Războiul de 30 de Ani
Războiul de 30 de Ani
Războiul de 30 de Ani
Desfăşurarea războiului
Conflictul debutează în interiorul Sfântului Imperiu Roman de naţiune
germană sub forma unui război religios , devine un război inter-german şi se
transformă rapid într-un conflict pan european.
Războiul a fost declanşat oficial în 1618 printr-un gest protestatar al unor
funcţionari imperiali cehi de confesionalitate protestantă , la adresa autorităţii
austriece.
Franţa, interesată în numele politicii bazată pe raţiunea de stat , a căutat
să-şi consolideze graniţele naturale în direcţia Rin , preîntâmpinând realizarea în
jurul Austriei a unui imperiu german puternic , fapt ce ar fi dus la o vecinătate
cu 2 adversari incomozi ( habsburgii, spaniolii şi austriecii ).
În consecinţă , Franţa catolică , prin Richelieu, nu va ezita , în scopul
menţinerii fărămiţării interne a Imperiului German, să încheie alianţe cu
principii protestanţi nu pe criterii religioase , ci împotriva Austriei şi aliaţilor ei
catolici. Din cauza problemelor interne în relaţia cu hughenoţii ( asediul cetăţii
la Rochelle, 1628 ), Franţa a căutat să păstreze iniţial o atitudine de neintervenţie
directă în plan militar.
Intrarea în război a Danemarcei ( aliată cu Anglia şi Olanda ) şi apoi a
Suediei , susţinută financiar simbolic de Franţa ( 1635 ) constituie noi etape de
desfăşurare a lui .
Pentru regele suedez Gustav Adolf , de exemplu , intrarea în conflict are
naţiuni nu numai religioase ci şi politico-teritoriale.
Solidaritatea protestantă îi servea unor raţiuni de stat : consolidarea
dominaţiei în bazinul Mării Baltice şi controlul gurilor Oderului.
1
Armata suedeză , după o prestaţie spectaculoasă în spaţiul germanic, va fi
înfrântă ( 1634 ) de austrieci. Victoria habsburgilor asupra aliaţilor Franţei şi
alternativa realizării obiectivelor Vienei l-au determinat pe Richelieu să
intervină decisiv în plan militar. Victoria francezilor la Lens ( 1648 ) asupra
imperialilor pune capăt ostilităţilor militare.
Semnarea tratatului de pace a fost o victorie diplomatică a cardinalului
Mazarin. Aplicarea prevederilor Păcii Westfalice va fi garantată de Franţa şi
Suedia.
Urmările războiului
-Principalul obiectiv al Franţei , acela de a împiedica pe habsburgii austrieci de
a crea un stat puternic a fost realizat .
-Imperiul German era în continuare divizat iar autoritatea împăratului
habsburgic mai mult formală .
-Se reconfirmă diversitatea confesională.
-Principilor germani li se recunoştea deplin autonomia internă şi externă.
- Franţa nu a atins graniţa Rinului ( obiectiv strategic ) dar câştiga unele puncte
importante inclusiv Alsacia.
- Olandei i se recunoştea de către Spania deplina independenţă
- în cadrul conflictului s-au afirmat noi puteri militare ( Brandenburg –Prusia,
Bavaria, Saxonia )
- Pacea Westfalică nu a pus capăt ostilităţilor din Europa. Războiul a contunuat
între Franţa şi Spania habsburgică încă un deceniu.
- în 1659 , Spania înfrântă încheie Pacea din Pirinei care pune capăt
hegemoniei spaniole şi deschide perspectivele ca Franţa să înceapă ea însăşi o
politică de hegemonie europeană
- unele zone , în spaţiul germanic protestant , au fost aproape depopulate ,
agricultura ruinată iar comerţul a decăzut
- în consecinţă , procesul de acumulare bănească şi cel de formare a burgheziei
au fost întârziate
- spaţiul german îşi va reveni după catastrofa războiului de 30 de ani abia în
jurul anilor 1750
2
RĂZBOIUL DE 30 DE ANI
1. Cauzele războiului
- a început ca un conflict religios , de felul celor din Franţa sau din Ţările de Jos
, numai că a luat proporţii internaţionale , întinzându-se din Danemarca până în
Transilvania
- aceasta a fost cu putinţă din 2 motive : 1. calviniştii din Cehia , care nu voiau
să se lase conduşi de germani , formau un grup influent în politică şi economia
ţării lor. 2. a apărut problema Mării Baltice.
-în regiunea Balticii, puterea dominantă la începutul secolului XVII era
Danemarca, de care Norvegia nu era încă despărţită.
- Suedia deţinea Finlanda şi Estonia .Cu forţa ei militară , sub conducerea
tânărului rege Gustav Adolf , a închis pentru 100 de ani ieşirea la mare a Rusiei.
A respins pe poloni de pe o fâşie întinsă a ţărmului baltic.
- domnia lui Gustav Adolf ( 1611-1632 ) a avut drept consecinţă construirea
unui stat puternic prin reforme legislative şi militare , prin stimularea economiei
şi a culturii, prin dezvoltarea marinei comerciale.
- interese de negoţ în bazinul Balticii nu aveau numai statele germane din nord şi
oraşele hanseatice Hanburg, Lubeck, Danzig ( Gdansk ) ci şi Anglia ,Olanda ,
chiar Spania.
2. Desfăşurarea conflictelor
- a început în 1618 la Praga prin aruncarea pe fereastră a doi dregători imperiali
- revolta a fost înăbuşită de trupele lui Ferdinand al II-lea
- bătălia de la Muntele Alb ( 1620 ) a fost urmată de o represiune sângeroasă , de
confiscarea averilor nobilimii , de convertirea cu sila la catolicism
- urmârindu-şi planurile de a slăbi puterea împăratului , Anglia, Olanda şi Franţa
s-au străduit , cu bani şi diplomaţie , să provoace , în nordul Germaniei o
intervenţie daneză , repede învinsă , apoi una suedeză
- Gustav Adolf moare în lupta de la Lutzen , dar şi duşmanul său Wallenstein ,
care-şi formase o armată de mercenari , va fi ucis din ordinul împăratului
- ca şi Mihai Viteazul, Wallenstein a căzut victimă habsburgilor , ostili oricărei
politici independente în zona pe care o dominau
- din 1635 intră în luptă şi Frana care-i avea în faţă pe spanioli atât în sud cât şi
în nord, în Flandra
- ea trimite trupe în Germania , dar şi ajutoare băneşti în Portugalia şi Catalonia ,
focare de revoltă împotriva Spaniei
3
3. Urmările războiului
- în Germania, formarea naţiunii a întârziat faţă de alte părţi ale apusului Europei
, deoarece existau vreo 400-500 state mari şi mici,adeseori foarte mici
- această fărămiţare politică a fost statornicită de către Pacea de la Westfalia prin
care războiul a luat sfârşit în 1648
- a fost slăbită autoritatea imperiului asupra micilor state care , încă din Evul
Mediu aveau tradiţii şi instituţii proprii
- dinastia, din care de 200 de ani se alegeau împăraţii habsburgi fiind
împiedicată să dea Germaniei forma unei monarhii absolute, a manifestat
această tendinţă numai în Austria şi în celelalte provincii unde domnea direct
- de atunci , a început să se despartă istoria austriacă de cea a Germaniei unde
protestanţii au primit libertatea religioasă pentru care luptaseră
- în schimb , acolo unde habsburgii erau stăpâni, s-a impus catolicismul cel mai
intolerant
- opera distugătoare a războiului a adus Germaniei îndelungate suferinţe şi i-a
schimbat parţial harta politică
- a asigurat cultelor protestante libertatea pe care habsburgii le-o refuzau , dar a
stors de vlagă ţara şi a creat 3 poli de concentrare a forţelor pentru viitor:
Austria, Bavaria şi Brandenburg- Prusia.
4
5