Cinema - 1968 Nr.6 Anul Vi

„
a ANUL(66)
ne
revist a lun 1 r1
ma
c1n 1 m 1 t a g r 1 f i c l
https://biblioteca-digitala.ro
C INEMA
ANlJI VI
Prezentarea artistică Radu Georgescu

Pre zentarea grafică Ion Făgărăşanu
COLUMNA, COTA 1600
Antonella Lualdi şi llarion Ciobanu-Andrada Audrey Hepburn - una din cele mai scump .\DOLESCEXT1\
ş i Geruia, nepoata ~i fiul lui Decebal în noul
film al lui Mircea Drăgan. «Columna».
cotate actriţe americane, revăzută de curînd
de cititorii nostri în filmul «Cum se fură un
.~U IXTELEGE,'?
milion» .
Foto : A. Mihailopol Foto: Unifrance DOUEDITl-MI !
FAŢĂ ÎN FAŢĂ CE FESTIVALUL INTERNAŢIONAL

PAR ERE
Al
DE ANIMAŢIE JOOJil \fil Al lJAl "00
W111l11im~r1 n
r~r .· (
Drama amuzantulu,,.....,• ...,„„.,,,.r„,,..
Animafilm Mama1 Mihail Lupu
Scurtă preistorie Ion Popescu-Gopo Actorii răspund la intrebarc.1
ESTE ·PUBLICUL SUVERAN ?
9 12 14
CINECLUB CRONICA
Unde vă sînt aripile? PUBLICULUI
CRONICA Rodica Lipatti
Cronica Tainicile legături
unui pasibil cineast semnează Nina Cassian, Eva Sirbu . dintre imagini
Mihail Lupu, Mirceo Alexandrescu,
Rodica AJdulescu, Savel Stiopul; Evo TELECRONICĂ Ana-Maria Nart i
ZERO Hava ş
TELEFILIE
SUB zĂPADĂ
Valentin Silvestru CURIER
Marin Sorescu IV V VI XIV xv
I li
Micro monografie
JOHN FORD Cel ~ mare festival non-euro-

povestitor al vestului îndepărtat pean, un festival anonim?
O.I. Suchionu /erzy Plazewski
23
El DESPRE El
Mirceo M11rc st1"

despre
Anti-pasivitate, anti-fanatism, lan 8eSOtu

anti-vedete Manuela Gheorghiu
M e n 27 28 29 30
Redacţia şi administraţia: Bucureşti, Piata Scinteii, 1
Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» - Bucurefti
·~ Exemplaru l S I
«Sint întrebări pe care mi le bilei. Se mişcă in cerc şi citeva celor ·sub 16 ani»? Oe ce? Tocmai
pun mereu, de mult timp. Acum 'fi clipe se simte bine. Sint mulţi acelor care au înţeles toată puri-
le trimit pentru că - iertaţi-mă tare scapă. Dintr-un motiY sau tatea acelei apropieri. De ce li .s-a
C oristatăm satisjacţie că
- am Început să mă interesez altul. Cineya intră din greşală interzis frumuseţea curată a aces-
şi de «cum (sau ce) gindesc spec- la «Privesc Înapoi cu minie». Ncri tui film? De ce nu s-a interzis
cu proble-
tatorii». De ce inundă spectatorii place. Prea seamănă cu viaţa . «frumuseţea grandioasă» a Ang~
mele dezbătute în ultimele numere ale
sălile in care rulează filmele cu E prea dur, prea apropiat. Fuge. licăi? De ce «interzis»? Cu ce
revistei noastre - relaţiile dintre public
Angelica? Simplu. Pentru că acolo Dar fug şi Întrebările pe urma lui. drept? Adolescenţii nu înţeleg? Dar
şi arta filmului, relaţiile dintre public şi
ei găsesc ceea ce visează cind Una, şi încă una . Se adună. Şi atunci de ce au acces la integrale
critica de film - au trezit un mare in-
işi doresc «altceva» : o femeie Întrebările ·ii poartă cu ele. La şi la probleme de fizică atomică?
teres printre cititori. Avem un abundent
frumoasă, un cavaler desăvirşit, «Vremea păginilor», la «Procesul E moi palpabil atomul decit senti-
«curier-., ceea ce ne obligă să dăm cuvîntului
o dragoste care trece peste toate de la Nurnberg», la «Singură mentul? Dovediţi-mi I Cred că aici
scris de cititori . un spaţiu "!ai larg şi -
piedicile. Acolo totul e grandios, tatea alergătorului» , la «Femeia e eroarea. Adolescenţii nu sint
de ce nu? - mai deosebit. lrt acest sens,
strălucitor, ireal de frumos. Şi el- nisipurilor». lntrebările se leagă «Prea mici» să înveţe anatomie
dorim să inaugurăm obiceiul ca scrisorile
spectatorul - e de obicei un om in lanţ. Nu in cerc. lntr-o spirală dar sÎnt «prea mici» ca să pri-
cele mai interesante, de o problematică
obişnuit, uneori banal, uneori trist, care urcă. Şi urcăo dată cu intr~ vească doi oameni îmbrăţişaţi . E
acută, să se bucure de un relief special, ca
uneori nerealizat, uneori ... Ang~ bările. Ajunge la «Un bărbat şi trist? E hilar?
un punct de vedere care merită să se impună
lica ii prinde ln lanţul ei vrăjit o femeie». Şi înţelege - cu res- Asta e,in mic,ceea ce gindesc
atenţiei celor care ne urmăresc.
şi ii duce cu ea prin toate intim- piraţia tăiată - că viaţa e simplă eu. Dacă eventual am greşit referi-
Astăzi, publicăm scrisoarea unei tinere
plările . Omul uită. O vede doar şi complicată, cu mici şi mari tor la Angelica, îmi cer scuze,
corespondente - Tatiana Raica din Sibiu
pe ea. I se umezesc ochii de fericire. dureri, cu bucurii, cu pumnii strin- am văzut doar o porte din prima
str. Goethe ,2 - socotind că rîrtdurile ei
Undeva departe, in urmă , a rămas şi şi palmele întinse ln aşteptare . peliculă . La mai mult n-am rezistat.
înfăţişează expresiv unele probleme ale acelei
omul de fiecare zi. Cind iese din lnţelege surprins că viaţa e el. Prefer «Mierea» - chiar dacă
mase contradictorii de spectatori adolescenţi.
sală, el aşteaptă o nouă Angelică, Că mirajul fals al Antelicăi .s-a gustul ei e amar, asta-i!
o nouă Cleopatră sau... Şi iar, rupt. Şi gata. A scăpat definitiv . Mă numesc Tatiana Raica,
şi iar. Cercul s-a închis. Specta- De ce pe afişul la «Un bărbat (pentru că e moi simplu aşa, decit
torul a devenit un mic căluşel de şi o femeie» s-a scris că «e interzis «O spectatoare» I)
3
Columna -
La Buftea, Dragoş Vit- mesei, llarion Ciobanu înal - tul se desfăşoară în timp parte, tace aşa cîteva clipe, s-a făcut pentru filmarea
covska definitiva montajul tă bratele sine cer şi im- ce este adus Bastus ·- tră pină cînd se aude vocea lui asta: o mască de om hăitu
Columnei. La Peştera Ialo- ploră ajutorul lui Zamolxes, dătorul. Mircea Drăgan strigînd : tuit, încolţit, suferind parcă
micioarei se înregistrau regele cere tuturor să se Bastus \!Gheorghe Dini- Stop. Şi atunci Gheorghe toată povara trădării lui.
pe peliculă ultimele cadre aşeze, ii oferă credinciosu- că , legat de miini cu o funie Dinică rosteşte blînd: ,cNu Este masca unui condam-
din film. Ultimul tur de mani- lui Geruia - deşi nu e nobil groasă, zace chircit într-un aruncaţi cu pietre». nat la moarte şi Dinică, cu
velă este întotdeauna şi - scaunul din stinQa lui, colt al grotei, în colţul de Dar nu erau pietre. Un faţa lui osoasă, o poartă ca
ultimul efort al unei echipe şi începe ospăţul. lncepe, unde porneşte spre masă copil mai zelos, sau poate nimeni altul. Dar ziua nu are
ajunsă la capătul puterilor e un fel de a spune, pentru traveling-ul. De acolo va fi mai distrat aruncase, nu numai un erou. Toată lumea
şi susţinută numai de ideea că de cum s-a rostit şi ulti- ridicat de mama lui (Maria osul mic pregătit special discută despre mama lui
că e «ultimul». Ca orice ma replică şi vocea lui Mir- Cupcea) şi adus de funie pentru asta, ci un ciolan Bastus, Maria Cupcea, des-
echipă care lucrează la un cea Drăgan a dat stop apa- în faţa nobililor să dea soco- imens din care trebu ia să pre nobleţea ei, despre fru-
film de mare desfăşurare, ratului de filmat, secundul teală de trădarea lui. La apa- mănince. Întorcindu-se la museţea ei obosită, neîn-
echipa Columnei avea toate Silviu Dimitrovici rosteşte riţia lui Bastus, copiii aşe locul lui, Dinică culege de duplecată şi înd urerată.
motivele să răsufle uşurată. tare pentru nobilii de la zaţi pe margine aruncă în pe jos ,<obiectul» şi întreabă Maria Cupcea va fi precis
Dar numai după ce la Peş masă care sint şi foarte bă el cu tot ce le venea la inda- la fel de blînd: ,<Cine ti-a dat ceea ce se cheamă ,<o fru-
tera Ialomicioarei - adică trini şi foarte surzi: \<nu se mină: cu mere, cu bucăţi de concepţia asta, drăguţu l e ?» moasă creaţie de plan doi».
la 1600m - au fost căţărate atinge nimeni de mincare». pîine, cu oase. Geruia cere Dinică este un fel de erou De sus, din înaltul bolţii
grupurile electrogene, re- Hălcile de carne friptă, pii- să se facă linişte, apoi îşi al zilei. Nu numai graţie tra- pică nu numai apă, , ci şi cite
flectoarele, recuzita, 3000 de nile mari, brinza, totul ră rosteşte replica: \<Poves- tamentului inuman la care- o bucăţică de stincă. Cind
metri de cablu, şinele de mine neatins pină la scena teşte, Bastus». Pauză . Bas- supune filmarea, dar şi mase sting reflectoarele, la
traveling, practicabilele, apa- următoare. Pentru că ospă- tus tace cu .Privirile într-o chiajului formidabil care i lumina torţelor, peştera se
ratele, 12 maşinişti, 25 de
electricieni, 12 actori şi vreo
50 de figuranţi. Materialele
au fost duse cu camionul. Decorul grotei ln care Geruia l-a crescut pe tlnărul rege este grota M ihned din Peştera Ialomicioarei.
Oamenii, încărcaţi in patru
IMS-uri, IMS-ul fiind sin-
gura maşină în stare să urce
pină acolo în acest ano-
timp.
Oucindu-mă într-acolo
- în acelaşi IMS făcător de
minuni - pe un drum îngust
intre stincă şi prăpastie,
desfundat de dezgheţ, pre-
sărat cu stinci şi gropi, mai
că-mi venea să spun ca ţă
ranul lui Bogza: «nu se plă
tie». Cind am intrat însă în
peştera luminată de torţe,
afumată, umedă, peşteră
peşteră, mi-a fost limpede
că totuşi, «se plătie». , Nicio
dată o peşteră de platou nu
putea să arate aşa. Nicioda-
tă nu s-ar fi ajuns la atmos -
fera asta sufocantă, grea,
îmbinată de ură şi de aştep
tare: era într-adevăr, grota în
care Geruia 1-a crescut fără
ştirea romanilor, pe tinărul
rege menit să răzbune într-o
zi moartea lui Decebal şi
infringerea dacilor.
În mijlocul grotei este
instalată masa nobililor
daci. în capul ei, scaunul
regelui. Alături de el stă
Andrada (Antonella Luai-
di . Un scaun gol în stinga
regelui, ii aşteaptă pe Ge-
ruia. Figuraţie - copii, fete,
bătrini, aşezaţi in jurul me-
sei. Aparatul instalat pe un
traveling paralel şi puţin
in diagonală fată de masă,
va înregistra sosirea rege-
lui adus de Geruia, apoi se
va retrage pină la capăt ca
să fixeze momentul în care
Geruia (llarion Ciobanu)
înaltă o rugăciune lui Za-
molxes. Asta ar fi prima
scenă .
Geruia soseşte, tinărul

rege este aşezat în capul
2 1600
~~~ ~ş~~a rw~tt~e ~:li~~Fă .
1 1
Un reflector face explozie

- nu sint victime - şi, in
li nişte, se pregăteşte ca-
drul următor. De undeva
se aud nişte lovituri de cio -
can. Puţin mai sus, în grota
Maria, tîmplarii lucrează
decorul la «Exploatarea au-
riferă». De fapt, decorul
îns eamnă cîteva mese în-
clinate şi puse cap la cap
într-un fel de zig-zag. Acolo
se va filma mîine.
Recapitulez: 3000 de me-
tri de cablu - asta înseamnă
12 cabluri întinse cam pe
300 de metri, încărcătura a
30 de camioane de recuzită,
12 maşinişti, 25 de electri-
cieni, 12 actori, cam 50 de
fi guranţi. Adaug febra în
în care lucrează echipa -
numai Mircea Drăgan i se
sustrage cu acea capaci-
tate de a-şi păstra calmul
in orice împrejurare, care ii
caracterizează - adaug dru-
mul pină aici şi efortul oa-
menilor. Totalul înseamnă,
de fapt, ultimul tur de mani-
velă al filmului <<Columna».
Eva SÎRBU
Foto: A. MIHAILOPOL Masa nobililor daci. lnainte de ospăţ, Geruia (/larion Ciobanul) înaltă cuvenita rugăciune lui Zamolxes.
• Filmul e un basm pentru oameni mari.
• Românul se naşte critic de film ...
•
• Cred în filmul de public.
• Noi n-am trecut prin neorealism. Şi se simte.
Slavă domnului avem

mai multi critici decit
creatori!
6
Redacţia : Avem intentia, Francisc Redacţia: Ce imi place în «defini/ia» ţiune abstractă, Făt-Frumos e trist, să adauge o demonstraţie a temei , pe
Munteanu , să deschidem o serie de dată este o anumită consecventă de tr~nspunerea tristeţii pe peliculă de- urmă o altă demonstra/ie de explica/ie,
discu/ii cu principalii creatori din fil- scriitor, denumită totdeauna de critică vine grea. Devine grea pentru că sînt de explicaţie la temă, şi toate aceste
mul românesc - principali nu inseamnă in ceea ce te priveşte - consecventa zeci de soluţii din care doar una demonstraţii devin pînă la urmă un
câ noi am fi făcut vreo ierarhie; ierarhia epică; Francisc Munteanu pune expli- singură este perfectă. În cîteva din bagaj obligatoriu al unui film, intră în
aceasta rămÎne să se stabilească de la cit la baza filmelor sale - ca şi a prozei filmele mele imaginea noţiunilor ab- film , se transportă pe peliculă. Multi
sine, din disc uţiile următoare ; nu vrem - povestea . Vreau însă să te întreb stracte a fost foarte palidă. Mai precis regizori zic că acest păcat se naşte
nici să facem o lnşiruire de opere, de dacă ţi se pare că filmele tale respectă am ocolit sau am înlocuit noţiunile exclusiv din imixtiunea scriitorului în
comentarii convenţionale şi interviuri această, nu defini/ie, dar această do- abstracte cu fapte epice. scenariu. E adevărat?
amabile; pur şi simplu vrem să abor- rinţă, această iluzie teoretică ? ·
dăm o discuţie intelectuală ln care să
ne confruntăm o seamă de păreri vizind Fr. Munteanu: Eu cred că respectă Redacţia: S-ar putea spune că nu ai Fr. Munteanu: Nu cred .
problematica cinematografului nostru , pentru că n-au cum să nu o respecte . reuşit încă să găseşti o economie exactă .
În speranţa că la capătul lor vom des- Mi-ar fi foarte greu să ţin o conferinţă un raport exact intre dialog şi imagine. Redacţia: ln ce măsură te împiedică
coperi noi unghiuri de lntelegere ale în sanscrită , dar nu pentru că n-am Se pare - sincer vorbind - că iii lip- faptul că eşti scriitor să faci un film
unor personalităti în plină dezvoltare. dicţie ci pentru că nu cunosc această seşte sau n-ai încă curajul de a exprima la un nivel de exprimare, mă rog , peste
Oe aceea , fără alte introduceri, să por- limbă. Biografia mea, experienţa mea sentimente prin tăceri, prin sugestii; ceea ce se obtine astăzi la noi? Există
nim de la o întrebare ametitor de gene- de viaţă, este epică . Poate de aceea e o problemă fundamentală a unui film. vreo piedică pe care ţi-o pune scriito-
rală : Ce crezi, Francisc Munteanu , des- cred foarte mult în înşiruirea faptelor. ln filmele dumitale, se aude foarte des rul Francisc Munteanu? Căci nu se
pre cinematografie la ora actuală ? Desigur lucrurile sînt mult mai com- în momentele de desenare precisă a poate nega că ln filmele dumitale există
plicate, şi eu sînt foarte prost teore- unui sentiment - o arguţie de prisos. un plus de participare scriitoricească
Fr. Munteanu: întrebarea este în- tician . Presupuneţi, sper că atunci Permiţi prea puţin spectatorului să lege ce devine neorganică în film.
tr-adevăr generală şi necesită un răs cînCI am spus cred în înşiruirea faptelor singur lucrurile intre ele„ .
puns ca atare,care să sune ca o defi- am subînţeles că nu e vorba de fapte Fr. Munteanu: Faptul că sînt scriitor
niţie fără drept de apel. «Filmul este„.» în sine. Un personaj acţionează într-un nu îngreunează cu nimic activitatea
Dar ce este filmul , cinematografia în anumit fel pentru că gîndeşte într-un Fr. Munteanu: Asta nu e nou mea regizorală. Dar„. pentru că există
general? După părerea mea, filmul e anumit fel. ln concluzie. cred că mi-ar pentru mine. totuşi un dar. Din păcate, de multe
Filmul este„„ dar ce este filmul„ „ după părerea mea, filmul„ .
un basm , o carte de poveşti pentru fi foarte greu să înlocuiesc limbajul Redacţia: Nu ţinem ca ideea să fie on rescriu cu aparatul de filmat o
oameni mari. Copiii iubesc basmele epic cu o altă modalitate de exprimare. neapărat nouă , ci adevărată . nuvelă scrisă cu maşina de scris.
datorită dorinţei lor secrete de a cu- Traduc o nuvelă în imagine. Traduc
noaşte lucruri dincolo de realităţile . Redacţia: E clar: din punctul dumi- Fr. Munteanu: Sîntem foarte dintr-o artă în alta. E ca şi cum cineva
lor înconjurătoare, oamenii mari la tale de vedere, crezi că această bază aproape de adevăr şi de aceea îmi s-ar apuca să sculpteze Gioconda
fel. Dintre toate artele, cred, cinema- epică a fost respectată. Dar ce facem permit să generalizez. Neîncrederea sau să transpună pe pînză operele
tografia poate satisface în cel mai cu imaginaţia? ln filmele dumitale se în capacitatea de percepere a specta- lui Brâncuşi.
înalt grad această sete de cunoaş recunoaşte unanim că baza epică este torului e tusea măgărească a filmului
tere pentru că este arta cea mai totdeauna generoasă şi uneori bine arti- românesc. Dar să revin la mine. Fără Redacţia: Foarte exact. Adică pe
accesibilă . culatâ - dar în domeniul fanteziei, al îndoială mi-am dat seama că de multe platou, dumneata nu vezi mai departe
imaginaţiei, lucrurile sînt mai puţin ori din dorinţa de a pune punctul pe i de scenariul pe care ti l-ai propus?
Redacţia: E un răspuns scurt şi expresive. Şi cum poli face din film un am destrămat vraja, fluidul acela care
vechi la o întrebare generală . ii prefe- basm, aşa curo ziceai, fără fantezie şi leagă sau mai bine zis apropie filmul Fr. Munteanu: Exageraţi la fel cum
răm altora. imagina/ie? Ai avut În această directie de spectator. Neapărat trebuie accep- am exagerat şi eu mai înainte . Scena-
oprelişti interioare sau condilii obiec- tată ideea că claritatea unei opere de riile pe care le scriu seamănă foarte
1i avem Fr. Munteanu: Poveşti pentru tive? artă poate fi realizată de multe ori ş i mult cu filmul care va apare pe ecran .
ici decit oameni mari se pot scrie în foarte Fr. Munteanu: Întrebarea sună ca prin simple sugestii. De cele mai Acesta este avantajul scriitorului ci-
reatori! multe feluri: logic, urmărind o acţiune o acuzaţie : desigur, nu se poate face multe ori vrînd să spunem totul într-un neast: ideea scenaristului nu este
epică , apare eroul, face, drege, trece film fără fantezie, fără imaginaţie . Dacă singur film, sau într-o singură sec- niciodată trădată de regizor. Dar tot
peste un obstacol, mai depăşeşte unul n-aş fi avut imaginaţie şi fantezie~nu venţă, nu reuşim să spunem nimic. de aici apar şi dezavantajele. Scena-
şi ajunge sau nu ajunge la ţintă; aş fi scris, nu aş fi făcut niciodată Vom spune mult mai multe dacă vom riul se transformă nealterat în imagine,
ilogic, înlocuind epicul cu sugestia, film. Intu iesc însă întrebarea voast ră, reuşi să lichidăm dispreţul faţă de în film, dar nu mai cîştigă nimic în
descriind numai fragmente , apelînd presupun că vă referiţi la lipsa de sensibilitatea şi inteligenţa specta- plus. Vă dau un exemplu : După ce am
la participarea directă a spectatorilor imaginaţie în materie de limbaj cine- torului. terminat primul meu film: «Soldaţii
să completeze aceste fragmente cu matografic. Fără îndoială despre asta fără uniformă»,1-am confruntat cu sce-
fabulaţia lor proprie. Şi pentru că se poate discuta foarte mult. lată de Redacţia: Păcatul filmului româ- nariul. Filmul era riguros la fel, şi
întrebarea voastră sună aşa «ce cred ce am spus la început că filmul e .un nesc - nici aici nu spunem o noutate, totuşi mult mai sărac de cum mi l-am
la ora actuală despre cinematografie? basm pentru oameni mari. În basm dar este nevoie ca în discu/ia noastră imaginat. în procesul de transpunere
adaug: e mai la modă filmul care sose spune aşa: şoricelul s-a dat peste să nu ne ferim de ceea ce este clar - în imagine s-a pierdut ceva. Ceva
licită participarea creatoare, activă a cap şi s-a transformat în Făt-Frumos. porneşte de la pă caw l scenariştilor care foarte important.
spectacolului. Eu cred, sau mai bine Asta se poate transpune lesne pe simt nevoia sa spună o poveste lntreagă
spus, îmi place totuşi filmul epic. ecran. În clipa însă cînd apare o no- fără idei, pe urmă lingă această poveste (Continuare ln supliment pag. xii)
7
Festivalul i nternational
•
•••
• ••
Hagiii'
O întilnire de oameni desculţi, pe un nisip fierbinte, care apuca, la sfirş i t , colecţionarii de pene, veniţi, ca la Mecca,
arde tălpile şi te face să mergi încet, ca într-o penitenţă pentru din atîtea ţări. Hag ii ai filmului animat. Cine? Care pană? De
îndurarea artei. Cuvîntul se va purta din nou peste ape, ca la unde- pană?
începuturi, şi vor vorbi doar imaginile. Iar apele vor avea sare. Ş i pentru ce - pană?
Pelicanul va învia din nou, din bruma-ide cenuşă, rămasă Noi sîntem îndreptăţiţi să avem speran ţel e cele ·mai mari.
succesiv. Învierile s-au cam rărit, păsări Phoenix nu mai sînt, Sper însă, să nu lăcomim. Să nu uităm că nouă ne rămîne şi
dar au rămas pelicanii albi, care, cică, au acelaşi dar. Oricum, marea, deschiderea la mare, care nu e de colea. Bucuria unei
minunea asta e certă. Mai nesigure sînt penele pe care le vo r întilniri şi a pelerinajului de dragul artei.
Marin SORESC
8
RADU COSAŞU Filmul de animaţie - dacă vă uitaţi dacit glume, să nu ne întristaţi , să nu simpatic şi amuzanto al cinefilului.
mai bine - trăieşte dintotdeauna încercaţi să fiţi profunzi, gravi, etc., Nu i se cere decît să ne facă să rîdem
drama oamenilor condamnaţi pe v i aţă să nu spuneţi două vorbe fără o poan- repede, facil, să ne gidile două-trei
la a fi amuzanţi. Specie umană de tă la urmă, să nu, să nu, pe scurt, să circumvoluţiuni şi să fie scurt, cit mai
mare tristeţe: sînt oameni cu chipuri nu fiţi altfel decît v-a lăsat dumnezeu scurt,ca să nu întîrzie filmul serios,
plăcute, cu gesturi tare nostime, lan- pe pămînt, că nu vă mai primim la filmul cu oameni în carne şi oase, cu
sînd mereu bancuri bune, anecdote mesele noastre, nu vă mai iubim şi analiză, cu transfigurare artistică de-ţi
poznaşe, primiţi la mese cu bunăvoie veţi da de dracu ', adică de totalul taie răsuflarea. Filmul cu desene ani-
DRAMA şi chiar cu pupături amicale, inspi-

rind perpetuu simpatia şi surisul. Ar
putea fi mai fericiţi decit ţiganii visaţi
nostru refuz . ln această hotărîre de
neclintit a marelui public se fixează
una din cele mai aspre condamnări
mate e pauza deconectantă la televi-
zor, e rîsul zglobiu al copiilor: «mamă,
uite-l pe Mickey Mouse!», «tăticule,
de Petrovic (film nefericit, de un pito- la care poate fi supusă o artă sau o tino să-l vezi pe Roberto!!» şi , după
AMUZAN- resc suspect, subumanitate pînă la

urmă neinteresantă, plin de trucuri
plastice, ca acea celebră moarte prin-
viaţă de om: refuzul evoluţiei, pier-
derea dreptului de a te transforma,
de a te schimba, de a face un salt cali-
cum se ştie, rîsul copiilor constituie
fericirea oricărui apartament. Tata şi
mama vin lingă ·prunc şi se uită la
tre fulgi de giscă, în faţa căreia nu tativ, de a fi alta sau altul. A fi amuzant desenele animate. Părinţi şi copii în-
TULUI ştiu cum au putut să-şi piardă gustul

oameni de gust.„) Ar putea fi sarea
pămîntului şi grădina lui dumnezeu
de-a pururi sau veşnic grav e la fel de
mortal pentru om ca ş i pentru 11 rti\.
ţeleg la fel de uşor despre ce e vorba.
Tata şi mama au conştiinţa mulţumită
- «iată, putem fi o clipă şi copii...» -
- aceşti oameni amuzanţi cu bancu- STRIGATUL DIN CINEMATECA copilul are şi el orgoliul satisfăcut:
FILM DE rile lor spirituale. Dacă n-ar fi condam-

naţi. Dacă n-ar fi pecetluiţi. Dacă n-ar
fi stigmatizaţi de o hotărire fără apel
Rescrieţi cu indigoul ce-am spus
despre oamenii simpatici de mai sus
«iată, înţeleg şi eu ...» Ce frumos! Una
din cele mai mari servituţi ale filmului
cu desene animate, marea lui umilire,
a marelui tribunal public: să nu fiţi şi veţi vedea că aceasta e exact situ- drama lui e satisfacerea obligatorie a
ANIMATIE
,
altcum decit amuzanţi! Să nu vă prin -
dem că vreţi să ne spuneţi altceva
aţia filmului de animaţie. Filmul cu
desene animate e personajul «drăguţ,
infantilismului, a vîrstelor mentale mi-
nore"(Continuare in supliment pag.VII/)
•• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
Anul acesta Mamaia devirie de animaţie o exercită asupra pic- dat amestec de nelinişte şi visare.
MIHAIL LUPU pentru a doua oară capitala anima- torilor şi graficienilor. Înaintea lor Urmlndu-şi drumul, clasificindu-şi
ţiei mondiale. Festivalul reuneşte se deschide o zonă încă prea puţin intenţiile şi mijloacele, artistul ne
pe litoralul românesc o mare diver- explorată, aparţinînd în măsură dă cu «Oraşul» un al doilea film în
sitate de tendinţe , modalităţi de ex- egală plasticii şi cinematografu- acelaşi registru alegoţic. Bălaşa
presie şi d i recţi i de dezvoltare a lui. Mişcarea · însăşi poate fi trans- sugerează vizual, în ritmul picturii
filmului de animaţie din toată lumea pusă . grafic; dinamica realităţii, eli- sale animate, osmoza spirituală
şi îngăduie cunoaşterea d a zi» a fe- berată din ramele strimte ale pinzei care uneşte regnuri şi specii, oa-
nomenului, a efervescenţei creatoa- sau colii de hirtie, se poate desfă meni şi vlrste. Pentru el, oraşul
re care îşi pune amprenta în acest şura liber în fluenţa imaginilor pro- înseamna o circulaţie imaginară de
domeniu aflat azi în plină afirmare. iectate pe ecran. sentimente, de visuri, de metafore,
Cum se înscrie în acest peisaj În acest spirit s-a lăsat tentat de devenirea neîntreruptă a unei lumi
animaţia românească? În ce mă atracţiile animaţiei, Sabin Bălaşa, condensată în citeva minute. lntr-o
sură reflectă în producţia actuală cu căutările sale de a încorpora pic- perpetuă comunicare, fiinţe vii
a studioului nostru «Animafilm» tural timpul în spaţiu, de a compune îşi transmit lnsuşirile şi ceea ce dis-
(în ultimul an s-au realizat peste alegorii vizuale din dialectica pre- pare renaşte mereu în noi forme.
20 de filme) experienţa dobindită facerii formelor şi culorilor. Prima Filmul se bizuie pe sensibilitatea
în contactele cu mişcarea mondială sa încercare s-a chemat «Picătura» privirii spectatorului, pe asocierea
a filmului de animaţie? lată între- şi s-a făcut imediat remarcată la şi dezvoltarea motivelor plastice di-
barea de la care - cred eu - tre- Festivalul de la Mamaia din 1966. riguitoare (de pildă, decuparea ele-
Ideea poetică a genezei luminii re-
ANIMAFILM mentelor figur~tive din masa amor-
buie pornit.
descoperită în microscopul unei fă a materiei; succesiunea de ova-
picături rămînea nebuloasă, dar era luri - oul, simburele, obrazul ome-
PICTURA IN MIŞCARE evident că autorul filmului simte, nesc - simbolizind germinaţia,
MAMAIA Faptul că cinematograful îngă

respiră prin imagini. Sub ochii fas-
cinaţi (şi uneori nedumeriţi) ai privi-
fecunditatea; ciclul romburilor des-
chizindu-şi rind pe rind miezul spre
a ne face să ajungem tot mai departe
.....
torului !şi derula existenţa un univers
duie artelor plastice să-şi învingă plastic aflat într-o miraculoasă Şi la esenţe, etc.)
'68 servitutea imobilităţii explică

puternica seducţie pe care filmul
continuă schimbare, generînd în
spectator o vibraţie particulară, ciu- (Continuare ln supliment pag.w)
• •••••••• • • • • • • • • • • • • • ·~
Din cele mai vechi timpuri se spune Deşi întrebările de mai sus ar părea se contractă, nările se umflă, prada
ION POPESCU GOPO că după ce Creatorul l-a modelat pe să fie fantastice probleme care-i pre- se apropie, vine!
om, din lut, după chipul şi asemăna ocupă pe cei ce fac tilme, ele, şi bine- lncordat, omul preistoriei aş-
rea sa,a suflat asupra lui ca să-l însu- înţeles nu numai ele, au animat pe teaptă ...
fleţească. oamenii de ştiinţă, care au explicat Cită mişcare este în această aştep
Dar povestirile nu spun care a fost pînă şi cineaştilor cum e cazul cu miş tare!
prima mişcare făcută de om. Dacă de carea, cine o provoacă şi cum se exe- Desenez acest iureş de mişcări şi
exemplu, imediat după suflare, omul cută . sub creionul meu apare o figură ţea
a strins mina Creatorului felicitindu-1 Propun ·ca deocamdată să nu-i pănă ...
pentru opera sa, nu este nici o îndo- ascultăm pe oamenii de ştiinţă, pentru Cum pot exprima mişcarea în
ială că lutul devenise o făptură vie. că ei ar putea să ne demonstreze că desen?
Dacă însă numai coşul pieptului Pigmalion n-a dat viaţă Galateei şi Un coleg din anii fără număr a zgi-
s-a mişcat inspirind şi expirind, atunci multi dintre noi s-ar întrista. Noi vom riat pe pereţii grotei sale un cerb
n-a fost o fiinţă ci doar un lucru ani- studia vîntul numai în măsura în care fugind. Neputind hotărî care din nu-
mat - aşa cum fac astăzi creatorii de ne vom substitui vintului ca să ani- meroasele mişcări să le fixeze în opera
filme animate. măm un val, un pom, o moară .„ Vom sa, a desenat una peste alta mai multe
fi un altfel de vint decit cel din curte atitudini obţinînd un cerb cu mai
sau de pe mare, vom fi un vint nou, multe picioare.
SCURTĂ
O NOUA GALATEEA cinematografic. Habar n-avea bietul pitecantrop că
Sîntem în anii dinaintea lui zero. prezentînd o asemenea probă grafică,
Vintulanimă valurile? Făptura din umbra tufişului ascultă, putem obţine un angajament la ori-
Derdeluşul animă săniuţa? pindeşte ... E unicul ei mod de viaţă; care din studipurile moderne de
Laptele animă iaurtul?
PREISTORIE vinează sau va fi vinată. desen animat.
Zilele animă calendarul? Răcnetul fiarelor ii dă fiori, muşchi i (Continuare ln supliment pag.VIII)
9
PUNCTE
DE
V DERE ATENŢIE,
«Actorul, acest element esenţial al com - ciudată opacitate faţă de pregătirea şi dezvăluit spectatorilor valente dramatice Marga Barbu ş i -a pus in va loare reala d ă
plexului Autor-Actor-Personaj, nu este o pentru film a acelora care frecventează puţin puse în valoare; Victor Rebengiuc ruire pentru cinema. Dar ş i în cazul ei,
materie simplă şi inertă, ci o individualitate cursul secţiei de actorie; nu lipsesc nici a dat în « Pădurea spînzuraţi lor» un Apos- rolurile de ieri au rămas nejucate pentru
autonomă, care nu se poate modela la opiniile că filmul «i-ar strica» pe viitorii tol Bologa interesant, chiar dacă pentru o totdeauna. Şi cit va mai trece oare pînă
fel de uşor ca argila», spunea Vincent Pi- slujitori ai Thaliei), cinematografia noas- completă caracterizare a personajului s-ar o vom vedea pe ecrane pe Valeria Seciu,
nel. Deschizînd cu acest citat articolul, ne tră suferă consecinţele. Aşa se face că fi cerut nuanţe în plus ln interpretare. fata care promitea ceva într-un film care
s ituăm de la început pe o anume poziţie. nu avem interprejii necesari pentru anu- Dar Florin Piersic n-a avut în film un rol nu promitea mai nimic («Casa netermi-
Sintem, aşadar, de partea «actorului-su- mite virste, pentru anumite categorii de pe măsura celui din «Oameni şi şoarec i». nată»)?
biect» şi nu a «actorului-obiecb>, de par- personaje. Aşa se face că repetăm pină Ş i nici Ion Dich iseanu (al său Vulpaş i n
tea actorului cu personalitate şi nu a celui la oboseala spectatorilor (şi nu se poate din fil mul după « Domn i şoara Nastasia» ŞI ELE - INCOLORELE
lipsit de coloană vertebrală, de partea ac- spune că publicul nu i ubeşte actorul) nu ne-a convins deloc.) _____ STELUŢE
torului inteligent şi pătrunzător (chiar ciţiva interpreţi. Aşa se face că ii uităm , Pentru noua gene raţi e de «j uni primi»,
dacă Antonioni declara că «actorul de o vreme sau definitiv, pe alţii . Şi atunci de pentru generaţia lui Dan Nuţu , Şe r ban În sch imb, filmul românesc, lăsind cu
cinematograf nu trebuie să înţeleagă, el unde să avem actorul antrenat penin~ film? Cantacuzino (acest actor delicat ş i foarte uşur i nţă de o parte actriţe care meritau
trebuie doar să fie»), de partea actorului De unde să pretindem evoluţie? De unde puţin folosit) , Ion Caramitru ş i Ştefan să fie des distribuite, ne-a dăruit cîteva
care ştie să «încălzească» o scenă (Vis- să apară saltul calitativ în interpretare? Iordache (excelent pe scenă), cinemato- efemere p rezenţe , mai mult sau mai puţin
conti ii vede pe actor capabil să evite trans- Şi fiindcă vorbeam de virste, grafia noastră e datoare să găsească ro - fotogenice, care au trecut fără să ne lase
formarea unui film într-o «realizare rece luri adevărate, povestiri sincere şi emoţio prea multe amintiri. O dulceagă şi fără
şi premeditată». CE SE INTIMPLA nante. Nu vrem ca şi ei să ne lase nostal- personalitate ero i nă de «Post-Restant», o
ln cinematografia românească, actorul CU «JUNII PRIMI»_?_ __ gia că nu şi-au jucat, atunci clnd era vre- Nastasie care n-avea nimic comun cu
nu a ocupat şi nu ocupă încă cel mai feri- Nu mai cred necesară vreo pledoarie mea, rolul potrivit. arta de a înfăţişa un personaj atit de dra-
cit loc. Ca să spunem lucrurilor pe nume: în favoarea acestora. «Junii primi» ai matic, şi lncă destule «june» de acest fel ,
nu ne-am îngrijit de soarta actorului de cinematografului mondial au făcut să se BUNELE NOASTRE ACTRIŢE s-au perindat pe ecran lăsindu-ne cu un
film. Prea adesea lamentările («n-avem umple plnă la refuz sălile de cinema. Nu sentiment de I nsatisfacţie. Aceste apariţ i i
dom'le, actori de cinema»!) au înlocuit
descoperirea şi apoi dezvoltarea talen-
s-ar putea spune că filmul românesc n-a ------ ------UITATE
n-au adus nimic nou în filmul românesc .
Să nu ni se spună că ele au fost distribuite
ştiut să lanseze ciţiva interpreţi cu farme- Puţine sini numele pe care le-a impus
tului actoricesc . Prea adesea au fost cul de «june prim». Iurie Darie, Ion Dichi - şi galeria tinerelor eroine ale filmului în numele primenirii, al lmprospătării , că
alcătuite distribuţii ad-hoc. Prea adesea seanu, Florin Piersic, Victor Rebengiuc , românesc. Poate doar două să reziste în
au fost evitaţi actorii «incomozi» (citeşte sint nume care spun ceva spectatorului memoria spectatorilor: Irina Petrescu ş i
cu personalitate) în favoarea celor care de film. Care însă dintre «junii noştri Ana Szeles. Deş i nici ele suficient de
sini «maleabili». Acea relaţie «autor - primi» şi-a trăit pe ecr,an marea poveste folosite, aceste două actri ţe au reţinut
actor - personaj» de care amintea Pinel de dragoste? Care ş i-a realizat, ca june atenţia (cea dintii prin frumuseţe, inteli-
este la noi mult simplificată . Actorul este prim, marele rol? Puşi de multe ori să gentă şi distincţie aparte, cea de-a doua
strîns la mijloc, şi nu de puţine ori nevoit scoată din impas pelicule mediocre (gen prin gingăşie ş i puritate; la amindouă
să cedeze, pe de o parte de regizorul - «Mindrie» sau «Aproape de soare»), trans- talentul, înzestrarea pentru arta pe ca re
autor care se supraestimează, pe de alta formaţi în siluete care ştiu să . zimbească o fac sini neîndoielnice). Ş i totuşi filmu l
de personajul schematic, subestimat încă «drăguţ>> (în comedioare de tip «Post-Res- românesc ne-a mai făcut să vedem cite
din etapa scenariului. Între un regizor care tanb> sau «Dragoste la O grade») junii o sclipire, să descoperim cite un moment
se vede (chiar atunci cind nu e cazul) primi au obosit şi ne-au obosit destul de emoţie autenti că datorat unei tinere
demiurg şi un erou fals sau stîngaci re- de repede. Anii au trecut, feţele actorilor sau mai puţi n tinere interprete. Dar tot
zolvat din punct de vedere dramatic, ac- au adăugat cute noi, ochii şi-au mai pier- el ne-a obligat să- l u ităm repede. Aşa că
torul este nevoit să facă un adevărat dut din strălucirea primei tinereţ i. Junii am aşteptat prea m ulţi ani ca s-o mai ve-
slalom. Rezultatul? Unii actori reuşesc să primi ai cinematografului românesc . trec, dem pe acea f!ltă fru m oasă şi p li nă de
lasă bine sau măcar «onorabil» din a- încetul cu încetul, în altă vlrstă, fără să fi temperament care era Dana Comnea din
ceastă neplăcută menghină . Dar alţii (şi lăsat în urma lor vreun personaj demn de «Alarmă in munţi». Cind am revăzut-o,
nu puţini la număr!) rămin apariţii necon- atenţie. Că toţi cei citaţi au realizat pe frumus eţea interpretei aparţi nea altui tip
vingătoare, se «standardizează» repede, scenă roluri foarte bune, e un lucru pe de personaj ş i zîmbetul se schimbase.
aduc, cu mici retuşuri de machiaj, aceleaşi care nu mai e nevoie să-l amintim. Că A trebuit să vină «Meandre» pentru ca
feţe şi refac, cu mici modificări, aceleaşi unii dintre ei au dovedit, atunci cind au spectatorii să descopere (uitaseră de mult
gesturi. ieşit din «cuminţenie», cind au renunţat cind debutase) complexa personalitate,
Nu cred că exagerăm dacă spunem că la surîsul standard, că pot şi altceva, iarăşi feminitatea caldă şi matură a Margaretei
filmul românesc are actori mai buni deci! e adevărat (Iurie Darie a realizat un rol Pogonat. Şi tot mulţi ani au trecut de
merită. Nefăcind nimic pentru a-şi cultiva de o tonalitate aparte încă ln «S-a furat la filmul «Vulturul 101» pină la «Procesul
actorii (încă din Institut se manifestă o o bomba»; recent, în «Subteranul» el a alb» sau serialul «Haiducilor», clnd
10
E, ACTORUL!
prin ele regizorii noştri au vrut să exprime chipul şi jocul unui actor demn de orice Filmul nostru i-a pus pe cîţiva actori, de- stea alegerea unui actor pentru un film
«tipuri umane» pentru că e greu de ima- antologie cinematografică) ; Ion Manu, deli- altfel talentaţi şi cu destul haz, în situaţia cel mai adesea sub semnul întîmplării?
ginat ce fel de tipuri umane reprezintă cat şi spiritual , cu un joc cu totul personal, de a se repeta, pînă la suprasaturaţie. To- Şi atunci cum să mai urmăreşti creşte
aceste «steluţe» destul de incolore, de a fost, la rîndu-i, prea puţin solicitat de ma Caragiu, dar mai ales Dem Rădulescu rea, maturizarea artistică a interpreţilor?
nedecise şi de puţin autentice. cinematograf. Dar s-au scris oare roluri, se numără printre aceştia. Lui Dem Rădu
personaje de comedie pentru Radu lescu nu i se mai cere decit «să facă» ceva DISTRIBUŢIA NU SE FACE
UNDE SINTACTo'Rl-1 - - Beligan? De la «Noaptea furtunoasă» al a la Dem Rădulescu . Să se joace pe sine şi «IN COR»
VIRSTEI DE AUR? lui Jean Georgescu, el n-a mai avut să-i «joace» pe spectatori. Actorul este
un rol pe măsura talentului său. Iar pus cam în aceleaşi situaţii, i se dau cam Pentru a nu-l nedreptăţi pe regizorii
Birlic, deşi a interpretat multe partituri aceleaşi replici. Şi iată cum un comedian noştri mai trebuie pusă o problemă: drep-
Nu numai talentele tinere sini neglijate
de «co1oratură>~nu şi-a jucat încă pe ecran înzestrat se «devalorizează» prea repede, tul realizatorului de film de a-şi alege ne-
sau rămîn nedescoperite pentru cinema.
personajul pe care-l merită . Dar adevăratul înainte de a fi realizat roluri de seamă . stingherit interpreţii. Sintem pentru res-
Marilor actori ai scenei româneşti li s-a
rol care să pună în valoare arta monumen- ponsabilitatea unica a regizorului . Ca să-l
oferit puţin sau nimic din film. Un simplu
«e teatral» i-a scutit pe regizorii noştri de tală a unui George Calboreanu sau stilul AVEM o TRUPA A ACTORULUI putem judeca pentru felul în care şi-a ales
de joc particular al lui Ion Finteşteanu? DE FILM? sau nu actorii potriviţi , e nevoie să ştim
a-i distribui şi de a lucra cu ei. George
Vor tre~e anii şi filmul românesc va ră ca distribuţia nu s-a tacut «în corn, după
Vraca a plecat dintre noi lăsîndu-ne cu
mîne dator generaţiilor noi pentru faptul Sau mai exact: se ocupă cineva de absconse criteriiadministrative,dupăgus
amintirea rolurilor din teatru, cîteva filme
că n-a ştiut şi nu ştie încă să păstreze pe formarea unei asemenea trupe? Răspun tul unuia sau altuia, după preferinţe mai
de arhivă şi personajul aparte compus,
peliculă talentul şi măiestria unor actori sul este nefavorabil. Institutul nu a luat mult sau mal puţin întemeiate. Regizorului
antiteatral al Banului Brîncoveanu din
«Tudor», prea puţin pe lingă ceea ce ar care înseamnă ceva pentru arta specta- încă nişte măsuri precise pentru a stimula trebuie sa i se admită dreptul de a alege
colului românesc. formarea actorului de film, regizorii lu- (inevitabil şi riscul de a greşi)atunci cînd
fi putut să dea acest actor cinematogra-
fului; Ion lancovescu, un remarcabil inter- crează la intervale prea mari pentru a are un punct de vedere pe care vrea să-l
SUPRASOLICITAREA ACTORULUI exprime prin intermediul actorului.
pret, o inteligenţă sclipitoare, n-a jucat putea forma un interpret sau un grup de
DE COMEDIE
mai nimic în filmul ultimilor ani (Borcea interpreţi, pentru a-şi putea transforma
din «Afacerea Protarn ar fi meritat să re- Există, mai ales în comedii , pericolul preferinţele în constante. Acel «studio al
ţină atenţia regizorilor noştri, iar filmul efectului sigur, al poantei date pentru plă actorului de film» s-a pulverizat fllră a se Al. RACOVICEANU
lui Mirel llieşiu «Ultima noapte» dezvăluie cerea de a fi dată, al scenei îngroşate . pune nimic în loc. Şi atunci cum să nu
Ancheta
noastră:
••
actor11
MARGA BARBU
}IEFAN C I OBOT A RAŞU ION BESOIU OINA COCE A
IURI E DARI E
GHEORGHE DI N ICĂ DRAGA OLTEANU
AM ZA PELLEA !RINA PETRESCU EMANOIL PETRU !
MARGA BARBU ŞTEFAN CIOBOTĂRAŞU

Publicul? Pentru el ne Publi cul es te «ma reea» n oa st ră, a a rti ş
străduim, pe scenă şi în filme tilor, după cum şi artistul, în cazuri excep-
răspund să-l facem să ridă sau să
plingă, dar desigur, nu cu
ţionale , poate exercita o deoseb ită putere
de atracţie asupra publicului. Această
la orice mijloace. Educarea pu-
blicului nu e doar o vorbă
legătură în flux şi reflux a publiculu i cu
noi şterge urmele de pe nisip ale jocului
goală ş i cred că asta e me-
întrebarea nirea spectacolelor valoroa-
nostru, sa 11 Ir rnn fp1f1 onrN·arc du rabi-
litate. Poate că furaţi de mecanismul, de
se. Cu atit mai mult cu cit periodicitatea aceasta devenită lege, in-
publicul nostru e cald , recep- trăm într-un fel de a doua natură ş i uităm ,
tiv şi merită să i se dea lu-
nu mai vedem întotdeauna amănunţit
cruri de calitate. Cea mai
mare bucurie a unui actor toate implicaţ iil e artei noastre în raport
e ca atunci cînd, ieşind din cu publicul. Această obişnuinţă-profe
teatru sau din sala de cine- siune, luată în sensul bun al cuvîntului,
ESTE
matograf, să vadă chipurile trebu ie să aibă ţinuta şi consecvenţa
spectatorilor păstrînd încă, iubirilor mari, care s-au convertit în căs
unda de emoţie, urma lacri- nici i durabile. Divorţurile înseamnă i mbă
mei sau a bucuriei. Oare nu trinirea sau moartea artistului. De fapt
pentru asta ii răpim preocu- publicul este cel care-şi selectează par- dar '
părilor cotidiene şi ii aducem
tenerul spiritual, confesorul de care are
cu noi pentru clteva ore într-o
lume fictivă, dar totuşi ade- nevoie pentru a-şi conferi marile adevă d .
vărată? · ruri, într-o comun iune s i nce ră , nemistifi-
prin~
PUBLICUL
cată , nesofisti cată. Iar creşterea nivelului spec
de apreciere a publicului ne creează, e pe!
i ireşte, răspunde ri în pl us, f iindcă el re- lent.
prez i ntă realitatea vie. Dintr-o firească timid
curiozitate, publicul nu respinge falsurile plao
imediat, le lasă mai întii să obosească SE
pentru a se întoarce, credincios, la adevă de CI
rurile sale majore. Publicul este seismo- aces
SUVERAN
graful de accesibilitate al artistului. Cine-i Pe
care
simte pulsu l constată că această acce-
tor,
sibilitate stă sub semnele culturii şi ale de o
p l ăceri i intelectuale. Există o mare dis- il c
ponibilitate lir i că , umori stică sau critică blic
în noul nostru public. De ce este oare ros.
atita l i psă de elan poetic în cinematogra-
fia no as t ră? De ce e obl igat publicul
să- şi întoarcă uneori jenat capul de la
unele producţii?
12
ION BESOIU OINA COCEA IURIE DARIE GHEORGHE DINICĂ
Publicul: noţiune concretă De multe ori, nici nu ne dăm seama cit de mult Publicul este totul. Într-un spectacol, Publicul are nevoie de
şi abstractă în acelaşi timp, sintem în atenţia publicului. Recent, la o intilnire mai curind poate fi înlocuit regizorul , spectacole de teatru şi filme
sumă de individualităţi cu la Ministerul de Finanţe, cineva mi-a spus: «Nici schimbaţi actorii, orice, dar spectacol bune. Pentru că de multe·
gustul format sau ... deformat. nu ştiţi de. cînd vă cunosc! De la «Reţeta fericirii». fără public nu există. Cred că atunci cînd ori ceea ce i se oferă pe
scenă sau pe ecran nu este
Prieten devotat, statornic, Mărturisesc, era un rol pe care-l uitasem şi care nu reuşim a ne face înţeleşi de către
atunci cind nu-l minţi. nici nu a avut prea mare importanţă în cariera mea, de natură să-i cultive exi-
public, vina este numai a noastră. Dar în
Merge cu tine şi după tine. genţa, ci din contra. O mare
dar spectatoarea de atunci mi-a reprodus astăzi acelaşi timp, cred că şi publicul trebuie
Te crede, te iubeşte, te parte a publicului s-a obiş
replica acelui mic golan pe care-l interpretam în uneori să facă efortul de a înţelege, efor-
uită. nuit cu spectacole facile şi
travesti: «N-am nici un ban dar puţin îmi pasă». tul de a depăşi adevărurile comode. Dacă e foarte greu să-i pretinzi
Are fantezie; la fotbal dă Şi îşi aducea aminte şi gestul meu, cum îmi întor-
idei şi mănîncă seminţe, la ne referim însă la filmul românesc,acesta în acest caz înţelegerea per-
ceam buzunarele pe dos. Dar nu numai prin rolu- nu prea solicită spectatorul nici într-un fectă faţă de o operă de artă.
teatrµ e cuminte, la cinema- rile noastre sintem constant în atenţia publicului,
tograf se irită cind se rupe sens, nici în altul. Şi cred că nu am făcut Se întimplă ca unele filme
ci şi prin viaţa noastră particulari şi socială . Reli- bune să nu fie înţelese -
filmul, la televizor, dacă nu-i încă filmul în care să credem total, pen-
placi, te întrerupe printr-o eful pe care ni-l dă scena se transmite în viaţa de cum a fost cazul cu «Aven-
tru care să merite să ne batem, chiar
simplă răsucire de buton, pe
toate zilele. Cu mulţi ani în urmă, nu prea dădeam tura» lui Antonioni. Dar asta
atenţie îmbrăcăminţii. într-o zi cind mă întorceam
împotriva unui curent de opinii. Publicul
stradă te însoţeşte cu pri- se explică în mare parte prin
grăbită de la repetiţie, cu haina deschisă, cu cor-
nostru nu se recunoaşte în intimplările aceea că asemenea filme sînt
virea - şi, vai, să nu-l deza-
donul atirnind, o pereche m-a oprit şi mi-a spus: pe care i le povestim şi vine deseori mai nişte surprize pentru public.
măgeşti!
Îţi oferă trepte să urci, «Dumneavoastră sinteţi Oina Cocea? Cum vă mult din amabilitate, pentru că filmele Singura soluţie pentru rea-
dar «vae victis» celor care puteţi îngădui să umblaţi atit de neglijent pe stradă noastre rămin mai mult o ilustrare a unui lizarea unei afinităţi faţă de
trebuie să coboare. nu vă gîndiţi la noi spectatorii care sintem obiş text literar, declto creaţie cinematografică. operele de valoare este asi-
Cînd intru în tabăra lui, nuiţi să vă vedem atit de elegantă pe scenă?» Da, în filmul nostru istoric nu se nasc perso- gurarea unei calităţi cit mai
devin şi eu la fel. Mă sur- ' publicul nu uită şi nu · iartă cind îşi vede actorul naje, actorii se simt undeva dincolo de cai ridicate a tuturor spectacole-
prind uneori dind sentinţe '. îndrăgit într-un fel care nu ii place. Şi noi nu tre- şi figuraţie. Şi dacă ne emoţionăm totuşi la
lor. Mă întreb, în această
spectacolul e prost, filmul ordine de idei, de ce cinema-
buie să uităm că,pe lingă raporturile obişnuite de astfel de filme, aceasta se datoreşte mai
e penibil, regizorul n-are ta- tografele noastre programea-
la scenă la sală, străbătute de un flux direct de sim- mult sentimentului patriotic decit aceluia ză atît de puţine filme bune.
lent... Mă corectez şi-mi spun patie sau antipatie, noi actorii venim şi în contact artistic. De aceea noi, actorii, preferăm
timid: îmi place sau nu-mi Am văzut, Tn timpul turneelor
indirect cu publicul în viaţa noastră zilnică. Mai contactul cu scena şi cu publicul de făcute cu Teatrul de Come-
place. cu seamă prin film, televiziune,care au mărit popu-
Selector sensibil, mare teatru, preferăm spontaneitatea şi adevă die, un număr de filme foarte
laritatea actorului. rul acestor întilniri. Aş lansa şi o întrebare bune, limpezi după părerea
de capete, de ochi, de inimi,
Personal, pe scenă îmi place să fac abstracţie adresată spectatorului: care este filmul mea din punct de vedere
acesta este publicul.
Pe ultimul drum al aceluia de public, să mă izolez, să mă abstrag oricărui zgo- românesc care 1-a emoţionat în egală ideologic, şi nu văd, şi nu
care a fost remarcabil ac- mot care, fatal, deranjează. De aceea îmi place înţeleg de ce nu sînt achi-
măsură cu un spectacol de teatru?
tor, George Mărutză, fluviul atunci cind cortina nu se mai ridică între acte şi , ziţionate şi difuzate. Am im-
Cum spuneam, pentru noi publicul este
de oameni, tăcut, îndurerat, nici la sfirşit, aşa cum am văzut la unele specta- presia că se cam bîjbiie în
totul, dar publicul trebuie întreţinut. Bel-
ii conducea. Acesta este pu- cole în străinătate, cînd actorul nu mai revine la privinţa întocmirii repertoriu-
rampă în costumul personajului, după ce de fapt mondo declara într-un interviu: «Dacă nu· lui cinematografic, că nu se
blicul: recunoscător şi gene-
l-a părăsit. Cînd nu face decît să trezească curio- joci continuu, publicul te uită». Îmi per- «prospectează» - cum spun
ros. Tn faţa lui mă descopăr.
zitatea spectatorului. Privirile te judecă, te apreci- mit şi eu să mă agăţ de vorbele lui şi să economiştii - în mod amplu
ază sau depreciază, te comentează şi iţi dau sen- spun că un an şi jumătate de pauză în şi ştiinţific piaţa filmelor, că
viaţa unui actor de film este un soi de există o serie de reţineri, omi-
timentul că eşti în vitrină, ceea ce nu este plăcut.
Uneori ne luăm însă revanşa. Curiozitatea mani- sinucidere. Cine poartă vina? siuni şi intîrzieri nejustificate.
Nu pledez pentru o unifi-
festată de public ii face să se dezvăluie el însuşi,
care a gusturilor şi pentru
te ajută să-i cunoşti mai bine intenţiile bune sau
transformarea tuturor cine-
rele. Pentru mine un public ideal este acela care-ţi matografelor în săli de artă.
lasă impresia că joci în faţa unei săli goale, că auzi Dar e sigur că o anumită
o imensă tăcere care respiră numai odată cu tine. abundenţă de filme facile de-
formează gustul publicului.
13
DRAGA OLTEA NU AMZA PELLEA IRINA PETRESCU EMANOIL PETRUŢ
Eu am o stimă deosebită pentru public. Publicul? Suveranul absolut al sălilor Nu ştiu în ce măsură noi acto- Trăim în epoca marelui con-
Nu o stimă abstractă, ci una bine preci- de spectacol. Fiinţa cu mii de ochi dotată rii ştim cu adevărat ce înseamnă sum, în care în mod firesc
zată, în sensul că nu obişnuiesc să-mi cu sensibilitatea miilor de inimi care bat să stai pe scaun două sau pa- consumatorul este rege. Da-
trag spectatorii pe sfoară. Fiindcă publi- la unison în clipa supremă a creaţiei. tru ceasuri cu sufletul la gură, că n-am tine cont de public,
cul poate fi tras pe sfoară, iar actorul se Creierul colectiv al unei săli de spectacol aşteptind... Ne ducem să ne de gustul lui, am fi o «eroare
intimplă să fie tentat s-o facă.
reacţionează prompt şi cu precizia mira- vedem colegii, ne ducem să ne istorică». El dictează nu nu-
colelor naturale. vedem pe noi înşine într-o sală mai necesitatea produsului
În sălile noastre funcţionează, aţi văzut, de cartier după ce a început
Teatrul şi sora sa mai tinără cinemato- industrial, dar şi pe a celui
o generozitate foarte largă a aplauzelor. grafia au luat fiinţă ca o consecinţă jurnalul, citim curioşi sau indi- cultural. De aceea, perso-
E suficient ca cineva să bată din palme normală a nevoii de frumos a oamenilor. ferenţi ziarele, şi cu asta se cam nal, cred cu toată convinge-
şi toţi încep să aplaude. Îi aplaudă şi pe Atunci cind arta spectacolului reuşeşte termină capacitatea noastră de rea că valoarea unui specta-
unul şi pe altul, şi pe cel care merită cu să cristalizeze diamantul «sentimentelor a consuma un lucru la care am col trebuie măsurată în nu-
adevărat şi pe cel care trage pe sfoară. general umane» în sală se instaurează lucrat sau s-a lucrat timp de măr de spectatori, şi noi
Publicul este deci într-un fel în min11 acea linişte desăvîrşită, ruptă din scur- cîteva luni. actorii trebuie să ne socotim
noastră. Noi putem să-l cultivăm, putem gerea timpului pe care numai emoţia Nu e adevărat că public de angajaţii publicylui. Desigur,
adevărată o poate crea. Cine a ascultat calitate se numeşte totdeauna aceste relaţii bilaterale pre-
să-i inspirăm un gust sigur, dar se întîm-
odată această linişte nu o mai uită toată publicul care te apreciază, şi supun şi ooligaţia publicului
plă să-l şi împiedicăm să discearnă ceea
viaţa. invers. Şi nici că popularitatea de a-şi aprecia actorii, de a
ce este de valoare de ceea ce e fals. De- Reacţia promptă a spectatorilor, hoho- s-ar măsura cu numărul descri- nu le deteriora mitul, de a
geaba vom veni apoi să spunem că publi- tele de ris sau zgomotul poşetelor des- sori primite de la spectatori, nu-i vulgariza. E necesară şi
cul nu ne înţelege, că el nu apreciază chise care lasă drum liber batistei spre sau cu frecvenţa şoaptelor din o anumită discreţie diri par-
arta de calitate. Mai intîi, să-i oferim lacrima furişată discret în colţul ochiului, troleibuz: «uite-o pe cutare»... tea publicului care este jude-
numai realizări de calitate, pentru a-l sînt semne sigure ale emoţiei, ale cali- Singurul lucru important pe cătorul vieţii noastre artis-
ajuta să se formeze, pentru ca apoi să tăţii artistice. care ar trebui să-l ştim foarte tice, dar nu şi al vieţii noas-
poată distinge el însuşi ce e rău, şi ce e Nu am crezut niciodată şi nu cred în bine, este că publicu~ deşi nu tre personale, la care şi noi
bine. «spectacolele de valoare» care nu au trebuie dezamăgit niciodată, avem dreptul ca şi el. Este
Publicul de cinematograf, ii cunosc succes de public. în aceste cazuri spec- nu trebuie lăsat să-şi impună adevărat că profesiunea
tacolul are precis undeva o hibă care, gustul comod al unei etape la noastră ne obligă să fim în
mai puţin. Ceea ce mă întristează, e că care a lnceput să te înţeleagă
căutată cu atenţie, iese întotdeauna la văzul tuturor, dar uneori este,
nu-i plac filmele româneşti sau mai exact iveală. După paravanul «publicul nu în- sau să te iubească. Actorului cel puţin neplăcut, să fii ţinta
nu-i mai plac. Nuanţaţi cum vreti, dar ţelege», se ascund multe neputinţe. Spec- ca şi regizorului trebuie să i se comentariilor de toate felu-
acesta este adevărul şi cred că, de multe tacolul este făcut pentru spectatori! Crea- dea voie să caute, să fie mereu rile, a omului de pe stradă.
ori, nu-i plac pe bună dreptate. torii sint datori de a găsi căile de acces altul, să aducă în fiecare zi pe Vorbind despre filmul româ-
Eu n-aş spune că Incriminez nici spre inima, sufletul şi gîndul spectato- obrajii care s-au obişnuit să nesc, prefer pe cele care-ţi
«publicul de bulevard» - copilandrii rului. Dacă nu reuşesc, vina este a lor ridă, o lacrimă, şi invers. Du dau prilejul să te intilneşti cu
ăştia zgomotoşi care merg. la meciuri şi şi numai a lor, ea nu trebuie căutată asta cere răbdare, curaj, încre- un public cit mai numeros,
la cinema în aceeaşi ordine de idei. în într-altă parte. Dacă şi spectatorii au o dere. adică genurile accesibile.
vină, atunci aceea este că sint prea gene- Ador şi sint gata să fac orice Cred că filmele impropriu
loc de morală, mai bine le-am oferi pe
roşi (rog confraţii să mă ierte). pentru publicul care nu face numite «uşoare» se bucură
bulevard nişte săli de cinema civilizate, Vina publicului este că în lipsa specta- uşor «fixaţii», pentru publicul în mod firesc de afecţiunea
care să le inspire respect, să-i facă să colelor de calitate se mulţumeşte cu pro- maleabil, uşor de format, uşor sporită a spectatorului, care
simtă de la intrare că · pătrund într-un ducţii mediocre. Dar această vină izvo- de apropiat. Pentru că în veci- caută în film un moment de
lăcaş unde li se cere o altă ţinută, o altă răşte din setea de frumos a oamenilor, nătatea unui asemenea soi de destindere şi nu de medita-
comportare. pe care noi avem datoria de a o îndestula public, actorul e totd!launa la ţie. Această constatare nu
indiferent de eforturi şi sacrificii. adăpost de micile şmecherii şi trebuie să ne facă să uităm
Să nu uităm că tocmai munca este trucuri pe care le poate cu uşu însă că publicul este dornic
aceea care cree_ază valoarea. rinţă folosi ca să-şi menţină şi de comedii, şi de drame;
popularitatea. şi de spectacole poliţiste,
şi de aventuri, numai bune
să fie; iar pentru noi, anga-
jaţii publicului, părerea lui
trebuie să fie suverană.
Anchetă rea1i7.ată de Adina DARIAN în colaborare cu Al. RACOVICEANU si Valerian SAVA

WŢ
con-
iresc
. Da-
Jblic,
oare
1 nu-
sului
celui
!fSO-
nge-
ecta-
1 nu-
noi
:otim
igur,
pre-
cului
de a
de a
ră şi
par-
ude-
1rtis-
oas-
i noi
Este
Jnea
m în
!ste,
tinta
felu-
adă.
1mâ-
1re-ţi
ticu
1ros,
ile. Ov. S. CROHMĂLNICEANU
1priu
cură
mea În publicitatea cinematografică există obiceiul
care
t de a se da spectatorului un fel de «avant-gout>>
:lita- al viitoarelor filme pe care e chemat să le
1 nu
ităm vadă. I se spune forşpan. Calităţile acestor
1rnic
ame; filme sînt subliniate energic prin cîteva mari
iste, promisiuni însoţite de rapide decupaje ilus-
1une
1ga-
trative.
lui
Astfel, pentru comediile bufe se aleg din virtuţile «pilulelor» cinematog~
fragmente din scenele cele mai ilariante, fice publicitare, nu explici totul. Con-
momentul exact cind tradiţionala tortă dus de experienţa pe care v-o supun
cu frişcă se aplică triumfătoare pe un spre reflecţie, m-am simţ i t îndemnat
plastron de frac, pe o faţă respectabilă să mă întreb mai stăruitor ce conferă
sau pe un decolteu; pentru «wester- o forţă atractivă su perioară acestor
nuri» galopadele cele mai frenetice scurte filme-reclamă şi unde făgăduielile
şi împuşcăturile de pistol cele mai lor se dezic în desfăşurarea peliculei
fulgerătoare din clasicul «saloon» te- propriu- ;i:lse 1
xan; pentru «thriller»-uri suspense-
urile maxime, eroina urlind, în timp
ce clanţa uşii de la dormitorul ei se VALORI EMBLEMATICE
răsuceşte încet şi vîntul umflă perdelele
ferestrei deschise; pentru filmele de Există, cred, o valoare emblematică,
aventuri, episoadele cu o dinamică rezumativă şi esenţializată a anumitor
nebunească, super-girl-ul sărind din imagini cinematografice. Rachel Welch,
avion , înfruntînd briciul deschis al agre- de pildă, într-un film foarte prost,
sorului , trăgînd cu puşca-mitralieră din- «0 super fată numită Fathom», reuşeşte
tr-o barcă-automobil, etc., să realizeze măcar de citeva ori ase-
menea «poze» strîngîndu-şi cu gesturi
foarte calme paraşuta, şi avind grijă
MAI BUN CA DEJUNUL să-şi expună mereu superbele-I picioare,
sau, altă dată, zbătîndu-se pe jumătate
Aceste piese publicitare sînt practic dezbrăcată în mîlnile unor siniştri asa-
nişte producţii cinematografice de sine sini, înotînd urmărită de o vedetă
stătătoare. Ele nu se confundă cu filmul rapidă care caută sl o scufunde. la
propriu-zis, fiindcă nu constituie rezu- fel, Clint Eastwood, nebărbierit , cu
matul lui. Montajule aici cu totul altul , rică feroce. Cind în sfirşit am văzut-o , întristăm constatînd cit de inferioare ochii alburii, cu eşarfa indiană zvîrlită
r itmul deosebit, succesiunea imaginilor am mal înmormintat un vis. la fel mi sînt filmele reale produselor imaginaţiei neglijent peste umlr şi dind impresia
schimbată. Şi,ca să venim la chestiune, s-a intîmplat cu «Doctorul Follamour» noastre. totalei absenţe înainte de a trage şi
aţi observat că întotdeauna astfel de sau «Cum am învăţat să iubesc bomba Scurtele prezentăr i anticipate publi- a-şi dobori Instantaneu adversarul («Pen-
«aperitive» for~panuri. cum li se spune atomică». Nu pot spune că şi aici am citare se bucură de forţa sugestiei tru ciţlva dolari în plus»).
sint mai bune ca filmul propriu-zis. părăsit sala plin de amărăciune. Dar practice. Ele sint ca prospectele de De fiecare datl avem de-a face în
Personal, mărturisesc că, după ce mi-a ceea ce mi s-a servit era departe de voiaj, conţin numai peisaje î ncintătoare asemenea cazuri cu adevărate extracte
fost dat să le văd pe cele din urmă,am atracţia pe care o exercitase asupra ş i însorite, nu cuprind proza turisticii , pure ale genului. ln ele, esenţa lui :ra
încercat invariabil o vagă dezamăgire . mea scurta prezentare publicitară. grija pentru bagajele la coborirea în concentrat pini la simbol şi acţionează
Adesea senzaţia e chiar mai pronunţată, O explicaţie a unor astfel de repe- gară, dificultatea găs i rii unui hotel , asupra noastră cu forţa placatului sau
transformîndu-se într-o cruntă decep- tate deziluzii o putem găsi în Proust. muzeele închise la ora cind ai vrea să afişului. Cind intervine intriga. cînd
ţie . «Codin»,în previzionarea de recla- El ne-a arătat că dorinţa împlinită e de le vizitezi , zi lele de ploaie, oboseala, etc. imaginile acestea se înserează într-o
mă, părea să anunţe un film grozav, fiecare dată o decepţie. Imaginaţia pune O altă comparaţie îmi vine în gîncl: acţiune şi într-o psihologie, substanţa
ca să se dovedească pe urmă a fi o pro- întotdeauna mai mult în plăsmuirile ei forşpanurile cinematografice seamănă pe care o conţin, se diluează fatal .
ducţie mediocră . Acum doi ani, iarăşi decît conţine realitatea. Copil, Proust, cu nişte coperţi ilustrate. Pînă nu Filmul trebuie sl fie cu adevărat bun,
după o prezentare publicitară, am ple- a încărcat nume ca «Balzac», «Veneţia». citeşti cartea sau revista respectivă să aibă o dozl de Invenţie neobişnuită
cat din sală cu o poftă extraordinară «Guermantes» cu o substanţă sufle- toate nădejdile sint cu putinţă. După şi o articulaţie epici fără cusur, ca să
s ă văd «A 13-a victimă» . Citisem ceva tească pe care n-a mai regăsit-o în lucru- aceea totul se sfirşeşte. o menţinl daci nu Intactă, măcar la o
despre subiectul filmului şi forşpa rile denumite de ele, atunci cind le-a Dar actul aureolării obiectelor dorite concentrare ridicată.
nul mă ciştliase complet. Un an cunoscut aievea. Fabricăm probabil şi în cu elaborările cele mai vi i ale imagina-
şi jumătate am jinduit după prilejul cinematograf filme virtuale din fasci- ţiei şi mecanismul descuraiării lui prin
de a putea savura această utopie sati· naţia unor imagini fragmentare şi ne atingerea ţintei , dacă explică multe (Continuare în pag-XIII)
16
•
Misterul e dezorganizat. Se află în natură Cinematograful, în esenţa lui. fraterni-
sub formă liberă. Ori sub formă de lucruri.
Vine cinematograful cu pozele lui, ia masca,
„dublul" lucrurilor şi o parte din mister
ZERO SUB zează cu poezia în ambiguitate. Ambiguu
ca o clepsidră care nu ştii: se goleşte sau
se umple? De aici forţa lui de sugestie,
s-a şi scurs în ele. Spectatorul e ca un
jucător de cărţi: stai pe scaun şi în mină
ţii lumea, în evantai. Tragi o pădure, în
ZĂPADĂ pe care însă şi-o pierde din ce în ce. Se
clarifică, se simplifică, se face ştiinţific.
ln primăvara raţionalismului şi a ciberne-
Joc de as de pică, tragi o prăpastie-caro de ticii filmul ar fi putut fi un şarpe mai amar,
verde. Tragi sabia lui Damocles de sub (Gramatica acţiunii, 11) un şarpe de-al nostru. care-a stat toată
tavanul I ui Damocles şi-o prinzi sub tavanul iarna în beci (vrînd să se bage în pămînt
tău. Te apucă groaza. Necunoscutul din a nimerit în beci). Culo,rile lui, şi sîngele
univers, prin masca luată, te-a iradiat. rece, şi fi uieratul ne-ar fi făcut s~ ne cutre-
Începi să simţi universul, să te mişti în el murăm. Georg BGchner pune aceste vorbe
ca un dinte bolnav în propria-ţi gură. Şi în gura unui erou al său: „Cineva mi-a
iată că dîntr-odată filmul devine metafizic. povestit cîndva despre o boală care te face
Dacă ar rămîne aşa - sim piu năvod peste să-ţi pierzi memoria. Moartea pare să
lume, pescuind imaginile ei, semnele, aibă ceva din ea". Cred că menirea filmului
cifrurile, la întîmplare, fără aranjamente,
fără infiltraţii de sens ... Filmul mut era un
Cronica unui era să păstreze memoria visului. N-a
făcut-o şi acum nu ştiu dacă nu e prea
început bun.· Adică avea ceva bun în el.
Greşeala lui (şi asta 1-a pierdut) e că a
posibil cineast tîrziu: nopţile sînt mai albe, visele s-au cam
rărit. Forţa lui de sugestie va creşte pe mă
început să facă teatru, pantomimă, balet - sură ce va deveni o artă moartă. (Să nu ne
alte nerozii. Dacă rămînea ţeapăn, m\Jt, speriem, mai e pînă atunci.) Morţii nu
chior, ciung - rezista. Acum s-a mers şi spun nimic, şi din cauza asta sînt foarte
mai departe pe calea alterării. A intervenit sugestivi. Din cauza asta stîrnesc atita
Interes, atîtea mese de spiritism fac zilnic,
clfvfntul: explicaţii, comentarii, „ Vorbe,
du-te-vino, cu pancarte şi. flori, spre ei.
vorbe, vorbe!" Cuvintele poate că sînt M ARIN SORES CU
Deocamdată insă cea de-a şaptea artă
făcute să te uiti la ele, nu să le înţelegi, nu
ne place şi aşa. Spuneam cîndva că dacă
să vorbeşti cu ele. Dacă s-ar putea filma
fiecărui spectator i s-ar da un pistol la
cuvinte - după alfabet, şi după limbi intrare in sală, să se im puşte dacă nu-i
(întîi cele indo-europene), ce spectacole place filmul, nu cred că s-ar găsi cineva
formidabile ne-ar oferi ecranul I Aşadar, să facă gestul. Dovadă că ne place. De ce
filmul e un trădător al misterului pe lingă ne place l Pentru că vrem să trăim fericiţi.
oameni. Irum pe prin e l destinul ca intoxica- · Filmul işi trage esenţa din ochiul specta-
ţia cu gaz metan prin cuvintele Pitiei. Ar torului. Avem cîteva filme terminate in
putea fi un vis. Trăim nu în visul cuiva, cum cap (ca rod al experienţei noastre perso-
credeau cei vechi (cînd un_eltele nu-şi făcu nale, colective, al mediului, condiţiilor
seră încă oameni) ci în visul unei maşini. geografice şi climaterice, în fine ca rod al
E un aparat imens - fără cap şi fără coadă, dezvoltării speciei) şi e suficient să ni se
e un infinit în formă de aparat, a cărui proiecteze cîteva umbre pe pereţi, foarte
menire e să viseze oameni. Asta e probabil disparate, foarte fără cap şi coadă, şi noi
culmea dezvoltării maşinismului. Şi cînd am şi :ăzut filmul. Filmul nostru din cap.
putem să înregistrăm din cînd în cînd cîteva Aparatul de proiecţie are un rol declan-
imagini din acest haos, prin care transpare şator. Totul e să fie intuneric in sală şi să
acest haos, sîntem geniali. ai un ecran in faţă unde să-ţi proiectezi,
Nenorocirea e că nu se ştie nimic precis. peste cele cîteva imagini ca vai de ele ale
Da, arta adevărată te face să simţi cu uni- regizorului, producţia personală.
versul, dar numai aşa cum o celulă de pe Un zero mare ingropat sub zăpadă,
braţul nostru stîng (sau drept) simte cu necomprom1s de nimic, şi cu burta plină
noi. Bănuieşte ea că e încadrată undeva, de toate posibilităţile. Filmul nefăcut e ca
că lucrează pentru cineva, dar unde, pen- un submarin atomic pierdut. Cine o să-l
tru ci ne, pe care braţ l Exact nu poate să-şi pescuiască ş1 cum? Sub zăpada imaginilor,
dea seama. doarme un zero. între minus şi plus infinit.
(1959), derutant printr-o anumită dar şi de plein-air, poate 'fără fapt din western nu au mai rămas de
incoerenţă a „story-ului", prin capacitatea desfăşurării de anver- cit locul acţiunii, pălări ile cu boruri
frecventa flash-back-urilor, prin ca- gură (nu am văzut-o pe scel'\ă şi largi, pistoalele care scuipă 100 de
racteru I aluziv al unor detalii, a nu ştim cum o vom mai vedea în gloanţe pe secundă şi caii. A mai
putut naşte părerea că ne aflăm, film), Riva realizează acuitatea rămas, adică, recuzita vie şi moartă.
de fapt , în faţa unei simple poveşti strigătului printr-o privi re, iar, prin lncolo, deşi acţiunea se lntimplă pe
de iubire, plasată, mai mult s.u mai discreţia inteligentă a intonaţiei ei, vremea westernului, deşi conflic-
puţin arbitrar, în conte:i:tul geografic ţine trează atenţia spectatorului. tul izbucneşte ca şi atunci intre bine
al Hiroshimei. Şi totuşi , sim ple sau Oarecum mai şters - dar cit de şi rău, drumul lui către rezolvare
complicate, avataruri le•sentimentale greu e să apreciezi uneori arta acto- trece prin prea multe violenţe -
ale celor doi eroi capătă sens numai rilor japonezi, schemele misteri· unele chiar numai de dragul via-.
prin Hiroshima, şi anume prin con- oase ale articulării lor! - Eiji O kada, lenţei - ca să mai poat ă fi vorba de
fruntarea n espectaculoasă, dar adin- corespunzător în ansamblu. westernul aşa cum îl ştiam noi. Şi
c ă, între dramă şi tragedie, Tulburător prin semnificaţii, me- ceea ce mai omoară încă un pic
Drama îi aparţine ei, franţuzoai todă artistică şi imagine (de neui- asemănarea este peisajul. Prea verde, .1
cei - e o dramă europeană. A tat mi se par primele secvenţe, în prea vesel şi prea domol pentru
iubit, în timpul războiului, un neamţ, care, sub obiectiv, epiderma are imaginea pe care ne-am făcut-o noi
un duşman al t.'rii i!i, suportînd asperităţile şi lumina solului lunar, despre vestul sălbatic. Şi Ii psa unui
pedeapsa ruşinoasă a colaboraţio· efect puternic cum am întîlnit doar pic de haz. Şi lipsa cerului ameninţă
nistei, plătind pentru o trădare ino- la Bergman). „Hiroshima, dragostea tor şi a pustiului prăfos de care nu
centă, într-un moment istoric în mea" este poemul iubirii in luptă ne-am fi săturat niciodată.
care fiecare gest, inocent sau nu, e cu moartea, cu acea iposta ză a ei Dar asta, numai dacă vrem cu tot
considerat atitudine. care nu suportă calificative şi pe dinadinsul să căutăm nod în papură
Tragedia nu ea lui - ci a Japoniei. care - la mai bine de două decenii unui film care în mod decent şi
E tragedia colectivă. Populaţia Hi- de la ivirea ei - conştiinţa lumi i civilizat ne descreţeşte frunţile timp
roshimei - şi cea din Nagasaki - se opune s-o admită ca posibilă. de un ceas şi jumătate. Ceea ce, ne-
sînt singurele posesoare ale unei recunoscători cum ni se întimplă
experienţe teribile şi inedite: moar- Nina CASS IAN adesea să fim, s-ar putea să şi facem.
tea atomică. „Nu, n-ai văzut nimic
la Hiroshima" îi spune iubitul, japo- Eva SÎRBU
newl. iubitei lui, franţuzoaica. Ea
nu poate vedea decît urme, pe străzi,
ln oameni, în muzee, ea nu poate
înţelege Cjiea ce • participanţii la
Hiroshima tragedie au trăit cu sîngele şi stu- Un dolar găurit Căderea Imperiului
dragostea mea poarea lor, într-o cutremurare de spe- Roman
cie, dincolo de lupta dreaptă. din-
colo de conştiinţă. Ea, europeana, O producţie italo-franceză
O coproducţie franco-japo- REGIA: Kelvin Jackson Paget o producţie a studiourilor
nezi nu poate pricepe cataclismul bio~o
gic al unei mulţimi, nu poate price- SCENARIUL: George Finley, americane
REGIA: Alain Resna is K.J. Paget REGIA: Anthony Mann
pe cataclismul, ea, eroina unei drame
SCENARIUL şi DIALOGU- IMAGINEA: Tony Dry SCENARIUL: Ben Barzman,
RI LE : Marguerite Du ras individuale, o dramă „cu tradiţie" MUZICA: Gianni Ferrio
ca s ă spunem aşa, pretext eventual Basilio Franchina, Philip Jor-
IMAGINEA: Sac ha Vierni , CU : Montgomery Wood, Eve- dan
Takahashi Michio pentru dezbateri etice sartriene.
· O demonstraţie pentru pace, la lyn Stewart, Peter Cross, IMAGINEA: Robert Krasker
MUZICA: Georges Delerue , John Mac Douglas , Frank MUZICA: Dimitri Tiomkin
Giovanni Fusco Hiroshima, deşi vizează acelaşi scop
Farrel, Tor Altmayer CU: Sophia Loren, Stephen
CU: Emmanuele Riva, Eij i unanim, se colorează de memoria
unei catastrofe oarbe, trăite la Boyd, James Mason, Chris-
Okada, Stella Dussas, Pier-
re Barband, Bernard Fres- nivelul neputinţei abso lute, care a topher Plummer, Alee Gui·
ness, Anthony Quayle, Mel
son transformat carnea în aer sau în
contur patetic pe zidul caselor. După „ Pentru un pumn de dolari", Ferrer, John Greland,. Omar
- Film distins cu Premiul după „Pentru ciţiva dolari în plus", Sharif.
Şi, ciudat lucru, sau poate firesc,
Societăţii Scriitorilor de
film şi de televiziune euro peana este aceea care, de pe iată-ne în faţa unui singur dolar ş i
(SECT) la Cannes 1959. urma traumatismului suferit cîndva, acela găurit. Dar găurit, nu aşa,
se teme de iubire, se mişcă încă înso- oricum, şi la voia intîmplării, ci de
ţită de obsesii, ·fuge de opţiuni ma-
t1n glonte care altfel ar fi pătruns De la începuturile cinematografu-
jore - pe cînd el, japonezul, are
forţă şi calm şi consecvenţă. El care de-a dreptul în inima eroului prin- lui, aproape invariabil, _toat7 SUf:'er-
ştie ce înseamnă Hiroşima, este des-
cipal, ceea ce ar fi fost de trei ori producţiile s-au preti ns . rstorrce:
Alain Resnais, fără celălalt Alain fatal : pentru el, pentru film şi pen- cite au reuşit să fie, ar fr greu de
(Robbe-Grillet) este un regizor cu chis spre viaţă şi conving ător în
insistenţa sentimentului şi a înţelep ru spectatori. Pentru că dacă el eroul, spus, ceea ce însă nu le-a împiedicat
simţul dramei, umanist în cel mai viteaz şi îndrăzneţ, moare de la bun să se pretindă în continuare. Pentn~
ciunii lui, în timp ce ea se eschivează
complex sens al cuvîntului. A dove- început, ce altceva poate face filmul că Marele Public cere spectacu los ŞI
şi ezit ă , pe un fond de panică şi sen-
dit-o în decupajul plin de tensiune · decît să moară odată cu el, ce alt- nimeni nu va fi atras, de exemplu, de
şi gradaţie al „Guernicăi" lui Picas-
sibilitate dureroasă. Ei, drama per-
sonală i-a blocat unele resurse, i-a
ceva poate face bietul spectator priveliştea unei mulţimi de cinci mi~
so, scurtmetraj Iucrat pe o perfectă decit să se ridice din scaun şi să ple- de oameni îmbrăcaţi în haine, cămăşi
dinamică a senttmentului; în „Răz
agravat individualismul şi scepticis-
mul. Lui, tragedia colectivă i-a l ărgit ce acasă. Era limpede că aşa ceva nu şi pulovere cenuşii-p_estriţe; _o yoate
boiul s-a sfîrşit", unde sobru şi pate- se poate întîmpla într-un film de vedea oricine, în orrce dum1n1că, la
tic totodată, Resnais refuză orice orizontul pînă la o generalitate care-i
perm ite însănătoşirea lui ca ins. aventuri. Era foarte limpede şi totuşi, meci. Spectaculosul trebui~ să _co-
şoc al procedeelor. Singurul mare noi . bieţi spectatori am tremurat pleşească. iar calea cea mar srm_pla s~
spectacol experimental de pînă a- Aceasta este, după opinia mea,
semnificaţia majoră a dialogului, cîteva minute bune şi am dat cu dovedeşte costumarea oamenilor ŞI
cum l-a oferit cu „Anul trecut la banul: a murit, n-a murit„. Şi'numai a timpului, costumare care ofer~
Marienbad'', suită de secvenţe stra- mut sau vorbit, al celor doi prota-
după ce am aflat că între inima lui spectatorilor ocazia de a descoperi
gonişti, pe străzi, pe terasa unui
nii şi somptuoase, onirice şi abisale, şi glonte se aflase un dolar salvator cu înduioşare „eternul omenesc
11
căreia celăl alt Alain (Robbe-Grillet),

restaurant, într-o cameră de hotel, •
într-un bar pustiu, ziua şi noaptea, ne-a venit mintea la cap şi am înţeles Istoria figurează deci ca formă
I ca scenarist şi autor al dialogurilor, că totul nu fusese decît un magistral şi pretext. Faptele alcătuiesc do~r
i-a impu~ însă un subtext, adesea printre distanţe şi apropieri. (Sce-
I· nariul şi dialogul aparţin scriitoarei truc scenaristic. Primul. Pentru că variaţiuni pe un şablon dat., Prrn
I para-artistic, şi un text în care plati- filmul e plin de asemenea trucuri, însăşi scopul ei, super~r.oducţ.ra s-a
tudinea, prostul gust şi pretenţio Marguerite Duras.) O anumită
scandare a leit-motivu lui, fine si- e plin de neprevăzut, plin de o bucu- instituit ca cel mai cost1s1tor ş1 nea-
zitatea se amestecau în proporţii rie aproape copilărească de a-şi devărat gen cinematografic, supus
confuze. Desigur, „Marienbad" a metrii, dau filmului un caracter
poematic. lua publicul prin surprin dere de la şi adaptat însă stăpinului recunoscut:
fost o apariţie foarte controversată, primul pînă la ultimul metru de peli-
controversa avînd loc chiar între cei Avînd ceva de spus - şi încă ceva Marele Public. Gen umil şi totodată
culă. At1t să fi fost, că nu e puţin ,
doi Alain-i, al doilea plîngîndu-se fundamental - Resnais îşi permite infatuat pînă la inepţie, are privile-
şi puteam să ne bucurăm la „Un
să lucreze liber, nedemonstrativ,
ulterior că a fost răstălmăcit de pri- dolar găurit" 1n toată liniştea şi fără giul de a reuni extre~ele producţi~i
mul (Slavă Domnului! Altfel am fi anti-retoric, în succesiuni de eveni-
mente psihice emoţionante, adeseori să ne primejduim demnitatea critică. de filme, grandoarea ŞI dec ăderea ei:
avut parte de „L'immortelle"!), dar, Dar mai e acolo şi un actor - nu Orice încercare de purificare (vezi
deşi cazul nu e clasat, opţiunea şi
superb fotografiate. Libertatea lui
ştiu dt actor şi cît mai degrabă o „Război şi pace"), evitlnd decăderea
refuză improvizaţia fără acoperire,
admiraţia mea merg fără ezitare foarte agreabilă prezenţă (Mont-
timpul filmic, lungimea -episoadelor (datorată mai ales schemei şi limba-
spre regizorul Resnais, unul din gomery Wood, pe numele lui de ve-
ţine cont de rigoarea tensiu nii. jului) pentru a elibera grandoarea
cei mai serioşi reprezentanţi ai noii detă) care ştie să se bată dumnezeieş
şcoli, din care atîţia alţii se neagă
Nu am res imţit nici o inovaţie gra- spectaculară, este sortită eşecului
tuită.
te. Mai e şi o echipă de cascadori de-
de la un film la altul. săvîrşiţi - şi desăvirşiţi parteneri ai (şi de public, adică singurul care con-
„Hiroshima, dragostea mea" este, Emmanuele Riva, cu aproximativ tează aici). Pentru un regizor, munca
aceleaşi mijloace actoriceşti ca în eroului principal - mai e şi o logod-
cred. opera lui cea mai elocventă. nică, întruchiparea însă şi a celebru- la o superproducţie înseamnă accep·
O idee profund ă stă la baza epicii „Therese Desq ueyroux" sau în „Cli-
mate", cînd urîtă, cînd frumoasă, lui: „Fii frumoasă şi taci", mai e şi tarea în alb a coşmarului concesiilor,
ei extrem de avare, idee care se re- muzica filmului - se pare că muzica
zumă în cele două replici - leit reuşeşte să fie perfect adecvată ro· intrarea necondiţionată în cercul
este ultimul bun cucerit al filmului
motiv: !ului, cu mimica ei minuţioasă şi de aventuri - care aminteşte foarte
lor vicios. Acesta este motivul pen-
Ea: Am văzut totul la Hiroshima. subtilă, cu gestica firească şi sensi-
bine vechile western-uri, creind de tru care toate superproducţiile sea-
El: N-ai văzut nimic la Hiroshima, bilă, cu chipul ei niciodată încreme- altfel şi o superficială asemănare cu m ănă leit şi se uită instantaneu.
Stilul, nou la vremea respe ctivă nit în machiaj. Actriţă de interior, ele. Spun: superficială, pentru că de Aceasta este şi cauza pentru care
li
vo rbin d d eş pre o s uperproducţi e
vo m cău ta ma i ales ceea ce dep ăş eşte
sche ma ş i vom scrie cu aprecierea
cuven i t ă, pent ru că de multe ori arta
Freddy, Eddie Chapman
de a fa ce concesii în mod co nve nabil lovefte tu intîi I agent secret
şi ones_ t (caz ul lui Antho ny Mann)
poate f1 la fel de mer itorie ca şi arta o pro du cţi e a studi o urilo r O producţ i e a studi o ur ilor
de a fa ce art ă. daneze. fr anceze
l n „ C ăde r ea Im pe riu lu i ro man", REGIA : Eri k Balling REGIA : Terenc Young
Ant hony Mann real i zează o perfor- SCEN ARIUL : Bengt Janus A DAPTAR EA : Ren6 Ha r dy
n; anţă paradoxală - o superprod uc- Erik Balllng, Henning Bahs DIALO GURILE : Will iam
ţie dece n tă . Fast ş i vi olen ţă, bu- IMAGINEA : Jorgen Skov Marchant
t aforie şi artificiu, mel o dra mă ş i MUZICA : Bent Fabrlcius IMAG INEA : Henri Alekan
an al iză p sihol o gic ă sî nt dozate cu Bjerre M UZ lCA : Geo rges G arvarentz
m ăsu r ă ( dac ă n u ţ i nem seama de CU : Mo rten Grunwald , Ove CU : Christop her . Plummer,
d urata de tre i o r e de pro i ec ţie). Sprogoe, Poul Bundg aard, Rommy Schne ider , Gert Fro-
Mar c Aure li,u (si r Alex Gui ness), Essy Persson , Martin Han- ebe , Yul Brynner , Trevor Ho-
dr muitor cu har ul gînilirli, moare cu sen ·ward , Claud i ne Auger.
In ţe le pciun e (ot răvi t), l ăsîndu-ş i im-
peri ul şi auto r itatea fiulu i s ă u Co-
modos (C hristopher Pl ummer) care
se dove d eşt e schizo id ş i nedemn de
Naivul cumsecade şi senin, antre- Co pil mare, publicul nu se satură
e le. f iica sa, Luci lla (frumoasa Sop hia
nat fără voia lui, aproa pe fără să-şi niciod ată de ju c ării le preferate. Fil-
L?ren), iubeşt e cu dis perare şi cre-
dea seama, în vîrtejul riscu lui, dar mele de aventu r i de t oate soiul"ile
d inţă pe tri b un ul Livius (Ste p hen
Boyd) şi se sacr i fică pentru imperiu descurcîndu-se de fiecare dată pen- îi întreţin stato rnic prefe r inţele,
tru că are o superbă inconştienţă 11 aduc şi îl readuc mereu în s ăli le de
m ă r i1îndu -se cu altul . Sp eran ţ e de-
faţă de proporţiile primejdiei , nu re- cinema. Şi ce poate fi mai at ractiv
fa rte: pînă _la urmă se reg ăsesc
prezintă o no utate în ci nematogra- dectt gîndu l că ficţi unea are un t e me i
pe d ărlmăturile morale al e ace l uiaşi
fu l. co mic. fireşte, l-a prel uat, s pe- adevă rat, c ă faptele ne maipo menite
Im periu.
Să de monst răm n e adevărul is-
cu lindu-1 frecvent (nu însă întot- de pe ecran s-au întîmplat aevea 1
deauna cu .rezultate notabi le) actuala _„ Operaţi_u n ea C ross bow" făcea pu-
t o ric al povestirii mi se pare fără
ros~. Distribuţi a este bună, fără modă a parodierii filme lor de „serie blică o :q1une ~ e n:iare. ris ~ şi ~uraj
neagră", un de violenţă, crime, su per- de la sfirş1tul ·razbo1ulu1 ant 1fasc1st şi
mai~scule,. iar clişeele de rigoare,
mani şi investigaţii detective devin o romanţa cu d ezinvoltu ră , pretex-
susţinute ş1 de scenariu (rudimentar,
un fel de joc, ale cărui co nvenţii tul real servind unei foart e libere
tn ciuda autoril o r săi de renume)
sînt luate în răspăr cu relativă faci- i~te r pre t~ri fără ei:o:cese de imagina-
v ă desc conştiinciozitat ea ieşită din
litate. ţie , dar şt făr ă reticenţe de ord inu l Al. MACAROVIC I
com un a lui Mann. Deosebirea faţă
Dacă „ Freddy, loveşte tu întîi !" precizie i istor ice. C u „ Edd ie C hap-
de atîtea filme cu intenţii şi bugeturi
se bucură de succes - un succes r:ia~ , agent secret" se petrece ceva
asemănătoare se af l ă într-o anume
care 1-a stimulat pe regizo rul Erik s1m1lar. lntortocheatele şi nepă·
umanizare a artificiilor im p use de
Balling să continue şi să facă din trunsele căi ale s pionajului - tradi-
gen. Elementul do minant al luptelor
candidul agent comercial un erou ţ!o n al a. sursă pentru poveşti de ten-
nu este sîngele c urgînd î n şiroaie
de serial - motivul nu e deci, în siu ne ş 1 sus pen se - dau la iveală, în
din şi peste mormane de cadavre
versiunea abi l ă semnată de Terence
c~ focul mistui.tor. B ătăl ia de la gra~ primul rînd, originalitatea persona-
Yo ung, ave ntu ra ieşită d in co mun a
n1ţă cu b_arbari~, depart~ de a fi prilej jului. Ce-i drept, aeru l lui nostim,
ca de c lovn bineintenţio n at , stîngaci unui so i de „gentleman apaş", dacă
de cruzime ŞI brutalitate vizua l ă nu ine d it , în orice caz faimos şi cu
vine. ca o destindere după încordare~ şi totuşi dezinvolt, cînd trebuie să
irezisti b i l ă pute re de sed u cţie
epuizantă a d r umului prin pădure. facă faţă situaţiilor difici le, valiza
cu mostrele articolelor pe care Je Ci ne eşti, aşad ar, domnule Eddie
Ese.nţa lu_ptei se consumă în aştep-
vinde - măşti, păcăleli inofensive Chapman 1 Dacă mobil urile acţiu
~~;~ap~~~~~~vt.er:~~~~~a~:· :;i~~. ~i~~: artificii de carnaval - zîmbetul in: nilor vestitului Sorge erau de ordin
etic su perior , dacă un ideal nobil
lează aşteptarea, destinde şi se des- genu, nasul în vînt şi o anumită doci-
litate prefăcută, li dau toate o notă o conştiinţă clarvăzătoare de luptă~
făşoară fulgerător, calmant , La fel,
de haz aparte. Dar interesul filmu lui tor pe baricad ă înlăturau din capul
lnfruntarea finală dintre Comodus
şi Livius, Izolată şi scufundată între rezultă cu prioritate din relaţiile !~eului ori~e e ~hivo~ şi dubl~u stăpî·
în care e pus eroul, Place în această nirea de sme, mteltgenţa, viclenia şi
patru ziduri înălţate din scuturile
producţie daneză. francheţea cu îndrăzneala cu care îşi îndeplinea
s~ldaţilor, nu are numai rostul peni-
care regizorul recunoaşte conditia misiunile, în schimb Chapman pare
bil de a-1 declara pe cel bun învingă
de divertisment şi nu etalează prete'n- mai degrabă un traficant, gata să-şi
tor; ea !~plineşte vieţile lor paralele ofere serviciile cui plăteşte mai bine.
legate printr-o îngrijită ţesătură de ţ i i lipsite de acoperire.
r~1
Freddy devine pivotul unei suite Prima impresie e aceea că versatul
!ubire1 • ură şi onoare . Şi soluţia şi nepăsătorul spărgător de case
1mpres1onează. de peripeţii în care suspensul şi
emoţiile tari sînt întreţinute iscusit. de ban i nu face decît să-şi schimbe
Ocolind pe cît i-a îngăduit scena- îndeletnicirea constrîns de împreju-
riul, filozofia sforăitoare, regizorul Clişeele genului parodiat sînt „in-
ventariate" spiritual, de la atmosfera rări. (E surpri ns în închisoare de iz- B IP S
temperează parada fastuosu l ui şi a
plutind în mister a introducerii bucnirea războiului şi devine deţinut Gimnastica producătorului
violenţei prin cîteva momente dis~
pînă la inevitabilul geniu malefic al hitleriştilor care îl recrutează de filme
cret meditative. Ideile puse în cu- spion la propria lui iniţiativă). Pe
v!nt~. - Cezarul şi moartea, Cezarul care dirijează totul din umbră şi va
fi identificat abia la urmă; de la mo- măsură ce evenimentele se consumă,
ŞI ze11 nu scapă de simplism şi naivi-
mentele-limită, cînd încordarea biciu- portre~u l său .se . crista!izează şi
tate. ln schimb, scena funerariil or se reliefează d1recţ1a antifascistă a
lui Marc-Aureliu ne reco m pensează: ie nervii şi viaţa eroilor atirnă de un
joculu i său du blu. C inic şi insolent,
la n;~rginea î_nză pezită dint r e fiinţă şi fir de păr, salvată în ultima fracţi
nef11nţă, vaierul de ja le şi pustie
împletind o si nceritate dezarmantă
une de secundă, pînăla desco perirea,
al os~aşilor însoţeşte p urifi carea prin cu un s urîs iro nic şi cu o duritate
dincolo de ambianţa m o nde n ă a
foc ş1 trecerea dur e r os de concretă metali că, C hristo pher Plummer (pen-
hotelurilor şi lo calurilor de noapte,
tn neant a unui fost Cezar - acuma tru pri ma dată pe ecranele noastre)
fum . Alături, alt „acum Cezar şi a reţe l elor subversive acţio n!nd fără pro pune î n rolul lui Eddie un tip
mîine fum" se grăbeşte să-i ia locul. scru pule. Cîteva mo ment e - ca,
de ero u fără emfază, foarte omenesc
Este c~a mai fr_umoasă se c venţă a bunăoară, depistarea microfoa ne-
în contradi cţ i i le lui şi care-şi cuce-
filmului. Cea mai spec taculoasă fiind lor ascunse în camera de h ot el, sau
reşte cred itu l celor d in sală la capă
lupta de care. Fluid su bteran al 1n- frenezia exploziil o r din fina l, dep ă
tîmplărilor, mereu p rezenta ambi-
tul une i evol uţii pe muche de cuţit.
şesc chiar registrul unei sim ple paro-
valenţă a apusei civilizaţi i romane, O dist rib uţie de prima mărime,
dii şi atestă inve ntivitatea şi viru-
c~de. d~~ă feţe ale ei - măreţia şi d o min at ă de „d ue lul" Yu l Brynner-
lenţa satirică a realizatorilo r, Seco n-
n1m1cn1C1a - creează atmosfera uni- Gert Froebe şi de Ro my Schneider
ficatoare a naraţiunii. dat de un agent versat, sus p icios şi
(care nu-şi confirmă decît parţial
Toate cele de mai sus nu înseamnă precaut, cu care face tan dem şi pe renumele) o feră în „Ed d ie C hapman
că cei care s-au bucurat la „ Fragii care îl pune a desea în inferio ritate, - age nt secret" eta lo nul sub care
să!bateci" sau la „Sărmani i flă Fre ddy parcurge un itinerar amu- n-ar trebui achiziţionate fi lmele co-
căi~ nu se vor plictisi la „ C ăd e zant, biruin d întot dea una c u b una
rea lm p e~iului Roman": d impotrivă. merciale . Dincolo de p rofesionalis-
sa d ispoziţi e co ntagi oas ă. O sum e- mu l rea lizării sale, Terence You na
Dar co ns1derî nd c ă reuşita unui film
tre b uie a p rec iat ă î n raport cu
denie de gaguri - nu toate ega l de are meritul de a po vesti cu umo~
ceea ce şi- a propus i n iţi al să realizeze, ins pirat e - se bizuie pe contrastu l det aşat „ ade v ăr ata poveste fantas- •
ni se pare n eî nd re pt ăţită p oziţia comic dintre cei doi protagoni şti : tică" a lui Chap man, l ăslnd să se
unora care vo r cu o rice p reţ să a ct o ri i Morte n Grunwal d (Freddy), su bin ţeleag ă o de li be rată com plici- ':'- </ I / · /„ \ ~,~ -·-
·facă din o rice su p er produ cţie oaia
al c ăru i farmec personal e incontes- tate cu publicul, că r u ia ii se rveşte După un film alambicat
nea.i:r ă a cinematografie i.
tab il, şi O ve S progOe (agentul Smith), ln ultimă instanţă „ju c ăr ia" d o rită. Soveukl ekran
cu ţi n uta lui severă şi pr ea sigură de
E. H, sine. Mlheil LUPU
III
· Filmul nu depăşeşte tnsă studiai ,căci ele, bravo montajului, sar în
enunţării problemelor: dificultatea ochi). Oare schema primitivă melo-
Un nabab maghiar şi răspunderea „refacerii" vieţii la dramatică a subiectul ui va convi nge
tl Zoltan KarP-athy maturitate ; raporturile contradic publicul? Îl va at rage? Ne îndoim~
terii dintre generaţia celor car"
O pr o du cţie a studio urilor intră în viaţă şi cea a adulţilor. Savel STIOPUL
din R..P. Ungaria „criza" primei iubiri la 16 ani, etc .
REGIA: Zoltan Vărkonyl Acţiunea o scilează între notarea
SCEN A RIUL: Janos Erd!>dy
sobră a cazului, situat tn circuitul
IMAGINEA : Istvan Hilde-
br a nd cotidian pentru a-i releva semnifi· Pasărea timpur ie
MUZICA: Ferenc Farkas caţiile morale, şi ten taţi a comediei,
I NTER.PRETEAZĂ: Istvan Ko- cu Tncurcături derizorii ale intrigii O producţie a studiourilor
vacs, Z o ltan Latinovits, Eva engleze
(coincidenţe contrafăcute şi screme
R.uttkay, Vero Venczel, Ivan REGIA : Robert Asher
conve nţional e anihi lează de fapt U· SCENARIUL : Jack Davies,
Darvas, Zoltan V:!.rkonyl La-
merul). Norman Wisdom
jos B:isti.
Rezultă o banalitate artistică, ceea IMAGINEA: jack Asher
cc, de bună s e amă, nu e tot una cu MUZ ICA : Ron Goodwln
descrierea artistică a banalităţii unor INTERPRETEAZĂ : Norman
Acest film este, fără abat eri, o destine umane. cum poate au inten Wisdom, Edward Chapman .
Paddie O' Neil. Bryan Prin-
ecranizare foarte „cuminte" a une i ţionat autorii, plas!ndu-se la ori-
, ie, Jerry Desmonde.
opere literare reflectînd un anumit zontul „faptului divers".
moment istoric (cea de -a doua jumă
tate a secolului XIX). M. L.
în pr ima ser ie intitulată „Un na· Norman Wisdom este un nume
bab maghiar" realizatorii au optat comod, drag publicului . ca re se duce
pentru formula st rictei consemnări la filmele lui fără reţineri, avînd
a faptelor, pentru tonul de cronică g aranţia că va vedea o comrodie --
care include aproape de-a va lma Obsesia . se duce să ridă . Actor nervos mai
tradiţii folclorice, in trigi de curte,
degrabă din intenţie, decît din ag i-
evenimente istorice. S..ar părea însă O coproduq le • studiourilo r
că grija urmăririi povestirii a cople- franco-italiene taţie interioară. cu o faţ;i mobilii şi
şit !ntr-atît pe realizatori îndt s-au R. EG IA: Jean Oel&nnoy expresivă, el s-a făcut cunoscui spec-
pierdut mai cu voie„ mai fără voie, SCENARIUL: Roland Lan- tatorilor noştri prin „Akrg după o
ln meandrele unei acţiuni compli· denbach, Jean Delannoy , An- stea", comedie lirici!., decert b';rghe·
t o ine Blondin
Statornicia raţiunii cate, deseori prea prol ixă pentru IMAGINEA: Pierre Montaxel ză ş 1 incontestab;l amuzantă l\r fi
a putea fi urmărită fără ostenea lă . MU Z ICA : Paul Misrakl pretenţios să vorbim despre o indi-
O coprodueţle ltalo-france:d Scria a doua, „Zoltan Karpathy", I NTER P RETE AZĂ: Mlchl!le vidualitate distin ctă sau un sti! CO·
R.EG IA : P:uquale Festa Cam- nu estompează carenţele primei. Deş i Morgan, Raf Vallone , Marthe mic propriu actorului El ţine cu
panile tonul „intimist" a fost preferat, Mere ad ier, je an Gaven , Ro-
SCENARIUL : Fa.bio Carp!, P:u- bert Oalban, Jean Toulout tot dinadinsul sa provoace rî>t.d şi
epoca istorică trecînd de fini t iv pe
quale Festa Campanile reuşeşte. Scopul scuză mijloacele. şi
IMAGINEA: Ennio Guarniorl planul al doilea, trlbulaţii lc unor
tn „Pasărea timpurie". mijloacele
tineri sau mai puţin tineri aristo·
~~~~~~T~~~~ c~:~=~lne eraţi, preocupaţi în egală măsură de Nu cumva să vă ducă gîndul la sînt 1ntr-adevăr rudimentare. O
pov~ste despre lapte ş1 vînLatori
Deneuve, Samy Frey, Enrico soarta conştiinţe lor şi a averi lor lor-, Istoria cinematografiei şi să co nfun-
Maria Salerno, Norma Ben- nu prea reuşesc însă să ne captiveze daţi această coproducţie franco-ita· de lapte mici ş1 mari. colorată social,
gell , Andrea Cecchl , Valeria atenţia sau să ne cîştige compasiunea . liană cu „Obsesie", filmul lui Vis· de dramatismele concurenţei capila·
Morlconl, Glauco Mauri , Ser- Un film care nu dep~şeşte cu nimic conti . Deosebirea nu e de o voca l ă liste este pretextul unui film cue
gio Tohno.
coordonatele fixe, uzate printr-o numai ci. bineînţeles de calitat e distrează o vreme mai mult ir.di-
prea deasă întrebuinţare a romanul ui . Obsesie" era o operă de artil care rect . prin ricoşeu. 'lmintind, cu pu·
de factură lţtorică povestit cine ma- a făcut dată tn istoria cinematogra- ţină uitare de sine. virsta de aur a
După romanul cu acelaşi nume al tografic. fului (1942, naşterea neorealismului burlescului ame r ican. Curînd însă,
lui Vasco Pratolini, „St atornicia ra· Rodie • AL OULESCU tn filmul italian), iar filmul denumit
ţiunii " , regizorul italian Pasquale povestea e sufocată de înghesuiala
tot „Obsesia" (nu-i vorbă, nu i-a
Festa Campanile a realizat o co- gagurilor, sufocată, pe ntru că Nor·
producţie franco- italiană cu con-
furat numai titlul. ci ~i unele ele·
man Wisdo m desfăşoară plin de ver·
cursul cîtorva actori de mare clasă : mente dramaturglce pe car&, •lavă
vă o dezinvoltă lipsă de măsură şi
Catherir.e Deneuve. Sami Frey. domnului , le-a făcut de nerecunos-
Glauco M~uri, Enrico Maria Sale r no Viaţo în dol cut) e un produs comercial de cea gust 1n tot ce face. Două secvenţo
etc. mai proastă calitate. a căru i vechi mie de început reuş ite, t rezirea din somn
um atît d es p re lucrurile sigure O producţiea ttu tl toutut (1950 şi cev3) nu ad3ugă nimic care ~· o înfruntare ge n western, sin t
ale filmului ln rest, o re prezentare DEFA- Berlln să merite interesul, d: m potrivă. urmate de nenumărate întîmplări
extrem de schematică a oamenilor, REGIA: Herrmann Zschoche
a eroilor film ul ui, adică. a raportu· E greu de înţeles ce anume a pe care autorul le provoacă ~1 le
SCENARIUL : Glsolil. Stelne-
r• lor şi mai ales a năzuinţelor lor, notărtt D.R.C .O . F.-ul sa cumpere scapă apoi di n vedere. Nu ştie n1c1-
ckert
o viziune s ă-1 zicem chiar neo· IMAGINEA : Roland Gr3f aceast ă fabricaţie. Desigur, nu utili- odată cind să se o preasc:I, şi nu are
proletcultistă. cu toate rigidităţile tat ea. căci morala e aci totJI defi-
~~/e ~ţ~E~;~;\ ~acM~r:u
1 nict imaginaţie destula pe1>tr u • le
şi simpl ismele unei astfel de gîndin citară (o dra~oste camală face din
attt a vieţii cît ş1 a destinaţiei artei. scoate din punctul mort, pentru a
8ohme , Alfred MUiier, Evc- crimă un argument plauzibil in
Că se doreşte o investigare a unei 1yn Opoczynski. Jan Bereska, le dezvolta mai departe. Aşa că a-
lumi aflate ma• puţin 1n a te n ţ ia complicitate), nu spectaculosul (fil-
Hanns-Michel Schldc, Use mul plicti ·eşte prin monot onie , iar proape toate gagurile I i se acitod .is·
cineaştilo r de prin unele ţăr i. că se Volgt.
nei nteresantul pare a f1 sing ur u! t rug prin repetare >au previzibil ,
doreşte o ilustrare a zbuciumului,
preocupăr ilor unui tine ret mai frust criteriu evident 1" re~lizare, nici
~1 m•sofisticat, este adevărat. Numai prezenţa celor două vedete, Michele
c~ reversul sofist icări i nu este naivi lată o po veste cu un bărb&t şt o Morgan ş• Raf Valone, c!d aci. Vdi ,
tarea şi rigidi t atea. nu este sărăcia sTnt de "erecunoscut, mutilaţi. gra-
femeie care. cu bună ştiinţă, nu-ş i
suflet~asd şi unilateralitatea spirt-
cauU resortul dramatic 1n efe·r· ţie co m plicităţii perfecte dintre ne.
Pro,Ua de aur
tu„i.. Ca să nu mai vo rbim c!t de
ntpotrivit este să situezi o astfel de vescenţa pasiunilor, Tn complica- pricepere şi prost gust O produeţ ia • studioului Bos-
luine într-un context melodramatic ţii le sentimentale. Motorul subiec• Publicul 1... S·a sperat ca va rupe nia Film
Spunea undeva scriitorul şi cineas- tutui îl constituie com pl icaţiil e exis· uşile s-o vadă pe vedetă căţărîn SCENARIUL ŞI 11.EGtA : Ra-
tvl Pratolin i: „Cu cît va fi mai fru- 1 enţei civice. ceea ce s-ar chema du-se !)e trape2 tn acel costum pro- dlvoje Lola Ojuk ic
moos:> cartea cu atît Vd fi mai medio· latura publică a vieţii private. Căci mi ător exhibat ln reclamă) Dar IMAG !NEA : Non ad jovlcic
c.ru filmul Nu văd cum "" poate „ Viaţa !n doi" a eroilor nu poate fi nu· avem decit o $enzaţie de jenă INTERPRETEAZĂ : Mlodrag
scoate echivalentul cinematograf ic Pet rovle Ckalja. Vera Ulc,
izolată de contextul familiar şi so· faţă de neindemtnarea cu care biata
dintr-o operă literarii fără a <e dis· Ojuklc , Ojoklca MHakovlc
truge valorile ei •ntrinsece." cial tn care evoluează. act-rlţă se supune unor cazne la o
Miodraa Popovlc, Radmflo
Romanul nu l-am citit, Dacă e Premizele anunţă o promiţătoare vlrsU cînd medicii Interzic de obicei Curcic . Batll Paskaljevk.
bun atunci filmul 11 trădează tntr· dezbatere etică Ofiţer al stării excese de acest gen, (81neînţeles. nu
•devăr. Dacă nu e bun atunci a tră• civite, ratificînd solemn căsători ile ne referim şi la momentele clnd
dat el filmul Oricum. Pratolinl atttor perechi care se iubesc, eroina actorii s!nt dublaţi de cine ştie ce
are pe undeva dreptate. d<"ocamdată
ar& o fiică adolescentă şi din cauza 1>rofesionişti ai trapezul ui - foarte Oglinda strlmbl a o ricărui geA
ca cine<l'lt
ei ezită $I se căsătorească cu omu l ieftin plătiţi, probilbil, dat fiind cr istâlizat . paro-O ia duce o ciudatl
Mt r«„ ÂLEXANDP.ESCU d rae. în pofida insistenţel" r ~cestuia, calitatea mediocr i a numerelo r - e><istenţ~ parazitarii ş1 inco •oclastă;
IV
foloseşte şi consolidează totodată prin tine şi să proiectezi apoi şi mai multă pasiune şi ardoare într-un
glorii care nu-i aparţin, acceptînd pentru ceilalţi. Să proiectezi, dacă abs tracţionist şi fren etic carusel de
fără mofturi şi incăpăţînări deşarte se poate şi c idei, nu numai imagini. lin ii şi cu lori inspirat din pictura lui
o- uitarea spectatorilor. în schimb, ~i Vasare ly („Relaţii simple" - au-
e nu e puţin lucru. nu are niciodată toare Vanda Negoescu de la Instl-
rn. grija zilei de mîine, fiind din tot- Şi aici am să pun o stavilă entu- tutul de Artă Plastică din Bucureşti),
deauna printre marile răsfăţate ale ziasmului, pentru un dram de lu-
publicului. ln cunoştiinţă de cauză, decit în „ Vals sentimental" (autoare
Jl ciditate. l>.ără să mă contrazic. Ecate rina Roşca - Universitatea din
cu inima uşoară şi sufletul împăcat,
Este bine, este frumos. este în ă l ţ ător Bucureşti) care avea toate datele unui
regizorul „ Praştiei de aur" parodiază
că tinerii vor să facă filme. Şi le film emoţionant, dar care nu a reu-
westernul, face un film comod, amu-
fac. De multe ori în aşa fe l încit am şit s ă m i şte inimile noastre împietrite
zant şi odihnitor (dacă nu ţinem sea-
plecat cu convingerea că viitorul de membri ai juriului.
ma de cei, puţini la număr, pe care
este al lor. Că filmul de amatori Nu s-a acordat nici un premiu pen-
prea multă comoditate ii oboseşte).
nu este doar baza unei culturi tru scenariu şi am regretat cu toţii
Fără să se abată de la tiparul de J
cinematogr.,.fice de masă, dar. de ce lipsa de generozitate a juriului . Dar

bază-al genului ales, el schimbă numai
nu 1 şi baza filmului profesionist de din aproape 40 de filme vizionate,
unghiul de vedere, sau mai degrabă mii ne. Mă g,îndesc chiar, în paranteză, nic iunul nu s-a dovedit a fi conturat,
tl răstoarnă. Construieşte o lume că n-ar fi rău ca cei laureaţi cu Marele gîndit, închegat în jurul uneia sau
a vestului, care nu se desminte în Premiu de aici înainte la asemenea mai multor idei directoare. Am zărit
formă, dar e golită de orice conţi festivaluri stuoenţeşti de cineamato- pe ici, pe colo schiţe de idei („ Vals
rism să intre la IATC doar pe girul
UNDE VĂ
nut, care nu trăieşte, ci funcţionează sentimental"), crochiuri, confuze în·
din obişnuinţa ei şi a noastră. în filmului pe care l-au semnat. Poate să încă din mintea autorilor şi imor-
că n-ar fi rău. talizate ca atare pe peliculă(„Scara"
această lume, oamenii se împuşcă Am plecat, spuneam, cu această Manuel Zeltzer de la Centrul univer-
şi mor din tradiţie, automat dacă convingere, pe care ne-au îndreptă sitar Bucureşti) .
nu chiar automatizat, Incit frumoasa ţit-o 2-3 pelicule, doi-trei tineri, Nu s-a acordat nici un premiu pen-
SÎNT
July reuşeşte să se mărite şi să ră tineri adevăraţi şi cineaşti adevăraţi. tru filmul documentar. De ce 1 Pen-
mînă văduvă de şase ori, să devină Dar am mai plecat de la Timişoara şi tru că mulţi tineri care privesc prin
mama vitregă a şase orfani de dife - cu un sentiment de nemu l ţumire vizor şi apasă cu emoţie pe declan-
rite mărimi şi proprietara a şase care se infiltra pe măsură ce recapi- şator, nu văd, nu surprind „acea
tulam dteva din flimele văzute. Senti· imagine care să reflecte o realitate
case, toate într-o singură zi . mentul că unii dintre aceşti tineri de
ARIPILE?
dată" . Sună banal şi stereotip. Nu e
Între personaje nu sint relaţii, 20 de ani sînt bătrinicioşi, plictisiţi, grav. Mai grav este că e adevărat.
ai ci contacte; ttpice şi impersonale cu imaginaţia sclerozată, că se lasă Ei privesc în jur şi nu văd. Sau văd
pînă la caricatură, ele evoluează ase- pradă unui soi de inerţie. (S-ar miop. Totul se confundă sub ochii lor,
„i me nea unor marionete (fricosul şe putea să fie un mimetism. Un fel se depersona l izează, se face o apă şi
! C- rif tremură fără încetare, bogatul naiv de a· copia ce au văzut sau au un pămint. Siluete, case, copaci.
Festivalul cinecluburilor studen- auzit că fac alţi tineri, din alte părţi). Oricit te-ai strădui să le deosebeşti
Sam se îmbogăţeşte . fără stavilă, ţeşti din ţara noastră, fa care s-au Păşesc ca nişte moşnegi, girboviţi unele de altele, ele rămin siluete,
neînfricatul Billy se luptă fără pre- luat la întrecere amatorii intru cine- sub povara platitudinii, a lipsei de case, copaci.
fi ge t), alc ătuind o sursă generoasă matografie şi profesioniştii în ale idei, a cuminţeniei. O inflaţie de Studenţii de la arhitectură văd în
a:. de gaguri prin contrastul, gros sub- învăţăturii din Bucureşti, Cluj, laşi banalitate· în timp record. Îşi dau
şi Timişoara, s-a desfăşurat în pri· spaţiu, e o calitate a meseriei lor.
liniat , dintre ceea ce sint şi ceea ce mai multă osteneală să găsească o
reprezintă . Şi pentru că vestul fără măvara asta în oraşul de pe Bega. idee nouă atunci cind scriu „Atit'', Dar au o tehnică· slabă şi o ciudată
intruŞ'i ar fi nesărat, în oraş (care se Legile acestui festival au fost cele sau „Gata", sau „Sfîr ... şit", decît penurie de idei. Universitarii bucu-
ale oricărei manifestări competi- atunci cînd se plimbă pe stradă şi reşteni nu văd nici măcar în sp aţiu .
cheam ă Oraşul Fericit) sosesc nişte
ţărani sir bi, conduşi de Sibin, neîn- ţionale internaţionale: un juriu, prin privesc în jur. Decit atunci cînd Din fericire, timişorenii, amabilele
vot secret şi majoritar, a acordat - iubesc, c!nd sint fericiţi sau nu sint noastre gazde din acest an, şi-au dat
trecut trăgător cu praştia, care au fericiţi. Personajele lor, care de fapt
aflat că aici sălăşluieşte Fericirea şi sau nu a acordat - o seamă de premii o bună parte din măsura pasiunii,
fi reprezintă, nu vin de nicăieri şi nu
au venit după ea . Paşnici - tot din care să răs pi ătească ce credea el talentului şi rîvnei lor. „Legendă" .
se îndreaptă niciunde. Se plimbă şi nu
că trebuia răsplătit. Un premiu spe- „Cărările apelor", „Sacrificiu", „Pos-
tradiţie - nebănuind de existenţa văd nimic. Sau văd o masă informă
cial al juriului, Un mare premiu „Ci; de oameni fără personalitate, fără tumă" au intrat în palmaresul festi-
unei lumi războinice şi în genere
a unei lumi altfel decît a lor, dorind neclub 1968", Un premiu pentru cel identitate. De ce timp de aproape valului şi sperăm că nu vor rămine
binele tuturor dar înainte de orice mai bun film documentar, Un premiu 125 de minute, pe parcursul a 8 sau doar acolo. Sint filme care merită,
pentru cel mai bun film de animaţie, 9 filme, studenţii clujeni ne-au spus alături de „Iris" şi „Compoziţie în
pe al lor, ei produc efectul unui corp
un premiu pentru cea mai bună regie, atît de puţin, dar cu atitea pretenţii 1 timp" ale studenţilor clujeni, să se
strîns în tr-un mecanism: îl dereglea-
etc. etc. Ca la Cannes. („Regăsirea" - scenariul şi regia de bucure de un public mai larg. Poate
ză. Ajutaţ i de hazard şi de „pronia ce-
Mai emoţionant însă decît la Can- Papp Vasile, „Numai colegi" - chiar de cel al televiziunii sau al fes-
rească", răspunzind cu praştia puştii
nes, pentru că ne aflam la Timişoara, scenariul şi regia Robert Rosenfeld.) tivalurilor internaţionale studenţeşti
şi cu naivitatea brutalităţii, vor reuşi,
pentru că se întreceau studenţii Se spune că 20 de ani, este vîrsta de amatori. Este o propunere.
prin Sibin, să intre în posesra auru-
noştri şi pentru că, ducindu-ne să-i
visurilor înaripate. Unde vă sint
lui vînat de Sam. Stăpin al aurului, Rodica LIPATTI
incurajăm - să filmeze oricum, nu-
aripile, stimaţi tineri? Am descoperit
deci al puterii, Sibin va ajunge noua
autoritate a oraşului. Victoria însă mai să filmeze! - cei incurajaţi
nu-l salve ază nici pe_ el de ridicol. am fost noi. Da, încurajaţi. Incurajaţi
Reeditind paro.d ic legendara înfrun- să credem în viitoru l cinematogra-
tare dintre David şi Goliat, el pro- fiei noastre de vreme ce ciţiva tineri,
voacă rîsul prin disproporţia fabu- de fel puţini la număr, şi care se pre- PALMARESUL
loasă dintre actiunile sale inofensive gătesc să fie arhitecţi, ingineri sau
0
şi consecinţele lor nimicitoare. Sin- profesorf, cum-necum, pe 16 sau FESTIVALULUI CINECLUBURILOR

STUDENŢEŞTI, TIMIŞOARA 1968
gurul urmaş spiritual al vestului 8 mm., cu aparate de filmat bune,
le mitologic de odinioară este Billy, sau cu aparate „de duminică", cind
proprietarul şi păgubaşul inconştient sînt de împrumut, au reuşit să ne
al aurului; invincibil şi dezinteresat, convingă că vor să ne spună ceva. PREM IU L C INECLUB 68 : „ C ărările apelor" de V. Creţu (Timi-
va fi tot singurul care va părăsi locu- Ceva despre ei. Nu toţi ştiu să fii. şoara)
r ile, comic şi el prin anacronism. meze, ba chiar puţini ştiu, nici nu
Regizorul pune deci Vestul lui ştiu să monteze, li pesc pelicula cu PREM IU L SPECIAL Al JU RIUL UI : „ lege n dă" de M. Pl anc hltin
Tom Mix şi al lui Ford în ghilimele. 0 scoci şi scociul nu vrea să treacă
11
(Timişoara)
Cu precizarea (noastră) că nu face prin aparatu l de proiecţie, banda de
-'\
magnetofon o ia înainte sau înapoi
PREM IUL PENTRU REG IE: Gel u M ure şan, pent ru filmele
şi nici nu vrea să facă act de demiti-
şi rareori se ţine după imagine, dar
„ Postumă", „Sacrificiu", „ Cădere " (Timişoara)
zare, el consideră mitul drept apa-
renţă, iar aparenţa îndeobşte înşelă băieţii fac filme. PREM IUL PENTRU IMAG INE : Mihai Mandrea, pentru filmul
toare, şi joacă farsa unei eventuale Fac filme cu pasiune, cu inteligenţă, expe ri mental „ Iris" (Cluj)
realităţi. Faţă în faţă. imaginea aşa cu interes, fac filme lipsindu-se de
zisei aparenţe şi imaginea aşa-zisei alte bucurii, fac filme confuze - este PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN FILM DE DESENE ANIMATE :
realităţi se neagă şi se caricaturizează încă virsta căutărilor - şi uneori „ Co m poz i ţ i e în tim p" de Flori ca Bugarsch i (Cluj)
reciproc. Tonul direct şi ironic pe fac filme cu idei. PREM IUL A.C . l.N .: „Re laţ i i simple" de Wanda Mihuleac şi
parcurs, devine, spre sfîrşit, sur prin- Poate nicicind un film de profesio-
nist nu va putea să definească mai
Ion But naru (Bucureşti )
zător de f~agil, pindit parcă de cinism,
iar gagurile, deşi cele mai multe comp let personalitatea autorului aşa MENŢIUN E PENTR U INTERPRETARE : lnte r p reţ l lor fil mul ui
clasice (pentru a nu spune vechi), cum o .face - şi trebuie s-o facă - „ Pe tr i c ă şi Virgil" de Nichita Gheorghe ( l aşi)
fiind puse la locul şi în forma potr i- un film de amator. Cu condiţia să
--' vită, îşi păstrează farmecul pentru ai ceva de spus. S~ nu priveşti prin PREMIUL CRITICII : „Pos t u mă" de Gelu Mureş a n (Timişoara)
spectatori. vizorul aparatului de luat vederi,
ci să şi vezi. Să vezi mai întii în t ine,
Transfoc ator
l
ată-ne şi î n grandiosul peisaj al şantierelor de
Porţile de Fier, Trebuie să fim recunos-
la
scrisoare binevo itoare p une în m i ş car e
O patru persoane televizionare care ne a-
nunţă că vom vedea o fapt ă crî ncen ă.
cători operatorilor: el filmează astfel tncît
îţi dau sentimentul măreţiei: energia umană ca-
pătă materialitate, scheletul uriaş de fier şi pia-
Aşte pt ă m cu părul zbîrlit.
Maşina a ajuns într-o com u nă, stîrn ind oamenii tră prefigurează o construcţie care înfierbînti
de prin curţi, găinile şi cîţiva ciini ind ezirabi li, imaginaţia .
absolut inconştienţi de fapt ul c ă p ătrunzîn d în Printre coloşi , rtiacarale şi fo s forescenţele apa•
microfoane vor fi mixaţi. ratelor de sudur ă, reporte ra comentează, apre-
Într-o casă se află o biată in fi r mă ; din naştere c i ază, subscrie, ex plică, exaltă, reţ i ne, subli·
sa u de la o vîrstă fragedă - nu se în ţele ge nimic, n i az ă , descrie, face să ex plodeze în tir continuu
deoa rece', conform . unei statornice t ra d iţii de cartuşele fumigene ale frazeologiei , acoperind
filmare, în timp ce ni se arată felurite persoane cu un no r d es· ceea ce am v'ea, pur şi simplu, sl
ş i vieţuitoare, vorbesc ori ci r i pese altel e. vede m.
În sf1rşit, e un caz trist, într-adevă r . Care e Din cînd î n cind e abordat cite un om al şant i e
concluzia l Căci orice deplasare trebuie s ă-şi ai b ă r ului : oa meni gravi , discret amuzaţi de fata în
raţ iun i le ei decontabile. Raţiunile sînt de ord in pantalon i care le împinge imperativ sub nas
punitiv; se stabilesc la iuţeală, aşa, pe-un picior, ghiul eaua cu funie, uşor perple x izaţi de întrebări:
cu maş i na în priză şi operatorul filmînd de jos în „vroiam să v ă întreb de ce aţi I uat „Medalia muncii"
s us : vinovată e familia (o mamă bătrină şi trei (şi reportera izbucneşte ln rls) dar mai bine să vă
fl ăc ăi care o ţ i n rău pe fată). Dar, aflăm numai - întreb des pre director": „care zi din viaţa şantie
decit, că nu e numai familia. Autorităţile comunale rulu i vi s-a întipărit pentru totdeauna în memorie l"
ce-au păzit ele, oare? Primarul e chemat în faţa Ca în povestirea aceea a lui Heine: - „unde vă
aparatelor să dea socoteală. Şi ancheta nu se d u ceţ i voi s oldaţi? Mergem să luptăm în războiul
FOAIE opreşte numai la primar. Se trage la răspundere

ministerul, ministerul sănătăţii, cel al învăţ ămî n
tulu i, „care n-au făcut " „. ce? „Care trebuiau să„. "
de o s ută de ani" I
Dar nici nu apucă să răspundă oamenii şant i e•
rulu i, c ă torentul comentatoriu reîncepe să
VERDE, ce 1 „ F ii ndcă e indiscutabil că„. " ce?

Ce se cere aici l Pentru ce s-a fii mat l Care a
fost ideea acestei penibile tran s focăr i l
spumege : „ La Porţile de Fier se mai muşcă" (ex-
ploz ie). „ Basculantele nu sînt impresionate de
aparatul de filmat", „bătrînul fluviu"„. etc.
TREI .„ Nu e decît cons ecinţa uneia din cele mai

ne fericite circumstanţe din istoria reportajului
- fie el de televiziune, de gazetă ori de cinema :
E cea mai tenace recrudescenţă a acelei maladil
a reportajului ca re a fost numită literaturizare
ş i care, antipublici stică fiind în esenţă, mai pro•
SMICELE .... v1n ăt oarea de subiecte. Cu puşca-m i tralieră dup ă

şopî rl e.
voacă d in cind în cind la neofiţii televiziunii erupţii
verbale.
Leslie Howard unde obţi ne un succes Un juriu alc ătu i t d in va fi accept ată unele
mediocru. Dar în scurt Jacques Du pont, direc- din cursurile de limbi
t imp devin\ un foarte 1\orul general al ORTF, străine vor fi retrans•
Leslie Howard (Les-
lie Stei ner) pe care preţu i t actor de film Madeleine Renaud, Jean mise şi dimineţile. ln
ni 1-a prezentat Tele- („ Impe r iul ", „Romeo şi Cayrol şi Rene de Obal - compartimentul literar,
cinemateca, actor e n· julietta'', „Pygmalion", d ia a decernat premiul ,un nou ciclu, intitulat
glez, s-a născut la Lon- „Pe ar ipile vîntului", anual (1967) „ pentru "O samă de cuvi nte 11•
dra la 24 aprilie 1893 etc.) Se ştie mai puţin cea mai bun ă oper ă un corn pendiu de lite•
şi a murit în t impul că a fost un colaborator dramatică original ă pre- ratură română: jumă•
războiului ca av iator
ascultat al mai t utu ror zentată pe micul ecran" tate de oră săpt ămînaf
militar, undeva dea-
supra Atlanticului, la regizorilor cu ca re a lucrării „Spaniolul" de dar în aşa fel incit cele
1 iun ie 1943, Acu m lucrat. Ant hony As- Bernard Clavel, mon- patru emisiuni lunare
ar fi fost deci s ărbă quith i-a recunoscut pu· tată de Jean Prat. (Cei să vizeze în perma•
torit pentru împlini- blic, cu căldură, mer i· 25.000 fran ci sînt îm- nenţă întregul traiect
rea a 75 de ani. Co- tele în elaborarea sce- p ărţ i ţi între autor şi istoric; de pildă, în
memor ă m 25 de ani de nari ulu i regi zo ral la regizor). aceeaşi Iună, Dosoftei,
la moartea sa. Py gmali on. Eliade Rădulescu, Camil
A debutat ca actor
Petrescu, Geo Bogza.
fa Londra. A jucat tea· ln redacţii
tru la New York. în Noutăţi franceze Începem cu „Mioriţa",
1930 a fost distribu it Odată înregistrat de•
în filmul „Un suflet - Ce e nou şi ce cesuf emisiunii „Zece
Televiziunea franceză se va mai întîmpla în întrebări, zece r ăspun.;
liber". în 1932, Alexan- va dis pune plnă în sectoarele de care răs suri 1
der Ko r da îl alege pen- 1969 de aproximativ pundeţi, tovarăşe Mihai
\ ••
tru una din prime le sale 50 de filme proprii de Florea 1

- .„ Pe care-l salut
pelicule sono r e, „Re- scurt şi lung metraj - Dacă împrejurări· tăml
zervat pentru doamne"; în culori. le vor permite şi ideea - .„ Se preconixead
VI
-
~e
s- Poezie
E un proces ioarte complicat aflarea unei moda-
lităţi telegenice de înfaţişare a poeziei. Imaginile
.lt ei trebuie să-şi menţină i ndependenţa în imaginile
~- Pentru un „Moment Blaga" regizorul Miron de pe ecran, ca ap~ le puternicului fluviu care
a- Niculescu a conceput un Dialog ln doi, susţinut rămîn dulci şi albast re m ultă vreme după .e s-au
rl de Ion Marinescu şi Adela Mărculescu, servit în
ecranizare, de un montaj subtil, semnat Diradu-
întîlnit cu cele a ma re ş i verzui ale mării. în străi
nătate s-a renunţ a t de mult la simpla recitare;
1"
rian. În cursul emisiunii s-au observat de citeva îndeobşte se compune prezenţa poeziei şi se
ori foile cu versuri ţinute de actori în mîini, caută, cume şi normal, echivalenţe plastice, dina-
chiar şi atunci cînd, ca personaje, se îmbrăţişau. mice ale universului literar. În acest sens. am avut
O greşală stînjenitoare. Această greşală a determi- impresia că în recitalul Blaga s-au obţinut nu
d
nat ilaritatea nestăpînită a unei colege, care n-a două personaje care rostesc versuri ci două
l
mai urmărit - cum reieşea din cronica ei - decît intruchi pări ale eroului liric în chiar momentul
apariţia sau dispariţia hirtiilor. Aceeaşi greşală confesiunii.
precum şi (probabil) alte imperfecţiuni au inspirat E adevărat, uneori am văzut actorii citind, sau
un_ui coleg calificarea de sacrilegiu. trăgind cu ochiul la hîrtie, chiar şi unul peste
!mi citesc cu luare aminte colegii-cronicari şi umărul celuilalt; fireşte, farme<:ul se evapora şi
I: respect străduinţa lor (mă legăn în iluzia că e şi răminea goală, cazna. Au şi fost criticaţi, cu ir>-
a mea) de a elabora un concept de critică a tele- dreptăţJre, - pentru aceasta. Dar pentru căutare,
viziunii, adică de a ara şi boroni un pămînt nou. pentru frumuseţe, pentru poezia acestei trans-
ln general raporturile dintre cronicarii de tele- misii de poezie - nici o floare l
viziune sînt excelente; ei bucurindu-se de cel
mai dulce apanaj al copilăriei, adică necunoscîn-
du-se încă între dînşii, mai exact neluînd deocam- Cinematografie
dată cunoştinţă unii de alţii, îşi pot îngădui să
aibă dezacorduri fără controverse. Telecinemateca: o idee generoas~ bizuită pe
În această atmosferă senină îmi iau permisiunea o selecţie avizat ă a filmelor vechi şi valorificată
de a mă întreba dacă poezia trebuie să fie numai remarcabil prin prezenUri în spiritul unei critici
citită pe micul ecran (de persoane recitatoare, gros-planuri, pe feţele celor doi actori - rele- funcţionale.
pe obrazul şi gura mişcătoare a cărora aparatul vîndu-se mereu profilul scit al bărbatului şi pri- Serialul cinematografic: o idee populară, foarte
rămîne încremenit în timp ce în fondul muzical virea grea, întunecată, a femeii; perechea a fost populară, bizuită acum pe o selecţie clătinată în
au Joc zgomote de atmosferă) sau se cuvine a fi modelată cu lumini şi umbre, unită pentru o toate vînturile de criterii necunoscute şi aflată
transmisă cu mijloacele proprii televiziunii, Nu clipă de tandreţe pe care versul o cinta şi des păr mereu în discuţie - cu e x cepţia momentelor
e prima oară cînd un regizor, actori şi operatori ţi tă în siluete în momentul părerilor de ră~. Au ctnd criticii ii oboseşte mîna sau se presupune,
încearcă, tatonează, caută o formulă specifică fost îmbrăţişări epurate de concupiscenţă şi o clipă, că Ciungul e inocent şi cumnatul de soră
de recital poetic. Emisiunea Blaga a fost intere- apropieri învăluite în lirism, a existat necontenit ar urma să plătească epi5oadele sparte.
santă tocmai sub acest raport, căci a găsit posibi- o mişcare lentă, stăruitoare, a camerei, în jurul Critica filmului românesc - la „Curierul arte-
lităţi interpretative şi plastice de a valora incan- acestor doi oameni, într-un ritm constant care lor", sau în oricare alt loc din programe: defec-
taţia inestimabilă a poeziei blagiene, de a metafo- sporea ambianţa meditativă şi reliefa graţia comu- ţiune tehnică,
riza în universul acestei poezii. S-a insistat pe nicării. Valentin SILVESTRU
Arts-Loisirs
alte modalităţi de con- ex actă (greu !) ar r ă revista „ju rnalist" - B. B.C„ a servici ilor sale a propus organ izarea
Moment italian
curs cu public. Una mine observaţia c ă s-a n r. 2/967). de programe şi a altor unui Muzeu sonor mon-
născut
secţji interesate se află dial care s ă cuprind ă ,
din ele: „Mens sana Criticii italieni au un gust nou: lată însă una din
zilnic informaţii despre înregistrate pe bandă
in corpore sano" la protestat cu vehemenţă pentru televiziune, care numeroasele î nce r c ă ri modul în care tele-
care să part ici pe, în creşte progresiv pe mă ce se fac pe I urne, de magnetofon, vocile
împotriva eliminării din spectatorii au ascultat
scriitorilor, oamenilor
paralel, un concurent scenariul „ Viaţa lui Ca- · sură ce aceasta se i nte- pentru a se ieşi din şi privit programele din
la temele de cultură Jectualizează„. acest impas (informaţia ziua anterioară. de ştiinţă şi artă care au
ravaggio" • a pasajelor
generală şi un concu- .„„în aprecierile şi e citată din aceeaşi re- dat strălucire acestui
despre probabila intîl- secol" (Din interviul
rent la temele„. per- nire a pictorului cu prevederile legate de v i stă): Societatea bri- Revista presei acordat de Ioan Grigo-
formanţelor sportive - Giordano Bruno, în activitatea mijloacelor tanică B. B.C. chestio- rescu, vicepreşedinte al
acesta din urmă răs timpul căreia filozoful de comunicare de masă nează zilnic 4000 de „ Experienţa Radiote- Comitetului de Radio-
punzînd (adică ajutîn- ii explica artistului cre- (printre care şi televi- rad i oascultători şi tele- leviziunii române în do- televiziune, Buletinului
du-şi coechipierul, dacă zul său. ziunea) ne bizuim î ncă spectatori, selecţionaţi Comisiei naţionale ro-
După 368 de ani de
meniul educaţiei şi în-
e cazul) chiar prin per- foarte des pe aprecieri pe baza unor procedee văţămîntului a fost pri- mâne pentru UNESCO
la arderea sa pe rug .„ - nr. 2f1967).
formanţele sale. Să ve- deduse doar din bunul statistice speciale. A- mită cu mult interes
dem ce-o ieşi „ . În sfirşit, simţ sau ne mulţumim ceastă muncă este înde- (la Congresul interna-
„Rapsodia Română" re- Păreri cu unele date statistice plinită de 300 de oa- ţional de radiotelevi-
Previziuni
prezintă un periplu ro- foarte generale, super- meni căi ăuziţi de i n- ziune educativă de la
mânesc, 39 de mono- „ De la teatru la film, ficiale, neadîncite, care strucţiuni minuţios ela- Paris - în 1967 n.n.)
grafii ale vieţii mate- de la film la televiziune, nu pot servi drept borate şi care preci- În trei din cele patru Selecţie a s pectaco-
riale şi spirituale din gustul mediu a scăzut zează modul în care lelor de teatru drama-
indicator exact al pro- c0111isii ale Congresului
toate judeţele. Emi- progres iv" (Vito Pan- tic din ţară, în retrans-
dol fi, „ Opinioni da ceselor ce se produc cei ce iau interviurile au fost făcute pro pu-
siunea e săptămînală. misie la televiziunea
quattrosoldi" - Firenze în conştiinţa cititorului, pot obţine informaţiile neri şi observaţii cu noastră, conform cri-
Primele patru, despre 1958). telespectatorilor, ascul- cele mai · exacte şi mai privire la diferite pro- teriului suprem al cali-
Alba, Bacău, Argeş, Chiar dacă am fi de tătorilor" (ziaristul so- complete. În acest fel, bleme de pe ordinea tăţii artistice.
Arad. acord că afirmaţia e vietic Boris Firsov, în la dis poziţia direcţiei de zi. Oelegaţia română V. S-
VII
Tn loc de a fi un instq!ment ·care
să ne ape re sau să divulge fondul de
copilărie din noi - „acel pol secret
al vieţii", cum zice Mal~ux - el e
obligat, constrins, silit· de preju-
decăţi să dea certificat de, inteligenţă
infantilismului pauper, crţierelor ră·
mase la vîrsta de 9- 10 ani. Oricînd
se încalcă această condiţie, iese
DRAMA AMU- scandal. N-am să uit niciodată stri-
gătul din Cinematecă la ' un admira-
ZANTULUI bil Mac Laren care făcea · să danseze

puncte şi linii într-o sarabandă
FILM DE atomică dezvăluind enorma fragili-
tate a universului nostru planetar.
ANIMAŢIE Strig~tul acela, venit din adîncul
plămînilor, dureros şi sălbatec, gro-
solan şi înduioşător. mărturisind
explozia unei scoarţe cerebrale tor-
(Continuare din pag, 8 )
turate era: „terminaţi cu porcăria
asta!" Era riposta omenească ta un
film care rupea pactul 'de simpatie
mutua l ă dintre spectator şi genul
„drăguţ", genul deconectant, genul
simpatic. Oeşen de
Benedict
Filmul de animaţie e condamnat
GĂNESCU
să nu-şi depăşească condiţia. Prin
aceasta, pătrundem în miezul unei
Dacă la Sabin Bălaşa imaginile se subiect incheijat din variaţ1un1 pe

orchestrează amplu, simfonic aş zice, lzvo a re neseca.te elemente tradiţiona l e de basm şi
un alt film (diferit ca expresie plas- speculează abil· posibil'ită'ţife de ani-
tică, dar înrudit ca preocupări), matie ale unul fir de lină. Agociaţiile
Eposul popular 1-a inspirat lui se desfăşoară în lanţ, mişcarea firului
„Poveste pe geamul îngheţat", ar Virgil Mocanu două filme („Basm"
putea fi asemuit mai degrabă cu făcînd să se nască nu numai figurile
şi „Le~ndă"). în care artistul, pe
armoniile transparente ale muzicii eroilor („el" se sbuciumă să ajungă
trama unor poveşti folclorice tradi- la „ea" şi s-o elibereze din încllceala
de '3meră. Nici aici nu avem de-a ţionale, valorifică virtuţile coloristice
ghemului), ci şi o sumedenie d e
face propriu zis cu o poveste. AtJtoril şi limbajul laconic al icoanelor pe
accidente care se interpun împlinirii
regia: Angela Buzilă scenariul: sticlă ţărăneşti,
7 dragostei (ufl lac. o prăpastie. o
Dac ă se poate observa în cazul
Cecilia Rădulescu: desenul: Benone pădure, castelul unde e închisă
celor două filme riscul unei anumite eroina, etc.) Bazat în exclusivitate
ANIMAFIL• - Şuvăilă - au urmărit să facă
vizibilă faţa ascunsă a lucru~itor, să
monotonii, provenind d intr-o repe-
tare a procedeelor şi dintr-o insufi-
pe suple\ea firului de lină, care ia
toate înfăţişările cu putinţă, filmul
MAMAIA'68 stimuleze fantezia şi disponibilită
ţile pentru vis ale privitorilor. jocul
cientă punere în valoare a mişcării ,
trebuie remarcată meritoria căutare
devine un joc de2invoft şi spiritual,
a unor echivalenţe capabile să traducă antrenînd fantezia privitorul ui şi
liniilor argintii lnchipuie universul
frumuseţile comorilor artei naţio delectîndu-t
(Continuo re din pag. 8) magic al florilor de ghooţă, lăsînd să Nu întotdeauna fflsă aceste fi lme,
se de51uşească atracţia secretă dintre nale.
care pornesc de la o anecdotă şi îşi
două făpturi omeneşti care apar din Spre aceleaşi izvoare ale inspira-
ţiei folclorice, se lndreapU şi liana
trag din oo particularităţile vizuale.
necunoscut, fe caută, se cheamă
Petruţiu-Ghigorţ (în „Hai la circ"
se ş1 sprijin3 efectiv pe „story".
parcă şi lncremenesc apoi iarăşi in Uneori, cind sa mărginesc la un
ea transplantează motive de ţesâ
lncrengătura 1ngheţată. Sclipi rea de- turi şi scoarţe româneşt i pentru a pretext literar insuficient elaborat,
senului are o del;cateţe suavă, alf>. compune lumea de miraj a circului) naraţiunea rămlne firavă, lipsită de
argintiul contururilor se detaşează şi mai cu seamă Constantin Musteţea, inventivitate şi, drept urmare, rezol·
pregnant pe fondul intens albastru, într-o năstruşnică poveste„ „ Pe fir", vările plastice nu răspund intot•
iar partitura muzicală (Costin M1e- Cineastul izbuteşte o atractiv~ per· deauna unor imperative decurglnd
reanu) se în egrează organic e moţie i formanţă. Împreun ă cu Ion Truică. strict din subiect. Cusurul acesta se
declanşate. el dezvolU ingenios ideea într-un observă chiar ş i în realizăr i de caii·
Er• deci o singuru ta u1c care

Taurul cu ci nci picio are Cl nd Oslrl• fa ce film
priv i tă
din două ungh iuri dife ri te
avea două at1t ud1 n1 deos ebite.
Pt toru l grotelor n-a fost singuru l Da.că o mul grotelor prepara aese· Era o zi frumoasă, soarele se
artist care dorea s ~ surprindă m1ş nel e pentru fil mu l de a nimaţi e, urcase pe cer.
area în opRra sa. La porţile palatului >eulpto rul as i r i ~ r ne d~nă lu •o mod ul - Vom lnvinge, strigă Far aonul
unde domneşte As urbani pal - regele şi se urcă tn careta sa de lupt L
ln ca re r r ebuii' prezentate d o ud
asirienilor, străjuieşte un taur ciopli t
aucd;n, d •fertre ir: aşa fe l 'nclt sd - Treci pe lingă templul Sflnt.
ln piatră . cu cinci picioare. s~ f ie
CfP -Y rij ~ S: !e 'Jf'lC Sl.*fg U râ Îf} m i ŞCO fC . li şopti bl!trlnul preot, ş i dacii Osi r ls
oarP: o repe tare d n chot1ri r"i; art ts„
SCURTA t ulu • d in grotă 1
Nu I Ar t istut asin an a ~c.ul ptat
PREISTORIE dinadins cinci p1cio re ş • i ată <le ce:
I'
cînd Invitatul regelui intra în pa latul
(Contlnuoro din pagino 8} străjuit de un astfel de taur, vedea
cu groază că uriaşul de piatră a mi şcat
IJn picior Ce s-a lntimplat 1
Unul dintre picioarele taurul ui
(al cincilea) era ascuns privirilo r
trecătorului de picioarele din faţă.
Cfnd curiosul vizitator inainta puţ i n.
apllrea al cinciled picior şi în dcelaşi
tmip se acoperea unul dintr e picioa-
rele dinafară astfel îr.cit se vedeau D esen d& Victor ANTONESCU
iar num.;1 i p;.tn: p1<1 are.
VUJ
drame mult mai grave dec!t trista tn rmaglnl, mişcarea numai în · lma· - şi cine a văzut de curtnd „ Pick· dire, un spaţiu Interior de refl ecţ i<?.
situaţie a genului. Neputinţa filmu· gini, în semne care duc: la semnifi- poket" la <:;inematecă şi a avut La cel rr.ai simplu desen animat. ca
lui de animaţie de a fi artă majoră, caţii fără ajutorul glasului, vorbelor rU>dare să urmărească drumul lui şi în teatrul japonez, ca şi la „Pick·
independentă şi profundă nu este şi altor mijloace pămînteşti. F•lmul l:kesson spre semnul animat, şi-a pocket", spectatorul trebuie să lege
decît refracţia dramei pe care o de animaţie are la dispoziţie spaţiul putut da seama de extraordinarul înlăuntrul său subiectul, intriga,
trăieşte Film ul. în general. Căci divin la care rîvneşte orice mare grafism al efoilor săi reduşi la un acţiunea, din afară nevenindu-i dcdt
între Film (cu ltteră mare) şi filmu- cineast modern sau antic: spaţiul segment de dreaptă care te priveşte semne şi semnalizări. E cel mai
leţul cu desene - oricît ar părea semnelor, al semnelor !n agitaţie, drept în ochi. Şi oricine era în sală !nalt titlu de nobleţe -. cel puţin
de cosmic ă ş1 de comică distanţa însufleţite de un duh care vine din putea constata insuccesul la public pe plan teoretic - al filmului de
dintre ele, di stanţă între două pla- adincul unu l om. Semnele unui om. al Intreprinderii. Prea puţi ni su por- animaţie: acela de a vorbi ochiului
nete ale aceleiaşi galaxii - există Ctnd Antonion i cere actorului să fie tau acest ascetism de monah al şi imediat inteligenţei, ignoril'ld căile
un flux continuu de obsesii, de aspi- ca un co pac, el nu-i cere în esenţă filmului, această climă înăbuşitoare ocolite create de alte arte. Fără
raţii, de iluzii comune. Şi - ca în decit să fie un semn ln slujba lui, - ca in deşert - de cinema pur, poveşti , fără cuvinte, fără analize
geometrie - la iluzii comune cores- a regizorului demiurg. Ctnd BressoR această foame şi sete la care te abisale, fără arsenalul atotcunoscut
pund deziluzii comune, la obsesii visează la o clipă supremă a vieţi i supune Bressân din clipa c?nd intri şi banalizat, inteligenţa e solicitată
majore - obstacole majore lui de cineast - aceea în care va tn chilia sa. Dar cine avea răbdare fa maximum şi excitată 54 recreeze
realiza în 10-15 p!lpliri de imagini să-l îmbrace rasa şi s! intre în joc rapid semnificaţiile, să dea sens
curate, fără adaos oral sau muzical, - simţea tn mintea sa sărbătoarea semnelor, literelor, adunindu-le in
Forţa şi concesiile o mişcare a vieţii - el nu vrea unul foc rec~. feeria unui soare pe fraze ale ei, noi, virgine. Nici un
altceva de cit să descojească, să :i:ăpada pustie de la pol. Căci - şi efort nu e mai obositor decît cel al
descărneze eroul. acţiunea, gestul, aici Bresson şi filmul de animaţie inteligenţei; de aceea filmele foarte
ln primul rînd . filmul de animaţie pentru a ajunge la o linie, la o geo- au o nouă aspiraţie comună - ţelul bune de animaţie enervează . Fiindcă
are ca nimeni altu l pos ibilitatea metrie din a cărei rigoare să ţîş· secret al oricărei înlănţuiri de ima- sînt abstracte. Oamenii le socotesc
copilării, bancuri simp le - dar
maxi mă de a realiza visul de decenii nească cit mai acut freamătul inte- gini pe un ecran este acela de a crea
al artei cin ematografice - mişcarea rior al existenţei. E o curată nebunie un spaţiu ctt ma i larg pentru gin•
-
I
rn
pe
şi
ani-
tate. De pildă, în „Trei poveşti de
dragoste" (scenariul şi regia: Leti-
ţia Popa, grafica: Doina Levinţa),
sţii le ideea este excelentă. Pe ecran se
ru lui însufleţesc desenele fixate pe vase
urile de demult şi veclli poveşti prind să
ungă se depene. Dar reuşita e deplină
'ea la doar atunci cînd ritmul elegant al
de graficei coocord ă cu substanţa isto·
n1rii riei animate prin desen, ca în episo-
~. o dul dramatic, de-a dreptul palpitant,
· 1să al fugăririi perechii de îndrăgostiţi,
ta te goniţi împreună cu pfa;-ite şi ani.male.
c ia sub furtuna dezlănţuită de cotropi·
tori. Alteori, faptele povestite nu
~7a~'. stnt pe măsura ideii de bază şi drept
I Şi urmare nici inspiraţia vizuală nu mal
străluceşte ca in fragmentul amintit.
me,
1îşl
Săgeţile animaţiei
iale,
ry".
un ln compartimentul filmelor satirice
figurează cu drepturi egale - cu
rat,
toate că recurg la mijloace deosebite
de şi au veleităţi diferite - producţii
!ZOI• CUI!) ar fi „Mimetism" (îl' care viru•
ot• O&sen de
lenţa grafică a Iui Benedict G inescu
La estival Ion TONICĂ
gînd se exercită cu concurwl r~izorufui
i se Gheorghe Şaidel-Sibianu împotriva
-
ali• ~
va ridica braţul lui de piatră şi te permanent privirii faraonului de exemplu, este reprezentată printr·o
va saluta. a ta va fi victoria t şase coloane de piatră, care aveau Un citat din lhudelalre siluetă completă a desenatornlu i sau
Bătrinul preot se retrage smerit, rolul de a c:!e>cooeri pe rînd cîte o jongleurului şi că sînt desenate tn
faraonul dă bici cailor şi. alergind statuie, - jurol unui cerc de carton. Fixaţi acest
Pentru căinventatorii au obiceiul
pe 11ngă templu. vede cum Osiris Oar nici bătrlnul preot şi nici
ridică braţul de piatră poruncind Osiris n-ar fi putut prooroci că abia
să-$1 frămînte mintea pentru ca ;! cerc ln aşa fel incit uo alt cerc g âurit
la distanţe egale de douăzeci de
nul
lptL
victoria. prin 1923 se v•
confecţiona o jucărie
nv.-şi obosea".ă picioarele, au inven·
tat un nou apa,rat de văzut desene ferestre să se poată trwîrti pe un ax.
Nu-i frumos să defăimăm farmec ul {aparat de fizică amuzantă) c:u un
în mişcare . A paratul era un fel de Aplicaţi ochiul dumnoovoastr~ în
legendelor. dar Osiris nu proorocea nume greu de pronunţ~t chlar şi
~iris victoria. el făcea cinematograf! ... pentru un Faraon · Pllenak1stiscopl templu eg1ptear: confecţionat din dreptul micilor fere<stre şi invîrtiţi
..• Nu era un O siris, erau şapte. carton. cercul repede. Viteza de rotaţie
Flecar Osiris avea braţul sculptat Desenatorul francez. G AVARNI de· transformă cele douăzeci de ferestre
tn altă atitudine, tn aşa fel incit într-una singură, circulară. prin care
$e<>ează un ful de Osiriş1 care sar
primul ~vea braţul lipit de picior, vedeţi fig uri dansind cu o precizie
garduri. tn focul coloanelor, face
al doilea avea braţul puţin ridicat. fantastică".
pentru fiecare Osiris cite o fereastr~
al treil ea ţinea braţul şt ma i ridicat. !n cartonul negru şi Baudelaire
iar al şaptelea Osirh en cioplit în entuziasmat desuie fen ome nul în
poziţia de salut, lucrarea sa .. Ano romonCicd". Atelierul lui dumnezeu
Dar de ce nu vedea ~ 1teazul faraon „Imaginaţi-vă o mişcare oarecare,
şapte Osiris cu şapte ati t udini I De de excmpl• exerciţiu! unui desena·
ce vedea un singur Or:i ris care saluta 1 tor sau al unui 1ongfcur, descompus Lucrurile par să fie tirnpez1: daci
Dacă unul din picioarele Taurului într-un număr oarecare de atitudini. a• o suită de desene, doi boxeri
a><rian ascvnd"" privirilor al .ci n.Gilea fmagil'aţi-vl că fieca re dintre <1ccste
Cdre îşi fo„ e~ c p rlnd bărbile de
picior, şli<" Os1ris e1·au asc unşi atitudini, în num ~r d~ dou~z(.c.i de
1x··
~ lesne de urmărit, fără implicaţii sau
deodată, dacă ele rup cu infantilul,
complicaţii. În locul parabolei şi al
ei constat ă că sînt prea abstracte, elipsei - surse principale în crearea
cer prea mult efort şi chin al gîn- spaţiului nostru interior - continui-
dirii şi le l asă naibii. Încă nu s-a tatea unei anecdote sau morala
înţeles că tot ce e mai abstract pe unei fabule . În locul captării unor
lumea asta - cum zicea pictorul psihoze adînci - singura cale pentru
francez Du fy - este un pod, podul a compensa pierderea chipului real
peste care trec oameni, vaci şi auto- al omului - sentimente comestibile.
mobile. Tocmai pentru că în aspira-
ţia şi în utopii le lor, desenele animate
ne propun şi îşi propun un dialog Impasul W alt Disney
atît de direct cu inteligenţa, o miş-·
care atît de pură cu un ecou într-un
Tn această direcţie, şcoala lui
spaţiu interior atît de larg, o abstrac-
Walt Disney şi Industria lui n-au
tizare atît de brutală, riscind să
încetat să greveze asu pra raportului
piardă emoţiile spectatorului - ele
au acceptat înfricoşate concesii mor- dintre public şi animaţie. Reuşita
lui a fost atît de mare incit farmecul
tale: în locul înţelegerilor profunde
indiscutabil a devenit cu anii o
şi serioase - joaca ingenioasă, jocul
frînă, destin al oricărui clasic. Disney
spiritual (a fi s piritual înseamnă a
e primul care a dat animaţiei -
fi mediocru, spunea aspru Camil
Petrescu). în locul mişcării pure mituri şi eroi legendari: Mickey
- caricatura (mai mult sau mai Mouse, Donald răţoiul, piticii în
puţin stilizată) cu poanta ei; în număr de şapte, Popey care mănîncă
locu l gravităţii - unilateralitatea spanac, etc. - personaje care au
hazoasă, humoristică; în locu l abstrac- inocu lat copiilor o piumu l starurilor
ţiilor - concreteţea unui subiect lor într-o lume dominată de Greta
~ sie, care evită didacticismul steril

primejdiei modelor şi a uniformi- şi solicită puterea imaginativă a
zării existenţei umane, printr-o re- micilor spectatori, ajutindu-i i'mpli-
vărsare de forme geometrice care cit să-şi formeze privirea. Diversi-
trec unele în altele) şi seria în- tatea limbajului utilizat în „Poveste
timplărilo r cotidiene ale lui Mitică, pe geamu l îngheţat", „ Pe fir" sau în
binecunoscutu l ero u al lu i Neil „ Băieţelul şi cărbunele" (autor Ştefan
Cobar. „Mitică şi formula lui de Munteanu) invită deopotrivă copiii
viaţă", ca şi „Mitică şi fericirea" şi spectatorii în toată firea să guste
s-ar putea numi caricaturi animate. aceste filme şi să le desluşească semni-
Aici formula benzilor umoristice ficaţiile. Fireşte însă că peripeţiile
desenate e perfecţi o nată şi am pi ifi- eroului lui Ştefan Munteanu sau
cată, autorul trimiţindu-şi săgeţile cele ale firului de lină, vizează mai
ironiei în circuitu l vieţii citadine explicit universul psihologic al celor
contemporane pe ad resa unor ne- mici, În vreme ce, de exemplu,
ajunsuri curente; morala are, la „ Plimbarea I ui Esop" (realizat de
rîndul ei, un pronunţat caracter Geta Brătescu, consultant animaţie,
concret, imediat, uşor accesibile. Liviu Ghigorţ), fără a omite recepti-
vitatea vîrstei infantile, se bucură de
un ecou mai consistent la cei mari,
N u simp lism ul..• prin rafinamentul concis al graficii,
prin subtilitatea comentariului mu-
Chiar în zona precis delimitată zical (Radu Căplescu), într-un cuvînt
a filmelor pentru copii (care ar fi prin originalitatea cu care tălmă
greşit să scadă, chiar şi în favoarea ceşte vizual, într-o interpretare pro-
filmelor de adulţi, a filmelor ma- prie, sensul modern al apologurilor
jore, cu intenţii filozofice) ar fi o lui Esop.
eroare să se cultive un simp lism uscat Unele producţii sînt însoţite de
·~ ·
Desen de
şi monoton, ca orice simplism. Re- mule ori de inutile comentarii G. SIBIANU
marcăm acea tendinţă de a se vorbite. Docte sau dimpotrivă vioaie,
găsi modalităţi evoluate de expre- pretins poetice sau cu ambiţii afo-
~ semene perfect cu tanti Tica sau cu parabolică care reflectează flacăra formau în piepteni, era bucuria
exemplu, dacă ai un aparat care să-ţi ploaia din curte, ei vor ca mişcarea unei luminări, a cărei lumină iese părinţilor şi-a copiilor care îl pri-
arate ochilor pe rînd fiecare desen, să fie fidelă, copie, cu mişcarea din prin mica gaură a unui tub în capătul veau delectîndu-se.
iar atunci cînd un desen este înlocuit căruia se află sticle de ochelari. În timpul acesta, în camere întu-
natură.
Apoi se schimbă succesiv mai multe necoase se amestecau microbi şi
cu altul, un picior de taur, o coloană
mici sticle pictate cu diverse figuri chimicale din care se plămădea un
de piatră, ceva ca o mină iute care
extraordinare şi îngrozitoare, care uriaş: fotografia.
se pune pe ochi fără să te atingă, Z iua care trăieşte ln noapte
se produc: pe peretele opus într-o Uriaşul creştea într-un an cit
aproape fără s-o simţi, îţi ascunde
mărime mult mai mare". crescuse desenul animat în sute de
lnlocuirea unui desen cu altul, atunci Această bucată de zi, extraordina-
lmpletit cu fire de lumină, întu- ani. Fericiţi, părinţii şi copiii se
vezi că desenele prind viaţă„. că ră, înfricoşătoare, îngrozitoare, fas-
nericul începe să pălească ochiul. delectau privindu-şi fotografiile.
boxerii luptă„. Cînd vezi boxerii cinantă, care trăieşte în noapte,
lată cum descrie dicţionarul anului O fotografie lîngă o altă fotografie
că luptă, cînd vezi mîzgăliturile tale capătă definitiv numele de proiecţie.
1727 - o nouă invenţie la modă: asemănătoare, dar puţin modificată,
că trăiesc, ai fiorul nebun că pri- o coloană de tem piu sau un obturator

„lanterna magică este o mică
veşti în atelierul lui Dumnezeu şi Naşte re a lui Gol iat învîrtit înaintea ochilor, încă o foto-
maşină o ptică care te face să vezi
grafie, încă o rotire de obturator,
iei parte la facerea lumii. în întuneric, pe un perete alb, mai
La început erau proiecţii numai încă o fotografie, pe urmă fotogra-
Dar inventatorii, ei văd doar multe s pectre şi monştrii: cel care
cu desene. fiile s-au aşezat pe o panglică de
imperfecţiunile, tehnica nu e încă nu cunoaşte secretul crede că este Desenu l animat era creatorul ci ne- celuloid, mai multe, mai repede,
pusă la punct, trebuie făcut aia, magie. matografulu i. Blînd, naiv, fantastic, mai repede„. şi părinţii cu copii'i în
sucit aia, aşa fel ca mîzgălitura să Ea es.te ~ompusă dintr-o oglindă cu iepuraşi, cu e l efanţ[ care se trans- braţe au început să se amuze văzînd
Garbo şi]ea" Gabin. draga „bestie această operaţie nu s-ar f i creat şi doar la cel metamorfozat prin des-
umană" părinţilor I.or. Extraordi-
a conformista duminică. în care tata Obst,acolul final figurare. rre-taforizat. ş; as„~t în cel
nară lovitură, cu mari repercursiuni şi mama iau de mină copiii şi-i duc mai bun caz ; ea nu va ajunge nic'
căci Mickey Mouse a devenit basm la Betty Boop cu convingerea că Dar mai e ceva - şi a;ci Disney la analiza ps1holag1c" decît dacă
ca „Scufiţa roşie" şi, orice am zice „asta-i pentru copii, desenul animat nu mai are nici o vină. Aici e impli- vrea să se s1nuc1d-1 Or pină la
cată, cum spuneam mai sus. d r ama mişcar ea p ură oamen". ş1 habar
şi orice am face, Scufiţa roşie şi e pentru copii", dumnealor avînd
Albă ca zăpada vor tră i mai mult la dis poziţie adevăratele filme se- condiţiei umane a artei c•nemato- n-am dac ă- i bine sau rău, se închină
în conştiinţa lumii decît Brigitte rioase, cu amanţi şi amante, cu poli- gr,afice. Animaţia aspiră - repet: chipului adev ărat. sa nct ifica analiza
în datele teoFetice - la mişcarea Şi una peste alta nu vor cinema-
Bardot. Disney a fost Perrault al ţ ie şi gangsteri, vagabonzi şi bale-
cea mai pură şi o poate realiza, ca cinema. Cinema·roman , da. cinema~
ecranului, cu el cinematograful a rine, bărbaţi şi femei, ş.a.m.d. N-are
Bresson, ca Eisenstein (care visa pictură , cinema-operă, cinema-tea-
ajuns în sfîrşit la basm. Iar basmele rost să linguşim marele nostru
sînt sfinte, şi la judecata de apoi publ ic: în domeniul desenului ani- de altfel să integreze în filmele sale tru, fie şi cinema total, dar impur.
- judecată care are loc în fiecare mat, cota sa estetică nu de păşeşte desene animate). Ea vrea şi poate Bresson care poate ţine un film
deveni o artă serioasă, austeră în fără muzică minute întregi filmînd
zi, după cum precizează Camus - au acceptarea cu plăcere a lui Walt
o soartă mai bună decît „Ciuma", Disney. Aceasta e linia de referinţă, geometria ei, respingînd frivol ită o uşă urîtă cu un cîrlig ruginit, Mac
„Greaţa" şi atîtea capodopere ale bibliografia obligatorie - mai de- ţile şi bancurile care o ispitesc la Laren stabilind relaţia terorizantă
tot pasul. (Fără rigoare şi austeri- dintre un om şi un scaun, sînt artiştii
literaturii secolului XX. Dar în parte nu se trece. Dar să nu fim
tate nici o artă nu poate fi demnă, unei alte ere cinematografice. Să nu
istoria filmului şi implicit a celui de nici nedrepţi: nu s-a făcut mai
adultă, tot aşa cum .un om nu ne plîngem - să avem scepticismul
animaţie, Disney înseamnă tocmai nimic, cu excepţia unor cicluri
devine om declt dacă reduce tot sănătos. Viitorul animaţiei nu e roz
triumful spaţiului e.pic, al fabulei haotice şi fără dumnezeu la Cinema- mai mult, în sinea I ui, partea de în seco lul cinematografului impur,
fără nimic esopic, o înfrîngere a tecă, pentru a i se arăta convingător
comedie"„. - spune Malraux.) dar optimismul de aici începe - din
parabolei, a elipsei. Disney nu are că desenul ani mat mai are şi alte Dar - mă întreb sincer şi cu clipa clnd constaţi că porţile sînt
parabole, ci I ungi anecdote memora- dimensiuni, azi, în lume. O perspec- cărţi le pe faţă - vrea I umea azi închise şi grele. E şi concluzia super-
bile. El a dat desenului animat tivă esopică, subversivă la adresa cinema pur, mişcare pură pe ecran? bei parabole realizată în dese n cit
„bonne conscience", 1-a făcut con- conformismului dulce, rebelă pînă Sîntem la ceasul austerităţii în arta de cît animat cu care Orson Welles
fortabil, comod şi drăgălaş: n-ar la denunţarea şi refuzarea lumii, filmului 1 Animaţia nu va putea ajunge nu s-a sfiit să-şi înceapă filmul său
fi nimic strigător la cer, dacă prin gravă pînă la scrîşnetul din dinţi. la chipul adevărat al omului, ci după „Procesul" lui Kafka.
ristice, textele acestea nu pot suplini maţiei care să nu dea satisfacţie unui
lipsa de elocvenţă a imaginilor. Iar mare public.
atunci cînd vizual filmul satisface pe Ar fi păcat de asemenea dacă aduce-
spectator, comentariul rostit încarcă rea în zona animaţiei a p1 ob lemelor
banda sonoră parazitar. Ajută oare fundamentale ale omul ui s-ar face
cu ceva vrajei poetice a imaginilor prin expropierea trept;it ă a anima-
din „ Poveste pe geamul îngheţat", ţiei pentru copii. Cin ema tografia
versurile care ţin să ne explice ceea noastră este încă datoare. datoare
ce se vede nemijlocit pe ecran? mult publicului de şcolari şi preşco
La cea de a doua confruntare in- lari şi această datorie trebuie asigu-
ternaţională de la Mamaia constatăm rată de Animafilm. Nu numai de
cu plăcere că studioul Animafilm acest studio. Dar în primul rind de
începe să se dezvolte ca un laborator el. Ne trebu ie cit mai multe filme
de creaţie care a atras o serie de nume pentru cea mai fragedă dintre virste.
promiţătoare din pictură, poezie, Ne trebuie cit mai multe filme nu
grafică, caricatură, un labo rator în moraliste. nu simpluţe, nu pauper-
care există o nemulţumire creatoare naive, ci filme pure, în care naivitatea
activă şi o căutare meritorie pentru să nu ţină de sărăcia de duh ci de
a spune ceva nou. Atenţia pe care prospeţimea cu care descoperă viaţa
ne-o ins piră însă această evoluţie ne oricare fiinţă omenească. Animaţia
cere însă să ne gîndim la cîteva pri- din toate părţile (inclusiv a noastră)
mejdii. Una din ele este primejdia trebuie să se elibereze de complexele
unor căutări în zone din ce în ce de inferioritate şi de prejudecata
mai puţin accesibile unui public de că profunzimea stă neapărat în
pregătire medie. O asemenea pri- scrîşnet, în întortochere, în inteligi-
mejdie ar trebui ocolită cu grijă bilitate. Ea trebuie să-şi ciştige sau
pentru că arta animaţiei este o artă să-şi recîştige ceea ce noi cu toţii
care poartă în tradiţia sa seva popu- aşteptăm de la ea: lumina ·Şi puritatea
larităţii, este o artă a cărei raţiune şi uneori, aş îndrăzni să spun, chiar
de a exista este această popularitate. Desen de O. VĂRĂŞTEANU şi minunata, fertila şi de mult uitata
Nu credem în mari succese ale ani- candoare.
pe plnză, pe ecran, oameni adevăraţi

mişcîndu -se, cum se mişcau altădată
desenele animate„.
Fotografia întinsă pe benzi de
celuloid adaugă aripi uriaşului care
creşte, creşte, îşi face studiouri, săli
de proiecţie, concurează circul, sta-
dionul, strînge în jurul lui milioane
de spectatori şi numeşte complec-
tare (!) pe cel care i-a dat viaţă, uită
că s-a născut din desen animat şi se
intitulează singur: a şaptea artă!
Cinematograful cu · fotografii se
lărgeşte, se colorează, se stereofoni-
zează, vrea să ucidă circul, stadionul,
să mute ziu• cit mai fidel în noapte,
spectatorul să nu mai ştie cind e
spectacol sau cînd e ziua lui obişnuită .
încotro aleargă uriaşul 1 Vrea să

Imite natural
Desen de Sabin BĂLAŞA
Vrea el să fie natură 1
XI
Unele aveau momente tari, care citite Fr. Munteanu : ln munca mea de Redaqia: Care-i filmul dumitale
îţi creau autentice emoţii artistice. cineast, ecranizarea „Domnişoarei de mare succes 7
Transpuse pe ecran: momentele Nastasia" este un capitol aparte.
tari deveneau banale, iar altele, Fr. Munteanu: „La patru paşi de
are nouă, redactorilor, ni se păreau Redacţia: Făceai un film pe scena· infinit" şi „Tunelul". N-au mers rău
scene de umplutură, au emoţionat riul altuia ... nici „Ce rul n-are gratii" şi nici" Vîrsta
FA TĂ ÎN pe peliculă. Deci, trebuie scris
special pentru film, ~ntru că fil- Fr. Munteanu: Am adoptat piesa,
dragostei".
mul operează cu alte mijloace decît Redaeţia: Publicul a respins vre-

FAŢĂ
mi-am însuşit-o.
literatura. Orice ecrarţizare, fie cît unul din filmele dumitale?
de reuşită, este totdeauna raportată Redacţia:Da, dar articulaţiile pri·
la opera scrisă. Filmul se raportează me erau ale altuia, adică ero un Fr. Munteanu: Da. „Bariera",
totdeauna la viaţă. subiect care d-tale nu-ţi venise în
cap, ori la dumneata contează enorm Redactia: Ai avut vreun film care
Redacţia: Francisc A,ilunteanu, su- de mult să fi trăit personal respectiva credeai că vo merge foarte bine şi„.
porţi greu critica 7 Îţi pasă sau nu situaţie.
fţi pasă de critici? Nu s-ar putea spune Fr. Munteanu: Repet: „ Bariera~.
că ai avut o viaţă uşoară cu criticii. Fr. Munteanu: Des igur, la mine Speram într-un foarte , foarte mare
CE contează mult experienţa mea de succes de public şi nu a avut.

Fr. Munteanu: Nu ~ critici şi de viaţă, mediul pe care îl cunosc, oame-
Redacţia: Lucrezi ceva la ora oe•
~~~:~căi0~~~i~ts!:~:u1,;:~imâ~~~~i
nii cu care lucrez. Personajele din
Domnişoara Nastasia, atmosfera, mi- tuală7
„ critici decît creatori. Şi dacă criticii
~~ f~~~:~~~C:ra:p~~fri=~~·I D~at!~i~:
PARERE Al
de film se vor dezvolta numeric în Fr. Munteanu: Scriu un scenariu
acelaşi ritm ca şi pînă acum, în şi apoi l-am înghesuit în patul lui cu Titus Popovici. Se numeşte „ Pu·
cîţiva ani vom putea organiza cohorte, Procust. Dar deficienţele filmului terea" şi vreau să-l realizez în cinstea
dacă nu organizaţii de masă. Din au apărut din alte motive. Aş spune celei de a 25-a aniversări a insurecţiei
păcate fiecare om care . ştie să repo- tehnice. Înainte de a fi început fii. armate din august'44. Va fi un film
FRAN.CISC vestească un subiect de. film se crede

critic cinematografic. De altfel, fil-
mul face parte din ce"le trei disci·
pline la care se pricep toţi: fotbalul,
muzica uşoară şi filmul. Aş putea
mările am vizitat o mulţime de studio-
uri din străinătate . Am constatat
cu groază că noi. deşi sîntem dotaţi
la fel ca şi celelalte studiouri, lu-
crăm ca pe vremea pionieratului.
închinat activiştilor de partid.
Redacţia: Considerfnd că Io ora

actuală fţi dai seama de stadiul la
care ne aflăm în arta filmului, te-am
MUNTEANU parafraza un vechi dicton: românul

nu se naşte poet ci critic de film.
Dar să revin la întrebare. În ulti·
mul timp, de la devalorizarea cri-
ticii de film, critica mă interesează
Am hotărît să respect normele in-
ternaţionale de productivitate. Am
reuşit. Preţul aceste i reu ş ite a fost
filmul. Am subordonat creaţia
unor norme tehnice.
ruga să ne spui cum vezi drumul
nostru pe mai departe, cum crezi că
putem depăşi punctul Tn care ne
aflăm?
?I mult mai puţin decît înainte. lată

de ce: citesc în Informaţia Bucureş·
tiului că sînt mai bun regizor decît
Redacţia: Să revenim: critica de
multe ori aspră Io adresa dumitale
Fr. Munteanu: Părerea m!'a e
punctul în care ne aflăm trebuie
că
depăşit prin salt. Salt mare, îndrăz

scenarist. Tn aceeaşi zi, un alt crf.. tedoare sau o c iteşti rece, cu lucidi-
neţ. Trambulină avem: „ Valurile
tic afirmă exact invers :;sînt mai bun ţpte ?
Dunării", „Pădurea spînzuraţilor",
scenarist decît regizor. Pe care să-l „Dimineţile unui băiat cuminte",
cred pe cuvînt l Care are dreptate l.„ Fr. Munteanu: E foarte greu să
Redacţia: Ce s-a pierdut? şi printre altele, unele secvenţe din
fii lucid sau obiectiv cu tine însuţi,
ultimul film al lui Bratu, care mi s-au
Mai ales cînd nici nu ai prea mare
Fr. Munteanu: N- aş putea să vă Redacţia: Poate amtndouă zia· părut foarte interesante.
încredere în criticii de film. Uneori
s pun ce. rele.„ îmi spuneam cu spaimă, ăsta a văzut
filmul dar n-a înţeles nimic din el. Redacţia: Prin ce? ·
Redaqia: La toate filmele dumitale Fr. Munteanu: Aş mai vrea să
oi impres ia asta? spun ceva despre criticii de film. Fr. Munteanu: Prin autenticitate.
Redacţia: Te enervează că el
Se spune că cinematografule o artă Printre lucrurile bune se mai numără
complexă. De ce nu se analizează n-au înţeles nimic sau că dumneata
Fr. Munteanu: Nu . „La patru nu i-ai făcut să înţeleagă? şi ctteva secvenţe din „Duminică la
paşi. .. " am avut faţă de scenariu fii mele în toată corn plexitatea lor. ora 6" şi finalul de la „Patru paşi".
ceva în plus. De ani de zile n-am mai citit ceva Deci un punct de sprijin există. Po-
interesant despre muzica de film, Fr. Munteanu: (tace)
lonezii în perioada filmului negrn au
Redacţia: Ce? despre munca operatorului sau a reuşit să ridic·e filmul lor la m~elul
Redacţia: Suferi din cauza asta,
decoratorului. Ca să nu amintim mondial. Există în prezent ş1 filmul
că unii critici nu te-au înţeles?
Fr. Munteanu: Nu ştiu . decît despre clţiva dintre realiza- cehoslovac. Noi încă n-am descoperit
tori . Un alt aspect: din cinci mii momentul românesc în film. Nu
lledaqia: Este totuşi cel mai de filme cîte se produc pe glob că F:.mMsu:f~~ftnud:i ~-~ifi~:eaa:t~.s 1~n( l-am descoperit din lipsă de curaj.
bun film el dumita le, o spun asta înt r-un an difuzarea noastră selec· Deşi, după părerea mea, avem toate
tează aproximativ 30. Presupuneţi
puneam însă cu teamă o altă între-
şi publicul şi critico. bare: dacă nici spectatorii n-au în- conditiile - România ca stat s-a
că sînt cele mai bune. Filmele româ- impus pe plan mondial ca o puter-
ţeles ceea ce am vrut să spun l Pen-
Fr. Munteanu: Asta e şi părerea neşti în optica cronicarilor de film nică personalitate. România are per-
intră în competiţie cu aceste 30
tru că trebuie să vă fac o mărturisire:
mea. „La patru paşi" face parte cred în filmul de public. Cred că sonalitate şi din punct de vedere
din puţinele scenarii scrise special de filme. politic şi din punct de vedere
filmele se fac pentru public. Un film
pentru film. care este savurat numai de cinci economic. Filmul românesc nu -se
Red acţl a: Crezi că e nocivă CM esteţi nu mă interesează, va impune decît dacă se va inspira
Redacţia: Şi aici s-or putea găsi ceastă exigenţă 7 şi va oglindi clocotitoarea realitate
una din e x plicaţii: „La patru paşi„." Redacţia: Totuşi nu s-ar putea româneasc:ă.
ero un material proaspăt. Fr. Munteanu: Dacă am compara spune că filmele dumitale sfnt din·
pe fiecare fotbal ist al nostru cu tre acelea destinate unul mare suc- Red:u:ţla: Crezi că filmele dumi-
Fr. Munteanu: La acest film am Pele ar trebui să distrugem stadioa- ces de public. tale ex pri mă cit de cft această perso-
intervenit foarte mult pe platou. Une- nele. Nu vreau să plţdez pentru nalitate naţională? Crezi că te-oi
le soluţii au apărut în plină filmare. lipsă de exigenţă dar pledez Fr. Mum:eanu: Depinde ce în- apropiat de eo? Nu vrem să discutăm
Dar vreau să subliniez că n-am adus pentru discernămînt, pentru neigno· seamnă mare succes de public. ln ln general: ţi s-ar putea riposta că
nici o modificare de structură, nu rarea condiţiilor obiective. orice caz dacă s-ar face un grafic susţii cu otJta fervoare filmul con-
m-am abătut de la materialul scris. pe număr de spectatori, vorbesc de temporan pentru că din opt filme ale
Pot da încă un exemplu: finalul filmele româ neşti, cercetînd graficul dumitale unul singur se petrece Tn
scenariului „Tunelul" nu s-a scris Redacţia: Cazul dumitale, Fran·
cisc Munteanu, este un caz special. aţi avea o mare surpriză. pr~.zent.„
niciodată. Am avut şi foarte multe
necazuri din cauza asta. Tot ceea ce ln cinematografia noastră, eşti o
ştiam că trebuie să filmez era foarte rara avis, singurul scriitor care-şi
concret. Dar atît de cinematografic face singur filmele.
tncît n-am reuşit niciodată să-l
pun pe hîrtie. Nu reuşeam nici Fr. Munteanu: Sper că în curtnd
măcar să-l povestesc ca lumea. Fil- nu voi mai fi singurul.
marea întregului final, moartea celor
cinci soldaţi a decurs fără bîjbî- Redacţia: Totuşi, fiindcă nu ne-ol
ieli ca şi cum aş fi lucrat după un lămurit pe deplin: rn
opera dumitale
decupaj pus la punct, bine crono- cinemato g rafică există o prezentă
metrat. uneo ri samovotnică o scriitorului, iar
atunci dnd incerci să-ţi dai seama,
Redacţia : Deci? renunţi de tot la scriitor şi cazi in
prozaism. Este un lucru pe care
Fr. Munteanu: Mă obli gaţi să l-am observat de cîteva ori, iar ocolo
trag concluzii. Fie. Perm i teţi-mi unde ai mai avut şi concurenţa unu!
mai întîi să fac o mică introducere. oft scriitor, cum a fost Gemi Zamfi- Coautori Donu DONEV
Un timp am lucrat la studio ca re- rescu, acolo acuzaţia devenea şi mai
dactor. Am citit sute de scenarii. accentuată.
XII
tole
fr. Munteanu: De fapt aici sînt culisele cinematografului şi să nu

două întrebări: dacă filmele mele ClllE- „Op-art"-ul lipsească nici de la competiţiile
oglindesc această perso nalitate naţio
na lă şi dacă nu sînt demagog discutînd
APERITIVE sportive. Slot aspecte care n-ar fi
reproşabile în principiu, dimpotrivă,
des pre filmul contenoporan. lată (Continuare din pag. 15) · Tehnica a(işului publicitar aduce dar lamentabilă e înfăţişarea pe care
pr imul răspuns. Da, consider că
fii mele mele zugrăvesc realitatea fn cinematograf şi alte efecte mult o iau . Nici aici obiectivul nu stră
românească. În orice caz în ceea ce mai puţin fericite. O victimă a ei pungea imaginile caleidoscopice, ex·
Prezentările-reclamă se compun
priveşte insurecţia armată m-am recentă e Lelouch cu ultima sa terioare ale lumii înconjurătoare .
străduit să o oglindesc în spiritul dintr-o selecţie de asemenea imagini, realizare „ Vivre pour vivre" (A trăi Mai mult, se complace să le selecteze
celor spuse mai sus. Iar în ceea ce Eliberate de servituţile intrigii şi pentru a trăi), ln „Un bărbat şi o şi să
le asocieze în special pe acelea
iratt,
priveşte problema contemporanei- femeie" atracţia lui pentru colecţiile cu care se canfecţionează de obicei
are subiectului, ele pot fi dispuse în
tăţii, trebuie să spun că nu datele
de imagini autonome, pe care ş i coperţile mag azi ne lor i Iustrate, re-
calendaristice hotărăsc ca o operă combinaţii libere cit mai percutante.
le-ar putea lua drept coperţi maga- clamele, prospectele agenţiilor de
ac- de artă să fie socotită ca atare. Pris-
Forţa lor de şoc se păstrează în- zinele ilustrate sau poate că le-au voiaj, panourile publicitare.
ma, spiritul contemporaneităţii dau
actualitatea unei opere de artă, treagă, ba se amplifică printr-o ase- transferat chiar ele ecranului, rămî Am spus primul echivalent cine-
1riu nea ascunsă sub tema grav~ şi simplă
menea organizare care se inspiră
matografic al „op-art"-ului şi nu-ml
Pu-
;tea Redacţia: Da r o problematică 1m- a filmului. ln „A trăi pentru a trăi" retrag a.firmaţia, deşi aş putea stîrni
ţiei Pflmă şi moda litatea de a face fllm . din estetica afiiului. Toată mişcarea
o tehnică falimentară ţ!şneşte la proteste. lntr-adevăr, s-au făcut
'ifm scurtă şi extrem de rapidă nu-şi
Fr. Munteanu : Fără discuţie . suprafaţ~.
Tot ce alcătuieşte imagis- înainte destule filme (t!năra şcoală
mai pro pune să istor iseascii ceva şi tica moderni cu caracter de clişeu documentară americană) care au
ra Redaqia: Tn această ordine de se adună în acesţ film: avioane super- ambiţia să revendice lntîietatea în
la nu riscă să plictisească prin platitu-
Idei, socoteşti că pentru noi experienţa această direcţie, Dar ele slnt o trans-
sonice decolează de pe mari aero-
~~ neorealismului s-a epui1at? Mal pre- dinea naratiunii. !n mod paradoxal,
dromuri, localuri de noaţ>te, ~cene
punere animată pe ecran a expe-
că zintă prntru noi v reun interes neorea - deş i intervine ş1 aici o succesiune, rienţelor plasticii unor Roy Lichten-
ne lismul - avlnd fn vedere această conjugale în maşmă, văzute prin
problematlcil a actuaJităţii 7 totul se dispune plan. În locul unul stein, James Rosenqui•t. Attan Kap·
jocuri!~ de lumină alt parbrizului.
ron. Rauschenberg. Lelouch nu c:om-
că film anumit avem o serie de imagini vederi dintr-o staţiune de iarnă cu
uie fr. Munteanu: Aş& cum trebuie ,5 pU!le imagini ln stilul lor, impri-
!nzestrate cu o enormă putere su- sk.iori, 'fragmente din 1urnalole de
·ăz treci prin pubertate, azi e obligato- mîndu-le doar o mişcare . El colecţlo
~ile riu în arta fifm„lui si treci prin neo- gestivă cum sînt cele ale „Comics-u- actualttăţl, v!nători tn Jungll, heli- neaz~ cliş!lele cinematografului mo-
>r'j•
realism. Noi n-am trecut prin neo- copter&, hoteluri, trenuri transcon- dern, toate scenele care se vîră
le", rilor" . Deşi nu s-ar părea ,că no
]din realism ş1 se simte, se simte că n-am tinentale, ~.a.m . d . tntr-un film spre a-l da o notă con-
trecut prin această şcoală de adevăr , putem opri asupra lor, nelntrfnd
r au Lsloucll reallznzl fără sl vrea temporană de ~rdinul modei fi efec-
lntr-o structură narativă bine defl-
- aş spune - un adevărat echivalent tului publicit&r celui mai comun.
Redaqia: Oore lnsăşi condiţra pla-
nitil, mintea le păstrează sub o al „op-art"-ulul ln cinematograf Iniţial el venise doar cu o cunii do
toului nu obligă astăzi la contraface-
1te. re? Azr un film făcut doar pe platou decupar• netă simultani. Necon- Aşa cum reprezentanţii acestuia din •utomobil: acum nu scapă nici o
ără e ins11portob1I, reţetă. Mai mult, nu ţinteşte la o
strlnsă să urmeze un singur fir, urmă se mulţumesc să reproducă.
i la d'escallricare a ac:estor reprezentări
~i". m~rite enorm sau asociate mcongru
Fr. Munteanu . S-ar p1.1tea 1ă nu ai imaginaţia spectatorului poate lucra
nuutenti'41 .~ vieţii sociale m~
r.~~
ilul
dreptate . Totuşi e adevărat - strada
româneascli, în specia! strada bucu-
Uri piedici Ea 'ompuno ln locul
afişe comer~~le, icene
ct~ssin~es" . obiecte ~re canst1tllle
de „bandes
deme, cum f!c Godanfln „o femeie
;nul filmului propriu zis, alte zece pelicule căsătorită" satt Antol\!onl ln "Blow·
reşteană, nu apare convingltor tn pr~dusele Industriale ·curc'nte ale
~rit Up" Te.nd10ţa • contrară ca ln
filmere noastre Ştiţi d strada &ceea posibile, fasctnante prin virtualitatea clviliuţie1 de consum . embleme le
Nu „op-art", ~dlcă amUm la o estetizare
raj. din , Bariera" • fost o stradă con
lor mepu1zabill Cinematograful mC• vieţii neautentice, imper sonalizate, l acestu i pe isaj dezolant. leftln-!tatea
ate 5truiUi!
s-a dern a început să fie conştien t de supuse regimului imaginaţiei diri- contrastelor. •enza\1onalut &parent,
1:~: Redac~ia: Ştim - şi liP<J platoul acustă facultate Slnt tot mai multe jate prin întregul sistem publicitar „frumosul" de urie ne slnt date ca
ere ln ea. Pini! ş 1 suada 11devăratd ojunee modern : presă, radio, terovizlune, ex p.resie a •ute'1tldtăţli. Ceea c&
fit.mele care reduc la minimum miş
ere sd seme/le în film cie noastre a platou, ma,azine ilustrate, re:izorul francez reuşe~to s~ r aptive:i.e în prospe<:tele
se o machetlf, a ca rton . a htrtre şi ojun· carea continuă , adică .t recerea de la
)ira coloct1on aza 1i<;:1 avid tot ce consti- reclami "'" unui film ne·;ăzut lncl
gem Io realităţi ş adevăruri din hlr-
ta te o imagine la alta printr-o succes iune
tie , pe hTrtie ş i nu pe pel i cu lă . tu ie rec uzita ecr anul ui contempo ra n. şi pe care slnte m invitaţi să nu-l
Doc4 după filmul pe cgre-1 ltK:rozi 1 mpe rcept1bilă . Dimpotrivă. ţ e acc en- El are am b i ţi• de a fi în actualitatea p ierdem, devine a.ci ln. ş1 substanţa
ml- cu Titus Popo vi ci , ţi s-ar <ere sl/ cotidianl, d!! a nu rgnoro nimic din crea\iei lelouc ne dl un roman
t ue.ză disparit.Hea diverselo r „ pri-
rso- foc i I mediat pr (TIUI fi lm care ţ1-or
e-oi ceea ce o com1>une. (Dar tristeţea compu< num•i din c operţi. Dac6 una
trec~ prin cop , ce film '" face? '"' de vue" l ntr-u n fil m lucrat cu o
tiim e să constaţi c! Lelouch p•t i rieaaă ne·ar fi atras s ă-l •umpăr!m ~i s~I
I că Un (ilm peli!iJt' Un film de gr ea7d? m• rc . a r t~. d~ 1 •uper1o r plict1 os
con· Un film d• suspen!e l tocmai pe ,uprafa~ existenţe i fil- citim, trei sute de pagirii corn puse
ole ca o p.ig i n~ din Renan, cum •r s p Ul'\c
mice, pe poi:hiţa ei n<eautent ic l. în acee~i man1ed ne plictisesc cum-
f' rn Fr. Munteanu : Aş face o trăznaie . Paul Z•rifopol „ Elvira Madigan" , Lumea ob1şnule,le ii spună de~pre plit
N-•f fi filrnul v ieţii mele. pentr u suită
aproap e c.l avem o puri de luc r t.. r\le c&re sa '"depărteaz~ de IUn în la conv ingerea d rilmul-
filmul v r eţi! mele Mal am r)bdu„ „
fotografii N u ni •e d;i 1fuz1a că r a{ 1Ui,1le vi eţi i ş1 ia u o lnf~ţţ~ue prospect are o condiţie estetici
Redacţia : F0-0rte b ine. Dar cor~ o r ecr~riut es te o fe rea ~ trd des c h1~1 în neveros'imilA, lnfru museţaU sau dra- aparte ş1 fa< tura lui nu •<t poate
fi trii7no io ? rn4tte&' ~ i.rttfic1aL f 18 petr ec „C.ct -n xtinde rară n ocurt. Nu ştiu dac~
altă r ealitate ş1 g1a~ 1 e ace,t u1 fapt
fi lme L• Leloucll exact aceas tă ri-ar trebui .~ r~mlnem în anumite
Fr. Munt•anu ; Aş ta'e o comedie slntem martorii nem jloc1ţ1 şi sec reţ i
exis tenţii., „ca-11 fitme·. cu toate ~azuri la el ş1 să renuntăm a mai căuta
muzicală. Cu foarte mare plăcere şi al tntlmplănlor de sub ochii noştri .
clişeele e i. este dată <!rept r ealitate produsul cArn1~ !1 fa'e reclamă. Am
cu foarte multA •eriozitate ş. nea-
părat cu Dan Spătaru Ţinta reg1zoru lu1 e tocmai de a zilnic a. R.eg.zonJI •1-a fă c ut ero ul avea astfel o colecţie de filme ideale
îndepărta aceaHă im p res•e înşelă· re.porter de televi? 1<; ne ca s ă-l poatA nevizlol'labile decît s ub fot mă, lncir·
l\adaqla · De ce n"apd rot cu <!17 plimba pe to3te co-nt 1n11ntel„ $1 •â Ci\Le cu o nepieritoare forţă atractiv&.
toaro şi • ne 1<1ce ;l c;:intemol ă m
ofer serie i de coperţi ala niaguine- ln orice c:az. mie m1-a plăcu\ •tlt
Fr. Munteanu : Pentru că este c"I paginile un u l album . lotr9 imagini
mai hulit şi cel mai iubit dintre c!n- lor ilust r at" scen di n •medio.ta de mult forşpanul ultlmulul Truffaut,
r arnln •p•ţi 1 de trmp neumplute,
Ureţil noştri de muzică uşoară Ş i actual!u.te pol i ttcă : Vietnam-ul, me r- „Mireasa en ln negru", i ncit n-am sl
pentru că slnt .sigur c ă e foarte 1nte-.t iţ ll pe care lmag1naţ„ noa•tr:I cenarii din Congo otc. Toat astea m~ du >i-l văd t• •ă-m1 p~stre.c
t.l&ntat, e i nvHatâ ~a. le ump4c cum - \/ rea . i-a u dat prile1 ul ,ă ctrcule ş1 j>rin ii1 1 zili~ .
XII I
(aş fi î ndraznit să spun o structură,
Tainicele dar teoria c<lntemporană a dat acei.-

tui cuvînt o mult prea savant:\ între-
buinţare). Sistemul acestor rela(ii
nu u nific ă , nu leagă elemente amorfe
legături
ci pune în contact calităţi, nuanţe.
însuşm precis şi gingaş definite.
CRONICI\ Neclarităţtle voite ale „Fragilor săl
batici" - imaginile care nu se expli-
PUBLICULUI dintre
că, faptele câre rămîn sugerate în
mare parte - îi sînt necesare lj.Ji
B-ergman pentru ca tocmai din înlăn
ţuirea lor să se nască o anumită
emoţie a timpului trăit. Cadrele din
imagini interiorul automobilului în mers par

să-şi piardă, în unele momente,
determinarea materială: oamenii care
căi ătoresc par îngheţaţi într-o stra-
nie fixitate, altinecarea asfaltului şi a
peisajelor dincolo de geamuri se
Şi totuşi, lăsînd la o parte discu- ce vocea lui Sjostrom ro steşte cele decit presupune prezenţa personaju-
to peşte într-o ceaţă cenuşie. Berg-
ţiile largi des pre realitate, vis, fru- cîteva date autobiografice ale ero u- lui în subi ect: această femeie robustă
şi tnţelea ptă, reţinută, înzestrată,
man realizează acest efect prin abia
mos, adevăr - se poate oare stabili lui. Nu fiecare imagine în parte şi
totuşi, cu o violentă vitalitate, înso- simţite modificări de lumină şi
care este deosebi rea dintre s pecta- nu fiecare informaţie au însemnătate.
torul „bun" şi spectatorul „prost" l Ce vedem? Un bătrîn cu mişcări ţeşte visurile şi frămîntările bătrînu punere în cadru. Transfigurarea ca·
Cum primeşte primul imaginile de încete, o masă de I ucru meticulos lui, ca o personificare a vieţii, a drului ţine de o continuă trecere de
pe ecran şi cum se răsfrîng aceleaşi aranjată, cîteva fotografii de familie pas iun ii de a trăi - devenind cel la gînd la faptul viu şi înapoi la glnd,
imagini în vederea lăuntrică a celui- dintre care una priveşte cu ochi mai puternic adversar pe care Berg· de la imag ine şi ireal la real: pentru
lalt l De unde încep diferenţele care aprinşi - soţia, care a murit - mo- man îl opune obsesiei morţii.
că însuşi filmul este o meditaţie
despart pe iniţiat de neiniţiat? bile vechi, un cline mare, îmbătrînit
asu pra eternei teme „viaţa este vis",
Adică, mai precis spus, care este şi el: numai lucruri obişnuite. Aici
Fil mul - o med i taţie o evaluare subiectivă a timpului dat
primul prag al iniţierii l au importanţă legăturile n evăzute
unui om, timp gindit şi retrăit din
pe care le simţim vibrînd în încăperea
Orice operă de artă, şi deci orice perspectiva sfirşitului.
descrisă: recunoaştem sau mai curînd
Privi rea s pectato r ulu i film care merită denumirea de „artis-
bănuim urmele unei vieţi de om,
tic", există ca lin sistem de relaţii Ana Maria NARTI
trăim mai ales, un ritm apăsător,
Totul începe - cred - de la răsfirat, care ne pregăteşte pentru
legăturile filmului. Pentru privitorul coşmaruri le grele ale bătrîneţii şi ale
nepregătit desfăşurarea unui film presentimentului morţii.
este orizontală: imaginile urmează Ceasurile fără ace din visul urît
una după alta, faptele se adaugă, cu oraşul pustiu se regăsesc în
finalul trage o linie dreaptă şi adună ceasul pe care bunica îmbătrînită
simplu. Privit astfel, un film este vrea să-l dăruiască unui nepot care
Important şi atrăgător prin ceea ce a împlinit cincizeci de ani: ţara cea
arată imediat în suma Imaginilor din vis şi din amintiri şi ţara din
- oameni frumoşi, costume bogate, realitate capătă un singur chip -
clădiri impunătoare, peisaje - şi care este, de fapt, chipul şi iubit dar
prin ceea ce povesteşte, în suma şi neliniştitor şi dureros al primei
faptelor înfăţişate - peripeţii, sur- tinereţi: cearta celor doi soţi isteri-
prize şi aşa mai departe. zaţi de ură recheamă în memoria
Privirea spectatorului educat este bătrînului ecourile amare, pe care
alta. Sub ochii lui imaginile şi faptele le-ar fi vrut de tot uitate, ale neîn-
nu se adună doar: ele se transformă ţelegerilor cu soţia sa. Acestea sînt
unele pe altele, se prefac mereu în
legăturile evidente ale filmului, co-
altceva şi- altceva, schimbîndu-le,
respondenţele care se descifrează
îmbogăţindu-le şi pe cele care au
apărut înaintea lor pe ecran şi imediat, Dar există aici şi relaţii
proiectîndu-se neîntrerupt asupra învăluite, legături ascunse, articu-
acelora care urmează să apară. Nici laţii abia vizibile care susţin mişcă
o imagine şi nici un fapt nu există rile din adînc ale operei. Femeia de
„în sine" pentru acest spectator: aproape o sută de ani este aşezată
toate sînt legate între ele - şi în faţa femeii în plină tinereţe, viitoa-
întreaga viaţă a filmului se adună în re mamă: bătrîna ţine în mîinile
legăturile care fac un întreg din uscate jucăriile copiilor ei de altă
întîmplările, chipurile, mişcările fil- dată, care au imbătrînit şi ei de mult
mate. şi au şi murit, şi tînăra o priveşte
Teoretic, această atitudine poate încremenită, cu ochi măriţi în care
fi exprimată într-o formulă: conse-
se citeşte şi groaza de nefiinţă şi
cinţa relaţiei parte-parte, parte-în-
voinţa de a învinge această spaimă;
treg, conştiinţă - în afara căreia nu
iată una din feţele vii ale marii şi
este cu putinţă aproprierea de artă.
misterioasei legături moarte-viaţă pe
Dar mult mai interesant şi mai util
este să urmărim „ pe viu" jocul care Bergman îşi construieşte opera.
legăturilor iritime sau descoperite în Şi întreaga trecere a lngridei Thulin
care pulsează via'a operei cinemato- prin film, cu momentele ei de înver·

grafice. Să vorbim, de pildă, despre ş unare tăcută, rece, topită în surîsuri
„Fragii sălbatici". îndurerate şi cu iluminările adînci

În pregeneric ni se arată cabinetul ale chipului ei aspru, brusc inundat Cum se face un film
de lucru al bătrînului doctor, în timp de bucurie, înseamnă mult mai mult Ot;sen de G. SIBIANU
XIV
Deci pentru: află o istorie a cinematografiei în
colaborare cu Jay Leyda. Ca publicist
Alexandru Piede monte- C im~ia a colaborat şi colaborează în ţară
Turzii şi Maria Boc a - ju de ţul
la revistele „Cinema" şi „Contempo-
Mureş : acelaşi răspuns.
ranul" şi în străinătate la revistele
E. Nedelcu - Braşov : Festivalul de .Literatur und Kritik" (Salzburg),
la Karlovy-Vary are loc alternati~ „Neues Forum" (Viena) şi la alte
cu festiva lul de la Moscova. Mat publicaţii franceze şi americane . .
exact, în anii pari se ţine în Ceho-
slovacia şi î n anii impari în Uniunea
CURIER Sovietică. Deci în anul 1965 nu au

fost l aureaţi ai premiului de inter-
pretare la Karlovy-Vary. Vă cornu:
ni c ăm premia n ţii ed i ţiilor 1964 şt
1966:
Tele9rame
Ileana H îţu - l aşi: Vom transmite

• Premiul pentru interpretare scrisoarea dumneavoastră regizorului
feminină 1964 - Jeanne Moreau
în „Jurnalul unei cameriste" (Franţa). Andrei Blaier.
• Premiul pentru interpretare
masculină 1964 -Wienczyslaw Glin- Li viu Novac - Pecica, Jude ţ u l
ski în „ Ecoul" (Polonia). Arad : Reţinem ideea unui almanah
• Premiul pentru interpretare al revistei .Cinema".
feminină 1966 - nu s-a acordat.
• Premiul pentru interpretare Ciprian B ălă nescu - Bucureşti:
mas c ulină 1966 - Naum Sopov în
„ Ţa r şi general" (Bulgaria) şi Donatas
Vom continua interviuri le cu actori
Mihai Costin-Baia Mare: Dorinţa Gheo rghe Bacu - Făgăraş: Din
dumneavoastră de a nu se face din Bo nio nis î n „Nimeni n-a vrut să români şi străini şi poate vom ajunge
păcate „paginile galbene" ale su pl i-
cronica unui film o chestiune de gust mo ar ă" (U.R.S.S.). şi la Mylene Demongeot, aşa cum
mentului nu s uport ă întotdeauna
personal este, aparent, cu totul reproducerea de fotografi i care să ne sugeraţi. Poezia .. .
îndreptăţită. Dar credeţi oare că
Marcu N i colae - Buc u reş ti: ne
satisfacă exige n ţa cititoru lui şi pe so l icită
o scurtă biografie profesio- V. B răe sc a Pre jmer, Ju d eţul
-
s-a descoperit o unitate de măsurat
arta! Şi filmul nu face nici el excepţie a noastră. Vă infor m ăm de asemenea nală a lui Ion Barna. Îi răspundem: B raş o v : Trimiteţi
propunerea dum-
de la celelalte arte. Fiecare critic că tirajul revistei a s po rit în ultimul Ion Barna a absolvit Facultatea de neavoastră de scenariu redac·ţiei de
nu poate să nu exprime şi înclina- timp de la SO.OOO la 140.000 de sociologie, unde a avut profesor pe scenarii a Studioului Bucureşti, bule-
ţiile sale personale şi formaţia sa exemplare şi noi nu dorim decît să Henri Stahl. Atras de arta filmului,
vardul Gh. Gheorghiu-Dej, 65 -
intelectuală, şi orizontul său pro- lucrează la Studioul Al. Sahia. Apoi
mărim şi mai mult acest număr. Bucureşti.
priu, şi - de ce nu? - şi calibrul trece la Studioul de televiziune,
Dar tirajul rămîne o problemă care
talentului său. o dată cu înfiinţarea acestuia, unde Aurel G ăină ~ G ura Kum or ului:
depăşeşte posibilităţile noastre re-
este şi în prezent regizor la emisiunile îi puteţi scrie regizorului Ion Bostan
dacţionale.
I. Zi mel- Ti misoara: Da, aveţi dramatice. Dintre spectaco lele „Tea-
pe adresa Studioului „Al. Sahia" -
dreptate, fără aj uterul dumnea- Co rina T aş c ă- judeţ ul Ar ad : ne tru în studio" pe care le-a pus în
bui. Aviatorilor · 104 - Bucureşti.
voastră, al cititorilor, fără scrisori scenă reţinem: „Crimă şi pedeapsă"
solicită de asemenea să sporim
interesante, „curierul" nostru ar şi „Oameni sărmani" de Dostoievski, Gheorg he V ă le an u - B ucureşti:
tiraju l revistei. Este o d orinţă care
muri. Vă mulţumim şi vă răspundem: „La tribunal" , o dramatizare după Scrisoarea dumneavoastră e ilizibilă.
ne onorează, dar din păcate, aşa
24 de schiţe de Cehov, „Medeea" Aşteptăm una pe care s-o putem
Interesul dumneavoastră pentru cum am mai răspuns, rezolvarea ei de Euri pide. în prezent pregăteşte
predarea artei filmului în şcoala ţine de o ser ie de co ndiţii obiec·
descifra.
pentru emisiuni le de teatru t.v.:
medie întîlneşte un vechi deziderat tive. „Mioara" de Camil Petrescu, „Unchiul Const antin Su ciu - Alexandria:
al nostru. într-un număr viitor al Vania" de Cehov, „Richard al III-iea"
Viori ca Roat ă - Bucu reşti: Cre- Fiţi fără grijă: vom continua să dăm
revistei' npastre veţi putea citi o de Shakespeare. A publicat: „Dincolo
dem că sînteţi victima unei confuzii. multe fotografii cu scene din filmele
anchetă dedicată acestei teme, anche- de ecran" - 1963; Un studiu Stro-
O revistă publică în pagini le ei foto- româneşti.
tă la care vă rugăm să participaţi heim, publicat de o editură din Viena
în calitate de student, cinefil şi grafii, dar nicidecum nu le distribuie şi care este cer.ut pentru traducere Kat y Udrea - Cluj: Interpretul
cineclubist. Vă vom comunica direct cititorilor. Ce fototecă din lume, în Italia, Anglia. S.U.A. - 1966; principal din filmele „Pentru un
întrebările noastre. oricît de mare ar fi, nu s-ar auto- Biografia Eisenstein - 1967 apărută pumn de dolari" şi „ Pentru cîţiva
desfiinţa dacă ar distribui fotografii în Editura Meridiane care se traduce dolari în plus" se numeşte Clint
Citind articolul lui Ion Barna admiratorilor şi admiratoarelor vede- în µrmătoarele ţări: S.U.A., Anglia,
din „Contemporanu l" din 29 martie, Eastwood.
telor! Trebuie să ştiţi că nu sînteţi Brazilia, Ungaria şi a fost solicitată
care la rîn dul său cita pe H. G. Wein- singura care ne solicitaţi poze, aşa şi de edituri din Franţa şi R. F. a Ger- J. H. - Reşi ţa : În „Iubirea lor"
berg: „Numărul c ărţil or de film că tuturor celor în situaţia dumnea- maniei. Printre cărţile de film pe Bette Davis are partener pe
a ajuns atît de mare, incit lectura voastră, le dăm acelaşi răspuns. care le pregăteşte în prezent se Charles Beyer.
lor începe să împiedice, din lipsă de
timp, vizionarea filmelor înseşi", co-
respondentul nostru deplînge prin
contrast „cantitatea extrem de redusă
a cărţilor de film tipărite la noi şi
care ne lasă prea mult timp pentru
vizionarea filmelor proaste ofe rite
de reţeaua cinematografică". Cores-
pondentul nostru solicită pe această
cale sprijinul revistei „Cinema" ca
şi al tuturor celor care ar putea
determina tipărirea unui volum mai
mare de cărţi privind arta filmu lui .
Sîntem de acord cu dv. şi vă vom
dovedi că vă vom sprijini nu numai
cu declaraţii.
Curiozitatea dumneavoastră va
fi satisfăcută. După cum vedeţi,
chiar în numărul de faţă, puteţi citi
relatarea noastră asupra „ Festivalu-
ri lor cinecluburilor studenţeşti" la
care aţi part ici pat. Cu această ocazie
vă felicităm pentru act ivitatea cine-
clubului timişorean cue a obţinut
cele mai frumoase rezultate în
aceasU competiţie de cultură.
xv
GOPO: SCURTĂ ISTORIE A CINEMATOGRAFULUI (XVIII)
POVESTEA POVEŞTILOR
TATAE.i:=. . EXAGER.iNI> PUTiri, ~ Pov~ilT

.PALPÎTANT 1NTÎl.NlREA SP, , l'lll C:.ll 1=.PU~E „.
t\ c\J Urt TP.OR UR\~ş .. . .
Tl\T~l=~ SE. lt'\~E.&A:

-0AR1:. l\U <?Ut'\VPt
li t'll\t'\A'E. ex~GE.R~~~j:\
po'1ES1E.A, c~ it\
ND\\ t>E M.l'tfc ?"
XVI
Cinemateca ne-a
oferit în ultima
vreme un adevă-
rat «regal» Ford.
Felicitînd-o pen-
tru iniţiativă,/o-
losim prilejul de
reaminti citi-
impresio-
nanta figură
dintre
tanu cinemato-
grafului ameri-
can. Dar nu nu-
John Ford: «Sini un irlandez„. de cultură western»
John Ford - spune Sadoul - «este dată de la început ş i pînă la sfîrşit. Ea precum ş i închisorii, pentru că făcea tare om. «La Ford, - acest Nestor al
un monument al cinematografului a- nu evoluează în timp, ci se diversifică c ontrabandă de muniţii. Situaţ i a de fil mului, cum ii numeşte Mitry, oame-
merican». De ce american? Ba chiar pe loc, de la personaj la personaj. primejdie e constantă . Diferite slnt nii nu implinesc evolutii, ci mutaţii».
am putea spune că tocmai el nu re- Tipic în această p r ivinţă e filmul «Dili- numai reacţiile personajelor. Diferen- Chiar poveştile care se petrec în cursul
prezintă cinematograful american. la genţa» (Stagecoach), un western, deci ţă cu atit mai i nteresantă, cu cit per- mai multor zeci de ani, tot atemporale
el nu găsim acel merit specific cine- prin excelenţă film cu peripeţii. Totuşi sonajele sint foarte puţin deosebite sînt. lată de p i ldă «Casa din vale». E
matografului american, anume salva- el nu are decit un singur eveniment: unul de altul. Ford descoperă aici un după romanul lu i llewelyn . Deşi fap-
rea unui scenariu inept impus de pa- atacul Pieilor Roşii , mai exact, primej- mare adevăr de psihologie. Situaţia tele se desfăşoară în decursul a vreo
troni prin adăugarea camuflată a unui j ia acestui atac. De aici o mulţime de face pe individ să se depăşească, să 20 de ani, ele nu-s povestite cronologic,
scenariu bis; Ford nu (ace asta. Pentru reacţi i omeneşti vari ind după psiholo- devină diferit de el însuşi, să-şi iasă ci amintite, cu voce off şi cu ima-
că nu are nevoie să o facă. El oarecum gia fiecăruia (un doctor beţiv, filozof din caracterul său ob i şnuit şi să abor- gini în flash back, fără ordine tempo-
parează anticipat lovitura. Nu dă timp şi foarte de treabă , o prostituată , o deze o personalitate nouă, pe care nici rală. Deci se contrazice domnul Mitry.
patronilor să-i i mpună o poveste. Are înfumurată soţie de ofiţer, un uc i gaş el nu o bănuise . \<Situatiile - spune Cind consideră că la Ford, acţiunea
el grijă să plece de la un subiect atit (din răzbunare), urmărit de poliţie, un Ford - nu-s decit puncte de plecare, - concentrată într-o relativă unitate de
de vag, atit de lipsit de intrigă, incit aristocrat decăzut şi trişor la cărţi, un pe care trebuie să le depăşim». Cum? timp şi de loc, se desfăşoară după o
aproape nici nu i se mai poate zice şerif cu inimă de aur, un bancher Urmărind pe oameni «în momentul tematică gata făcută, premeditată. O-
subiect. Jean Mitry a prins ceva din veros fugit cu banii.) Tot astfel, în tragic cînd ei iau cunoştintă şi conştiinţă pera e teatrală , structurile ei nu-s decit
această metodă a lui Ford. A obser- \< Patrula pierdută» . O echipă de sol- de ceea ce sini». În felul acesta, cineas- transpunerea filmică a legilor teatrali-
vat că filmele lui se desfăşoară în daţi se pierde în deşert. Atita tot. Dar tul poate respecta clasica unitate a tăţii. Această dramaturgie, care era a-
spaţiu, nu în timp; că, adică, au peri- fiecare se pierde altfel. încă şi mai timpului (24 de ore, rareori citeva ceea a aproape tuturor filmelor anterioa-
peţii, n-au cascadă de evenimente, tipic în această privinţă este «lunga zile). Timpul nu importă . Oamenii se re lui 1940, şi căruia Ford îi dăduse un
dacă se poate spune, au peripeţii de călătorie» . Un cargobot navighează definesc şi îşi precizează caracterul relief exemplar, este astăzi depăşită» .
ştiri sufleteşti„ . O anumită situaţie e pe ape periculoase, expuse bombelor nu evoluind , ci deven ind deodată cu- Sărmanul, demodatul John Ford! El
17
nu a putut practica, pare-se, nici o prost, un film ratab>. Bineînţeles nu şi conştiincios) . Aceste orori alter-
dată tendinţele mai noi care consistă este aşa de loc. Mai întîi, acel film e nează cu scene de o tandreţe infinită
(zice Mitry) din «a se desfăşura liber (după cum o vom explica) o adevărată intre acelaşi tată şi haina lui nevastă.
Tntr-o dura/A care să nu aibă a/IA rigoare capodoperă. în al doilea rînd, el nu e Avem în faţa noastră nişte oameni
declt, singură, dezvoltarea logică şi psi- tras din piesă. Căci spectacolul emo- care, cu o egală sinceritate, sînt bestii,
hologică». Adică exact ceea ce Ford ţionant al · mizeriei, ruinii, dezordinii, tîlhari, bigoţi, eventual chiar · ucigaşi ,
făcuse toată viaţa! Nu o spunem noi. murdăriei, nesimţirii, jerpelelii, acest copilăroşi, poeţi, tandri, boieraşi, fu-
O spune foarte explicit, însuşi Mitry. coşmar este făcut mai ales din peisaje duli, leneşi, toate astea nu «la un loc»
Acea atemporalitate, acea nedesfăşu naturale, din exterioare de o frumu- ci răzleţ. Fiecare din aceste caractere
rare cronologică, sau dacă preferaţi, seţe fotografică neînchipuită şi de o apare şi dispare, de-a lungul unei con-
acea desfăşurare necronologică, ci nu- varietate, de o abundentă de care stante, animalice nevinovăţii. Avem
mai psihologică şi logică pe care Mitry scena de lemn a teatrului este categoric spectacolul nu cel al unei complicaţii
o găseşte, explică şi laudă la Ford, şi pururi incapabilă. Apoi erotismul sufleteşti, ci al unei disoluţii. în om
este tocmai aceea pe care, tot el i-o (din roman) este partea slabă a poveş zac multe, multe tendinţe, unele vir-
contestă. Ba chiar d-sa e încă şi mai tii, partea exagerată, falsă, neintere- tuale, altele efectiv practicate. Cele
categoric. Îl declară pe Ford incapabll santă, ieftină şi stricătoare. Ford a virtuale foarte adesea nu apucă să se
de aşa ceva, incapabil de a-şi însuşi păstrat numai o' foarte discretă adiere actualizeze niciodată. La · eroii noştri
noua estetică a cinematografului. Vor- de erotism animalic. În schimb, tema, însă ele se actualizează toate. Fiecare
bind de filmul mai recent «The sear- uluitoarea temă din roman, a căpătat separat. Exasperarea mizeriei şi traiu-
chers» (în Franţa tradus «Prizoniera în film o intensitate pe care nu o avea lui de paria, combinat cu fudulia de
deşertului»), unde pare-se sărmanul în roman : ba chiar pe care nici nu o yankeu, produc această îmbucătăţire
regizor clasic încearcă zadarnic să se putea avea în roman. Ni se zugrăveşte a sufletului în însuşiri separate şi răz
pună la pagină cu canoanele Sfîntu- o populaţie foarte specială, aceea a leţe, un fluviu care se dezgheaţă şi
lui Godard, D-l Mitry spune: <<Desigur, micilor fermieri de cîmpuri semănate fiecare slol o ia stingher, care pe unde
cei care judecă cinematograful numai cu bumbac şi tutun. Categorie socială apucă. Este un peisaj moral unic ln
după existenta sau neexistenta tendin- destinată pieirii, osîndită exproprierii lume, pe care romanul, din cauza in-
ţelor ACTUALE vor considera filmul prin neplată de datorii, prin neobţine sistenţei lui asupra exceselor erotice,
acesta ca un film bun, fără să observe rea de credite bancare şi prin con- li cam alterează; un spectacol pe care
că autdrul dispare, se pierde lntr-lnsul, curenta producţiei capitalist organiza- romanul, care foloseşte doar hîrtia şi
lnecat Tn calităti care nu-s ale lui, pe te. Cum acei oameni sînt mîndri, fu- meningele cititorului, nu ii poate zu-
care nu e ln stare să le domine, şi care, duli, plini de demnitatea lor de pro- grăvi aşa cum a făcut-o aparatul de
orin aceasta, devin simple slăbiciuni». prietari, catîri încăpăţinaţi, dispreţui filmat şi jocul extraordinar al actorilor.
tori faţă de muncitorii industriali («Lu- Cred că numai o societate aşa de
Cred că citatele deja produse do- riguros ticluită ca cea din Statele
crător la filatură? Puah! Asta e treabă
vedesc limpede că însuşirile pe care Unite poate cuprinde mici insule, ca
de muiere, nu de bărbat serios!; pe de
Mitry i le atribuie lui Ford slnt exact acest Tabacco Road, unde oamenii
altă parte, mizeria, foamea, traiul de
acelea care, după Mitry, precum şi sint parcă sparţi ln bucăţele, unde
cocină, combinat cu frazele lor conser-
după toată lumea, definesc tendinţele persoana e fărtmiţată ln toate calită
vatoare, reacţionare, le dă o irascibili-
«noi, actuale». E clar deci că Ford, ţile şi cusururile posibile. E ca un cimi-
tate transformată în acţiuni impulsive
încă de la început a repudiat «drama- tir ambulant. Ca o lichidare de suflete.
şi delictuoase. Fură fără ruşine, fură
turgia lui papa» şi a preferat naraţiu Ceva sfîşietor - şi lucru încă şi mai
de unde pot. După care (fiindcă sînt şi
nea mai liberă, care permite spectato- sfîşietor - ceva care mereu, la tot
bigoţi) au o şedinţă între patru ochi
rului să judece pe eroii poveştii «în pasul, ne face să ne prăpădim de rîs.
cu Dumnezeu Tatăl pe care îl declară
spaţiu», nu «în timp» (expresia e chiar Un rîs care nu-i sarcastic, nici plin de
adevăratul vinovat al delictelor lor,
a Iul Mitry) şi să-i înţeleagă comparîn- ifos, ci-lnduioşat: zlmbet de simpatie.
şi-l zoresc să aranjeze unul sau două
du-le reacţiile, comparînd conţinutul
miracole pentru rezolvarea crizei lor
acestor reacţii, nu succesiunea lor
personale; «altfel voi fi din nou obli-
temporală. În aceste judecăţi , trecut şi
gat să preiau în propriile mele mîini
viitor se topesc într-un prezent care
chestiunea .•.» 1n materie de relaţii de
le cuprinde pe amîndouă . Se poate FORD ŞI CADRUL-
familie, sălbăticia («nevastă-mea nu
oare structură mai «nouvelle vague11?
mai vrea să vorbească cu mine; că ce SECVENŢĂ
E drept că ea nu are acea incoerenţă
urlă ea cînd o bat, asta nu se cheamă
onirică, scumpă unora din avangardiş
conversaţie») alternează cu imorali-
tii de astăzi. Dar, vor riposta aceşti John Ford, pe numele lui adevărat
tatea: tatăl o vinde pe fiică-sa unui
avangardişti, incoerenţa, absurditatea Sean Aloysius O'Feeney, aste mai pre-
vecin pentru zece dolari; exasperată,
acţiunilor nu poate fi, cîteodată, o sus de toate un om modest. Din peste
femeia fuge în pădure, furîndu-şi frîn-
mare calitate de fond, de tematică? 120 de filme cite a făcut, el socoate
ghia cu care soţul ei o„. legase. A-
Da. Cîteodată .
tunci tatăl ii spune ginerelui: «lasă! că n-a reuşit declt mai puţin de zece.
nu-i nimic! ţi-o trimit pe fiică-mea mai Astfel trei excelente westarna: «Draga
mică». Şi într-adevăr, îi şi spune aces- mea Clementina» (cu Henry Fonda,
teia: «hai, spală-te şi du-te de stai cu Linda Damei! şi Victor Mature), re-
el» (ceea ce juna face, ~esel, frenetic constituire a unui personaj deopotrivă John Wayne - interpretul său ideal.
«DRUMUL TUTUNULUI»
-UN FILM RATAT?
biofllmografie •Pseudonimul tre altele a realizat:

John Ford apare pen- 1921 -Napoleon's barbar
tru prima oară pe ge- (Bărbierul lui Napo-
Şi o asemenea dată o găsim stră· nericul filmului «Naş leon)
lucit realizată în uimitorul «Drum al • John Ford s-a terea unei naţiuni» de tas - The whole town is tal-
tutunului», după romanul cu acelaşi născut la Cape Eliza- D.W. Griffith unde king (Tot oraşul vor-
nume de Erskine Caldwell. Mitry face beth-Maina SUA, la interpretează rolul u- beşte)
şi de astă dată opinie separată . El de- 1 februarie 1895. nui Ku Kluk-Klan-ist. The lnformer (Denun-
plînge faptul, tocmai, că Ford, în loc • Debutează in ci- • Devine celebru ţătorul), ecranizare
să ecranizeze romanul , a filmat doar nematograf la Holly- prin cele peste 125 de după romanul lui
piesa de mare succes trasă din roman. wood, ca asistent de filme pe care le turnea- Liam O'Flaherty. Figu-
Mitry acuză de asta ş i cenzura, care regie şi mai tirziu ca ză ca regizor. rează pe llsta filmelor
scosese din piesă toată partea ei e- actor în filmele frate- •Intre 1920-1930în socotite clasice.
senţială, adică erotismul bestial zugră lui său, Francis Ford creaţia lui Ford abun- 1m - Atmbsfera războiu
vit în roman . De aceea, spune el , (regizor şi actor). dă filmele western. Tn- lui civil din Irlanda
«Tabacco Road» «fără să fie propriu-
zis un film prost, este, lucru lncă şi mai
18
de istoric şi de legendar: şerifulWha
yat Earp); apoi «Cine ·1-a ucis pe Liberty
Valance» (Cu James Stewart şi John
Wayne), iarăşi ecranizare a unui fapt
autentie; în sfirşit, şi mai ales «Dili-
genţa» (Stagecoach), făcut ln 1939 şi
încă şi azi cel mai artistic, cel mai u-
man, cel mai original dintre westerne,
de o originalitate nu zic neîntrecută, ci
neegalată încă. ln materie de westerne,
păcat că nu avem şi Fort Apache, pri-
mul şi cel mai categoric dintre filmele
care pledează pentru Pieile Roşii (în
jurul unui fapt autentic şi celebru, în
jurul unei mari ruşini a rasismului mi-
litar yankeu).
John Ford spunea: «sînt de origine
irlandez, dar de cultură western. Am
fost cow-boy. Îmi place viaţa în aer
liber, îmi plac spaţiile vaste. Sexul,
obscenitatea, degeneraţii, asemenea
lucruri nu mă interesează».
Partitura sa irlandeză conţine mai
multe filme, dintre care unul socotit
capodoperă («Denunţătorul»), iar altul
este chiar capodoperă («Lunga că
lătorie»). ln primul e vorba de un
om exasperat de mizerie care, pentru o
primă de 20 de lire, denunţă pe un re-
voluţionar irlandez. Este povestea vio-
lentă a unor groaznice remuşcări.
Pentru toată lumea asta evenimentul este, .. Film sută la sută psihologic, film care
a uimit lumea la vremea lui. Film psiho-
logic, dar, lucru paradoxal, şi expre-
sionist. Căci decorul fantomatic al
unui Dublin înceţoşat şi lugubru este
in stilul Caligari. ln schimb, analiza
psihologică este încă şi azi de stil
1968•.•
în aceste două filme, poate mai mult
decit în oricare, şi tot în virtutea prin-
cipiului avangardist al atemporalităţii,
Ford practică necontenit «montajul în
cadru». Adică în acelaşi cadru ne
spune 2, 3, 4 lucruri diferite, toate arti-
culindu-se pentru a explica prezentul,
trecutul şi viitorul. Astfel, în «Denun-
ţătorul», avem scurtul cadru unde tică
losul vine să consoleze pe văduva
deţinutului; se apleacă să-i sărute
mina, dar aplecindu-se lasă să-i cadă
din buzunar o mulţime de monede de
argint, pe care un revoluţionar acolo
prezent le vede şi începe să înţeleagă,
ba face semn şi unui tovarăş să obser-
ve şi el curioasa intimplare. ln acel
moment, verdictul de condamnare la
moarte a fost pronunţat. Montajul în
cadru sau, cum i se mai zice: cadrul-
secvenţă , bijuterie revendicată de es-
tetica avangardistă, a fost practicată
...sosirea diligene.i. de Ford de foarte de demult şi foarte
său ideal.
constant.
Pentru toate aceste motive: tematica
ce n-are nevoie să «amelioreze» . un
lizat: constituie şi subiec- 1941 - The grapes of wrath ropa sub titlul Caval- eventual «subiect» impus de patroni;
rber tul următorului său (Fructele miniei), a- cada eroici). apoi atemporalitatea, apoi psihologis-
film, The plough and daptare după romanul 1951 - The searchers (Cău mul artisticeşte condus şi montajul ln
the stars (Plugul şi lui John Steinbeck. tătorii). cadru - iată calităţi care ii situează
stelele). 1M1 - Tabacco road (Dru- 1• - The man who shot pe Ford în plină avangardă contem-
- The prisoner of Shark mul tutunului). Liberty \#alance (O- porană. La Cinematecă s-au mai pre-
lsland 1M7 - My darling Clemen- mul care 1-a ucis pe zentat filmul biografic «Maria Stuart»
- Mary of Scotland (Ma· tina (Iubita mea Cle- Liberty Valance) ~u şi «Uraganul» - superproducţie cu
rla Stuart) cu Katha- mentina). James Stewart şi John trucaje colosale care nu înnăbuşă se-
iz are
lui rine Hepburn şi Fre- 1!MI - Fort Apache (Ma- Wayne. · riozitatea temei. E o fericită logodnă de
Figu- deric March in rolu- sacrul de la Fortul A- 1914 - How the west was artisticşi comercial. Să nu uităm că
melor rile principale. pache), cu Henry Fon- won (Cucerirea Ves- Ford a spus aceste vorbe mari: «în
tm - Stagecoach (Diligen- da, John Wayne.
boiu-
landa
ţa), capodoperă
genului western
a 19e - She wore a yeflow rib-
bQn (cunoscut ln Eu-
1• - tului).
Cheyenne autumn
Toamna Cheyennilor)
profesiunea noastră, un eşec artistic
nu înseamnă nimic; un eşec comercial
e o catastrofă şi o osindă».
. O.I. SUCHIANU
19
E ~ istă mai multe metode de a vorbi despre război.
Cea pe care a ales-o de 30 de ani încoace Joris lvens
nu este dintre cele mai uşoare. Pentru că el nu numai
că se duce acolo, pe locurile unde se desfăşoară
DOCUMENT
~~~ro~~DE~~~ir~ro~
ostilităţile, dar mai face şi o operă artistică renegînd
ceea ce incapabilii numesc: «distanţare istorică».
Pentru lvens actualitatea, evenimentul, constituie o
materie primă maleabilă~aşa cum maleabili slnt actorii
sau scenariul unui film. CU toate acestea, anecdotica
nu devine niciodată tematică, căci dacă în timpul
lucrului s-ar putea produce aşa ceva, el nu reţine
decit esenţialul, adică ideea care-l va conduce pe
calea dialectică pe care vrea s-o urmeze. De fapt,
PARALELA 17
fiecare din filmele sale este fructul unei analize aşa
cum ar putea fi socotite cercetările etnologilor Oscar a lui Joris I vens·
Lewis («Copiii lui Sanchez»), Miguel Barnet («Sclavă
în Cuba») sau mai ales Claude Levi Strauss în al său
este un film de pace
volum «Tristeţi tropice». Sînt lucrări care nu intră în
nici urî fel de categorie cunoscută, şi care, plecînd despre război
de la un material documentar, nu sînt totuşi mai puţin
opere personale, în care poate fi uşor recunoscută
scriitura proprie fiecăruia .
Ar putea fi filmul unui vi etn ;1111cz
A l;urprinde o realitate, a o culege în 10.mii de metri

de peliculă şi a extrage din ea chintesenţa pentru a
realiza o operă, nu este o treabă la îndemîna oricui,
mai cu seamă dacă este vorba de o realitate ca cea
a războiului din Vietnam şi cu atît mai mult cînd această
realitate se desfăşoară pe paralela 17. Şi totuşi acest
subiect şi 1-a ales Joris rvens în lungmetrajul de un
ceas şi cincizeci de minute intitulat: •< Paralela 17».
Departe de a fi un reportaj, este un film care renunţă
la gloria imaginii ca să facă loc povestirii, g cronică
care nu este cronologică. Iar dacă în precedentul
său scurtmetraj, «Cerul şi pămîntul», autorul se
impusese, afirmase cu toată tăria că fusese mar-
torul faptelor pe care le relatează, de data asta se dă
cu totul la o parte, în aşa fel incit •<Paralela 17» poate
fi considerat filmul unui vietnamez . Această reuşită
este rezultatul unei profunde cunoaşteri a motivărilo r
de care se slujesc oamenii, pe care îi descrie ducindu-şi
viaţa de fiecare zi. lvens nu are nevoie de studii a·dîn-
cite sau de o lungă- şedere pe locurile unde filmează .
Pentru că el întreţine cu toţi cei pe care-şi propune
să-i filmeze un soi de dialog permanent, atît de intim,
incit la capătul cîtorva zile nu mai poţi distinge pe
realizator de ţăranul a cărui viaţă, de pildă, lvens o
imprimă pe peliculă.
Un film de pace despre un răzhoi
Dacă încă din prima sa lucrare ;< Cerul şi pămîntul» ,

care nu era decît prefigurarea operei sale de azi, Joris
lvens ne-a dat un film de pace despre un război, de
data asta el afirmă cu mai multă vigoare această defi-
ni~e paradoxală. Nu numai că ne arată toate elemente-
le vieţii zilnice a unui sat, dar îşi lărgeşte demonstraţia
şi construieşte, plecind de la acel microcosmos, un
ansamblu care poate foarte bine să reflecte toată
situaţia Nord-Vietnamului.
Locuitorii unui sat,situat la cîteva sute de metri de
bazele americane de la Con Thien, s-au hotărî! să
rămînă pe pămînturile lor, în ciuda bombardamentelor
intensive ca şi a tunurilor flotei a VII-a. Această hotă
rîre implică voinţa de a trăi : munca pe orezării, tipări
rea unei gazete locale, cursurile în şcoli, fabricarea
de arme, toate pe un teritoriu care aduce mai degrabă
cu un peisaj lunar decit cu un sat oarecare. La suprafaţă
nu mai există nimic, totul a tost distrus: viaţa continuă
dedesubt, la cîţiva metri sub pămînt.
Groaza dispare cînd te obişnuie ş ti c u ea
Pornind de la situaţia acestu i sat, Vinh Linh, Joris

lvens face o analiză a faptelor, analiză care este de-
parte de a fi didactică. La capătul proiecţiei, specta-
torii rămîn cu o certitudine: argumentele propuse de
realizatorul filmului le întliresc convingerea în victoria
vietnamezilor. lvens operează o sinteză şi ordonează
în compoziţia sa o materie primă bogată şi anodină
totodată. Bogată, pentru că ea conţine o dramă înfio-
rătoare, cea a războiului; iar anodină pentru că această
teroare a devenit prea cotidiană pentru a mai părea
20
excepţională . Şi pentru că respectă unitatea de loc
şi de acţiune,
lvens ne introduce minuţios, încet şi
cu duioşie, într-un stil repetitor care se nutreşte din
detaliile ce constituie viaţa omenească. Iar celor
care se pretind revoluţionari, el le răspunde că revo-
luţia trece şi prin lucrurile cele mai simple, cele mai
nesemnificative, cum ar fi de pildă transportarea
co suri lor cu noroi sau repararea unei biciclete.
O jumătat C! d C! miliard din dolarii lui Johnson!
lvens deteatralizează
în permanenţă . Patetismul nu-l
interesează, el nu vrea să obţină compătimirea spec-
tatorilor. Dinamica mişcărilor îl interesează cel mai
mult. Şi dacă uneori se opreşte mai îndelung asupra
unui gest, ca în secvenţa în care una din fete, la îna-
poierea de pe orezărie , îşi piaptănă încet părul lung
ş i negru, este prentru că lvens vrea să demonstreze
că şi atunci cînd avioanele bombardează, feminitatea
îşi păstrează drepturile. De altfel, aceleaşi gini;iaşe
mîini care ţineau pieptenele, vor nimici, peste o zi,
«o jumătate de miliard din dolarii lu i Johnson!» cum
se spune acolo. Adică un avion.
Rulouril e <- li pi cturi c hineze ş ti
Mai multe teme străbat filmul. Una dintre ele este

cea a adăpostului care, legată mai strins de protejarea
omului în general, revine ca un leit-motiv. O altă
temă , care apare şi ea foarte des, este cea a educaţiei;
educaţia copiilor, dar şi cea a adulţilor, spre a se feri
de un ata c mai important, adică de o eventuală debar-
care a americanilor. S-ar mai putea desprinde citeva
motive ce apar aproape obsesiv: importanţa pămîntu
lui, a muncii, a apei.. . De remarcat că fiecare din aceste
elemente se dezvoltă pe măsură ce descoperim acti-
vităţile satului, ca acele pete de culoare abia percepti-
bile de la capătul rulourilor cu picturi chinezeşti,
pete care se măresc pe măsură ce desfăşurăm pînza.
Nu există nimic insolit, nici o imagine seducătoare
în «Paralela 17». Există doar esenţialul, chiar dacă
acest esenţial uneori poate părea naiv sau superficial
celor incapabi li să pr i vească gesturile cele mai ano-
dine fără a striga că si ni poncife. Există în acest film
o privire, un fel de a vedea care transformă cotidianul
in epopee, gesturile de tandreţe în imn ridicat iubirii,
totul implintat într-o tematică solid construită. A
spune că imaginile sini frumoase adeseori înseamnă
a-l jigni atît pe lvens cit şi pe vietnamezi. Totuşi
trebuie să subliniem că filmul se scaldă într-un veş
nic contrast de negru şi alb unde diferenţele de griuri
vin să susţină aceste aquaforte în acţicne: imaginile
rlin " Paralela 17».
Sin911rnl e glasuri : cele al e vietnamezilor
Dar imaginea nu este singura care participă la acest

vast tumult de explicaţii. Şi sunetul îşi are rolul său .
Nu există nici un comentariu în care verbul să anuleze
efectele vizuale. Singurele glasuri cărora lvens le
acordă dreptul să vorbească sînt cele ale vietnamezilor.
Nu există nici muzică. E drept că vacarmul infernal
produs de neîncetatele bombardamente al e tunurilor
americane şi ale aviaţiei stabileşte un soi de cortină
sonoră permanentă şi greu de ignorat. 24 de ore din
24 acest zgomot asaltează urechile pînă într-atît incit
unii l-au identificat cu zgomotul valurilor mlnioase
care izbesc stincile.
Ca şi în «Pămintul Spaniei»,pe care lvens l-a realizat
în 1937 împreună cu Hemingway, apare şi aici legătura
dintre pămint şi oameni. Pămintul spaniol care era
irigat pentru a sluji la apărarea ţării, a devenit în «Pa-
ralela 17», apărător. Oamenii nu se mai mulţumesc să
trăiască pe acest pămînt, ci cu el. i<Pămintul Spaniei»
se termina cu o secvenţă în care era arătat un răzor
de ceapă pe o bucată de ogor proaspăt irigată . De
data asta filmul se termină cu chipul unui copil care
repetă cuvintele englezeşti: i<Hands up» şi «Go».
Şi primul film şi «Paralela 17» evită un final liric care
să strige: victorie. Dar parabola aleasă afirmă încre-
derea în om, ceea ce este acelaşi lucru.
• Titlul vrea să pur.ă Ir. opoziţie excelentul film al lui lvens cu

mai firavul film-scheci «Departe de Vietnam», despre care
s-a scris în revista noastră ,
https://biblioteca-digitala.ro 21
re lor de pe ecranul festivalului prezen- . ÎN ARENA, CINEMA- pentru «Trei nopţi ale unei iubiri»,
tarea în forma lor originală . Anul TOGRAFIILE SOCIALISTE un experiment foarte ambiţios, dar,
acesta trei filme, unul cehoslovac, după părerea mea, neizbutit. El constă
PAMPAS: altul vest-german şi unul danez, au Cel mai bun film al festivalului a în tratarea problemelor de război în
19 milioane locuitori şi făcut cunoştinţă cu foarfeca cenzurii. fost epopeea istorică cehoslovacă a mod foarte general (tinereţe pierdută,
• 60 milioane de vite. Festivalul 1968 este al nouălea, după lui Frantisek Vlacil- «Marketa Laza- fără drept de a iubi, distrugerea unor
o pauză de un an, in timpul căreia rova» - scăldat în lumini tulburi de preţioase valori ale umanităţii) şi îm-
MAR DEL PLATA: s-a pus problema lichidării lui. El a răsărituri şi amurguri, impresionant pletirea unui realism sever, a simbo-
iarna, adică în martie: reînviat totuşi, stabilindu-se ca o ma- ca plastică, vibrînd de pasiune. Poate lismului şi chiar a operetei, cu songul
• 350 de mii de locuitori; nifestare argentiniană guvernamen- tocmai în ţările noastre va avea loc popular, cîntat de personaje buffo-
vara, adică în decem· tală , care de aici înainte va avea loc renaşterea cinematografiei istorice atît şveikiene în stilul lui Brecht. Multe
brie: 2 milioane şi ju- în anii pari, alternativ cu noul festival de «fotogenice», care descoperă în idei. .. prea multe idei. În desişul lor
mătate. 1 200 de hote- de la Rio de Janeiro. istoria umanităţii nu poveşti copilă se rătăcesc şi ideea principală a fil-
luri. Cel mai mare ca- Juriul a vizionat 32 de filme dintre roase cu colierul favoritei regelui, ci mului şi unitatea lui de stil.
zinou din lume: 36 de
mese de ruletă. Argen-
tinienii adoră hazardul.
•
Cel
Avionul coboară spre pista de ate-
rizare lăsînd în urma lui sute de kilo-
mare
metri de pămînt nearabil, plat ca o
scîndură, arareori întretăiat de şosele
dezasp erant de rectilinii, presărat cu
imense turme de vite care pasc pe
nesfîrşite stepe roşietice. Este Pampa-
sul. Aici trăiesc 19 milioane de oameni
(dintre care 8 milioane la Buenos
Aires) şi 60 milioane de vite. Ţară
bogată şi unde nu se trudeşte prea
tare: fiecare îşi are biftecul său zilnic.
Din aceleaşi vite.
În faţa noastră se întinde oceanul -
subliniat de chenarul galben al pla-
jelor. Deasupra ·- o acumulare de
cuburi albe dintre care răsar vîrfurile
blocurilor turn . Este Mar del Plata,
un oraş de 350 mii de locuitori, capi-
tala de vară a Argentinei şi principala
plajă a ţării. 1 200 de hoteluri. Populaţia
lui în timpul sezonului creşte brusc
pînă la 2 milioane jumătate. Dar în
martie sezonul s-a sfîrşit. Este toamnă.
Copiii se întorc la şcoală, iar Atlan-
ticul, avînd o temperatură pe care
Marea Baltică nu o atinge niciodată,
este considerat de generaţia mai
vîrstnică , ca fiind mult prea rece pen-
tru baie.
UN FESTIVAL
PENTRU O «ELITĂ»
Festivalul internaţional de filme de

la Mar del Plata, unicul festival de
lungmetraj care contează dintre cele
în afara Europei, este găzduiţ în sala
de teatru a Cazinoului local (c!!I mai
mare din lume, 36 de mese de ruletă :
argentinienii adoră hazardul). Dar în
zadar am căuta inscripţia «Festival»,
steaguri sau programe de proiecţie la
intrare. Toate acestea le găsim abia
în faţa elegantului hotel Hermitage,
unde au poposit «vedetele» şi criticii.
În 1968, pentru prima oară «vedetele»
sînt în minoritate pentru că sînt exclu- ln desişul prea multor idei («Trei nopţi ale unei iubiri» - de Gyorgy Revesz)
siv străine. Actorii cei mai cunoscuţi
autohtoni au hotărît să boicoteze acest
festival în semn de protest împotriva care numai 7 erau din ţările socialiste. conflicte fundamentale şi ideile con- O impresie mult mai puternică a
tărăgănării de către guvernul neparla- Este semnificativ totuşi că trei din ducătoare ale istoriei. Vlacil a făcut lăsat-o tragedia populară «Mesteacă
mentar a legii cinematografice, care cele şapte premii - adică aproape acest film pentru adulţi, aşa cum l-ar nul» realizată de iugoslavul Ante Ba-
are drept scop sprijinirea filmului ar- jumătate - au fost acordate filmelor fi făcut un cineast medieval, dacă baja. Subiectul acestui film poate să
gentinian. socialiste, cu toate că din 10 membri cinematografia ar fi existat în timpul pară melodramatic, dar emoţiile nu
Anonimatul festivalului îşi are ai juriului aceste ţări erau reprezen- cruciadelor. Mai adaug că excelentul sînt ieftine şi nu se urmăreşte obţi
cauzele sale. Este poate unicul festival tate doar de unul singur. Trei premii scurtmetraj ceh «Această epocă» al nerea de efecte mediocre. Subtilita-
din lume la care un spectator obişnuit au fost decernate americanilor şi unul lui Zdenek Rozkopal a îmbinat un tea cu care Babaja îşi schiţează eroii
de pe stradă nu are acces. Filmele Franţei. lată o nouă dovadă că fil- conţinut filozofic plin de miez cu o aminteşte uneori pe Fellini. Într-o to-
prezentate - se spune - n-ar fi cen- mele din lagărul nostru, care ajung originală exploatare a actorului prin nalitate asemănătoare, dar mai puţin
zurate, astfel că ele pot fi vizionate relativ rar la spectatorul occidental, mijloacele filmului animat. bogată, mi-a apărut «Plopii din strada
numai de un public selecţionat şi cu în condiţii de nobilă rivalitate,la festiyal, Filmul lui Vlacil a primit premiul doi, Pliuş ih» - film realizat de regizoarea
invitaţii speciale. Ceea ce nu înseamnă se afirmă ca o forţă art i stică însemnată iar premiul trei (pentru regie) a fost sovietică Tatiana lioznova şi bazat
însă că acest sistem ar garanta ope- şi mereu crescîndă. acordat maghiarului Gyorgy Revesz pe contrastul între atitudinea unui
22
şofer şmecher din Moscova şi cea a l-a luat «Bonnie and Clyde» - cunos- Franţa a prezentat filmul «A trăi Selecţia franceză a mai tost spriji-
unei ţărănci naive. dar deştepte. cutul film realizat de Arthur Penn. pentru a trăi» de Claude Lelouch şi nită, în afara concursului, prin prezen-
Poloniei îi revine Marele Premiu Nu pot nega valorile lui regizorale, :<Le grand Meaulnes» de Jean Albi- tarea ultimului film al lui Godard
de seurtmetraj - singurul - pentru excelentul substrat muzical şi delicata cocco. Primul (premiul pentru inter- «Weekend» şi a noii comedii a lui
gluma abstractă în desenul animat creaţie a fermecătoarei Faye Dunaway. pretare decernat lui Annie Girardot) Tati «Playtime», selecţia italiană s-a
«Lanterna magică» a lui Miroslaw Dar acest film povesteşte despre o este semnat de maestrul improvizaţiei salvat prin «Regele Oedip», tragedie
Kijowicz. În schimb, drama «de ocu- pereche de bandiţi sîngeraşi, care regizorale, care în povestea banală antică excelent modernizată de Pa-
paţie» despre datorie şi încredere, omoară pentru jaf, în convenţia unei a unui triunghi amoros a înscris cîteva solini, dar cunoscută de la festivalul
«Grajdul de pe strada Salvator», rea- balade romantice. În acest scop el probleme-cheie ale clipei prezente, din Veneţia . Participarea oficială a
lizată de Pawel Komorowski - apre- trebuie, bineînţeles cu un entuziasm cu Vietnamul în frunte. Fără a fi o Italiei a fost neplăcut de slabă. Mai
ciată din punct de vedere al valorilo r demn de o cauză mai bună, să idea- revelaţie, ca filmul precedent- al lui putem fi de acord azi cu comedioara
tehnice - a decepţionat niţel critica lizeze adevărul istoric şi, finalmente, Lelouch, «A trăi pentru a trăi» este «Italianul în America», nu numai ju-
locală. S-ar părea că marile teme ale să ne facă să ieşim din sala obscură o abilă exploatare a ceea ce a ciştigat c ată dar de această dată şi regizată
(< şcolii poloneze» trebuie să fie po- cu o simpatie pentru cei doi asasini . în experienţă autorul mult lăudatului de Alberto Sordi? Orientarea gagurilor
este indicată chiar de titlul filmului,
păcat numai că ritmul foarte bun cu
care începe scade în mod vizibil spre
sfîrşit. în schimb, debutul satiric al
unui oarecare Roberto Faenza, «Esca-
ladarea», a uimit de-a dreptul prin
stîngăcia realizării şi a provocat o
binemeritată furtună de fluierături.
PESTE 600 DE PELICULE

~BIA UN SINGUR FILM
«Revolta» lui Masaki Kobaiashi se

înscrie în fascinanta categorie a le-
i gendelor despre samurai, meritîndu-şi

un loc aparte. Deşi filmul său prece-
dent, «Harakiri», este incontestabil
p mai bine făcut şi mai închegat. Mi

se pare interesant - să nu spun
deconcertant - totuşi că cinemato-
• grafia japoneză, care este cantitativ
fruntaşă în lume, timp de o jumătate
de an nu a găsit altceva de prezentat
decit un film care a concurat şi la
Veneţia .
Anglia a fost mai originală . A arătat
o dramă socială cu îndemînare con-
dusă de Peter Collison. Filmul tînă
rului creator mai este pe alocuri stîn-
gaci, neconvingător, dar reînnoieşte
cu pasiune tradiţia «tinerilor furioşi» .
Mai rămîn ibero-sud-americanii care
ne-au decepţionat total. În primul rînd
Spania: prin melodrama oretenţioasă ,
pentru minţi subdezvoltate, «Sumbre
vise de august», de Miguel Picazo.
Astfel de filme despre sferele înalte
şi psihic dezechilibrate ale societăţii
se pot fabrica în cantităţi industriale.
în aceste filme nu e nevoie de motivări
psihologice: cele mai absurde reacţii
ale unei eroine se pot explica prin
sminteala ei. Printr-un fiasco şi mai
răsunător s-a terminat proiecţia filmu-
lui argentinian «Trădătorii din San
Angel», semnat de Leopoldo Torre-
Nilson . Greoi, baroc, încurcat, ar fi
trebuit să fie o parodie sui-generis a
unui film de aventuri.
Un oarecare optimism ne-a trezit
comedia braziliană «Eduard are o inimă
de aur» al lui Domingos de Oliviera.
Noua cinematografie a acestei ţări
părea sugrumată de guvernul militar.
Totuşi, limitată tematic, chinuită de
cenzură, ea trăieşte şi se dezvoltă
cantitativ, îndrăznind chiar să caute
căi noi de exprimare.
Dintre filmele acestui al doilea con-
tinent american, cea mai matură pare
pelicula mexicană «Golanii» de Juan
vestite astăzi într-un limbaj cu totul Mult mai important şi mai modern «Un bărbat şi o femeie». lbanez, o schiţă psihologică despre
nou şi izbitor spre a fi mai interesante mi s-a părut un alt film american Cel de-al doilea film, bazat pe cu- o pereche de tineri îndrăgostiţi din
pentru publicul internaţional . «Incidentul», realizat la New York (şi noscutul roman al lui Alain Fournier boema snoabă, care într-o noapte în-
nu la Hollywood!) de regizorul inde- din anii treizeci, încearcă să reînvie tîlnesc în oraş patru muncitori cu
pendent Larry Pearce. Fără a pierde curentul romantic care dormitează în chef. O lungă escapadă şi o serie de
O SURPRIZA: ceva din realismul sever al analizei, cinematografia franceză. Unii au con- intîmplări amuzante sînt încununate
S.U.A. A LUAT TREI PREMII «Incidentul» este totodată un film me- siderat această experienţă riscantă, cu un epilog mai puţin amuzant: cei
taforă care înfăţişează întreaga socie- mie mi s-a părut mai degrabă teme- doi tineri se despart definitiv pentru
Din cele şapte premii, trei au revenit tate a Americii, luînd ca etalon pasa- rară. ln epoca în care fiecare a doua că apucă în sfîrşit să se cunoască
Statelor Unite, ceea ce în analele gerii unui vagon de metro. Dens, plin pereche de pe ecran, după un sfert unul pe celălalt. Cinematograful mexi-
festivalului de la Mar del Plata con- de tensiune, cu o atmosferă fasci- de oră de cunoştinţă, cu un pas alert can, demodat şi tradiţionalist, pare să
stituie o excepţie, deoarece· cinema- nantă şi insalubră, «Incidentul» mese îndreaptă spre pat, apărarea atitu- se orienteze în fine către un mod mai
tografia americană a cucerit aici numai rită premiul primit pentru scenariu şi dinilor dezinteresate şi poezia renun- contemporan de a-şi analiza senti-
distincţii pentru actori. Marele Premiu premiul juriului pentru actori. ţării trezesc stimă . mentele. Mai bimr mai tîrziu„ .
23
Anti-pasivitate,
Monica Vitli nu va juca in filmul despre tineretul american violent şi turbulent astăzi.
Ea rămlne 1nsă creaţia şi actriţa lui preferată.
ANTON IONI
UN Nici Catherine Deneuve nu va juca 1n ultimul lui film .
Dar sub bagheta lui Bunuel ea a devenit mare actriţă .
FURIOS?
«f 1lmele fel orizontul desfilişurilirii pe pla-
mele au fost lntot-
deauna mai puţin violente decît toul de filmare. Aşa incit pînă
se aflli realitatea lumii de azi
şi propria noastrll angajare fajili BUNU EL
ŞI
mine». Şi continulndu-şi măr la ultimul tur de manivelă des- de propria noastrll societate».
turislrea,Antonioni adaugă:«de pre «Zabriesky Point» (cunos- Această atitudine falii de
acum înainte voi face totul ca cut pînă acum doar ca un punct mersul societilijii Antonioni o
să nu se mai lntlmple una ca geografic în cumplita Vale a comenteazili sumar, dar precis: CALEA LACTEE
asta•. Violenta lui Antonioni Morţii din California, locul cel- «Simt acum nevoia să-mi spun
va căpăta glas de astili dată, mai torid şi mai sterp de pe pe şleau, deschis, unele pilireri,
La Venejlaînseptembrie1967, tismul mistic, de e.rezii şi de
tot pe tema violenţei. Filmul harta americanii) doar scurte sili le strig chiani. după ce a doblndit Leul de aur, omenire.
pe care li tu rneazili ln această puneri în temii şi mai degrabili Se pare - dacii jinem seama Bui'luel nu mai vroia să facă Titlul s-ar putea să nu ră
lunll iunie, ln Statele Unite, se deci! puneri în temii, o «punere cili Antonioni nu a filicut nicio- nici un film. Aşa mărturisea. mlnli acesta după cum sigur
cheamll «Zabriesky Point» (da- datli paradii de atitudini spec- Dar patima filmului e mai pu- este cli filmul nu va fi o simpli
în opinie». lat-o: «va fi un film ternicii dacit el. Şi nu numai investigare pseudo-documen -
cll, blnelnţeles, nu va fi schim- angajat, un film despre tinere- taculoase şi cll nu i-a plilicut sli a filmului, ci şi a dezleglirii tară în istoria religiilor. Cine ii
bat pinii la urmii) şi este al tul american. El va reprezenta atragli privirile asupra lui - misterelor lumii. El care trllieşte cunoaşte pe Builuel, fie <:a cine-
12-lea op al celebrului cineast pentru mine un angajament mo- se pare deci cili «Zabriesky Po- lntr-o tarii stlipînită de un mis- ast, fie ca ginditor, se aşteaptă
Italian şi universal totodată. ticism de ev mediu, dar aprig la o revelatoare şi foarte pro-
ral şi politic mult mai vizibil int» va fi şi pentru el un punct
zguduita de problemele lumii prie interpretare a unor fapte
Autorul «Aventurii», al «Nop- declt în alte filme». de cotiturii. După ce va termina moderne - Mexicul-venitaici ştiute de toatll lumea, dar vă
ţii» şi al lui «Blow-Up» refuzi! Şi pentru cll dupll «Blow-Up» acest film, va pleca ln China şi dintr-o ţară eminamente şi fa- zute de ochiul lui Buiiuel.
sili-I povesteascili. Îi este teamă a simţit nevoia să facă un nou Vietnam. l-ar fi plilicut sll faci! natic catolici, Spania, vrea să S-ar putea face încă o afir-
de reacţiile preopinenţilor care pas lnainte,Antonlonl,caremăr dezlege taina fanatismului re- maţie certă, anume că noul
un film despre Che Guevara,
ligios şi a reversului sllu, ateis- său film va «deranja» pe mulji
l-ar putea inhiba. l-ar putea po- turiseşte că a plecat de la o dar «să-l fi putut face chiar cu mul şi erezia. Şi-a propus asta şi că,alături de entuziasmul uno-
toli elanurile şi violenta prin intuiţie, mai degrabă decit de Che Guevara ca personaj şi încă de la «Simion ln deşert», ra se vor auzi, fără îndoială ,
nelnţltlegere sau prin perplexi- la un subiect, precizeazll: «Am interpret, ar fi fost mai eficace un film despre care s-a spus sodomicele blesteme ale altora.
vrut sili folosesc această Ame- că este un scandal (bănuiji, Oricum, presa şi lumea filmu-
tatea pe care i-ar arăta-o. Şi şi util. Astazi, un film retros-
ricii a tineri.lor alclltuitli din sen- evident, cine putea să spună lui îl a~teaptll şi de asta data
apoi nici nu vrea sll pietrifice pectiv, n-ar mai fi dacit un asta), continuă acum cu «Calea pe Bui'luel cu acea curiozitate
filmul prin vorbe llmitînd ast- zaţii şi imaaini înapoia cliro'ra omagiu nostalgic». lactee• sll se preocupe de fana- cu care l-a obisnult pe toţi.
1=iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii--
24
e, anti-fanatism, anti-vedete
BONNIE · ŞI CLYDE
o
PSIHOZĂ?
Oe la «hold-up»,adică de la spargere la «cou-
turama», adică la parada modei, iată scurta is-
torie a unui film «Bonnie şi Clyde», a unui film
care a deschis apetitul pentru poveştile cu gang-
steri (foarte la modă şi ele prin anii '30,cînd James
Cagney era interpretul favorit al personajului
gangster). Să recunoaştem că dacă spargerea
se potriveşte şi romanului poliţist şi filmului cu
gangsteri, «couturama» are mai degrabă ceva
de ştiinţă ficţiune (deşi nu e!).
«Bonnie şi Clyde» s-a născut dintr-un sce-
nariu care pleca de la un fapt real petrecut in
anii '30. Un cuplu de gangsteri de mina a doua,
spărgători de bănci, «ucideau ca in vis», cu o
i nocenţă care-ţi făcea părul măciudl . Filmul a
pornit ca o încercare în care nu credea nimeni şi
a ieşit de curînd pe ecranele occidentale într-o
atmosferă încărcată de aburul furiei, al dezlăn
ţuirii. Şi a scăpărat ca un fulger. Dintr-o dată s-a
adoptat tot: şi filmul şi povestea lui şi actorii şi
regizorul. Şi pe deasupra s-a reactivat plăcerea de
a vedea pe ecran violenţa, spargeri, mitralieri
in plină stradă . După el a apărut un val de filme
cu gangsteri făcute cu tot meşteşugul şi tehnica
modernă, readucînd in preocupari epoca dinain-
tea războiului cu tot ce a însemnat ea ca neli-
nişte civică. Actori pină ieri necunoscuţi sau a-
proape necunoscuţi se văd lansaţi printr-un rol
de delincvent sau ucigaş. Se fac incasari, se
face propaganda multa, şi se bate moneda pe
succesul acestuiagen». Ce refulari sau ce diver-
siuni sa poata oare justifica asemenea pasiuni
para-artistice? Oricum şi dincolo de aşteptări,
aceste filme au lansat şi o modă vestimentară
«a la Bonnie and Clyde.» Adica moda 1930. Ea
poartă: fustă-palton, cel mai adesea taior, ro-
chie cloş, beretă şi centura pe şolduri. El: pălărie
cu boruri mari, ghete cu şireturi plna sus, haina
strimtă şi pantalonii largi, etc. Se scormonesc
toate culisele modei '30 pentru a se lansa moda
'68 «Bonnie şi Clyde». O mare parada vestimen-
tara la Paris cuprindea şi modele Bonnie.
Pînă acum marea moda europeana avea ne-
voie de America pentru a trai, iar America avea
nevoie de marea moda europeana ca sa vindă.
Americanii par să se întrebe: de ce doar croito-
rul Cardin sau Courreges sau cămăşarul englez
Mister Fish să-şi impună gustul? Bonnie ş i
Clyde nu pot să sune la fel de «couturamic» ?
Miracolul
Mîntulescu. «Columna» fiind ţea actriţei principale, mi-
pe sfîrşite - s-a montat pa- Şi romantismul se caută am dat seama că ceea ce
ralel cu filmările - celelalte încercau regizorul şi mon-
trei în diferite faze, de la De fapt regizorul Jean teuza să înfiripa, era o at-
punerea în ordine - «Pan- Georgescu şi monteuza Ga- mosferă romantică. Dealtfel
toful cenuşăresei» pînă la briela Stan căutau racor- Jean Georgescu îmi spune
montajul benzii sonore şi durile dintre cadre, drept ca- că probabil, la urma urmelor,
mixaj - «Tom Sawyer». De re, aceeaşi imagine se ducea «Pantoful cenuşăresei» se va
la o cabină la alta, imaginea pînă la capăt şi se întorcea numi «... Şi totuşi roman-
de' pe ecranul mic se schimba, într-o clipă - pentru ca să tismul» Îmi arată 10 minu-
se schimbau şi atmosfera pornească mai departe în te din film în care evoluează
şi problemele, dar cu plusul căutarea mişcării dorite. Era interpreta principală Ioana
acela de imaginaţie pe care o scenă dintr-un spectacol Pavelescu. E o frumuseţe
ţi-l dă oricum masa de mon- de estradă, o scenă făcută - bineînţeles romantică -
taj, aveam senzaţia că văd cu dragoste şi înţelegere pen- puţin tristă, cu aerul vag su-
ferind al vedetelor de altă
dată. E încîntat de ea şi , cu
o teamă părintească, îmi scu-
ză tot timpul sunetul repli -
cilor, evident încă nepost-
sincronizate: nu cumva să-mi
închipui că aşa se va auzi
şi pe ecran. De fapt el este
singurul deranjat de felul cum
sună replicile, pentru că el
ştie cum vor suna de fapt, el
le are în urechi, aşa cum are
tot filmul în cap. Ne întoar-
cem la scena spectacolu-
lui şi începe o muncă mă
runtă: imaginea înainte, ima-
Jean Georgescu şi Gabriela Stan : 1n căutarea romantismului. ginea înapoi, şi indicaţiile:
o interpretă să deschidă uşa
cu 5 fotograme mai devreme,
alta să întîrzie cu alte 5 foto-
grame mai mult în cadru,
Cineva deschide o uşă, în plus sau în minus. Oricît
pentru ca scenele să-şi gă
pătrunde într-o încăpere, se ar părea- de necrezut, cen-
sească ritmul şi înlănţuirea
duce pînă la fereastră şi ră timetrii aceia hotărăsc cursi-
firească . Pentru ca tot ce
mine acolo privind afară. În vitatea, respiraţia şi subtili-
ar putea să risipească mult
cadrul următor, acelaşi cine- tatea unui film.
dorita atmosferă romantică
va deschide aceeaşi uşă, se
~ă dispară.
duce pină la fereastră, priveş
Cum se montează un film
te afară. în cadrul următo r,
Ce-ar fi dacă Tapalagi...
acelasi cineva, aceeaşi uşă ,
aceeasi mişcare . Ca în Cam asta ar fi ceea ce
«Anul trecut la Marien- numim repede: «montaj». Mihai Iacob şi Iolanda Miniu/eseu : ln căutarea unui ritm anume.
La 116+4», de pe ecranul
mesei de montaj, Ştefan Ta-
bad». Ca în «Diaman- Ceea ce este de fapt un lung palagă ne priveşte trist şi
tele nopţii». De fapt, ca şi migălos proces de căutare,
mereu acelaşi film . Un ciu- tru savoarea revistei de al- cu fălcile umflate: a pierdut
în orice film aflat în prima un lung şi anevoios drum dat film • fără poveste, fără tădată, şi poate că uitindu- cursa ciclistă şi are şi dureri
fază de montaj. Faza în care către realizarea filmului. Şi
început şi fără sfîrşit, aşa mă cum se înlănţuie planu- de măsele. în situaţia asta
din 3-4 planuri identice se poate că nicăieri nu poţi să
cum îşi alcătuieşte la repe- rile, cum se elimină o miş îşi imaginează primirea pe
alege cel mai bun, cel în cunoşti mai bine decît la
zeală memoria noastră <<fil- care prea bruscă sau prea care are să i-o facă iubita:
care între replică, gest, eroul masa de montaj, unde ima- mul» ei, la capătul unei zile înceată, cum se încearcă să Ana Szeles. Există două sce-
din prim plan şi cel din planul ginea încremeneşte cind vrei
bogate în senzaţii. se pună în valoare frumuse- ne: una lirică, în care Ana
doi, armonia e desăvîrşită. şi devine o fascinantă foto-
Mă întreb dacă nu în această grafie a unui gest, a unei ex-
fază miraculoasă, dacă nu la presii (cine ştie dacă acel Aurel Miheles şi Valentina Uriadinsflaia : ln căutarea unei atmosfere.
o masă de montaj s-a născut faimos stop-cadru care în-
ideea imaginii-obsesie, a ima· cheie uneori poveştile noi
ginii repetate pînă la obsesie. ale ecranului nu s-a născut,
Dacă nu cumva la o masă de ca idee, tot aici. Un film des-
montaj s-a născut filmul mo- pre cum se montează un
dern. Dar asta ar fi altă po- film. Cred că nimic n-ar fi
veste. După ce planurile au mai pasionant şi mai folo-
fost alese, puse cap la cap sitor celui care vrea să cu-
în toată lungimea lor, filmul noască şi să înţeleagă într-
capătă înlănţuirea logică, dar adevăr filmul.
e lung, egal, lent, fără ritm
şi fără atmosferă. Apoi lun- în cabinele de montaj de
gimile de prisos cad sub la Buftea patru filme se a-
foarfecă, legăturile dintre pla- flau în procesul miraculos
nuri se cerfăcute într-un anu- de alcătuire: «Columna» -
me fel, pe o mişcare, pe o monteur Dragoş Vitkovska,
replică, pe un gest, filmul «Pantoful cenuşăresei» -
îşi găseşte ritmul şi ritmul monteur Gabriela Stan, «6+
acela o dată stabilit cere, de 4»-monteur Valentina Uria-
la sine, modificări subtile de dinskaia, şi cele două serii
ciţiva centimetri, 2-3 foto- pentru ecran normal «Tom
~rame de gest sau mişcare , Sawyer» - monteur Iolanda
26
l cabinei de montaj
mi- '-.:
3 ce avea nici un motiv s-o facă
non- tocmai acum, se hotărî să
' at- rămînă doar înspăimîntab>.
iltfel Începutul e bun la prima
1une înregistrare. Mijlocul şi sfîr-
elor, şitul la cea de a doua. Foar-
>eva feca Iolandei Mîntulescu in-
nan- tră în acţiune, cele două bu-
i nu- căţi de sunet se lipesc cap
:!ală la cap şi fraza e gata aşa cum
1ima se va auzi pe ecran. Jos- în
seţe sala de mixaj, inginerul Dan
i'i - Ionescu finisează un act din
su- film: dialogul, muzica, co-
tltă- mentariul şi imaginea se în-
cu registrează laolaltă pe o sin-
;cu- gură bandă. Uşa e închisă.
ipli- Mă uit pe gemuleţul rotund
ost- să-l văd pe fiorosul Joe in-
i-mi dianul. Nu ştiu de unde apar
auzi doi copii cu ghiozdane care,
lSte cu aerul unor oameni ai ca-
:um sei, se duc şi încearcă uşa
i el sălii. Sînt primii spectatori
t, el ai lui «Tom Sawyern. Pro-
are babil că nu le pasă nici de
:>ar- pauza dintre cele două cadre,
>lu- nici de cele două valuri, nici
111ă- dacă fraza lui Stănculescu
111a- este făcută din două bucăţi
iile: sau numai dintr-una. Pe ei
Uşa îi interesea1ă T om Sawyer.
me,
1to- Între tunp, afară, cam pe
:fru, acolo pe unde a fost cetatea
gă dacilor, se ridicau zidurile
irea Romei în aşteptarea super-
ce producţiei « Bătălia pentru
~ uit Roma». În acelaşi timp «Mi-
tică Pentru ca să cadă, Roma trebuia mai in/i1 construită. hai Viteazu» se pregătea să
intre în filmări. În acelaşi
timp, pe o stradă din Bucu-
îl priveşte duios şi apoi îl sei de montaj, Tom Sawyer o ere ază, s-ar putea să trea- viu Stănculescu ne spune
ă. .. reşti, Elisabeta Bostan făcea
sărută tot duios, şi alta în spionînd reacţia mătuşei Po- că neobservate. Dar aici, în pe întuneric, de mai multe
care amîndoi - ea în uni- ori: «Tom o băgase pe mî- probe pentru basmul lui
lly care- l crede înecat. Filmul cabina de montaj ni se pare
nul formă de poştăriţă, el în cos-
Petre lspirescu «Tinereţe
are, pe lingă dialoguri, co- că filmul nici n-ar putea să necă. Era convins că Joe-
ra- tum de ciclist - se află de mentariul extras din cartea existe fără ele. Pe urmă se indianul o să-l prindă şi o
fără bătrîneţe», şi în acelaşi
şi
o parte şi de alta a bicicletei timp la Peştera, Mircea Dră
lui Mark Twain şi rostit de aleg frazele pentru secvenţa să-l omoare. Pînă acum se
dut de curse. Aurel Miheles op- gan trăgea ultimul tur de
Silviu Stănculescu . Ş i toc- următoare. Ecranul nu arată gîndise la moarte numai în
reri manive l ă la «Column;rn
tează pentru cea de a doua mai acest comentariu este nimic - se alege fără ima- legătură cu alţii şi niciodată
sta scenă . Valentina Uriadins- pus acum de acord cu imagine - doar din difuzor Sil- cu sine însuş i şi cum nu Eva SÎRBU
pe
kaia, monteuza, pentru prima. ginea. Aproape că-i venea Foto: A. MIHAILOPOL
ita: Cele două scene sînt proiec- să creadă că murise ...» ros-
ce- Dragoş Vitcowsk.a: paralel cu filmările .
tate înainte şi înapoi, de zeci teşte Silviu Stănculescu şi ,
.na de ori. Mă uit cum merge în imagine, Tom îşi trage
Tapalagă de-a-ndaratelea şi nasul emoţionat. Să fi cu-
foarte repede, şi mă gîndesc noscut oare Mihai Iacob di-
ce-ar fi dacă ar merge aşa nainte efectul care se creează
şi pe ecran. Dacă nu de- din suprapunerea comenta-
a-ndaratelea, cel puţin foarte riului pe imagine? Constat
repede. Mă gîndesc de fapt că nu. Este la fel de încintat
la vîrsta de aur a comediei, ca şi mine de hazul care se
cînd mişcările astea smun- naşte aici, pe loc. Pe urmă
cite ne stîrneau rîsul. Aici Iolanda Mîntulescu caută în-
la masa de montaj ele sînt delung o pauză, între o frază
hazlii încă, dar nu pentru şi alta. Trecerea de la mătuşa
regizor, nu pentru monteuză, Polly, îndurerată de moartea
preocupaţi numai de alege- lui Tom, şi cadrul următor,
rea scenei. Mă gîndesc însă se face pe o imagine de
la efectul la care l-ar avea valuri. «Am nevoie de două
ele asupra spectatorului pus valuri» hotărăşte Iolanda şi
în faţa acelui film «despre cele două valuri se aud foş
cum se montează un film». nind în difuzor, înainte ca
vocea lui Silviu Stănculescu
să înceapă fraza următoare:
Două valuri pauză.
«Pentru întoarcere, Tom a
împrumutat caiacul lui Joe
Mihai Iacob, Iolanda Mîn- Harper... » Pe ecran cele două
tulescu şi, pe ecranul me- valuri şi pauza pe care ele
Despre ea nu s-a spus, Te-ai putea întreba de ce o preferă
publicul pe Morgan şi nu pe Brigitte
croze, un rol similar în multe privinţe
celui din «Marii!! manevre», ea va şti
apariţiile sale pe ecran. De ce se
transforma în faţa camerei de luat
ca despre Brigi'tte Bar- Bardot sau pe Danielle Darrieux? să-i confere un tumult romantic şi o vederi? De ce devenea distantă şi
Dintr-un motiv ce ţine de psihologia ardoare pe care nu i le cunoscusem inaccesibilă?
dot că aduce Franţei diferită a celor două generaţii puse pină atunci. «Prea-iubita» ii aduce - Mi-a fost intotdeauna Îngrozitor
să-şi dea verdictul. Pentru cea dinainte actriţei Premiul de interpretare la Fes- de frică de public. De asta, În afara anilor
mai mult decît uzinele de război, BB era prea explozivă, iar tivalul de Televiziune de la Monte- de Conservator, n-am jucat niciodată
Renault, ziarele şi re- pentru cea de după război, DO prea
dulceagă. Numai MM, cu frumuseţea
Carlo, primul trofeu de acest gen
obţinut de Michele Morgan de la răz
teatru. Prezenta publicului, invizibil,
dar la pÎndă În Întunericul sălii, mă
vistele nu au fost inun- ei ca lmă şi senină , şi mai ales cu ver- boi încoace (nedreptate pe cit de
evidentă pe atît de inexplicabilă) .
paralizează. La fel, la inceputul carierei
mele cinematografice, ideea că voi fi
dele' transparent al ochilor ei care
date cu poze de ale privesc lumea cu o tristeţe indefini- văzută de milioane de oameni, mă inhiba
sabilă şi o nostalgie de care nu e Secretul meu? Seninătatea! total. Am avut insă imensa şansă de a
ei expunîndforme sculp- străin nici scepticismul, putea să- i debuta alături de mari actori, ca Raimu
cucerească deopotr ivă pe cei de 50 Într-o dimineaţă radioasă de februa- şi Jouvet, cărora le voi fi intotdeauna
turale (în bikini sau- ca şi pe cei de 20 de ani. rie, Michele Morgan a sosit la Monte- recunoscătoare pentru tot ce m-au În-
! ără), iar viaţa sa par- Sfinxul cu ochii verzi
Carlo pentru a-şi primi premiul. Bron-
zată şi surizătoare, răspindea în jur
văţat. Din generaţia mea, cel mai mult
mi-a adus, cred, colaborarea cu Gabin,
ticulară n-a oferit«bom- atîta tinereţe, distincţie şi vitalitate «partenerul meu ideah>.
Încă de la primul său film de succes, calmă, incit era o adevărată plăcere să-i
be» cronicilor mondene. (<Gribouille» (1936), se definea genul stai în preajmă. Şi nu poţi să nu te M.M. pictor modern
ei de personaj a cărui interpretă ideală minunezi în faţa acestui chip peste
Şi totuşi', publicul - avea să fie de aci înainte: de o melan- care timpul n-a cutezat parcă să--şi Poate pentru a putea privi cu mai
pună pecetea.
de obicei atît de con- colică spiritualitate, enigmatică şi re-
zervată chiar în momentele cele mai - Secretul meu? Seninătatea mea
multă detaşare meseria ei de actriţă
de film, M.M. s-a lansat cu dezinvol-
diţionat de diabolica ma- pasionale. Triumful ei în «Cheiuri în interioară impotriva căreia necazurile tură într-o serie de alte ocupaţii: a
ceaţă», «Simfonia pastorală», «Minu- de zi cu zi sini neputincioase. E ade- scris o carte de amintiri - «Ochii mei
şină a publicităţii - tul adevărului» sau neuitatul film «Ma- vărat că mi-a trebuit mult pină să ajung au văzut» şi s-a apucat de pictura.
rile Manevre», a fost atit de mare,incit la acest echilibru. (În destinul actriţei
o adoră. Dovada? Un a riscat un moment să o ferece pe au existat cîteva lovituri dintre care
în curînd va deschide chiar o expo-
ziţie.
doar două ar fi fost deajuns ca să o
recent sondaj de opinie Michele Morgan în tiparul personaju-
lui pe care cu trudă şi-l făurise. Dar zdruncine: pe plan profesional - eşe
- ln clipa de fată mă aflu În plin
abstracţionism/ Cum se împacă arta
stabilea că după o ca- talentul actriţei a ştiut să depăşească
momentul de dezumanizare pirandel-
cul total de la Hollywood, iar pe cel
personal, moartea neaşteptată a so-
abstractă cu nevoia mea interioară de
ordine? Poate că e tocmai modul meu
carieră cinematogra- liană, şi iat-o în faţa noastră pe MM ţului ei, actorul Henri Vidai).
de a mă elibera de ea. Dar nici nu poţi
tip '68 total transformată, de nerecu- Michele Morgan îşi · sprijină uşor
fică de 36 de ani, Mi- noscut. obrazul în palmă şi ochii imenşi pri-
bănui ce senzaţie formidabilă Îmi dau
combinaţiile de culori care ies de sub
vesc acum undeva departe, poate în
c/zele Morgan rămîne 1968 înseamnă pentru vedetă începu-
tul unei noi cariere. În faţa specta- urmă, la anii cind unei fetiţe de 12 ani,
mina mea. Mărturisesc însă că faptul
de a picta un tablou imi cere o concen-
vedeta preferată a spec- torilor uluiţi, filmul «Benjamin»: un
marivaudaj graţios pe tema amorului
toată lumea ii spunea: Cu ochii ăştia
o să ajungi departe! Se smulge din
trare nervoasă mai mare decit pe pla-
toul de filmare.
tatorilor francezi. frivol, aduce o nouă Michele Morgan, reverie rîzind:
- Prietenii mei ti-ar spune că trăiesc
Michele Morgan nu are însă nu-
veselă şi plină de haz, cochetind cu mai preocupări intelectuale. Toţi co-
şiretenie şi vervă. Locul «Sfinxului, in nori. E un lucru foiirte confortabil legii şi prietenii ei se îmbracă la noua
cu ochi verzi» 1-a luat o femeie vioaie, şi de aceea li fac destul de des. Cei care
sa casă de modă şi se îmbulzesc în
care dacă a pierdut din mister a cîş cred că am depăşit de mult virsta visării, prăvălioara ei, unde găseşti «frivoli-
tigat în umanitate. nu ştiu cit de mult Îmi aduc visele. tăţile», fleacurile vestimentare cele mai
Vorbeşte cu o voce joasă, calmă şi
amuzante. Hotărit lucru, «Sfinxul» fil-
.< Prea-iubita» micului ecran dulce. Dar ce te frapează cel mai mult mului francez va continua să ne sur-
la ea e căldura şi blîndeţea extraordi- prindă încă multă vreme de aci înainte.
Cind i se oferă, în primul film color nară pe care o degajă fiinţa ei. Şi nu
realizat special pentru Televiziune, poţi să nu te gîndeşti involuntar la
i<Prea-iubita», de Jacques Doniol Val- răceala de gheaţă a multora dintre Manuela GHEORGHIU
29
MIRCEA ION
MUREŞAN BESOIU
despre
L-am cunoscui ca actor mult înainte de

a fi. Avea de pe atunci acea î nsuşire rară ,
intilnită la puţini, de a se inveşm i nta pe
dinăuntru şi pe dinafară într-un personaj
străin , poate văzut, poate abia zărit, ade-
seori in întregime inventat, căruia ii îm-
prumuta pasiunea de a trăi din propria
lui pasiune, căruia îi intuia două-trei
trăsături esenţiale de caracter, două-trei
caracteristici de vorb ire sau de aspect
exterior sau de mimică, şi le î nfăţişa
spontan cu deplină d ăr ui re. Un l uptător
din Spania, un voleibalist francez , un
gîngav, un pilot de reactoare, un carto -
for, un intelectual blazat, un tenor de
operetă , etc., etc., erau pe rînd şi de
durată un fel de Besoiu nerecunoscu t.
Nu erau imitaţii mărunte, nici amuzamenL
pentru prieteni, ci un «joc» volubil i11
piruete multicolore ale imaginaţiei sprin
tene, capabilă să se concentreze fără nic i
un efort asupra esenţei străine . Era •<jocul»
activ şi plin de naturaleţe al depersonali-
L ării cum ar spune Lessing, jocul întîln it
cu egală putere de credinţă numai la
copii. Era harul actorului. Copii i cred că
sînt tren, că zboară ca fluturii, că si n!
mamă şi tată . Cred în toată fiinţa lor. Ce l
dăruit să-şi păstreze această cred i nţă
mai tîrziu , după ce a sărit poarta copilă
riei, are talent.
Şi Ion Besoiu are talent!
Dar talentul nu presupune numai inge-
nuitatea hărăzirii naturale ci, în profesie,
cultivarea lui. începînd poate chiar cu
cultivarea ingenuităţii şi a prospeţimii
spiritului, urmînd cu dezvoltarea spre
incandescenţă a imaginaţiei, cu ascuţirea
simţului observării vieţii, a sesizării esen -
ţelor şi a desprinderii detaliilor semn ifi-
cative din haosul gesturilor zilnice.
Ion Besoiu este un talent cultivat!
Baniciu din «Setea», Tomşa din «Nea-
mul şoimăreştilorn , Grigore din « Răscoa
la», n-au fost partituri întinse, dar au
fost personaje intense, memorabile toc-
mai prin forţa artistului actor de a înaripa
un spirit din simplitatea cîtorva incrustaţii
cu aqua-forte pe un fond strălucitor de
aramă bună .
Regizorii,care i-au cunoscut şi recunos-
cut calităţile , l-au distribuit şi îl iubesc.
Nu cred ca în nouăsprezece ani de carieră,
teatrul şi film şi televiziune, să se fi
desminţit de prea multe ori, să fi înşelat
prea des aşteptările , deşi vremea e multă
şi artistul e om, nu poate rezista numai pe
versantul însorit al Olimpului.
Ion Besoiu e azi o vedetă !
Una din puţinele pe care le are filmul
şi televiziunea noastră. L-au înălţat la
acest rang spectatorii care nu pregetă să
demonstreze afecţiune celor care merită.
Spectatorii î nţeleg ce este o vedetă .
Regizorii fac o gravă eroare psihologică
cînd nu înţeleg acelaşi lucru .
Dacă nu l -aţi mai văzut de mult pe Ion
Besoiu la cinema sau la televizor, mergeţi
la Teatrul Municipal şi-l vedeţi în " Un
tramvai numit dorinţă» şi în «Livada cu
vişini».
30
PRODUSELE DE CALITATE REALIZATE DE ÎNTREPRINDERILE MINISTERU-LUI ECONOMIEI FORESTIERE ...
Recomandim canapeaua ex-

tensibili Murea. Avlnd materialul,
B
execuţia •i finisajul de calitate
superioari, canapeaua Mure, in-
trune,te unanime aprecieri. RE·
ZISTENTA, ELEGANTA •i CO-
MODITATEA sint atributele care
recomandi cu prisosinţi acest
produs superior. lada pentru••·
ternut, incipltoare, precum •i
tapiţeria realizati cu stofe de
calitate, în culori atrlgitoare,
completeazi fericit insu,irile -a-
I
cestei canapele. Preţurile de vin-
zare oscileazl intre 2 228 lei, 2 402
lei •i 2 571 lei, in funcţie de cali-
tatea stofelor folosite.
Comoditatea tl rezistenţa slnt

atributele scaunului tapiţat
LOTRU.
Pretul de vinzare:
1U lei tapiţeria pe placaj
• 211 lei tapiţeria pe chingi
SCAUNUL
Doriţi al înzestraţi apartamen-

tul dumneavoastrl cu o buciti-
rie moderni?
Bucltlrla MODUL rlspunde
tuturor exigenţelor funcţionale •i
estetice. Se poate livra în ansam-
blu - 11 corpuri componente cu
utilitAţi diferite, masl •i trei sca-
une superpozabile - sau in piese
separate, dupl dorinţa dum-
neavoastrl. Prin simpla alltu-
rare fi suprapunere a corpurilor
componente se pot realiza dife-
rite combinaţii ale garniturii MO-
DUL, corespunzltoare spaţiului
destinat bucltiriei. Preţurile de
vtnzare ale corpurilor componen-
te oscileazl Intre 214 lei •i 708 lei.
Preţul de vlnzare al mesei este
de lei 111, Iar al celor trei scaune
superpozabile - lei 139•
... PE CARE LE GASITI DE VÎNZARE LA MAGAZINELE DE SPECIALITATE.
•
a„„„.ne nr.6
ANUL (66)
revista lunari
I ..
'.rna

Cinema - 1968 Nr.6 Anul Vi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cinema - 1968 Nr.6 Anul Vi

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cinema - 1968 Nr.6 Anul Vi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

„

Prezentarea artistică Radu Georgescu

COLUMNA, COTA 1600

FAŢĂ ÎN FAŢĂ CE FESTIVALUL INTERNAŢIONAL

JOHN FORD Cel ~ mare festival non-euro-

Mirceo M11rc st1"

Anti-pasivitate, anti-fanatism, lan 8eSOtu

Redacţia şi administraţia: Bucureşti, Piata Scinteii, 1

Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» - Bucurefti

Geruia soseşte, tinărul

Un reflector face explozie

• Noi n-am trecut prin neorealism. Şi se simte.

Slavă domnului avem

Filmul este„„ dar ce este filmul„ „ după părerea mea, filmul„ .

DRAMA şi chiar cu pupături amicale, inspi-

AMUZAN- resc suspect, subumanitate pînă la

TULUI ştiu cum au putut să-şi piardă gustul

FILM DE rile lor spirituale. Dacă n-ar fi condam-

MAMAIA Faptul că cinematograful îngă­

'68 servitutea imobilităţii explică

}IEFAN C I OBOT A RAŞU ION BESOIU OINA COCE A

AM ZA PELLEA !RINA PETRESCU EMANOIL PETRU !

MARGA BARBU ŞTEFAN CIOBOTĂRAŞU

Anchetă rea1i7.ată de Adina DARIAN în colaborare cu Al. RACOVICEANU si Valerian SAVA

căreia celăl alt Alain (Robbe-Grillet),

cinematogr.,.fice de masă, dar. de ce lipsa de generozitate a juriului . Dar

şi consecinţele lor nimicitoare. Sin- profesorf, cum-necum, pe 16 sau FESTIVALULUI CINECLUBURILOR

FOAIE opreşte numai la primar. Se trage la răspundere

VERDE, ce 1 „ F ii ndcă e indiscutabil că„. " ce?

TREI .„ Nu e decît cons ecinţa uneia din cele mai

SMICELE .... v1n ăt oarea de subiecte. Cu puşca-m i tralieră dup ă

tru una din prime le sale 50 de filme proprii de Florea 1

ZANTULUI bil Mac Laren care făcea · să danseze

Dacă la Sabin Bălaşa imaginile se subiect incheijat din variaţ1un1 pe

Er• deci o singuru ta u1c care

~ sie, care evită didacticismul steril

că trăiesc, ai fiorul nebun că pri- o coloană de tem piu sau un obturator

pe plnză, pe ecran, oameni adevăraţi

încotro aleargă uriaşul 1 Vrea să

mul operează cu alte mijloace decît Redaeţia: Publicul a respins vre-

CE contează mult experienţa mea de succes de public şi nu a avut.

FRAN.CISC vestească un subiect de. film se crede

Redacţia: Considerfnd că Io ora

MUNTEANU parafraza un vechi dicton: românul

?I mult mai puţin decît înainte. lată

depăşit prin salt. Salt mare, îndrăz­

fr. Munteanu: De fapt aici sînt culisele cinematografului şi să nu

Tainicele dar teoria c<lntemporană a dat acei.-

CRONICI\ Neclarităţtle voite ale „Fragilor săl­

batici" - imaginile care nu se expli-

imagini interiorul automobilului în mers par

care pulsează via'a operei cinemato- prin film, cu momentele ei de înver·

„Fragii sălbatici". îndurerate şi cu iluminările adînci

CURIER Sovietică. Deci în anul 1965 nu au

Ileana H îţu - l aşi: Vom transmite

TATAE.i:=. . EXAGER.iNI> PUTiri, ~ Pov~ilT

Tl\T~l=~ SE. lt'\~E.&A:

John Ford: «Sini un irlandez„. de cultură western»

biofllmografie •Pseudonimul tre altele a realizat:

MAMAIA Faptul că cinematograful îngă

depăşit prin salt. Salt mare, îndrăz

CRONICI\ Neclarităţtle voite ale „Fragilor săl