Luna
Luna
Luna
Satelitul Pamantului
Satelitul natural al Pamantului, Luna, este cel mai apropriat vecin al
nostru: distanta medie pana la Pamant masoara doar 384.000
kilometri, adica este de 400 de ori mal putin decat distanta pana la
Soare.
Este al cincilea cel mai mare satelit natural din Sistemul Soral, si cel
mai mare dintre sateliti planetari relative la dimensiunea planetei pe
care o orbiteaza.
INTRODUCERE
Prin apropierea ei de Pamant si, ca atare, prin dimensiuniile ei de pe
bolta cereasca, se explica de ce Luna ocupa un loc exceptional pe
cerul nostru. Din punct de vedere al mecanicii ceresti, Pamantul si
Luna alcatuiesc un cuplu in care cele doua componente
interactioneaza puternic unul asupra celuilalt. Marele oceanice
constitue cea mai spectaculoasa influenta a Lunii asupra Pamantului.
• Cuvântul "luna" are origine latina si este asociat cu
Selene, zeita lunii.Despre Selene se spune ca poarta robe,
tine o torta si are o semiluna pe cap. Dupa ce fratele ei isi
termina calatona de-a lungul cerului, ea o incepe pe a ei.
inainte de calatorie, se imbaiaza in mare.
• In ceea ce priveste denumirea in engleza, Moon, lucrurile
sunt ceva mai complexe. Cand oamenii au descoperit
ISTORIC existenta celorlalte planete din Sistemul Solar, nu erau
siguri de existenta satelitilor acestora. Acest lucru s-a
schimbat in momentul in care Galileo Galilei a observat
patru dintre satelitii lui Jupiter, in 1610.
• Potrivit Uniunii Astronomice Internationale, Luna isi
pastreaza denumirea de Moon, pentru ca a fost primul
satelit descoperit. A fost mai usor sa ii pastreze numele
initial decât sa ii dea unul mai sofisticat, iar scopul era de
a face lucrurile mai simple pentru oameni, nu mai
complicate.
FORMARE
Se considera ca aceasta structura s-ar fi dezvoltat prin cristalizarea fractionata a unui ocean global de magma la
scurt timp dupa ce s-a format Luna acum 4,5 miliarde de ani.
Cristalizarea acestui ocean de magma ar fi creat o manta mafica din precipitarea si scufundarea mineralelor
olivina, clinopiroxen si ortopiroxen; dupa ce aproximativ trei sferturi din magma oceanului a cristalizat, s-ar fi
format minerale plagioclase mai mici in densitate, care au plutit deasupra, formand o scoarta.
Ultimele lichide care au cristalizat ar fi fost initial prinse intre scoarta si manta,cu o abundenta mare de elemente
incompatibile si producatoare de caldura. In concordanta cu acest punct de vedere, cartografierea geochimica
facuta din orbita sugereaza ca scoarta este in cea mai mare parte anortosit.
Esantioanele de roca lunara ale lavelor care au erupt pe suprafata din topirea partiala in manta confirma
compozitia mafica a mantalei, care este mult mai bogata in fier decat cea a Pamantului. Scoarta este, in medie, de
aproximativ 50 kilometri grosime.
ECLIPSELE
De asemenea, in evolutia sa catre faza de giganta rosie, dimensiunea reala a Soarelui, impreuna cu diametrul
sau aparent pe cer, cresc incet. Combinatia acestor doua schimbari inseamna ca acum câteva sute de milioane
de ani, Luna acoperea intotdeauna complet Soarele la eclipsele de Soare, si nu era posibila nicio eclipsa
inelara. La fel, peste câteva sute de milioane de ani, Luna nu va mai acoperi complet Soarele, si nu vor mai
avea loc eclipse totale de Soare.
Intrucât orbita Lunii in jurul Pamântului este inclinata cu circa 5,145° (5° 9') fata de orbita Pamantului in
jurul Soarelui, eclipsele nu au loc la fiecare luna plina si luna noua. Pentru a avea loc o eclipsa, Luna trebuie
sa fle in apropierea intersectiei celor doua plane orbitale. Periodicitatea si recurenta eclipselor de Soare si de
Luna sunt descrise de saros, care are o perioada de aproximativ 18 ani.