 Apașii au fost pentru prima dată întâlniți de

către conquistadorii spanioli. În anii 1620 apare

pentru prima data în sursele spanilole termenul
de „Apachu de Navajo” referitor la populația
autohtonă. Cuvântul apaș ar proveni, probabil
de la purtătorii limbii zunu, însemnând
dușman.
 Arealul de
răspândire a
apașilor în secolul
XVIII: WA – apașii
de vest, N – navajo,
Ch – chiricahua, J –
jicarilla, M –
mescalero, L –
lipanii, Pl – apașii
de prerie
Peste două secole, teritoriul apașilor s-a redus simțitor,
majoritatea lor regăsindu-se în statul Arizona, fiind nevoiți
în secolul XIX odată cu extinderea americană spre Vest să
părăsească pământurile lor vechi din New Mexico, Texas și
Oklahoma.
 Apașii trăiau în mari familii extinse, constituite
din soț, soție, copiii lor nemăritați, fiicele
măritate împreună cu soții și respectiv, copiii
lor, fiind o familie matrilocală.
 Bărbații apași evitau să vorbească direct
rudelor feminine a soției, utilizând vorbirea
indirectă cu politețe.
 Jicarilla nu făceau diferență între mamă și
surorile ei, tatăl și frații lui, bunei și
frații/surorile lor. Chiricahua au patru definiții
pentru bunei.
 Câteva familii extinse formau un grup local cu
ceremonial, activitate politică și economică
comună. În fruntea lor era ales șeful grupei
care avea influență în comunitate datorită
reputației și conducerii sale efective.
 Puterea șefului era șubredă – nici un membru
al tribului nu era obligat să se supună lui
necondiționat.
 Criteriile de evaluare a liderului la apași erau:
generozitatea, imparțialitatea, prezența de
conștiință și elocvența în vorbire.
 Grupele locale se reuneau din când în când
într-o „bandă”, puternică mai ales la apașii de
vest și Chiricahua. Excepție făceau populația
navajo din cauza economiei lor de păstorit.
 „Bandele”, la rândul său, se uneau în mari
grupuri, analogul fratriilor la triburile Pueblo.
 Noțiunea de trib la apași este destul de slab
pronunțată, însemnând recunoașterea acordării
ospitalității tuturor celor care împărtășeau
aceeași limbă, tradiții și haine. Triburile deseori
conflictau între ele, de exemplu Lipanii și
Mescalero.
 Toți apașii trăiau în trei tipuri de case. Apașii din
prerii preferau să construiască tipi.
 Un alt tip de locuință al apașilor este wigwam-
ul, cu o lungime medie a bârnei de lemn
centrală de 2,4 m, pe care se sprijină crengi,
blănuri și piei de animale. Dacă unul din
membrii familiei care trăia în wigwam murea,
construcția era, de obicei, arsă.
 Un vraci din tribul Chirachua împreună
cu familia sa într-un wigwam
 Ultimul tip de construcție apaș este
hoganul – așezare acoperită deseori
cu pământ și carcasă de lemn, de
formă piramidală pentru bărbați și
circulară pentru femei.
 El se întâlnește la triburile Navajo în
zona pustiului Arizonei, păstrând
temperatura rece în interior în zilele
toride. Ușa este orientată de obicei
spre răsărit pentru ca Soarele să
aducă casei noroc.
 Evoluția hoganelor triburilor Navajo până la
mijlocul anilor ’30 ai secolului XX.
Apașii se alimentau din 4 surse principale de
hrană:
 Vânarea animalelor sălbatice

 Strângerea plantelor sălbatice

 Creșterea plantelor domesticite

 Comercializarea sau prădarea resurselor

strânse de alte triburi
 Vânătoarea era în mare parte prerogativa bărbaților
adulți cu unele excepții. Femeile din tribul Lipan și
copiii din tribul Chiricahua puteau să vâneze iepuri.
Jumătatea de pradă revenea partenerului de
vânătoare și celorlalți membri ai comunității.
 Vraciul apaș efectua ritualuri înaintea și după această
întreprindere, rugându-se Spiritelor Muntelui pentru
o vânătoare de succes în funcție de animalul venerat.
 Uciderea animalului era performat conform anumitor
reguli prescrise de credința apașă: tăierea pradei,
citirea rugămintelor specifice și strângerea oaselor
erau din start cunoscute de către membrii comunității.
 Animalele taboo pentru vânat erau ursul, curcanul,
peștele, șarpele, insectele, bufnița, coiotul etc.
 Un mescaler
Mireasă apașă O fată apașă
 Apașii au puține legende care sunt cunoscute în
prezent. Geronimo, unul din puținii lideri apași
care au supraviețuit colonizării americane,
enumeră câteva în autobiografia sa.
 La început lumea era cuprinsă de întunericul
veșnic, populată de toate speciile de animale
vorbitoare posibile. Ele erau unite în două triburi:
a păsărilor în frunte cu Vulturul și fiarelor. Ambele
aveau propriile sfaturi de trib.
 Păsările doreau să aducă lumina în lume, iar fiarele
nu. Primii au început un război lung, distrugând
majoritatea fiarelor.
 Păsările au adus lumina în lume, contribuind la
salvarea omenirii în condițiile vitrege în care se
aflau. Penele Vulturului au devenit embleme a
puterii, înțelepciunii și justiției în rândul
apașilor.
 Legendarul strămoș al acestui mare trib indian
era tânărul Apaș, care a reușit să învingă
dragonul ce punea în pericol întreaga
împrejurime. Usen (Dumnezeul) l-a creat pe
Apaș, l-a învâțat cum să vâneze, să prepare
plantele medicinale, să lupte împotriva
animalelor periculoase. Apașul a devenit
primul șef indian și a primit în dar pământurile
din Vest.
 Coiotul este un erou
mitologic comun pentru
popoarele Americii de Nord.
El este o vietate antropomorfă
masculină cu trăsături de
coiot precum blana, urechile
ciulite, ochi galbeni și colți.
 Rolul său este asemănător cu
cel al lui Loki în Scandinavia,
Prometheus (Coiotul la fel
fură focul de la zei) și vulpea
în mitologia europeană.
 Majoritatea cultelor răspândite printre apași sunt
întruchipări ale forțelor naturii, la care oamenii
apelau în timpul ceremoniilor religioase.
 Vraciul apaș este purtătorul ritualurilor locale
obținute prin revelație sau învățarea de la
membrii mai bătrâni ai comunității.
 Spiritele apașe sunt reprezentate sub măști.
 Pictura pe nisip joacă un rol important în credința
apașă.
 Apașii participă în mai multe dansuri ritualice:
dansul ploii, roadei și a spiritelor.
 Din momentul când un apaș făcea primii săi
pași, el era pregătit pentru război.
 Când acest eveniment se întâmpla, copilul în
noii mocasini trece pe drumul acoperit cu
polen în direcția răsăritului, simbolizând
dobândirea unei vieți lunge și fericite.
 Fiecare primăvară apașii taie părul copiilor
într-o ceremonie pentru vitalității și sănătății
lor.
 Băieții în timpul jocului
deseori se cățărau pe
dealuri, fiind încurajați
de cei adulți și sfătuiți
cum să fie mai agili. De
fiecare dată dealul ales
devenea din ce în ce
mai inalt.
 Băieții se scăldau în
râuri cu curent puternic
indiferent de anotimp
pentru a-și căli
organismul.
 Tații lor îi învățau să
alerge mult, sfătuindu-i
să să-și umple gura cu
apă și să nu o varse în
timpul cross-ului.
 Apașii cred că acest ritual este esențial pentru
vitalitatea fetei. Rudele ei, când copila atinge
vârsta adolsecenței, pregătesc mâncare
specială, cheamă prietenii, vecinii și apropriații
la sărbătoarea planificată.
 În dimineața primei zile fata în prezența unei
femei se spală și îmbracă veșminte speciale. Un
bărbat cântăreț în cadrul ceremonialului o
conduce spre un tipi special, unde acesta cântă
despre ciclul de creație în timp ce fata
performează dansuri ritualice.
 În tradiția tribului Mescalero, fata pornește într-o fugă
spre est de 4 ori la rând, făcând cercuri în jurul unui coș
umplut cu obiecte ritualice ce simbolizează fertilitatea.
 Odată cu sosirea nopții apar dansatorii mascați.
 După dansul ritualic urmează bărbații și femeile
dansează împreună după placul său.
 Ceremonia dată durează patru zile și nopți, ultima parte
finalizându-se cu ceremonia apașă a răsăritului soarelui.
 Geronimo (1829-1909) a fost
legendarul lider al apașilor
Chirachua care s-a luptat
împotriva armatei SUA 25 de ani
pentru independență. El a condus
raidurile împotriva mexicanilor și
americanilor în acest timp,
câștigând in pofida superiorității
tehnologice și numerice a
inamicului.
 La sfârșitul carierei sale
Geronimo în fruntea a 38 de
bărbați, femei și copii era urmărit
de 5,000 de soldați americani
(25% din armata SUA). În cele
din urmă, el și alți apași rebeli se
predau în 1886.
 Renumitul strigăt al
soldaților americani
„Geronimo!!!” a
apărut după filmul
din 1939 despre viața
șefului apaș.
 Parașutiștii armatei
SUA au adoptat acest
strigăt în timpul
săriturii cu parașuta
în timpul celui de-al
II-lea Război
Mondial.
 southwestcrossroads.org/record.ph
p?num=521
 en.wikipedia.org

 www.library.arizona.edu/exhibits/
swetc/hav7/body.1_div.2.html
 www.houstonculture.org/mexico/
sonora.html