Povestea Cartii

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 1

de Emilia Căldăraru

Povestea cărţii
Zilele trecute Gheorghiţă s-a bucurat foarte – ca totdeauna când primeşte în dar o carte. E o carte de poveşti... să
tot stai să-i priveşti pozele minunat desenate, în fel şi chip colorate. Cât despre citit, lui Gheorghiţă îi citeşte mama-
mare, în
fiecare seară, la culcare. Numai că, de îndată ce bunicuţa a isprăvit de citit, Gheorghiţă, de carte, s-a şi plictisit. Ba
chiar – să o
spunem fără ocoliş – a rupt din ea o foaie să-şi facă o jucărie.
— Ce nerozie! auzi el de îndată.
Se uită împrejur pe furiş... nimeni în odaie...
— Ce nerozie! repetă foaia de hârtie.
— A, tu erai? se miră Gheorghiţă.
— Eu... sau mai bine zis o rămăşiţă... din cartea ce-o vad pe jos aruncată. Hei, daca-ai şti povestea cărţii de
poveşti...
— Povestea... ei? se întoarse Gheorghiţă spre carte, cu o privire mirată. Vrei sa mi-o povesteşti?
— Este, de fapt, povestea tuturor cărţilor.
— Te ascult.
— A fost odată... nu prea demult, când poveştile acestea din carte erau toate doar nişte gânduri şi
plăsmuiri
minunate, în mintea şi inima scriitorului. Zile şi nopţi a trudit să le scrie, cu slove meşteşugite, care să
farmece şi să
îmbie. Prietenul scriitorului, pictorul, a citit poveştile şi a zis: „Ca sa le placă şi mai mult copiilor, eu le voi
zugravi în culori”.
— Adevărat. Mă bucur ori de câte ori găsesc şi ilustraţii într-o carte...
Povestea cărţii însă merge mai departe..., căci fiecare carte se desenează şi se scrie pe... hârtie. Povestea
trece,
deci, şi prin păduri – acolo tăietorii doboară trunchiuri vechi şi, pana intră munţii-n în tomnare, buştenii,
curăţaţi de uscături, îi
mână-n văi, spre fabricile-n care maşini iscusite, de meşteri mari mânuite, macină lemnul, şi-l mestecă
bine, şi-l moaie până
devine o pastă. Iar pasta aceasta, albită, presată, uscată, frumos netezită, frumos tăiată, ajunge să fie
hârtie.
Vine apoi tipograful, cel care alege-culege litere mari, litere mici, rânduri, pagini întregi – priveşte-mă şi ai

înţelegi.
Iar tipograful munca îşi împarte cu cel care-adună şi leagă-mpreună, foaie cu foaie, o carte
întreagă: legătorul.
— Văd eu acum prea bine de ce-ai ţinut să-mi povesteşti povestea cărţii de poveşti. Câţi oameni au muncit
pentru ea!... spuse Gheorghiţă, pe gânduri...
— De tot ce ai aflat, te văd bucuros. Sper să fie şi cu folos.
— Fără-ndoială. Mai ales ca la anul mă duc la şcoală.
— Felicitări! Şi când vei avea abecedar...
— Îl voi păstra ca pe cel mai scump dar!
— Până atunci însă mai ai de crescut...
— Iar, deocamdată, draga mea foaie de carte, am de-ndreptat măcar în parte răul ce ţi l-am făcut. Ştiu cât
de
mult preţuieşti! Iată, te voi lipi la locul tău în cartea cu poveşti.

S-ar putea să vă placă și

pFad - Phonifier reborn

Pfad - The Proxy pFad of © 2024 Garber Painting. All rights reserved.

Note: This service is not intended for secure transactions such as banking, social media, email, or purchasing. Use at your own risk. We assume no liability whatsoever for broken pages.


Alternative Proxies:

Alternative Proxy

pFad Proxy

pFad v3 Proxy

pFad v4 Proxy