Analele Banatului XXVI 2018, 2018

Studiul artefactelor metalice de epocă romană a ate în colecţia MBM ne-a fost facilitat de către regretatul arheolog și director al MBM, Prof.univ. dr. Dumitru Țeicu, motiv pentru care îi datorăm recunoștinţa noastră.

Cercetări Arheologice, 2000

Podoabele din aur din Colecţia Orghidan, în special cele elenistice, au mai constituit obiectul unor cercetări sumare într-un articol semnat de M. Gramatopol şi R. Theodorescu 1 precum şi într-o comunicare nepublicată, susţinută de M. Sfârlea la o sesiune de comunicări ştiinţifice a Muzeului Naţional de Istorie a României. în ambele cazuri, autorii s-au rezumat la o descriere succintă a pieselor elenistice din colecţia aflată în discuţie. Provenienţa bijuteriilor nu este cunoscută, majoritatea fiind achiziţionate prin reprezentanţi la vânzările publice din ţară şi străinătate. Am considerat deci utilă o reluare a studiului podoabelor elenistice din Colecţia Orghidan cu descrierea lor în detaliu, insistând asupra elementelor de tehnică precum şi asupra analogiilor stilistice care, chiar dacă nu pot oferi o localizare certă a atelierelor de provenienţă a pieselor cercetateaceasta putând fi însă presupusă în unele cazuri-oferă în schimb premisele pentru o datare relativ corectă. Obiectul cercetării acestei comunicări se rezumă la cerceii din epoca elenistică, reprezentaţi în colecţia inginerului Constantin Orghidan prin exemplare dintre cele mai reuşite. 1. Pereche de cercei din aur cu toarta circulară din mai multe sârme din aur înfăşurate, ce se îngustează progresiv la un capăt, iar la celălalt se termină cu o protomă de leu modelată "au repoussé" din două jumătăţi de foaie din aur sudate longitudinal. Gâtul tronconic sudat de cap este bordât cu fir pseudo-periat, iar partea centrală este decorată cu filigran în forma literei "S" culcată, cu o buclă mai mare şi una mai mică şi cu granule. Sudura gâtului de toarta cercelului este mascată de un fel de caliciu format din triunghiuri bordate cu fir perlat şi dispuse în motivul "dinţilor de lup", (înv. nr. C 4209, C 4210. Diametrul toartelor = 19 şi 20 mm.; G = 3,96 şi 4,25 g; Au 900%0). Cerceii cu torţi din mai multe sârme înfăşurate, terminate cu protome de leu sunt foarte frecvenţi în mormintele elenistice de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al Ill-lea a Chr. Analogii s-au descoperit la Kerci, la Sedes în Salonic, la Kazani, Amphipolis, Curium, Syracuza, Todi 2 , Odessos (Varna) şi Mal Tepe 3. La Rheneia s-a găsit un exemplar cu o mărgea din piatră semipreţioasă fixată între protomă şi toarta propriu-zisă 4. De asemenea, exemplare similare au fost semnalate la Muzeul de artă din Bloomington, Indiana 5 şi într-o colecţie particulară din Elveţia 6 .

Revista istorică, 2023

The city of Timişoara was one of the most important urban settlements in the southern parts of the Hungarian medieval kingdom. In 1552, following a brutal military campaign, Timişoara and its surroundings were occupied by Ottomans and integrated in the Empire. Although in the beginning was a real shock for the Christian communities inside the city (Catholic, Protestant and Orthodox), the religious life continued under Turkish rule. A lot of documents from the second half of the 16th century offer information about the cohabitation between different Christian denominations and, of course, the Christian-Muslim relations. The Ottoman authorities had established the best relations with Serbian Orthodox church, recognizing many of its privileges, even allowing the foundation of a Serbian Orthodox bishopric inside the city. The Catholic and Protestant communities felt much stronger Ottoman pressure, because the two Christian denominations tried to get support from Turkish authorities in their dispute over faith. In the early 1580, the Holy See sent the first missionaries to the city in order to help Catholic inhabitants and to stop Reformation to spread among them. The Protestant believers had their own dispute with the Catholics, but were not united at all: a few Lutherans, some Calvinists and even a curious Antitrinitarian bishopric under influence of Judaic theology can be found inside the city in the second half of the 16th century

Revista Romana de Sociologie, 2011

In Northern Bulgaria, along the Danube River, between Lom and Sishtov, there are groups of villages, communes and towns inhabited by a majority population of Romanian origin. However, as they do not benefit from minimum minority-specific rights at the beginning of this 21 st century (education and religious service in their native language), the members of this population now move away from their mother tongue, adopting Bulgarian as their language and asserting themselves as Bulgarians. This article aims to present the ethnocultural and historical situation of these Romanian communities located in the cross-border cooperation area on the right shore of the Danube River.

Revista Română de Sociologie, 2011

THE AROMANIANS IN CONTEMPORARY ROMANIA Romanians are one of the native people from this part of Europe, the only heirs of the eastern Roman Empire. Romanians were born, as showed in historical and linguistic studies, on both sides of the Danube River, an ethnical continuity on both banks of the river, until the Slav people arrived in the 6th and 7th centuries AD. The political situation created after the First World War caused serious problems for the Aromanians in the newly created Balkan states. There were substantial population exchanges among the Balkanic countries (Greece, Turkey, Bulgaria). This situation led to the change of the ethnic composition in these countries There were three main emigration centers: Meglenia, Veria and Vodena. The idea of the Macedo-Romanians' migration to Cadrilater represents a consequence of the demographic pressure put on the Aromanian population living in Greece. The difficulties, which appeared, caused the migration to Cadrilater of an important Aromanian segment (more than 25 000), between 1925 and 1933. But these circumstances did not mean the end of their tragedy because they were displaced to Constanţa and Tulcea when territory in Cadrilater was ceded to Bulgaria (September 1940). In Dobrudja, the Macedo-Romanians are a linguistic and cultural community, but, at the same time, south-Danubian Romanians, due to hostile historical events, were forced to settle here. In their native lands, they were in contact with other Balkan people, being separated from the body of Carpathian and Danubian Romanianhood. Looking after sheep, carrying merchandise and trading were the main issues that shaped the common ethnic and linguistic aspects of survival on both sides of the Danube River. The paper is focused upon the situation and specific problems of the Aromanians living in contemporary Romania.

Cercetări Arheologice, 1997

Bijuteriile elenistice, nu mai puţin decât alte forme de exprimare artistică ale grecilor din ultimele veacuri înainte de Cristos. invocă în mod constant apropiata legătură dintre om şl forţele supranaturale, care se întrepătrundeau cil viaţa sa. Abundă reprezentări de zei şi zeiţe, ca şl ale creaturilor mitologice variate. Adeseori divinităţile nu erau reprezentate ele însele, ci simbolizate de unul dintre atributele zeităţilor respective 1. Esté şl cazul unei interesante piese din "Colecţia Orghldan". care este expusă în Tezaurul istoric de la Muzeul Naţional de Istorie a României-un pandantiv din aur 2 , în formă de porumbel cu aripile strânse-ce sugerează asocierea cu Afrodita, pe care grecii o reprezentau purtată în ceruri de un car tras de porumbei 3. Pe pieptul păsării se încrucişează în chip de hamuri patru trese din filigran, ce converg către o casetă mică, rotundă, cu peretele din bandă din aur în "dinţi de lup", care încastrează un "cabochon" din piatră roşie.

Cercetări Arheologice, 2021

Lucrările de implementare a proiectului BRUA au impus și realizarea evaluării arheologice a traseului magistralei pentru gaze naturale și, apoi, implicit, în funcție de situații, a cercetărilor arheologice preventive. În cele ce urmează, ne vom opri asupra unor rezultate punctuale din zona de traseu BRUA din centrul județului Giurgiu-Mirău (com. Stoenești). Stratigrafia sitului este predominant naturală. Toate intervențiile stratigrafice (un foarte probabil sondaj de diagnostic-Cx2, două gropi medievale-Cx1 și Cx3, precum și o serie de stâlpi de lemn pe care îi atribuim unor împrejmuiri din anii 70-80 ai sec. al XX-lea) afectează un nivel de sol antic și sunt, stratigrafic, acoperite de nivelul celui actual, arat. Ceramica și resturile arheozoologice sunt singurele materiale descoperite și recuperate. Provin exclusiv din cuprinsul celor două complexe medievale. Chiar dacă inventarul Cx3 este mai slab cantitativ, caracteristicile ambelor categorii sunt unitare, dovedind atât o contemporaneitate, cât și manifestări și comportamente identice. În cadrul ansamblului ceramic al Cx1 au fost identificate și definite cinci categorii de pastă; materialul este parțial întregibil. Materialul ceramic descoperit în Cx3 este foarte fragmentar și în totalitate neîntregibil. Au fost identificate numai două categorii principale de pastă (P1 și P2, prezente și în cadrul ceramicii provenite din Cx1), cu variante nesemnificative. Datăm cele două complexe undeva în sec. al XVI-lea. Datarea materialului ceramic concordă cu prima atestare documentară a Mirăului. Chiar dacă cele două gropi au fost săpate pentru utilizarea sedimentelor-ea însăși o activitate nefirească, extragerea lutului fiind mai facilă din marginea terasei-, ele au fost folosite ulterior pentru redepozitare de deșeuri (?), inclusiv de resturi a numeroase focuri domestice. În cadrul economiei animaliere de la Mirău se creșteau o serie de animale domestice, printre acestea bovinele sunt predominate, ele fiind urmate de către ovicaprine și porcine care își dispută locul doi. Bovinele erau exploatate de o manieră mixtă (carne și lapte), dar nu trebuie omisă nici contribuția acestora la tracțiune (ca forță de muncă), în timp ce ovicaprinele erau crescute pentru produsele lor secundare (lapte și lână). Remarcăm consumul alimentar al calului (hipofagia) care probabil era ocazional. Acest fenomen este întâlnit de o manieră izolată în evul mediu românesc în ciuda interdicțiilor religioase. În cazul de față, ne putem gândi fie la un moment de criză alimentară, fie la valorificarea în alimentație a animalelor bătrâne/accidentate. Rezultatele acestui studiu includ utilizarea în alimentație și a peștilor (știuca, plătica, crapul, șalăul și somnul) și a păsărilor domestice (găina și gâsca). O serie de fragmente ceramice, ținând cont de caracteristicile fabric-ului, sunt preistorice-cel mai probabil, gumelnițene. Firește, sunt elemente intruzive în complexul respectiv. Informațiile de natură stratigrafică sunt pe deplin completate de cele arheozoologice. Lăsând deoparte rațiunile pentru care au fost săpate cele două gropi-estimăm că momentul principal de umplere antropică, plasat cronologic la scurt timp după excavare, s-a petrecut în sezonul cald, pentru ca, momentul principal de umplere naturală să aparțină sezonului rece. Revenirea antropică sesizată în cazul Cx1 se va fi petrecut la sfârșitul acestui sezon rece sau la debutul sezonului cald următor, dar nu are absolut niciuna din caracteristicile anterioare. Din păcate, cunoaștem foarte puțin despre locuirile rurale medievale din Țara Românească, cu elemente decelate pentru a putea fi comparate.

Baetica, 2015

Peisajele culturale istorice ale României şi posibilităţile lor de valorificare. În România cercetarea sistematică a peisajelor se află abia la început. Peisajele culturale istorice şi elementele lor se găsesc peste tot, dar în prezent ele sunt supuse unor modificări rapide şi necontrolate. Cu toate că România a aderat în 2002 la Convenţia Europeană a Peisajelor, rezultatele unei valorificări în cadrul planurilor de dezvoltare durabilă se lasă aşteptate. România se află la intersecţia unor mari regiuni ale Europei (Centrale, de Sud est şi de Est), ceea ce îi conferă un amestec caracteristic de peisaje culturale, create de majoritatea română, dar şi de numeroasele minorităţi. Aceste peisaje culturale istorice în prezent sunt periclitate, din cauza depopulării, a emigrării unor minorităţi şi din cauza reînnoirilor accelerate şi necontrolate, mai cu seamă după 1990. Se impune o strategie prin care să se asigure o colaborare a factorilor de decizie locale şi regionale cu organizaţiile l...

Cercetări arheologice, 2006

The lithic inventory (artifacts and rock fragments) discovered on the Eneolithic tell-type settlement Borduşani Popină during the 1995-1997 archaeological excavations represents several rock types: silicolith, limestone, marl, gritty limestone, sandstone, micro-conglomerate, green-schist, mica-schist, quartzite, dolerite and granodiorite. Most of these rock types crop out on large areas in Dobrogea, with potential source areas for the lithic material located as close as 10-20 km away from the settlement. However, for the igneous rocks the closest outcrops are located in North Dobrogea, at distances of minimum 70-80 km from the settlement.