în tinere ță Lipan, a șa-i era drag și acuma, când aveau
copii mari cât dânșii.” Ea reușește să reconstituie drumul parcurs de Lipan, să afle adevărul
despre cele întâmplate. Găsește în sine puterea de a cereta și de a găsi urmele acestuia, cu
inteligență și disimulare.
O altă secvență narativă relevantă pentru tema și viziunea despre lume se petrece în scena
finală, în care Vitoria, veritabil ”Hamlet feminin”, reconstituie crima și împline ște aproape
ritualic dreptatea și rânduiala tulburate pentru o vreme. Eroină tragică, stăpâne ște prin
inteligență, voință, tenacitate, arta disimulării, tactică psihologică pe to ți participan ții la praznic
pentru a determina deconspirarea răufăcătorilor. Țese aluzii, provoacă pe Calistrat Bogza,
analizează baltagul și povestește despre mort ca și cum ar avea o comunicare ne știută cu
acesta. În punctul culminant, repoveste ște crima și împinge pe Gheorghi ță la săvâr șirea
actului justițiar, fără a fi mai pu țin dramatică în lupta sa. Intransingen ța apar ține eroilor
sadovenieni prin imperative morale ancestrale: ”Cine ucide om - zice un personaj - nu se
poate să scape de pedeapsa dumnezeiască”.
Analiza, la alegere, a Titlul pune întregul univers al căr ții sub simbolul dualită ții, baltagul e, în acela și timp, și unealtă
două componente și arma de apărare pe care a avut-o asupra lui Nechifor Lipan, cu care a fost omorât și cu
de structură și de ajutorul căreia, în deznodământ a fost doborât criminalul lui, restabilindu-se echilibrul; topor cu
limbaj ale textului două tăișuri figurează simbolic viața și moartea. Călătoria Vitoriei este de via ță și drum de
ales, semnificative moarte, desfășurându-se nu numai într-un spa țiu geografic real, ci și într-un spa țiu lăuntric, un
pentru tema și labirint interior în care se hotărăște totul.
viziunea despre Relațiile temporale și spațiale circumscriu un spa țiu mioritic, la sfâr șitul toamnei, localizat în
lume a autorului/ a partea dinspre munte a Moldovei, punctat de localită ți și cătune pe coordonatele realului
naratorului, din seria: (Dorna, Broșteni, Sabasa, Suha), dar care apar țin mai degrabă unui ținut arhaic, unei civiliza ții
acțiune, conflict, încremenite în atemporal. După legile transhuman ței, inversate, povestea se sfâr șe ște
relații temporale și primăvara. Discursul aparține unui autor auctorial, extradiegetic și omniscient. De multe ori,
spațiale, incipit, final, asistăm și la o focalizare internă, căci naratorul urmăre ște gândurile protagonistei și pătrunde
construcția în adâncul conștiinței ei. Timpul derulării ac țiunii este vag precizat, prin repere temporale din
subiectului, calendarul religios al satului tradi țional „aproape de Sf. Andrei”, „în Postul Mare”, „10 Martie”.
particularități ale Perioada istorică poate fi dedusă ca fiind începutul secolului al XX-lea, din men ționarea
compoziției, trenului și a telefonului în zona Moldovei. Dar poate fi perceput în roman și un timp mitic, cel al
perspectivă narativă faptelor exemplare. Cadrul acțiunii este satul Măgura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistri ței,
dar și satull de câmpie Cristești, în Balta Jijiei.
Încheiere Romanul ”Baltagul” reconstituie rânduielile care, în spiritul tradi ției, dau demnitate omului și îi
justifică existența, într-un circuit al vie ții, pe acela și făga ș, cu drumuri care pornesc și se întorc,
prin transhumață, în aceleași locuri, după vechi obiceiuri și ritualuri, între evenimente
hotărâtoare pentru destinul omului: na șterea, botezul, nunta, înmormântarea.
Arta scriitorului rămâne remarcabilă în constuirea unei opere complexe, de dimensiuni relativ
mari, cu o acțiune complicată, desfă șurată pe două planuri, cu personaje complexe, fapt ce
demonstrează încadrarea operei ca roman mitic, monografic, ini țiatic, de dragoste, poli țist.