Lecturi Pentru Clasa Aiia
Lecturi Pentru Clasa Aiia
Lecturi Pentru Clasa Aiia
Emilia Plugaru
Şuvoi de stropi de lumină Copacii-şi dezbracă veşmântul
Din pomi ca de aur tot pică Şi braţele-n vânt şi le zboară.
Pe coama vântului rece Şuvoi de stropi de lumină,
Şi ceaţa-n bucăţi o despică. E toamnă târzie afară.
Exerciţii aplicative:
2
6. Transcrie primele patru versuri ale poeziei.
3
Fapte bune
Victor Tulbure
Exerciţii aplicative:
2. Răspundeți la întrebări:
a) Ce ne îndeamnă poetul să le dăm porumbeilor de mâncare?
b) Cum poți salva albina de la înec?
c) Ce-i trebuie unei flori ca să crească?
d) De ce trebuie să facem fapte bune?
4
Melcul şi furnica
Emilia Plugaru
Exerciţii aplicative:
1. Răspunde la întrebări:
a)Ce îi reproșează furnica melcului?
3. Compune câte o propoziţie cu fiecare din cuvintele: toamnă, stoluri, ruginii, şcoală.
5
Balada unui greier mic
George Topârceanu
Exerciţii aplicative:
1. Completează corespunzător:
Titlul poeziei: ___________________________________________
Numele poetului: ___________________________________________
2. Explică cuvintele:
zăludă= _______________________________________________________
mănunchi = ____________________________________________________
ciumăfaie = ___________________________________________________
tină = ________________________________________________________
guturai = _______________________________________________________
6
2. Alcătuieşte propoziţii cu: zgribulite, humă, văgăună.
6. Scrie câte două însușiri pentru fiecare așa cum reies din text. Colorează.
7
Toamna în cămară
Toamna este anotimpul în care gospodinele conservă fructele si
legumele pentru a fi păstrate peste iarnă. Din fructe se fac compoturi,
gemuri, dulceață, sirop; din legume se fac murăturile (gogonele,
castraveți, gogoșari, conopidă), zacusca, zarzavaturi pentru iarnă în
diferite combinații de legume, etc.
Alege din cartea de bucate si scrie si tu o rețetă de toamnă.
8
Ne pregătim pentru concurs !
În faţa ferestrei e un măr. Copiii îl văd din clasă, îi ascultă poveştile când fereastra e
deschisă şi uneori se opresc în preajma lui şi rândunelele! Mărul e însă supărat pe rândunele!
Prea sunt gureşe. Şi tocmai din cauza asta copiii nu sun atenţi la lecţii! Rândunelele se supără
şi ele pe măr! Prea are multe crengi şi crengile prea au multe frunze şi foşnesc de-ţi iau auzul,
nu alta! Şi-atunci…atunci…cum pot oare să mai fie atenţi copiii la lecţii?! A trecut o boare
de vânt, aşa, în fugă…şi parcă mai rece decât ieri, decât alaltăieri, dar parcă mai altfel decât
ieri, decât alaltăieri.
Îndată rândunelele au început să facă pe supăratele:
- Ai văzut, mărule?Abia a trecut vântul, că ai şi-nceput să foşneşti. Ne-ai asurzit cu
gălăgia ta!... şi strigau atât de tare, încât mărul s-a supărat:
- Iar voi… voi faceţi atâta zgomot acum încât…
Au mai trecut câteva zile. Vântul a-nceput să vină mai des pe acolo. Mărul a foşnit mai
mult. Iar rândunelele nu ştiu de ce, dar nu prea s-au mai simţit bine în cuibul lor! Parcă era
mai frig!
Şi rândunelele, într-o seară, au stat de vorbă cu mărul:
- Vom pleca. Trebuie să plecăm! Dacă mai stăm mult, copiii nu vor mai învăţa din
cauza noastră!
Mărul a foşnit trist:
- Îmi pare rău! Cred că şi frunzele mele vor trebui să plece! Foşnesc prea tare! Copiii au
nevoie de linişte, de foarte multă linişte!
- …Altfel, spuseră din nou rândunelele, noi nici nu ne-am fi gândit să plecăm! Dar
copiii, ce ne face cu copii? Trebuie să înveţe, nu?
- Absolut! a răspuns mărul. La asta mă gândesc şi eu de câteva nopţi! Şi rândunelele s-
au strâns în stol şi au plecat. Frunzele mărului le-au privit depărtându-se. Apoi au început şi
ele să se desprindă una câte una, să se legene prin aer şi să cadă în linişte la pământ.
- De ce-aţi plecat? le-a întrebat o vrabie.
- Foşnim prea tare, au răspuns frunzele, şi copiii nu mai pot învăţa, altfel… altfel…
noi… n-am fi plecat niciodată!
Exerciţii aplicative:
Ce ……………………………. Unde……………………………………
………………………………… ? ………………………………………….?
Cum………………………………. De ce………………………………………..
……………………………………? ……………………………………………….?
10
2. Alcătuieşte enunţuri cu expresiile: „boare de vânt” şi „să se desprindă”:
3. Continuaţi povestirea scriind ce credeţi voi că au făcut/spus copiii când şi-au dat
seama că rândunelele au plecat, iar mărul a rămas gol, fără frunze.
4. Realizează un desen în care să redai, pe cât posibil, imaginea naturii descrise în această
poezie. Foloseşte culorile specifice sfârşitului de toamnă.
11
Locul cel mai bun
de Victor Sivetidis
Sandu şi Florin plecarǎ sǎ cumpere bilete la teatrul de pǎpuşi. Sandu fugi înainte, dădu la
o parte pe cei din faţă şi spuse cu ifos casierei :
- Vreau cel mai bun loc la spectacolul de azi!
Casiera îl privi lung, stǎtu câteva clipe pe gânduri, apoi îi rǎspunse:
- Stai deoparte. Am sǎ-ţi fac rost de un loc foarte bun.
Dupǎ un timp sosi şi Florin. Acesta îşi aşteptǎ rândul şi când ajunse la ghişeu, rosti
politicos:
- Vǎ rog sǎ-mi daţi un bilet la spectacolul de acum.
Casiera rupse douǎ bilete, apoi îl chemǎ şi pe Sandu, cǎruia îi spuse:
- Uite, am gǎsit pentru dumneata cel mai bun loc. Ai sǎ te aşezi lângǎ bǎieţelul acesta
care ştie sǎ vorbeascǎ frumos.
Vocabular:
ifos =înfumurare, mândrie.
ghişeu = ferestruicǎ în uşa sau peretele unui birou, prin care casiera vinde bilete şi încaseazǎ
banii.
Exerciţii aplicative:
1.Desparte în silabe:
bilete -______________ ghişeu -______________
casiera -_____________ rupse -_______________
spectacol -________________ politicos -_______________
2.Rǎspunde la întrebǎri:
De ce a fugit Sandu înaintea lui Florin?
12
3.Formuleazǎ propoziţii cu cuvintele: ifos, casierǎ, prieten .
Exerciţii aplicative:
1. Explică cuvintele:
să hărăzească -______________ se tânguia - ________________
zadarnic -_________________ ursitoare -_________________
blestem -_________________ _________________ -_________________
2. Răspunde la întrebări:
a) Care sunt personajele ?
14
d) Cine a dezlegat blestemul ?
5. Ce ai fi schimbat ?
Cândva, demult, la marginea unui oraş, trăia un meşter bătrân care făcea jucării. Tot
anul meşterea la ele cu dragoste şi răbdare. Erau minunate şi nu semănau una cu alta.
In Ajunul Crăciunului, bătrânul meşter pleca în oraş să-şi vândă jucăriile. Oamenii din
acel oraş nu erau prea bogaţi. Meşterul le vindea jucăriile pe mai nimic. Dar asta nu-i scădea
cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineaţa de
Crăciun. Până într-un an în care meşterul vânduse toate jucăriile şi se întorcea spre casă. La
marginea oraşului s-a oprit să privească o fereastră. Ştia că acolo locuieşte o familie săracă şi
se întreba ce jucării or fi primit copiii din această casă.
Trei copii visau cu voce tare:
- Dacă am avea un soldăţel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns! Ne-am juca
împreună şi nu ne-am certa niciodată pentru el.
Bătrânul ştia că nu mai avea nicio jucărie si tare ar vrea să le dăruiască măcar una. Dar
ce minune! Tocmai un soldăţel de plumb răsărise, nu se ştie de unde, în fundului sacului . Şi,
astfel, dorinţa celor trei fraţi sărmani s-a îndeplinit.
În drum spre casă , bătrânul gândea: ”Aş vrea să fac atât de multe jucării, încât să
dăruiesc câte una fiecărui copil din lume dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le
cumpere”. Şi acum mergând aşa, pe gânduri, văzu în zăpada un pui de căprioară care-l privea
cu ochi trişti.
- Sărmană făptură, ce te doare?
Se pare că puiul de căprioară se rănise la un picior. Cum a ştiut si cu ce a avut la
îndemână, bătrânul i-a legat rana si l-a ajutat să se ridice.
Atunci făptura aceea gingaşă i-a vorbit cu glas limpede ca şi de copil:
- Acum văd că ai o inima bună. Dorinţa ţi se va îndeplini.
Ca din pământ a apărut o sanie fermecată purtată în zbor de nişte reni minunaţi.
Şi bătrânul s-a înălţat cu ei în slava cerului înstelat, spre o lume de basme. Chiar şi
hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în nişte haine neobişnuite de culoare roşie. N-ar fi
putut spune cât şi pe unde l-a purtat sania fermecată. Intr-un târziu, a simţit cum coboară lin
într-un ţinut înzăpezit, unde îl aştepta o căsuţa cu ferestre luminate. O mulţime de pitici ca şi
cei din poveşti l-au întâmpinat bucuroşi.
Piticii erau harnici şi îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materialele se găseau din
belşug, căci, nu se ştie cum, se înmulţeau mereu şi nu se terminau niciodată. Iar bătrânul
meşter priceput îi îndruma pe pitici şi împreună făceau jucării, mereu mai multe şi mai
frumoase. Pentru fiecare copil din lume făceau jucăria pe care şi-o doreşte.
În seara de Ajun sosesc colindătorii. La fiecare casă, ei aduc vestea minunată a naşterii
Domnului şi urează un an bun si îmbelşugat.
Târziu, când noaptea se lasă , copiii se cuibăresc în pătucurile lor. În urechi le mai sună
încă zvonul de colinde :”O ce veste minunată”…Apoi dorm şi visează…..Dar oare vis să
fie???
Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi, în dimineaţa de Crăciun în
jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar
16
după numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moş Crăciun şi aşa a rămas până astăzi.
De aceea, în zilele acestei sfinte sărbători, când stăm cu toţi în jurul mesei încărcate cu
bunătăţi, nu trebuie să-i uităm pe cei sărmani. Moşul are grijă de ei o dată pe an. Noi trebuie
să ne gândim la ei mereu.
Exerciţii aplicative:
1. Cadrane
1. Scrie cuvinte cu înţeles asemănător 2. Formulează întrebări potrivite textului:
pentru cuvintele:
meşter = ...................................
datină = ....................................
sărmani = .................................
făptură = ...................................
gingaşă = ..................................
limpede= ..................................
17
3. Scrie ce simţi în preajmă sărbătorii Crăciunului:
18
FIŞĂ DE LECTURĂ
pentru vacanța de iarnă
1. Titlul lecturii
2. Autorul
4 Personaje
5. Transcrie un fragment la
alegere. Dacă ai citit mai
multe lecturi poți
transcrie fragmentele
preferate pe caiet.
6. Alcătuiește propoziții cu
6 cuvinte la alegere.
7 Învăţăminte( mesajul)
19
Moș Ger și feciorul său Geruleț
Poveste populară lituaniană
Avea Moş Ger un fecior nemaipomenit de lăudăros. Ce-şi zice odată flăcăiaşul: “A
îmbătrânit tăticu şi nu mai face treabă ca lumea. Să mă lase pe mine, care sunt tânăr şi
voinic. Când i-oi răzbi eu pe oameni cu frigul, o să îngheţe şi sufletul în ei. N-o să aibă
scăpare! Pe nici unul n-am să-l iert!”
Porneşte Geruleţ la drum şi vede o căruţă trasă de un căluţ – pepenaş, nu alta. Iar în
căruţă – un grăsan de bogătan, înfofolit în blănuri şi cu picioarele învelite cu covor. Pe
Geruleţ îl pufni râsul: “Degeaba te-ai înfofolit, că de mine tot nu scapi!” Şi se apucă să-l
necăjească pe bogătan: se băga sub covor, i se strecura pe mâneci, după guler, îl ciupea de
nas. “Dă-i bici – porunci bogătanul vizitiului – că îngheţ! Iar Geruleţ îl hărţuieşte şi mai rău,
îl ciupeşte şi mai tare de nas, îi taie răsuflarea, îi înţepeneşte mâinile şi picioarele.”
Bogătanului i-a pierit glasul, de rău ce îngheţase. Când a sosit la conac, l-au scos din căruţă
mai mult mort decât viu.
Iar Geruleţ vine într-un suflet la taică-său şi începe să se laude: “Ce zici de mine? Uite
prin ce blănuri am răzbit! Sloi de gheaţă l-am făcut pe bogătan!”
“Asta nu-i mare lucru! grăi Moş Ger, zâmbind în barbă. Uite colo un ţăran, cu cojocul
rupt, care se duce cu sania lui, trasă de o mârţoagă, la pădure, după lemne. Pe ăsta de-l
răzbeşti, o să zic şi eu că eşti grozav!”
Când a ajuns în pădure, ţăranul se apucă să doboare copacii. Geruleţ îl prindea de braţe,
de picioare, i se strecura după guler… Ţăranul izbea mai vârtos şi până la urmă s-a încălzit
atât de tare, că şi-a scos mănuşile.
Lui Geruleţ atât i-a trebuit: “Mă bag, zice, în mănuşile omului şi le fac ca de gheaţă.
Atunci să-l văd!” Se piteşte Geruleţ într-o mănuşă, iar ţăranul îi dă înainte, nu se încurcă.
A încărcat ţăranul sania cu vârf şi-şi spuse: “E timpul să mă întorc acasă.” Dar când să-
şi pună mănuşile – parcă ar fi de tablă. Geruleţ râde în sinea lui: “Până aici ţi-a fost!”
Ţăranul apucă zdravăn toporul şi prinse a bate cu sete mănuşile cu muchia acestuia, ca
să le înmoaie. “Aoleu!” se văita Geruleţ, la fiecare lovitură. Abia reuşi să scape.
Cu sania plină de lemne, ţăranul porni spre casă, îmboldindu-şi calul la drum. Iar
Geruleţ veni la taică-său, oftând din rărunchi şi abia târându-şi picioarele
Când îl văzu Moş Ger,îl întrebă: „Ce ai, fătul meu, de nu te ţin picioarele şi te vaiţi de
mi se rupe inima?” „Mi-a scos sufletul ţăranul acela, se căină Geruleţ, şi pe de-asupra, m-a şi
cotonogit!”
Bătrânul îşi ascunse un zâmbet în colţul gurii şi grăi sfătos: „Să-ţi fie de învăţătură,
băiete! Pe trântor îl dovedeşti repede, dar omului vrednic nu-i poţi veni de hac! Munca îi ţine de
cald!”
Exerciţii aplicative:
21
Fricosul
de Emil Gârleanu
Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de
oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca
într-o nemăsurată sală de danţ. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta:
paserile zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă
vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește,
ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a
ieșit tiptil-tiptil din curătură, și când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-
nceput să sară de bucurie:
„Poate mai întâlnesc un prieten”, își zise iepurașul.
Și gândul îi răspunse:
„Poate mai întâlnești un prieten...”
Și iar țupai-țupai, iepurele sare vesel:
„Poate dau și peste o prietenă.”
Și gândul:
„Poate dai și peste o prietenă.”
Și mergând așa, iepurașul cu gândul își vorbesc:
„Ce lumină, și totuși luna încă nu a răsărit.”
„...Și totuși luna încă nu a răsărit.”
„Dar o să răsară.”
„...O să răsară.”
Și cum mergea pe marginea unei vâlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească.
Atunci, de la spate, se ridică, albă și ea, ca de gheață, luna. Stelele păliră; pădurea, copacii,
tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază: chiar de lângă el, se
întinse pe pământ o arătare cu două coarne grozave. După clipa de spaimă, iepurașul se
destinse ca o coardă și o zbughi la goană, se prăvăli în vale, veni de-a dura ca un bulgăre, se
sculă și iar se rostogoli până jos; apoi o luă de-a dreptul, tăind câmpul. Se opri tocmai în
stuhăria iazului.
Acolo, de-abia suflând, se ghemui cu ochii închiși... Să nu-și mai vază umbra!
Vocabular:
lucie= lucioasă, strălucitoare;
iaz= lac mic;
policandru= candelabru, lustră;
hăţişuri= locuri pline de mărăcini şi tufişuri;
deşucheată= nebun, smintit, destrăbălat;
curătură= loc curăţat de copaci într-o pădure;
vâlcea= vale mica;
se prăvăli= se răsturnă, se rostogoli;
stuhăria= stufăria (loc unde este adunat mult stuf)
22
Exerciţii aplicative:
5. Găsiţi cuvinte:
cu sens asemănător pentru : cu sens opus pentru:
copaci – _______________ noapte –___________________
poposeşte – ______________ uriaş –_____________________
zăpadă –_________________ prieten –____________________
6. Căutaţi în text fragmentul care prezintă dialogul dintre iepuraş şi gândul său.
23
7. Formulați răspunsuri potrivite:
Unde şi când se petrece întâmplarea?
24
Ascuţitoarea-elefant
Vlăduţ are o ascuţitoare foarte frumoasă. Este un mic elefant colorat. În recreaţie iese şi
se joacă cu ascuţitoarea în buzunar. În toiul jocului ascuţitoarea îi cade.
Cătălin o vede şi o ridică repede. O strânge bine în mână. Ce mult îi place! Ce-ar fi să o
oprească pentru el ? Şi fără să se gândească prea mult vâră ascuţitoarea în buzunarul său.
Vlăduţ se joacă mai departe cu Viorel.
După pauză, vin toţi în clasă. Abia acum îşi aminteşte de ascuţitoare. Caută şi
începe să plângă. Întreabă necăjit colegii. Niciunul nu a găsit-o.
Supărat foc, Vlăduţ dă vina pe Viorel.
-Tu mi-ai luat-o! Cu tine m-am jucat. Dă-mi ascuţitoarea! Dă-mi-o, n-auzi?
Zadarnic încearcă Viorel o explicaţie, nimeni nu-l ascultă.
Copiii strigă:
-Hoţul! Hoţul!
Cătălin nu mai poate rezista. Scoate ascuţitoarea din buzunar şi porneşte spre banca
lui Vlăduţ. Ochii îi joacă în lacrimi şi glasul îi tremură:
-Iartă-mă, Vlăduţ! Poftim ascuţitoarea. Eu sunt de vină. Ţi-a căzut în pauză...
În clasă cade brusc o perdea de linişte.
-Cred, rupe Vlăduţ tăcerea, că amândoi trebuie să ne cerem iertare de la
Viorel.
Intră doamna învăţătoare.
Prin fereastra deschisă pătrunde o adiere uşoară şi binefăcătoare.
Lecţia începe.
Cinstea şi omenia sunt surori bune.
Exerciţii aplicative:
25
5. Transcrie propoziţiile în care Cătălin îşi asumă vina.
26
13. Scrie cum ai fi procedat dacă ai fi găsit tu ascuţitoarea.
14. Povesteşte oral conţinutul transformând faptele rele ale personajelor în fapte bune.
27
Omul și pasărea
Ion Creangă
Exerciţii aplicative:
primăvară grădină
mare carte
28
4. Alcătuiește propoziții în care cuvânul „grea” să aibă înțelesuri diferite.
5. Cadrane
I. Alintă cuvintele: II. Desparte în silabe cuvintele:
III. Desenează omul și pasărea. IV. Scrie câte o întrebare care să înceapă
cu:
Cine? ...................................................................................
...................................................................................................
Ce? ........................................................................................
..................................................................................................
Cum? .....................................................................................
...................................................................................................
Când? ....................................................................................
....................................................................................................
29
Zăpada şi ghiocelul
- legendă -
de I . I . Mirea
Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, iarbă, buruieni şi flori, le-a împodobit
cu tot felul de culori frumoase.
Când a făcut şi zăpada, i-a zis:
- Să-ţi cauţi singură culoarea care-ţi place, fiindcă tu umbli peste tot!
Atunci zăpada se duse la iarbă şi-i spuse:
- Dă-mi şi mie din culoarea ta verde aşa de frumoasă!
Însă iarba nu a vrut.
Rugă apoi pe trandafir să-i dea culoarea lui roşie, strălucitoare. Dar nici trandafirul nu voi.
Ceru culoarea albăstruie de la viorea, culoarea galbenă de la floarea-soarelui, dar nici una
nu ascultă rugămintea zăpezii.
Tristă şi amărâtă, zăpada ajunse în dreptul ghiocelului. Către el îşi plânse ea durerea,
grăind:
- Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa!
Ghiocelul, milos, se înduioşă de soarta zăpezii şi-i zise:
- Dacă-ţi place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine!
Zăpada primi cu mulţumire darul ghiocelului. De atunci ea poartă veşmântul alb ca al
ghiocelului.
Drept recunoştinţă, îl lasă pe ghiocel să se ivească primul, de cum începe să se arate
primăvara.
Exerciţii aplicative:
1. Cadrane
1. Formulează întrebări potrivite textului:
2. Răspunde la întrebările formulate.
30
2. Completează casetele
Titlul Desenează un autorul
......................................................................... ghiocel. ..................................................................................
Personaje:
.................................................................................
.................................................................................
.................................................................................
.................................................................................
31
Puişorul şi vulpea
Ion Pas
Stai cuminte acum, şi-o să-ţi spuie bunica o poveste cu un pui de găină care a fost
neascultător ca tine. Puişorul voia să se ducă în crâng, măcar că i-a spus mama, de multe ori,
să nu plece din curte, să nu se ducă-n crâng, căci acolo e vulpea nemiloasă . De vulpe se
tem, şi raţele, şi găinile, ba chiar şi cocoşii.
Dar puiul n-a vrut să ţină seama de sfaturile mamei şi a pornit, legănându-se pe
picioare, hai-hui, ca un copil care nu e cuminte.
„Hei, şi cine e vulpea? se gândea puişorul. Să poftească să-mi iasă înainte, că eu, haţ, îi
scot ochii cu ciocul!”
Deodată se opri. Dintr-un tufiş dădu buzna o lighioană. Vulpea! Da, da chiar ea ....
Vai, puiul o să moară ! De ce n-a ascultat-o pe maică-sa ?
Dar iată că vulpea n-are gânduri vrăjmaşe. Nu îl sugruma. Nu il mănâncă.
Vulpea îl priveşte domol, ca o bunicuţă bătrână, şi-i spune :
-Te-ai speriat, micuţule? Fii pe pace. Nu-ţi fac nimic. Au născocit despre mine gurile
rele multe neadevăruri. Eu nu mănânc pe nimeni. Din contră, vă iubesc pe voi, găinuşelor,
cocoşeilor, păsărelelor. Uite, ca să vezi cât sunt de milostivă, îţi spun că nu eu vă
duşmănesc, ci vulpoiul roşcat, care-i vecinul meu. Chiar în noaptea asta vrea să vină la voi,
să vă mănânce. Spune-mi unde sunt fraţii tăi, să-i vestesc de cu vreme .
Şi vulpea n-a avut nevoie să vorbească mai multe, căci puişorul cel neastâmpărat şi
prostuţ o crezu pe cuvânt, ba chiar se înduioşă de atâta bunătate .
Vrei să ştii ce-a mai fost? A fost prăpăd şi jale. Puişorul a dus-o pe vulpe în bătătură, i-
a arătat cum se deschide uşa, unde sunt răţuştele, gâştele, găinuşele şi cocoşeii, iar vulpea,
lacomă şi făţarnică, a gâtuit toate făpturile din ogradă şi pe urmă l-a mâncat şi pe el......
Exerciţii aplicative:
1. Transcrieţi cuvintele vulpii:
32
2. Folosiţi grupurile de cuvinte în noi enunţuri:
i-a spus
n-a vrut
legănându-se
dintr-un tufiş
a dus-o
i-a arătat
l-a mâncat
nu-ţi fac
spune-mi
Vulpea
era...
Puişorul
era...
33
5. Imaginează-ţi un dialog între puişor şi mama lui, înainte de a porni din curte:
34
Creanga de alun
după Lev Tolstoi
A fost odată un negustor bogat, care avea trei fete. Într-un rând s-a pregătit el să plece
după marfă şi a întrebat pe fete ce vor să le aducă. Cea mai mare l-a rugat să-i aducă mărgele,
a doua a cerut un inel, iar cea mică a spus:
- Nu-mi trebuie nimica. De-ţi vei aduce aminte de mine, adu-mi şi mie o creangă de
alun.
A plecat negustorul. Şi-a terminat treburile şi a cumpărat fetei celei mai mari mărgele,
iar celei de-a doua un inel.
Trece el la întoarcere printr-o pădure mare şi-şi aduce aminte că fata cea mică n-a cerut
altceva decât o creangă de alun. Coboară din căruţă să rupă una. Deodată zăreşte într-un tufiş o
creangă de alun, dar nu una obişnuită, ci cu alune de aur pe ea. Îşi spune atunci negustorul:
“Iată un dar frumos şi pentru fata mea cea mică şi cuminte”. A aplecat creanga şi a rupt-o. Pe
dată a răsărit, ca din pământ, un urs, l-a apucat pe negustor de mână şi i-a spus:
- Cum ai îndrăznit să rupi creanga mea? Acum am să te mănânc.
Negustorul s-a speriat şi i-a răspuns:
- N-aş fi luat creanga, dacă nu m-ar fi rugat fata mea cea mai mică.
Se răzgândi atunci ursul:
- Du-te acasă, dar ţine minte: cine te va întâmpina întâi, pe acela ai să mi-l dai mie.
Negustorul i-a făgăduit şi ursul i-a dat drumul. Pe urmă, negustorul a pornit mai departe
şi a ajuns acasă.
Cum a intrat în curtea casei sale, i-a ieşit fuga înainte fata lui cea mică şi iubită.
Negustorul şi-a adus aminte de făgăduiala dată ursului şi i s-au muiat picioarele. El a povestit
apoi tot ce s-a întâmplat şi... toţi au început să plângă.
- Nu plângeţi – spuse atunci mama – ştiu eu ce-i de făcut. Când o să vie ursul după fata
noastră, noi o să gătim pe fata ciobanului şi i-o dăm pe ea în loc.
Într-o zi pe când se aflau cu toţii acasă, iată intră în curte o trăsură. Şi ce să vezi? Se
coboară din ea un urs, se apropie de negustor şi îi spune:
- Dă-mi fata.
Negustorul nu ştia ce să răspundă. Mama însă a priceput îndată ce are de făcut. A gătit-o
pe fata ciobanului şi a dus-o ursului. Acesta a aşezat-o în trăsură şi a plecat. Cum au pornit,
ursul a început să mormăie şi a vrut să o mănânce. Atunci, ea a mărturisit că-i fata ciobanului
şi nu a negustorului. Ursul s-a întors la negustor şi i-a spus:
- M-ai înşelat, dă-mi-o pe fata cea adevărată!
Din nou s-au pornit cu toţii pe plâns. Au gătit fata, şi-au luat rămas bun de la ea şi au
dat-o ursului. Ursul a aşezat-o în trăsură şi au plecat. Au mers ei cât au mers, au ajuns într-o
pădure mare şi s-au oprit. Ursul s-a dat jos din trăsură şi a spus:
- Aici e casa noastră, vino după mine!
Ursul a coborât într-o groapă, iar fata s-a dus după el. După aceea, ursul a deschis o uşă
mare, a tras-o pe fată într-un beci întunecos şi a spus:
- Vino după mine!
35
Fata tremura de spaimă şi se gândea că i-a sosit sfârşitul, dar tot s-a dus după urs.
Deodată se auzi un bubuit ca un tunet. Se făcu lumină şi fata văzu că nu-i într-un beci, ci într-
un palat bogat. Peste tot lumini, muzică; oameni frumos îmbrăcaţi o întâmpină şi i se închină,
iar lângă ea – un prinţ tânăr. Prinţul s-a apropiat de fată şi i-a spus:
- Nu sunt urs, sunt prinţ şi vreau să mă însor cu tine.
Pe urmă au trimis după părinţii fetei, au poftit oaspeţi şi au făcut nuntă.
Şi au trăit fericiţi, iar creanga de alun au păstrat-o cu mare grijă.
Exerciţii aplicative:
1. Formulează întrebări în legătură cu textul citit.
Cine…………………………………………………….?
Ce ……………………………. Unde……………………………………
………………………………… ? ………………………………………….?
Cum………………………………. De ce………………………………………..
……………………………………? ……………………………………………….?
36
În ziua de Paști
Elena Farago
Exerciţii aplicative:
1. Cadrane
1. Scrie salutul folosit de creștini în ziua de 2. Ce se sărbătorește la Paște?
Paști:
3. Scrie trei simboluri pentru sărbătoarea de 4. Desenează ce îți sugerează versurile din
Paști: strofa a doua.
2. Scrie cuvinte care să aibă același 3. Scrie cuvinte cu înțeles opus celor
înțeles cu cele date (sinonime). date (antonime).
darnic = ............................. a iubi – ..................................
harnic = .............................. a vorbi – .................................
cuminte = ........................... a îmbrăca – .............................
bucurie = ........................... a da - ......................................
37
De pe-o „bună dimineață”
Otilia Cazimir
Exerciţii aplicative:
4. Cadrane
I. Alintă cuvintele: II. Desparte cuvintele în silabe:
gândac – ................................................................. gândăcel: ....................................................................
haină – ...................................................................... somnoroșii: ...............................................................
tulpină – .................................................................. păpădie: .......................................................................
iarbă – ........................................................................ primăvara: .................................................................
mustață - ................................................................ vestească: .................................................................
III. Autodictare (o strofă la alegere). IV. Alcătuiește propoziții în care cuvintele
„fir”, „poartă” să aibă sensuri diferite.
2. Explică expresiile:
„tulpină de cârcel”
„mustăți de ață”
38
2. Vrei să fii poet? Notează rimele din poezie! (cuvinte care să se termine cu aceeași
silabă)
cârcel ață
roșii fiecare
aurie iarbă
sosit mare
5. Rețeaua personajelor! Scrieți cuvintele care caracterizează fiecare tip de gândac din
poezie, apoi colorați-i cum vă place.
gândăcel
alți gândaci
cărăbușul
39
Motănaşul zburător
Emilia Plugaru
acoperiș
văzduh
40
Sarea în bucate
Petre Ispirescu
1. Cadrane
I. Povestește pe scurt fragmentul: II. Rezolvă cerințele:
„Şi uitându-se şi la fata cea mică, cu ochii a) Care sunt personajele basmului?
albaştri şi codiţe aurii ce sta mai la o parte şi cu
sfială, o întrebă şi pe dânsa:
- Cum mă iubeşti, tu, fata mea?
- Ca sarea în bucate, tată, răspunse şi ea cu
faţa senină, zâmbind cu dragostea firească şi
lăsându-şi ochii în jos, de ruşine că vorbi şi ea.
Când auziră surorile ei răspunsul ce dete ea b) Scrie două propoziţii în care cuvântul sare să
tatălui lor, pufniră în râs şi-şi întoarseră feţele de aibă două înţelesuri.
către dânsa. Iar tatăl lor se încruntă şi, plin de
supărare, zise:
- Ia fă-te mai încoace, nesocotito, să ne
înţelegem la cuvinte. N-auzişi tu pe surorile tale
cele mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc
ele? Cum de nu te-ai luat după dânsele ca să-mi
spui câtă dragoste dulce ai şi tu către tatăl tău?
Pentru asta oare mă trudesc eu ca să vă cresc şi
să vă dau învăţătură cum altele să nu fie în lume
ca voi? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot!”
III. Transcrie din text: IV. Explică:.
a) aliniatul care prezintă înfățișarea fetei: a) ilustrația copertei
41
Fetiţa cu fundiţe desprinse din cer
după Emilia Plugaru
O picătură de cer căzu pe pământ şi pe locul unde căzu răsări o floricică albastră, albastră
- ca cerul. Soarele o încălzea, o mângâia, floricica era fericită, îi plăcea totul în jur doar că de
la un timp i se făcu sete. Aştepta cu nerăbdare să vină ploaia, dar cerul rămânea limpede şi
biata floricică se sufoca de arşiţă, petalele începură să i se ofilească.
- Unde e ploaia? întrebă ea de vecinele sale, însă nimeni nu putu să-i răspundă.
Un trandafir puternic, cu rădăcinile lungi, ce sorbea apă de mai în adânc, îi spuse că
ploaia este adusă de norii cenuşii. Norii cenuşii nici gând nu aveau să apară, doar un nouraş
alb se zbenguia de ici colo pe cer
- Mi-e sete, şoptea floricica albastră.
O auzi soarele şi fiindcă nu-şi putea stăpâni razele, îl rugă pe nouraşul alb să meargă până
la floricică, să o stropească cu câteva picături de ploaie.
- Nu pot, îi răspunse nouraşul, nu sunt un nor de ploaie, misiunea mea e să aduc un pic
de umbră, atât. Frăţiorii cenuşii sunt stăpânii ploii, însă ei au plecat în vacanţă la mare.
Spre seară, pe trotuar, nu departe de floricica albastră, câţiva copilaşi se zbenguiau,
împroşcându-se cu apă. Ce mai ţipete, ce veselie! Doar floricelele din grădiniţă rămâneau
triste. Uneori câte un strop ajungea până la ele, dar după o asemenea arşiţă cu ce te poate
ajuta o singură picătură?
- Mi-e sete, şoptea la nesfârşit floricica.
Brusc o fetiţă se opri din joacă.
- Linişte! strigă ea. Aţi auzit?
- Ce să auzim? Nu am auzit nimic, râseră copiii.
- Cineva ne cere ajutor, ascultaţi, fiţi atenţi, cineva plânge, zice că îi este sete, chiar nu
auziţi?
- Lasă poveştile! o sfătui un băieţel. Să ne continuăm jocul!
- Priviţi! alergă fetiţa spre flori. Iată cine are nevoie de ajutor! În timp ce noi irosim apa -
ele se usucă de sete. Cum doriţi, eu plec după stropitoare!
Fetiţa reveni şi udă toate floricelele. Văzând-o atât de vrednică, de bună la inimă, cerul îi
dărui o pereche de fundiţe albastre iar soarele îi auri părul. De atunci toată lumea o alintă
zicându-i fetiţa cu părul de aur şi fundiţe desprinse din cer. Iar floricelele îi zâmbesc ori de
câte ori trece pe alături.
Exerciţii aplicative:
1. Alcătuiește propoziții folosind următoarele grupuri de cuvinte: părul de aur, se
sufoca de arșiță.
42
2. Transcrie din text vorbele fetei:
3. Metoda pălăriilor
a) Pălăria albă (informează – povestitorul)
Prezintă pe scurt subiectul povestirii:
43
e) Pălăria verde (idei noi – gânditorul)
Imaginează-ți că erai tu în locul fetiței. Tu cum ai fi procedat?
Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată vede o trăsură venind spre el.
Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac, și-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul,
cucoana și vizitiul, care mâna caii. Boierul, văzând pe Păcală, spuse vizitiului să oprească
trăsura:
– Bună ziua!
Păcală răspunde:
- Mulțămim!
- Dar ce faci aici?
– D-apoi, cucoane, ia, am pus și eu lemnul ista să se hodinească olecuță, că apoi îl duc
acasă. Da' dumneavoastră unde vă duceți?
– Eu am auzit de unul Păcală, care păcălește oamenii, și mă duc să-l găsesc, să mă
păcălească și pe mine. Păcală îi zice boierului:
– Nu te mai duce, cucoane, că eu sunt Păcală. Dar acum nu pot să vă păcălesc, că am
uitat păcălitorul acasă. Dați-vă jos din trăsură, să-mi aduc păcălitorul. Dumneavoastră,
cucoane, țineți lemnul ista bine, să nu se clatine, că eu vin îndată.
Când boierul ținea cât putea trunchiul să nu se clatine, Păcală se sui în trăsură și plecă. Se
face noapte, și Păcală nu mai vine. Stau așa toată noaptea și a doua zi după-amiaza.
Numai ce trece un om.
– Bună ziua! zice omul.
– Bună ziua! îi răspunde boierul.
– Dar de ce stați dumneavoastră acolea?
– Așteptăm să vină Păcală de-acasă cu păcălitorul, să ne păcălească. Mi-a spus că vine
degrabă cu trăsura, și nu mai vine.
Atunci omul spune boierului:
– D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a dus cu trăsură și cu cai cu tot?
Și așa rămase boierul păcălit și fără trăsură.
Exerciţii aplicative:
1.Formulează colegilor 5 întrebări în legătură cu textul citit.
Păcală Boier
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească
din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau
mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a
merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca,
şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima
de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau
sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în
petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată
lumea a mea! Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în
tulburarea sa. Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori,
când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: Ieşi, copile cu părul bălan,
afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea şi vremea se îndrepta după râsul meu... Aşa
era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte; şi-mi aduc
bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când îi sugeam ţâţa cea dulce şi mă alintam la sânu-
i, gângurind şi uitându-mă în ochi-i cu drag! Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am
împrumutat, şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Dumnezeu, când vine
vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău.
Exerciţii aplicative:
1. Explică cu ajutorul dicţionarului cuvintele:
motocei
prichiciul
vatră
humuit
mijoarca
2. Explică expresiile:
- crăpau mâţele jucându-se - _____________________________________________
- a merge copăcel - _____________________________________________________
- îmi saltă şi acum inima de bucurie - ______________________________________
- plină de minunăţii - ___________________________________________________
46
4. Completează cadranele:
Citind textul, am văzut: Citind textul, am auzit:
Amintiri din
copilărie
Citind textul, am simţit: Acest fragment poate avea titlul: