Domeniul Ingineria Produselor Alimentare

Practică tehnologica, Anul II (2015-2016)

INGINERIA ŞI MANAGEMENTUL TEHNOLOGIC

AL SISTEMELOR RECIRCULANTE DIN
ACVACULTURĂ
 Consideraţii generale privind
acvacultura sistemelor recirculante

AVANTAJE: DEZAVANTAJE:

 cerinţa redusă pentru resursa de  costul ridicat al facilităţilor

apa; tehnologice şi echipamentelor
 controlul complet al condiţiilor pentru controlul calităţii apei, pe
mediale; măsura complexităţii acestora.
 controlul riguros al calităţii  management operational continuu
produsului realizat; şi complex şi, deci, costisitor.
 disponibilitatea privind livrarea
ritmică, pe tot parcursul anului, în
stare proaspătă, a produsului realizat.
 Consideraţii generale privind
acvacultura sistemelor recirculante

Performanţa RAS*

Configurarea Controlul calităţii Optimizarea

optimă a sistemului apei tehnologiei aplicate

•Compartimentul •Particule solide •Specia

de condiţionare a •Compuşii azotului •Populare
calităţii apei •Oxigen dizolvat •Hrănire
•Bazinele de •Dioxid de carbon
cultură •pH
•Germeni patogeni

*RAS – “Recirculating Aquaculture Systems” (engl.)

 Procese unitare şi echipamente pentru tratarea apei în RAS
(după Losordo T.M. et all., 1998)

Îndepărtarea solidelor fine şi Îndepărtarea solidelor reziduale

dizolvate •Bazine de sedimentare
•Filtre cu agenţi poroşi •Hidrocicloane
•Filtre cu carbon activ •Site staţionare
•Filtre cu schimbători de ioni •Site rotative
•Separatoare cu spumă •Site vibratoare
•Filtre cu material granular
Îndepărtarea dioxidului de
Bazinul de cultură
carbon
(circular, octogonal, Dezinfecţia
•Difuzoare
rectangular) •Radiaţii ultraviolete
•Coloane cu umplutură
•Contactori cu ozon
Oxigenarea
•Contactori tip „U”
•Contactori descendenţi cu bule Filtrarea biologică
•Contactori cu injectare laterală •Filtre submersate
•Coloane cu pulverizare •Filtre cu tamburi
•Coloane capsulate cu umplutură Aerarea •Filtre „trickling”
•Contactori capsulaţi cu elice •Aeratoare gravitaţionale •Filtre cu discuri
•Contactori multipli cu presiune •Aeratoare de adâncime •Filtre cu paturi fluidizate
redusă •Aeratoare de suprafaţă •Filtre cu bile plastic
 Cerinţe de management la
proiectarea componentelor sistemului

Componentele RAS

Primare
• Unităţile de creştere
(bazine, tancuri, raceways)
• Filtre mecanice
• Filtre biologice (biofiltre)
• Aeratoare

Secundare
• Pompe
• Schimbătoare de căldură
• Lampi UV
 1.Unităţile de creştere

Cerinţe
• non-toxic
• Durabile

Materiale
• fibră de sticlă
• beton
• plastic
• sticlă
• altele
 2. Sisteme de filtrare biologică

Principiul de funcţionare:
MATERIE ORGANICA
- Circuitul azotului • Hrana neconsumata
• dejectii

Bacterii
PLANTS
DENITRIFICARE Heterotrofe

N2
NO3ˉ NO2 NH3  NH4+
Nitrat Amoniac Amoniu

N2O

Nitrobacter Nitrosomonas
(bacterii autotrofe) (bacterii autotrofe)

NO2ˉ NITRIFICARE
Nitrit
- Aclimatizarea biofiltrului
 • Filtre submerse (“submerged”)
• Filtre “trickling”
• Filtre cu tamburi (“biodrums”)
Tipuri de • Filtre cu discuri (“rotating
biological contactor”)
filtre • Filtre cu paturi fluidizate
(“fluidized beds”)
• Filtre cu bile din plastic (“bead
filters)
 3. Sisteme de filtrare mecanică –
controlul particulelor solide

Sursa
• Reziduurile metabolice
• Hrana neconsumata
Tipuri de solide

- Sedimentare
– Sedimentabile - Tubi inclinati
- Hidrocicloane

- Filtrele cu site
Sitele cu discuri sau staţionare
– Suspendate Sitele rotative
- Filtrele cu agenţi granulari expandabili
- Filtre cu agenti porosi

- Procese fizico-chimice
– Fine si dizolvate filtrare cu carbon activ
filtre cu schimbatori de ioni
- Fractionarea cu spuma
 4. Sisteme de aerare-oxigenare

– Agitatoare:
aereaza
Aerare degazeaza

– Compresoare:
Presiune mica
 - Fara presiune
Tubul în formă de " U
Contactorul cu current descendent de bule
Oxigenarea
- Sub presiune
Turn de presurizare
Coloana de presurizare
5. Controlul CO2 si pH

Sursa CO2:
• respiratie (pesti)
• Nitrificare

Control : degazare (coloana de

degazare)

Control pH: tamponare cu solutii

alcaline
 6. Managementul tehnologic

Densitatea de populare

• Una din principalele dificultati la care trebuie sa raspunda proiectarea sistemelor recirculante este
reprezentata de stabilirea densitatii cu care se poate popula un bazin de crestere.

• Atat numarul cat si biomasa pestilor cu care se face popularea sistemului determina nivelul
intensitatii hranirii, un important criteriu in proiectarea inginereasca a componentelor sistemului.

• Numarul de pesti ce poate fi stocat pe unitatea de volum (D - densitatea) va depinde atat de specia
de cultura cat si de talia atinsa de aceasta pe parcursul ciclului de productie. M. Timmons (2002) a
realizat un model matematic, bazat lungimea corpului (L), pentru a estima numarul total de pesti care
pot fi stocati pe unitatea de volum:

16D = L/C (densitatea)

unde:
D – densitatea in Kg/m3
C – factor de corectie dependent de specia de cultura (0.24 pentru tilapia; 0.32 pentru pastrav, 0.40
pentru salau)
 *Aceste valori au fost estimate pe baza experientelor
cumulate ale cercetatorilor americani care au
constatat o tendinta a acvacultorilor de a suprapopula
sistemele recirculante cu pesti de talie mica (puiet).

Numarul de pesti pe unitatea de volum exprimat ca functie de lungimea corpului

Hranirea

Nivelul intensităţii introducerii

hranei într-un sistem recirculant
rezultă din optimizarea
cerinţelor privind realizarea unei
producţii cât mai mari de
biomasă, cu posibilitatea
menţinerii, în condiţii
economice, a parametrilor de
calitate ai apei în domeniul
optim. Dacă nivelul intensităţii
hrănirii este excesiv, calitatea
apei se deteriorează iar atunci
când rata furajării este prea
scăzută, capacitatea de
producţie a sistemului devine
ineficientă.
 Dimensiunea granulelor

În sistemele recirculante:
-protocolul de administrare a hranei trebuie
să asigure o aprovizionare ritmică, cu
granule de diverse dimensiuni
corespunzătoare taliei peştelui.
-granulele flotante permit un management
mai eficient în ceea ce priveşte
monitoringul şi controlul gradului de
valorificare a hranei de către peşti.
- se recomanda folosirea distribuitoarelor
automate de granule.
 Frecventa hranirii

În sistemele recirculante:
- frecvenţa, respectiv rata administrării hranei influenţează drastic funcţionalitatea întregului sistem de control al
calităţii. De asemenea, este cunoscut faptul că peştii realizează o creştere mai eficientă atunci când hrana este
administrată continuu sau cu o frecvenţă ridicată. Distribuirea hranei la intervale mari de timp nu este
recomandată deoarece ritmurile de creştere realizate sunt mai mici. excreţia zilnică de azot depinde in mod direct
atât de nivelul de hrănire cât şi de frecventa hrănirii.
- excretia de azot este constantă pentru fiecare zi dar excreţia de amoniac creşte postprandial atingând valoarea
maxima la 6-10 ore după hrănire.
Intensitatea hranirii

• Managementul tehnologic impune ca pe durata creşterii să se evalueze periodic

ritmul de creştere al biomasei de cultură în vederea optimizării intensităţii hrănirii.

• Calculele de optimizare se bazează pe coeficienţii de conversie asumaţi şi pe masa

reală a probelor de peşte, în momentul prelevării. Astfel, cantitatea de biomasă
introdusă în sistem, la popularea acestuia, este cunoscută. Menţinând constant, o
anumită perioadă de timp, nivelul intensităţii hrănirii şi cunoscând coeficientul de
conversie al hranei se poate evalua la sfârşitul perioadei respective (de regulă o
săptămână) cantitatea de biomasă din sistem şi, în funcţie de aceasta, se ajustează
intensitatea hrănirii pentru următorul interval de timp.

• Prin cântărirea periodică a unor probe de peşte din fiecare bazin al sistemului se va
determina ritmul real de creştere în funcţie de care se va ajusta intensitatea hrănirii.
 7. Mirosurile străine („Off-flavors”)

Cauză
• Microorganisme unicelulare de tipul Actinomyces
dezvoltate pe suprafaţa sistemului de cultură

Factori favorizanţi
• Încărcarea organică ridicată a apei de cultură

Combatere
• Spălarea periodică a reţelei de conducte şi a
bazinelor de creştere
• Menţinerea materialului biologic înainte de
comercializare în apă filtrată şi aerată, timp de
câteva zile (în funcţie de severitatea fenomenului)
 8. Controlul îmbolnăvirilor şi stresului
Configurarea sistemului trebuie să permită
izolarea biofiltrului sau a modulelor de
creştere;

Excluderea oricărei posibilităţi de pătrundere a

agenţilor patogeni;

Obligativitatea aplicării unor măsurilor

profilactice pentru a preveni stresarea peştilor
în timpul manipulărilor ( ex. salinitate 3-5 %
previne pe termen scurt stresul la transport,
iar pe termen lung îmbolnăvirile);

Efectuarea de tratamente eficiente şi energice

la apariţia bolilor, cu testarea prealabilă a
efectului substanţelor medicamentoase asupra
populaţiilor de bacterii nitrificatoare;

Respectarea măsurilor de igienă în toate

fazele procesului tehnologic, în baza unui
protocol prestabilit.
 9. Sisteme de siguranţă

 Sistem automat de monitoring şi control

pentru calitatea apei;

 Instalaţia electrică dimensionată

corespunzător care permite operarea
simultană a tuturor echipamentelor;

 Generator electric independent.

 10. Cerinţe suplimentare de
proiectare şi management

Consumatorii principali
• Pompele
• Aeratoarele (contactorii)
• Schimbătoarele de căldură

Cerinţe tehnologice
• Maximizarea gradului de recirculare a apei
• Asigurarea unei izolări termice eficiente a
ambientului tehnologic
• Utilizarea unor surse alternative
neconvenţionale de încălzire a apei
 Concluzii

Principalele probleme tehnice avute în vedere la exploatarea

RAS:

• corelarea capacităţii portante şi a debitelor de apă necesare

pentru asigurarea unor condiţii mediale optime (DO şi compuşi
ai azotului);

• optimizarea managementului privind controlul particulelor

solide, în corelaţie cu intensivitatea producţiei, respectiv cu
cantitatea de hrană administrată;

• realizarea unor sisteme adecvate de nitrificare biologică pentru

menţinerea concentraţiei compuşilor azotului în domeniul optim
impus de cerinţa tehnologică;

• folosirea sistemelor de oxigenare (aerare) a apei în funcţie de

particularităţile cofiziologice şi tehnologice ale speciei de
cultură;
• existenta sistemelor de monitoring şi control al
dioxidului de carbon şi al alcalinităţii apei în sistemul de
cultură;

• controlul microsuspensiilor şi substanţei organice

dizolvate;

• optimizarea managementului tehnologic, în sensul

integrării diferitelor secvenţe ale tehnologiei de
creştere cu cele de condiţionare a calităţii apei.

În măsura rezolvării şi optimizării problemelor enunţate anterior, sistemele recirculante permit

realizarea unui înalt grad de intensivitate a producţiei de biomasă printr-un control avansat al
parametrilor hidrochimici ai sistemului de creştere, în concordanţă cu cantitatea şi structura
biochimică a furajelor administrate şi cu exigenţele impuse de asigurarea unor optime condiţii
de igienă piscicolă.