Introducerea in educația și colaborarea

interprofesionala.
Lucru in echipa si bazele comunicarii.

Garabajiu Maria,
dr. în șt. med., asist. univ.,
Catedra Medicină de familie,

07.09.2021 Chișinău, RM
 Cuprinsul prelegerii
Introducere
Asistenţa medicală primară , educaţia interprofesională şi colaborarea
în practică
Contextul temei
Ce este colaborarea?
Îngrijirea interprofesională bazată pe echipă .
Modelul de risc
Comunicarea profesională - factror de risc sau soluție de prevenție?
Comunicarea cu pacientul
Comunicarea în echipă – modele de comunicare interprofesională
Model de colaborare 4-dimensional
Lecții pentru practică
Încheiere
3
 Introducerea in educația interprofesionala

A vision for primary health care in the 21st century: towards universal health coverage and the Sustainable
Development Goals. Geneva: World Health Organization and the United Nations Children’s Fund (UNICEF),
2018 (WHO/HIS/SDS/2018.X). Licence: CC BY-NC-SA 3.0 IGO.
 Asistenţa medicală primară, educaţia
interprofesională şi colaborarea în practică

• Declaraţia de la Alma-Ata, 1978 - principiile

fundamentale ale asistenţei medicale primare.
• Raportul Organizaţiei Mondiale a Să nă tă ţii
pentru anul 2008: Asistenţa medicală primară
– Acum mai mult ca niciodată .
• Problemă comună a sistemelor de să nă tate:
incapacitatea de a ră spunde optim cerinţelor
şi nevoilor specifice, atat la nivel individual,
cat şi populaţional.
7
 Definiție

Asistenta medicala primara „Primul punct de

intrare într-un sistem de îngrijire a să nă tă ții;
furnizorul de îngrijiri orientate spre
persoană (nu orientate spre boli) în timp;
furnizorul de îngrijire pentru toate condițiile,
cu excepția celor mai neobișnuite; și partea
sistemului care integrează sau coordonează
îngrijirea acordată în altă parte sau de că tre
alții. ”

Barbara Starfield
 Definiție

Colaborare „O relație recunoscută între diferite

sectoare sau grupuri, care este formată pentru
a lua mă suri cu privire la o problemă într-un
mod mai eficient sau mai durabil decâ t ar
putea fi realizat de sectorul de să nă tate publică
acționâ nd singur”.

Agenția de Sănătate Publică din Canada

 Asistenţa medicală primară, educaţia
interprofesională şi colaborarea în practică

• Valorile asistenţei medicale primare sunt

singurele care creează premisele schimbă rilor
dorite: egalitate, accesibilitate şi continuitate,
abordare holistică .
• Scopul OMS este crearea unor servicii de
să nă tate echitabile, accesibile, eficiente,
centrate pe pacient şi comunitate.
• Acest lucru este imposibil în lipsa colaboră rii
multidisciplinare şi interprofesionale
13
 Contextul temei
van Dongen et al. BMC Family Practice (2016) 17:58 DOI 10.1186/s12875-016-0456-5

Procesul de colaborare interprofesională (IPC) este definit de

Organizația Mondială a Să nă tă ții astfel: „Agenți sanitari
multipli din medii profesionale diferite lucrează împreună cu
pacienții, familiile, îngrijitorii și comunită țile pentru a oferi cea
mai înaltă calitate a îngrijirii” [8].
8. Gilbert JHV, Yan J. Framework for action on interprofessional eduction andcollaborative practice. In: WHO
Study Group on Interprofessional Education and Collaborative Practice. Geneva Switzerland: Health Professions
Network Nursing and Midwifery Office within the Department of Human Resources for Health; 2010.

În locul unei oferte de îngrijire a să nă tă ții fragmentată de

profesioniști unici din domeniul să nă tă ții, IPC își propune să
obțină servicii de îngrijire a să nă tă ții mai adaptate și
sincronizate dintr-o diversitate de discipline [9, 11].
9. Bodenheimer T, Chen E, Bennett HD. Confronting the growing burden of chronic disease: can the U.S. health
care workforce do the job? Health Aff (Millwood). 2009;28(1):64–74.
11. Xyrichis A, Lowton K. What fosters or prevents interprofessional teamworking in primary and community
care? A literature review. Int J Nurs Stud. 2008;45(1):140–53.
15
 Contextul temei
van Dongen et al. BMC Family Practice (2016) 17:58 DOI 10.1186/s12875-016-0456-
5

Practica muncii interprofesionale este transferată din domeniul medical și a fost

aprobată de Organizația Mondială a Să nă tă ții în 1988, susținâ nd că colaborarea
interprofesională poate:
 dezvolta capacitatea de a partaja cunoștințe și abilită ți în mod colaborativ;
 permite elevilor să devină competenți în lucrul în echipă ;
 decompartimentează curricula;
 să integreze noi competențe și domenii de cunoaștere;
 comunicarea ușoară interprofesională ;
 generează noi roluri;
 promovarea cercetă rii interprofesionale;
 îmbună tă țirea înțelegerii și cooperă rii dintre educație și cercetare instituții;
 permite examinarea colectivă a alocă rii resurselor în funcție de necesită ți;
 asigura coerența în proiectarea curriculumului (OMS, 1988).

World Health Organization (1988). Learning together to work together forhealth. http://apps.who.int/iris/handle/10665/37411.nsistency in curriculum design
(WHO, 1988). 17
 Contextul temei

Cercetă ri recente au ară tat că colaborarea interprofesională

favorizează atâ t beneficiarii în ceea ce privește soluțiile inovatoare
pentru nevoile lor, câ t și membrii echipei inter-profesionale,
facilitâ nd depă șirea barierelor de comunicare, promovâ nd
mentalitatea unei echipe și împuternicind membrii acesteia (ENS,
2018).

Dezvoltarea abilită ților de colaborare interprofesională este o

abordare relativ nouă în domeniile educațional și social și aceasta
„este despre a învă ța împreună pentru a lucra împreună , a fi
conștienți de propriul stil de învă țare și a explora propria înțelegere
și experiența de lucru în grup” (Drynan , 2013).

Journal of Pedagogy, 2018 (1), 65 – 75 https://doi.org/10.26755/RevPed/2018.1/65

19
 Contextul temei
van Dongen et al. BMC Family Practice (2016) 17:58 DOI 10.1186/s12875-016-0456-5

În cadrul acestui proces, perspectiva pacientului joacă un

rol central. În îngrijirea centrată pe pacient, obiectivele
individuale ale pacientului sunt în centrul îngrijirii[12].
12. Sidani S, Fox M. Patient-centered care: clarification of its specific elements to facilitate interprofessional care. J Interprof Care.
2014;28(2):134–41.

Numă rul persoanelor cu boli cronice multiple crește [1, 2].

1. Busse R, Blumel M, Scheller-Kreinsen D, Zentner A. Tackling Chronic Disease in Europe: Strategies, interventions and challenges.
Europen Observatory on Health Systems and Policies 2010;20:1-127.
2. Campbell-Scherer D. Multimorbidity: a challenge for evidence-based medicine. Evid Based Med. 2010;15(6):165–6.

Aceste boli cronice duc la tulbură ri funcționale, sociale și

emoționale considerabile și la o cerere crescută de
îngrijire a să nă tă ții, în special în îngrijirea primară [3–5].
3. Wijlhuizen GJ. Impact of multimorbidity on functioning: evaluating the ICF core set approach in an empirical study of people with
rheumatic diseases. J Rehabil Med. 2012;44:664–8.
4. van Oostrom SH, Picavet HS, de Bruin SR, Stirbu I, Korevaar JC, Schellevis FG, Baan CA. Multimorbidity of chronic diseases and health
care utilization in general practice. BMC Fam Pract. 2014;15:61.
5. Schafer W, Kroneman M, Boerma W, van den Berg M, Westert G, Deville W, van Ginneken E. The Netherlands: health system review.
Health Syst Transit. 2010;12(1):v–xxvii. 1-228. 21
 Contextul temei
van Dongen et al. BMC Family Practice (2016) 17:58 DOI 10.1186/s12875-016-0456-5

În plus, mutarea îngrijirii pacienților din spitale în cadrul

asistenței medicale primare influențează , de asemenea,
această creștere. Mai mult, se poate presupune că nevoile
pacienților cu cerințe complexe de îngrijire a să nă tă ții
depă șesc adesea expertiza orică rei profesii [6, 7].
6. Freeth D. Sustaining interprofessional collaboration. J Interprof Care. 2001;15(1):37–46.
7. Samuelson M, Tedeschi P, Aarendonk D, de la Cuesta C, Groenewegen P. Improving interprofessional collaboration in primary care: position paper of
the European Forum for Primary Care. Qual Prim Care. 2012;20(4):303–12.

Pentru a face față cerințelor complexe de îngrijire a să nă tă ții

și pentru a oferi îngrijiri eficiente, sigure și de înaltă calitate,
diferiți profesioniști din domeniul să nă tă ții trebuie să
colaboreze [8-10].
8. Gilbert JHV, Yan J. Framework for action on interprofessional eduction andcollaborative practice. In: WHO Study Group on Interprofessional
Education and Collaborative Practice. Geneva Switzerland: Health Professions Network Nursing and Midwifery Office within the Department of Human
Resources for Health; 2010.
9. Bodenheimer T, Chen E, Bennett HD. Confronting the growing burden of chronic disease: can the U.S. health care workforce do the job? Health Aff
(Millwood). 2009;28(1):64–74.
10. Jansen D, Spreeuwenberg P, Heijmans M. Developments in the care for people with chronic conditions Report 2012. Utrecht: NIVEL; 2012. 23
 Ce este colaborarea?

„Colaborare înseamnă atunci cand doi sau mai mulţi

indivizi provenind din medii diferite, cu deprinderi
complementare, interacţionează , dâ nd naştere şi
împă rtă şind un anumit nivel de înţelegere pe care nici
unul dintre ei nu l-a avut şi nici nu l-ar fi putut avea
pe cont propriu. Cand lucră torii din să nă tate
colaborează , acolo se gă seşte ceva ce nu era înainte“.

„colaborarea interprofesională nu înseamnă

înţelegere şi comunicare, ci creaţie şi sinergie“.
https://www.researchgate.net/publication/
337557174_Interprofessional_Collaboration_and_Patient_Health_Outcomes_in_Urban_Disadvantaged_Settings_A_Grounded_Theory_St
udy
25
 Lucru în echipă

„Fiecare în parte suntem insule de

excelenţă , împreună reprezentă m o
puternică forţă de schimbare“

(Dr. Manuel Dayrit, director al Departamentului de

Resurse Umane pentru Să nă tate al OMS)

27
 Colaborarea transformată în acțiune colectivă

Colaborarea este o parte integrantă a vieții de zi cu zi și, în

anumite condiții, poate fi transformată în acțiune colectivă .

29
 Conceptualizarea colaborării de către
Himmelman

crearea de rețele cooperare

coordonare colaborare

Himmelman AT. Collaboration for a change (revised January 2002).

http://depts.washington.edu/ccph/pdf_files/4achange.pdf . 1-1-2002
Conceptualizarea colaborării de către Himmelman

crearea de rețele (schimbul de informații în

beneficiul reciproc);

coordonarea (schimbul de informații și

modificarea activită ților în beneficiul reciproc
și pentru atingerea unui scop comun);
Himmelman AT. Collaboration for a change (revised January 2002).

http://depts.washington.edu/ccph/pdf_files/4achange.pdf . 1-1-2002.
Conceptualizarea colaborării de către Himmelman

cooperare (schimbul de informații, modificarea

activită ților și schimbul de resurse în beneficiul
reciproc și pentru a atinge un scop comun);

colaborarea (schimbul de informații, modificarea

activită ților, schimbul de resurse și creșterea
capacită ții altuia pentru beneficiul reciproc și
pentru atingerea unui scop comun).
Himmelman AT. Collaboration for a change (revised January 2002).

http://depts.washington.edu/ccph/pdf_files/4achange.pdf . 1-1-2002.
 Natura colaborării

este structura și contextul în jurul că ruia se

formează colaborarea. Include:
• structura organizatorică ,
• jucatorii,
• activită țile desfă șurate în colaborare,
• modalită țile prin care jucă torii lucrează împreună în
contextul mediului lor.
Strengthening Primary Health Care through Primary Care
and Public Health Collaboration – Final Report for CFHI ©
2012, Canadian Foundation for Healthcare Improvement.
 Structura organizatorică

Patru tipuri de compoziție a echipei:

• echipe specializate
• triada medic - asistent medical - farmacist • echipe extrem de
multidisciplinare
• echipa nucleară medic-asistent medical

Multidisciplinary collaboration in primary care: a systematic review

Cecilia Saint-Pierrea, Valeria Herskovica,* and Marcos SepъlvedaaFamily
Practice, 2018, Vol. 35, No. 2, 132–141 doi:10.1093/fampra/cmx085
 Jucatorii

Echipele de îngrijire primară sunt în mod ideal multidisciplinare, incluzâ nd:

asistenți medicali de familie medic
lucră tor în să nă tate comunitar
asistenți
lucră torii în reabilitare
nutriționiști
manageri de îngrijire
asistenți sociali
farmaciști
stomatologi
personalul de sprijin

Scop: Pentru a răspunde majorității nevoilor de sănătate ale populației.

Omul sfințește locul ...
 Activitățile desfășurate în colaborare

Trei roluri cele mai relevante în îngrijirea primară :

 liderul clinic
 managerul de caz
 consultantul expert.
 Modul în care jucătorii lucrează împreună în
contextul mediului lor

Patru tipuri de colaborare în cadrul echipelor:

colaborare co-localizată , colaborare,
colaborare prin consultă ri partajate
colaborare prin recomandare și contra-
recomandare.
 Collaboration between
Primary Health Care Workers 

Pentru a aborda provocă rile viitoare ale

îngrijirii primare, este nevoie de o educație
suficientă a medicilor de familie și
asistenților medicali pentru îngrijirea
 interprofesională ,
 integrată ,
 centrată pe oameni.
 Lucru în echipă

„Nu contează câ t de inteligent eşti sau câ t de

bună este strategia ta, dacă lucrezi singur, vei
pierde întotdeauna în faţa unei echipe”.

Hoffman

51
Lucru în echipă

53
 Lucru în echipă
Swiss Med Wkly. 2010;140:w13062

Un volum din ce în ce mai mare de literatură arată că

deficiențele în colaborare și comunicare între
profesioniștii din domeniul să nă tă ții au un impact
negativ asupra furniză rii asistenței medicale și
asupra rezultatelor pacienților [1-3].

1. Fagin CM. Collaboration between nurses and physicians: no longer a choice. Acad Med. 1992;67(5):295–303.
2. Makary MA, Sexton JB, Freischlag JA, Holzmueller CG, Millman EA, Rowen L, et al. Operating room teamwork among physicians and
nurses: teamwork in the eye of the beholder. J Am Coll Surg. 2006;202(5):746–52.
3. Rosenstein AH, O’Daniel M. Disruptive behavior and clinical outcomes: perceptions of nurses and physicians. Am J Nurs.
2005;105(1):54–64.

54
 Lucru în echipă
Swiss Med Wkly. 2010;140:w13062

Consecințele depă șesc cu mult nivelul de stres și

frustrare experimentat de profesioniști; pot avea ca
rezultat evenimente adverse, cum ar fi erori de
medicamente și eșecul salvă rii [4-7].

4 Kohn LT, Corrigan JM, Donaldson MS, editors. To err is human: Building a safer health system, 5th ed.Washington DC: Institute of
Medicine, National Academy Press; 2006.
5 Rosenstein AH, O’Daniel M. Impact and implications of disruptive behavior in the perioperative arena. J Am Coll Surg.
2006;203(1):96–105.
6 Manojlovich M, DeCicco B. Healthy work environments, nurse-physician communication, and patients’ outcomes. Am J Crit Care.
2007;16(6):536–43.
7 Manser T. Teamwork and patient safety in dynamic domains of healthcare: a review of the literature. Acta Anaesthesiol Scand.
2009;53(2):143–51.

56
Riscul pentru sănătate

58
 Rolul comunicării

“Cercetă rile extinse au demonstrat că

indiferent de câ t de multe cunoștințe are un
medic, dacă acesta nu este capabil să inițieze o
comunicare deschisă cu pacientul, nu-i poate
fi de ajutor acestuia. ”

Asnani MR, Patient-physician communication. West Indian Med J. 2009 Sep ; 58(4): 357 -61
https://slidetodoc.com/comunicarea-profesional-factror-de-risc-sau-soluie-de/

60
 Comunicarea

• COMUNICAREA = procesul prin care se transmit

informații, gâ nduri, opinii de la un emiță tor la un
receptor, prin vorbire, scriere sau semne.
Prin comunicare:
Transmitem mesaje
Recepționă m mesaje
Inițiem și întreținem relații

https://slidetodoc.com/comunicarea-profesional-factror-de-risc-sau-soluie-de/

62
 MESAJ EMIȚĂTOR receptor RECEPTOR emiță tor FEED-BACK

• Comunicarea eficientă – atâ t emiță torul câ t și receptorul înțeleg în

mod identic mesajul transmis
https://slidetodoc.com/comunicarea-profesional-factror-de-risc-sau-soluie-de/
64
 Comunicarea și colaborarea cu pacientul

Comunicare
eficientă în timp
util, exactă ,
completă , lipsită
de ambiguitate
- reduce erorile
- îmbună tă țește
siguranța
pacientului
https://slidetodoc.com/comunicarea-
profesional-factror-de-risc-sau-soluie-de/
ientului

66
 Obiectivele comunicării cu pacientul

Identificarea problemelor de să nă tate și a

factorilor de risc la care este expus.
Necesită o înlă nțuire logică a întrebă rilor, un limbaj pe înțelesul
pacientului, formulă ri care să nu inducă ră spunsuri false dar și
care să developeze aspecte pe care pacientul nu le consideră
edificatoare, nu și le amintește sau dorește să le ascundă
Obținerea consimță mâ ntului pentru realizarea
intevențiilor medicale prin informarea cu
privire la: traseul diagnostic și terapeutic
riscurile nerespectă rii recomandă rilor
https://slidetodoc.com/comunicarea-profesional-factror-de-risc-sau-soluie-de/ientului

68
 Obiectivele comunicării cu pacientul

Informarea pacientului cu privire la problelmele

sale de să nă tate
Trebuie să aibă în vedere atenționarea pacientului asupra
importanței înelegerii corecte privind starea sa de să nă tate și a
raportuirlor sale cu sistemul de îngrijiri de să nă tate.
Informarea pacientului cu privire la evoluția bolii și
la modul de recunoaștere a manifestă rilor clinice
care reflectă o evoluție favorabilă sau nefavorabilă ,
în relație cu respectarea recomandă rilor medicale -
Educația Terapeutică a Pacientului (ETP)
https://slidetodoc.com/comunicarea-profesional-factror-de-risc-sau-soluie-de/ientului

70
 Circumstanțele care pot fi afectate în mod
critic de comunicarea necorespunzătoare

• comunicarea verbală sau telefonică a rezultatelor

critice ale testelor
• comunică rile de predare/transfer a pacientului
• recomandă rile de îngrijire a pacientului date
verbal și cele date prin telefon
• scrisul neinteligibil
• nerspectarea formularelor medicale
• diferitele dialecte și pronunții pot face dificilă de
exemplu, nume și numere de medicamente care sună la fel, cum ar
fi eritromicina în loc de azitromicină sau cincisprezece în loc de
cincizeci poate afecta exactitatea ordinului.
https://slidetodoc.com/comunicarea-profesional-factror-de-risc-sau-soluie-de/ientului 72
 Factori pertubatori în comunicare între
profesioniști

• Factori externi
Apeluri telefonice
Solicită ri din partea personalului în alte probleme
decâ t cele discutate
Alte evenimente externe care pot distrage atenția
• Factori individuali
Graba
Preocupă ri de natură personală , dominante
Oboseala

https://slidetodoc.com/comunicarea-profesional-factror-de-risc-sau-soluie-de/ientului
74
 Comunicarea și colaborarea interprofesională

Comunicarea și
colaborarea
interprofesională =
asumarea de roluri
complementare și cooperare Încredere

în echipă , împă rtă șind

responsabilitatea pentru Echipa
rezolvarea problemelor și eficientă

luarea deciziilor în
formularea și Respect Colaborare
efectuareaplanurilor de
tratament pentru pacient

76
 Comunicarea și colaborarea interprofesională

 Comunicare deschisă

 Mediu nonpuntiv
Încrede
 Roluri și sarcini clare re

 Proceduri clare și Echipa

eficientă
cunoscute
Colabo
 Comunicarea regulată Respect
rare
 Evaluare și perfecționare

https://slidetodoc.com/comunicarea-profesional-factror-de-risc-sau-soluie-de/ientului 77
Comunicarea profesională - factor de risc
sau soluție de prevenție?

79
 Comunicarea profesională - factror de risc sau
soluție de prevenție?

Modele de comunicare între profesioniști

SBAR
S(Situation)
B(Background)
A(Assessment)
R(Recommendation)
SAED
S(Situation)
A(antécédents)
E(évaluation)
D(demande)

80
 Modelul SBAR

S(Situation) - B(Background) -A(Assessment)

- R(Recommendation)
SBAR este model de comunicare structurat
pentru furnizarea informațiilor despre pacient
care asigură transferul complet de informații
și oferă receptorului o structură pentru a-și
aminti detaliile pe care le-a auzit
Kaiser Permanente, http: //www. ihi. org/IHI/Topics/Patient. Safety /Safety. General/
Tools/SBARTechniq uefor. Communication. ASituational. Briefing Model. htm.

82
 Modelul SBAR

SITUAȚIA: Ce se întâ mplă cu pacientul? ”Sunt în salonul 4 cu

pacienta X. Pacienta acuză dificultă ți în respirație, cu debut
actual. ”
CONTEXTUL: favorizanți? Care este contextul clinic sau factorii
de risc. Pacienta este o femeie în vâ rstă de 62 ani suferă de 15
ani de diabet zaharat tip 2.
EVALUAREA: Care cred că este problema? Unghia degetului
mare a piciorului stâ ng este dureroasă la palpare. Aș vrea să
exclud piciorul diabetic.
RECOMANDAREA: Ce solicitare trebuie fă cută ? Sunt sigur că
pacientul trebuie evaluat acum. Este colegul disponibil să
examineze pacientul?
Kaiser Permanente, http: //www. ihi. org/IHI/Topics/Patient. Safety /Safety. General/ Tools/SBARTechniq uefor. Communication. ASituational.
Briefing Model. htm. 84
 Modelul SAED

S SITUAȚ IA actuală : Sunt: Nume Prenume, funcția, unitatea sanitară Vă

solicit pentru D-l/D-mna N si P, vâ rsta, Motivele internă rii sau prezentă rii,
examenul clinic actual, elementele patologice și semnele vitale etc.

A ANTECEDENTE – se face referire la antecedentele legate de contextul

actual: se precizează data prezentă ri, intervențiile medicale efectuate în
această perioadă , investigații cu rezultate, tratamente, starea prezentă ,
momentul pariției manifestă rilor pentru care este solicitat confratele

E EVALUARE: se expun problemele la care te gâ ndești, precizezi ce ai

fă cut,

D DORINȚĂ (DEMANDE) vă rog: - să veniti să vedeti pacientul - sa-mi

recomandați o anumită atitudie etc. Ră spunsul interlocutorului: trebuie să
repete pe scurt ce a înțeles, pentru a se convinge de corectitudinea
receptă rii informației, după car să comunice decizia sa 86
 FORMĂ STRUCTURATĂ DE COMUNICARE
INTERPROFESIONALĂ
Krish Sankaranarayanan, www. patientsafetyalliance

Introducere Prezentare personală și a rolului pe care îl avem în actul

medical
Pacient Evaluare Situație Nume, vâ rstă , sex, date de identificare
Siguranță Preocupă ri Valori critice de laborator, factori socio-economici,
alergii, leșinuri, pierderi de conștiință
Context Comorbidită ți, episoade anterioare, medicația curentă , istoric
familial
Acțiuni Ce acțiuni au fost întreprinse sau sunt necesare? (scurtă motivare)
Planificare Nivelul de urgență , planificare explicită , prioritizarea
acțiunilor
Responsabilizare Cine este responsabil (individual/echipă ), inclusiv
pacientul/familia?
Acuze prezente, semne vitale, simptome, diagnostice Status curent, gradul
de discernă mâ nt, schimbă rile recente și ră spunsul la tratament

88
 Modele de comunicare echipă medicală -
pacient

• Modelul L. E. A. R. N
Listen - Explain - Acknowledge - Recommend-
Negotiat Model
• Modelul R. E. S. P. E. C. T
Rapport – Empathy – Support – Partnership –
Explanations - Cultural Competence – Trust

Sursa: Welch, M. (1998). Enhancing awareness and improving cultural competence in health
care. A partnership guide for teaching diversity and cross-cultural concepts in heath
professional training. San Francisco: University of California at San Francisco

90
 Modelul LEARN pentru realizarea unei corecte
relații de 08. 03. 2021 comunicare pacient-medic
(Berlin, Fowkes, 1983)

• Listen – ASCULTĂ , cu bunăvoință și empatie,

perceperea de că tre pacient a problemei sale medicale
• Explain – EXPLICĂ perceperea problemei medicale din
punctul tă u de vedere
• Acknowledge – IDENTIFICĂ și discută diferențele și
asemă nă rile (de percepere a problemei de că tre
pacient și de că tre medic)
• Recommend – RECOMANDĂ tratamentul
• Negotiate – NEGOCIAZĂ obținerea consimță mâ ntului
(față de schema terapeutică )

91
 Modelul R. E. S. P. E. C. T

• Raport
Adaptare la nivelul social al pacientului Înțelege punctul de vedere
al pacientului Să recunoască și să evite ipoteze false
• Empatia
Să nu uite că pacientul a venit pentru ajutor Să caute să înțeleagă
justificarea pacientului pentru comportamentul sau boala lui Să
înțeleagă starea de spirit a pacientului
• Sustine
Să întrebe și să încerce să înțeleagă barierele posibile în a se
conforma recomandă rilor de îngrijire Să ajute pacientul depă șirea
barierelor Să implice membrii de familie, după caz Să reafirme
disponibiltatea de a ajuta pacientul

92
 Modelul R. E. S. P. E. C. T

• Parteneriat
Să fie flexibil în ceea ce privește problemele de monitorizare Negocierea rolurilor
atunci câ nd este necesar Să ia în calcul stresul generat de problemele medicale
• Explicații
Să verifice de mai multe ori dacă a fost corect înțeles Să folosească tehnici de
clarificare
• Competenta Culturală
Să respecte cultura ei și credințele pacientului Să înțeleagă că punctul de vedere al
pacientului poate fi influențat de stereotipuri etnice sau culturale Să nu se lase
ifluențat de propriile prejudecă ți și idei preconcepute Să aibă în vedere propriile
limite în abordarea problemelor medicale Să înțeleagă situațiile în care este depă șit
și nu poate lucra cu un anumit pacient
• Încredere
Unii pacienți pot fi recenți în a dezvă lui o serie de aspecte ale vieții lor care ar pute
fi utile diagnosticului sau tratamentului Trebuie acordat suficient timp pentru
câ știgarea încrederii
93
 Model de colaborare 4 dimensional
BMC Health Services Research 2008, 8:188 doi:10.1186/1472-6963-8-188

Guvernarea Scopuri și viiuni

- Centralitate impartașite
- Conducere - Scopuri
- Suport pentru inovatii - Orientarea centrata pe
- Conectivitatea client și alte loialită ți

Formalizare
- Instrumente de Internalizare
- Cunoaștere reciprocă
formalizare
- Schimb de informații - Încredere

94
 Indicatori de colaborare

• SCOPURI ÎMPĂRȚITE ȘI VIZIUNE

– Obiective
– Orientarea centrată pe client față de alte
loialită ți
• INTERNALIZARE
– Cunoaștere reciprocă
– Încredere

96
 Indicatori de colaborare

• GUVERNANȚĂ
– Centralitate
– Conducere
– Sprijin pentru inovare
– Conectivitate
• FORMALIZARE
– Instrumente de formalizare
– Schimb de informații

98
 Indicatori de colaborare

• SCOPURI ÎMPĂRȚITE ȘI VIZIUNE

Obiective
Acest indicator este legat de valorile profesionale sub forma unor
obiective comune, cu o referire specială la natura consensuală și
cuprinză toare a obiectivelor. Identificarea și partajarea obiectivelor
comune este un punct esențial de plecare pentru o întreprindere de
colaborare. Datele sugerează că obiectivul cel mai probabil de a
aduna pă rțile interesate este acela de a promova îngrijirea centrată
pe pacient. Furnizarea unui ră spuns la nevoile clienților devine
astfel un obiectiv central asupra că ruia toată lumea poate fi de
acord. Problema este că acest obiectiv implică o transformare
radicală a valorilor și practicilor; realizarea sa ar fi cu adevă rat o
inovație.

100
 Indicatori de colaborare

• SCOPURI ÎMPĂRȚITE ȘI VIZIUNE

Orientarea centrată pe client față de alte loialități
În general, există o structură complexă de interese care implică o
varietate de diferite tipuri de loialitate: față de clientelă , față de
profesie, față de organizație, față de interese private etc. Rezultatul
este astfel o asimetrie a intereselor între parteneri sau o
convergență parțială a interese. Sunt necesare ajustă ri reciproce,
ceea ce face necesitatea negocierii cu atâ t mai importantă . În unele
cazuri, negocierea este posibilă . În altele, interesele sunt lă sate în
mare parte neexprimate și nu există un proces de negociere. Câ nd
este partajat obiectivele nu sunt negociate, riscul este că vor apă rea
interese private, rezultâ nd un comportament oportunist și o
pierdere concomitentă a concentră rii asupra colaboră rii centrate
pe client.
102
 Indicatori de colaborare

• INTERNALIZARE Cunoaștere reciprocă

Datele arată că profesioniștii trebuie să se cunoască personal
și profesional dacă doresc să dezvolte un sentiment de
apartenență la un grup și să reușească să stabilească obiective
comune. Să ne cunoaștem personal înseamnă să ne
cunoaștem reciproc valorile și nivelul de competență . Să ne
cunoaștem profesional înseamnă a ne cunoaște reciproc
cadrul de referință disciplinar, abordarea îngrijirii și sfera
practicii. Procesul de familiarizare are loc la ocazii sociale,
activită ți de instruire și evenimente de schimb de informații
formale și informale. Este necesar să se creeze condiții sociale
care să încurajeze colaborarea, în special prin interacțiunea
socială .
104
 Indicatori de colaborare

• INTERNALIZARE Încredere
Potrivit profesioniștilor, colaborarea este posibilă numai atunci
câ nd aceștia au încredere reciprocă în competențele și
capacitatea de a-și asuma responsabilită ți (adică atunci câ nd
există bunăvoință ). Încrederea reduce incertitudinea.
Profesioniștii recunosc că nu se cunosc bine și, prin urmare,
trebuie să evalueze constant riscurile și să se permită să fie
plasați într-o poziție vulnerabilă . Datele arată că atunci câ nd
există prea multe incertitudini, profesioniștii din domeniul
să nă tă ții își asumă responsabilitatea pentru clienții lor câ t mai
mult posibil pentru a evita colaborarea. Astfel de acțiuni sunt
contrare obiectivului de a construi rețele. Profesioniștii folosesc
rezultatele colaboră rii pentru a se evalua reciproc și pentru a
construi încredere. 105
 Indicatori de colaborare

GUVERNANȚĂ
Centralitate
Centralitatea se referă la existența unei direcții clare și
explicite care este menită să ghideze acțiunea, în acest caz,
că tre colaborare. Datele relevă importanța implică rii unor
autorită ți centrale în furnizarea unei direcții clare și a unui
rol strategic și politic pentru a continua implementarea
proceselor și structurilor de colaborare. Managerii superiori
pot exercita o influență semnificativă asupra colaboră rii
interorganizaționale, în special prin acorduri pe care le
încheie cu managerii altor facilită ți pentru a oficializa
colaborarea.
107
 Indicators of collaboration

GUVERNANȚĂ
Conducere
Conducerea locală este necesară pentru dezvoltarea colaboră rii
interprofesionale și interorganizaționale. Conducerea poate lua o
varietate de forme și poate fi clasificată fie ca emergentă , fie ca
legată de o poziție. Cu privire la colaborarea, conducerea pot fi
exercitate fie de că tre manageri care au fost mandatați în acest
sens, fie de că tre profesioniști care iau inițiativa ei înșiși. În acest
din urmă caz, conducerea este împă rtă șită de diferiții parteneri
și este supusă unui acord larg. Atunci câ nd conducerea este
legată de o poziție, puterea nu trebuie concentrată în mâ inile
unui singur partener; toți partenerii trebuie să poată asculta
opiniile lor și să participe la luarea deciziilor.
108
 Indicatori de colaborare

GUVERNANȚĂ
Sprijin pentru inovare
Deoarece colaborarea duce la noi activită ți sau pentru că
implică împă rțirea responsabilită ților în mod diferit între
profesioniști și între instituții, implică în mod necesar
schimbă ri în practicile clinice și în partajarea
responsabilită ților între parteneri. Aceste schimbă ri
reprezintă inovații reale care trebuie dezvoltate și
implementate. Colaborarea nu poate fi consolidată fă ră un
proces de învă țare complementar și fă ră ca organizația să
se bazeze pe expertiza internă sau externă pentru a
sprijini acest proces de învă țare.
110
 Indicatori de colaborare

GUVERNANȚĂ
Conectivitate
Conectivitatea se referă la faptul că indivizii și
organizațiile sunt interconectate, că există locuri
pentru discuții și pentru construirea de legă turi între
ele. Conectivitatea este opusul de a fi întrerupt, izolat,
separat. Rezolvă problemele de coordonare și face
posibilă ajustarea practicilor. Conectivitatea permite
ajustă ri rapide și continue ca ră spuns la problemele
de coordonare. Acesta ia forma unor sisteme de
informații și feedback, comitete etc.
111
 Indicatori de colaborare
FORMALIZARE
Instrumente de formalizare
Formalizarea este un mijloc important de a clarifica
responsabilită țile diferiților parteneri și de a negocia modul în
care responsabilită țile sunt împă rțite. Există multe tipuri de
instrumente formalizate: acorduri interorganizaționale,
protocoale, sisteme de informații etc. Pentru profesioniști, este
important să știe ce se așteaptă de la ei și la ce se pot aștepta de
la ceilalți. Descoperirile anterioare sugerează că colaborarea
este influențată mai puțin de gradul de formalizare decâ t de
consensul care apare în jurul mecanismelor de formalizare și a
regulilor specifice care sunt puse în aplicare.

113
 Indicators of collaboration

FORMALIZARE
Schimb de informații
Schimbul de informații se referă la existența și utilizarea
adecvată a unei infrastructuri de informații pentru a permite
schimburi rapide și complete de informații între profesioniști.
Descoperirile sugerează că profesioniștii folosesc sisteme de
informații pentru a reduce incertitudinea în relațiile lor cu
partenerii pe care nu îi cunosc bine. Feedbackul oferă
profesioniștilor informațiile de care au nevoie pentru a urmă ri
pacienții, precum și pentru a-și evalua partenerii pe baza
calită ții schimburilor scrise și a feedback-ului. Acesta este un
aspect important al stabilirii relațiilor de încredere.

114
 Lecții pentru practică
Journal of Continuing Education in the Health Professions · December 2012
DOI: 10.1002/chp.21123 · Source: PubMed
• Mulți furnizori de să nă tate consideră că funcționează în
prezent ca echipe de colaborare interprofesionale, atunci
câ nd, de fapt, practica lor ră mâ ne multidisciplinară .
• Modelele de colaborare pot ajuta echipele de îngrijire a
să nă tă ții să -și îmbună tă țească dezvoltarea ca echipe,
concentrâ nd
atenția asupra domeniilor pe care membrii lor le
consideră că nu colaborează .
• Multe echipe de profesioniști din domeniul să nă tă ții
sunt reticenți să includă pacienți și membri ai familiei,
deoarece membrii cu drepturi deplini ai echipei au o
voce în modelarea și evaluarea îngrijirii convenite.
• O echipă interprofesională nu poate fi considerată cu
adevă rat colaborativă decâ t dacă include pacienți și
membri ai familiei ca membri cu drepturi depline ai echipei.
• Colaborarea în echipe include parteneriat, cooperare,
coordonare și luarea deciziilor comune între toți membrii.
116
 Încheiere

• Comunicare este un factor de risc în

asistența medicală
• Prevenirea riscului generat de comunicare se
face prin:
• Formarea personalului
• Reglementarea comunică rii
• Asigurarea mijloacelor necesare unei comunică ri
eficace și sigure
• Evaluarea eficacită ții regelementă rilor privind
comunicare
118
 Mulțumesc pentru atenție

• Natalia 3arbailov,

• MSP, dr. în șt. med., Conf. univ.,

• Catedra de medicină de familie,

120
121
122
 Modele de comunicare echipă medicală -
pacient

• Modelul L. E. A. R. N
Listen - Explain - Acknowledge - Recommend-
Negotiat Model
• Modelul R. E. S. P. E. C. T
Rapport – Empathy – Support – Partnership –
Explanations - Cultural Competence – Trust

Sursa: Welch, M. (1998). Enhancing awareness and improving cultural competence in health
care. A partnership guide for teaching diversity and cross-cultural concepts in heath
professional training. San Francisco: University of California at San Francisco

123
 Modelul LEARN pentru realizarea unei corecte
relații de 08. 03. 2021 comunicare pacient-medic
(Berlin, Fowkes, 1983)

• Listen – ASCULTĂ , cu bunăvoință și empatie,

perceperea de că tre pacient a problemei sale medicale
• Explain – EXPLICĂ perceperea problemei medicale din
punctul tă u de vedere
• Acknowledge – IDENTIFICĂ și discută diferențele și
asemă nă rile (de percepere a problemei de că tre
pacient și de că tre medic)
• Recommend – RECOMANDĂ tratamentul
• Negotiate – NEGOCIAZĂ obținerea consimță mâ ntului
(față de schema terapeutică )

124
 Modelul R. E. S. P. E. C. T

• Raport
Adaptare la nivelul social al pacientului Înțelege punctul de vedere
al pacientului Să recunoască și să evite ipoteze false
• Empatia
Să nu uite că pacientul a venit pentru ajutor Să caute să înțeleagă
justificarea pacientului pentru comportamentul sau boala lui Să
înțeleagă starea de spirit a pacientului
• A sustine
Să întrebe și să încerce să înțeleagă barierele posibile în a se
conforma recomandă rilor de îngrijire Să ajute pacientul depă șirea
barierelor Să implice membrii de familie, după caz Să reafirme
disponibiltatea de a ajuta pacientul

125
 Modelul R. E. S. P. E. C. T

• Parteneriat
Să fie flexibil în ceea ce privește problemele de monitorizare Negocierea rolurilor
atunci câ nd este necesar Să ia în calcul stresul generat de problemele medicale
• Explicații
Să verifice de mai multe ori dacă a fost corect înțeles Să folosească tehnici de
clarificare
• Competenta Culturală
Să respecte cultura ei și credințele pacientului Să înțeleagă că punctul de vedere al
pacientului poate fi influențat de stereotipuri etnice sau culturale Să nu se lase
ifluențat de propriile prejudecă ți și idei preconcepute Să aibă în vedere propriile
limite în abordarea problemelor medicale Să înțeleagă situațiile în care este depă șit
și nu poate lucra cu un anumit pacient
• Încredere
Unii pacienți pot fi recenți în a dezvă lui o serie de aspecte ale vieții lor care ar pute
fi utile diagnosticului sau tratamentului Trebuie acordat suficient timp pentru
câ știgarea încrederii
126
 Concluzii

• Prezentul și viitorul practicii medicale este

după echipe interprofesionale
• Cunoasterea obiectivelor, elementelor,
rolurilor și principiilor de colaborare
interpofesională a devenit o necesitate
stringentă .
• Comunicarea stă la baza colaboră rii
interprofesionale.

Natalia 3arbailov, Nicolae Testemitanu

127
SUMPh, RM
 Intrebă ri?

Mulțumesc pentru atenție

• Natalia 3arbailov,

• MSP, dr. în șt. med., Conf. univ.,

• Catedra de medicină de familie,
Natalia 3arbailov,
MSP, dr. în șt. med., Conf. univ.,
Catedra de medicină de familie
natalia.zarbailov@usmf.md

Natalia 3arbailov, Nicolae Testemitanu

128
SUMPh, RM