Cercetări arheologice, 2022

De Boor). Importantul moment constructiv apare și în secolul al XI-lea în cronica compilată a călugărului bizantin Georgios Kedrenos, Synopsis historion (Istoria sinoptică sau Compendiu de istorii). Podul apare sugerat sau figurat explicit peste secole în Index Geographicus Celsissimi Principatus Wallachiae-Harta Țării Românești a Stolnicului Constantin Cantacuzino, la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar puțin timp după aceea în "Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia" (1718, Veneția), scrisă de fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Anton Maria Del Chiaro. Numit de către locuitorii ambelor maluri ale Dunării "podul de aramă", din convingerea potrivit căreia picioarele sale ar fi fost turnate din metal, podul îi era în vechime atribuit lui Traian. În credința populară, pe puntea sa ar fi trecut în cursul nopții, către Câmpia Romanaților, Domnul de Rouă, îndreptându-se spre curțile lui Ler Împărat de la cetatea Antina (Romula/ Reșca). Podul lui Constantin cel Mare reapare menționat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în lucrarea lui Felix Kanitz, pornind de la informațiile localnicilor, ori de la piloții Societății de navigație cu aburi pe Dunăre din Viena (Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft-DDSG). Unul dintre pilonii din piatră ai podului de pe șenalul navigabil, aproape de malul românesc, este amintit în iulie 1869 de Cezar Bolliac. Același pasionat gazetar și arheolog diletant va dezveli portalul de nord în 1873, după ce îl identificase și îi marcase poziția în plan, patru ani mai devreme. Acoperit rapid cu pământ și gunoaie scurse de pe coasta satului Celei, portalul va fi redezvelit și cercetat într-o campanie intensivă, de către Pamfil Polonic și Grigore Tocilescu, între 16 iunie-15 august 1898. Celui din urmă îi datorăm publicarea rezultatelor, în 1902, întemeiate pe observațiile riguroase și desenele amănunțite ale inginerului topograf Pamfil Polonic. Abia în vara anului 1968, Dumitru Tudor va coordona săpături ale căror scop precis era redocumentarea portalului de nord și a pilonilor învecinați. Rezultatele acestor cercetări au fost relativ modeste, aducând, totuși, binevenite informații suplimentare. Ele s-au regăsit ulterior într-un articol al lui Octavian Toropu și în câteva studii monografice asupra sitului și a podurilor romane de la Dunărea de Jos, datorate în primul rând lui Dumitru Tudor. Contribuția noastră face o trecere critică în revistă a tuturor datelor istorice și arheologice existente până acum pentru podul lui Constantin cel Mare de la Oescus-Sucidava. Ea introduce ca elemente de noutate absolută pentru literatura de specialitate rezultatele batimetriei realizate în 2017 prin albia Dunării și pe cele de geomagnetometrie (2022) din zona de luncă de pe malul stâng al fluviului, astăzi pășune comunală. Astfel, în cadrul proiectului FAST DANUBE, echipa de specialiști de la Marine Research a realizat măsurători batimetrice cu sonare multibeam, prilej cu care a identificat 27 posibile urme (piloni) ale Podului lui Constantin cel Mare ridicat între Oescus și Sucidava. Urmele pilelor se întind pe un traseu liniar pe 820 m, între ele distanța medie fiind de aproximativ 30 m. Investigații suplimentare de magnetometrie au fost realizate în toamna anului 2022, între portalul de nord, brațul aferent și gârla Bozahuzului sau a Banului, Celeiului. Rezultatul acestora a constat în identificarea altor 7 anomalii (piloni) datorate podului constantinian, pe o lungime de cca 210 m. Respectivele anomalii prezintă o aliniere riguroasă cu portalul de nord și pilele de zidărie puse în evidență de batimetria realizată prin albia Dunării, iar distanța între ele este, iarăși, identică.

Analele Banatului XIX 2021

Tibiscum is one of the biggest Roman auxiliary forts in Dacia and one of the most interesting sites of this kind. It comprises a military fort with its civil settlement and the remains of other structures related to them. The environment around Tibiscum makes it interesting also from the geological point of view. The Timiş River flowing along the fort changed its riverbed regularly in the past, causing troubles to the inhabitants and now to the archaeologists. The broader area around Tibiscum has been only partly researched and still awaits further investigations. The goal of our two-year research was a better understanding of the ancient landscape around Tibiscum and a spatial allocation of settlements and infrastructure. A set of various methods has been implemented to cover the largest area available for the surveys without using excavation methods. Non-destructive survey allowed to collect data which led to the new conclusions about the settlement complex.Following the analysed ...

Cercetări Arheologice, 2020

Cercetările arheologice sistematice efectuate în situl pluristratificat de la Săveni-La Movile (județul Ialomița) au permis evidențierea, printre altele, a două niveluri de locuire eneolitice aparținând culturii Cernavodă I. În cuprinsul acestora, pe lângă inventarul obișnuit, au fost descoperite și șase fragmente ceramice cucuteniene, databile în etapa Cucuteni B 2 , ce reprezintă importuri în mediul cultural Cernavodă Ib. De asemenea, din cuprinsul a trei complexe arheologice (complexul nr. 4, complexul nr. 5 și locuința nr. 1), aparținând celui deal doilea nivel de locuire Cernavodă Ib (mai recent), au fost prelevate eșantioane de oase de animale ierbivore, care au fost analizate ulterior prin metoda radiocarbonului (14 C) la laboratorul din Poznan (Polonia), datele fiind apoi calibrate cu programul OxCal 4.2, dezvoltat de Universitatea din Oxford (Marea Britanie). Cele trei date plasează locuirea Cernavodă Ib de la Săveni în intervalul 3700-3500 B.C. Astfel, informațiile de cronologie relativă și absolută confirmă sincronismul existent între etapa Cucuteni B 2 și faza Cernavodă Ib. De altfel, la finalul eneoliticului din spațiul carpato-danubiano-pontic, cultura Cernavodă I a evoluat mai ales în prima jumătate a mileniului IV î.H., fiind sincronă pentru o lungă perioadă de timp cu faza Cucuteni B. Menționăm faptul că în prezentul studiu au fost incluse toate datele radiocarbon (14 C) certe existente în prezent pentru faza Cucuteni B și cultura Cernavodă I, cele credibile fiind avute în vedere în analiza noastră cronologică. Résumé: Nouvelles dates chronologiques pour les cultures cernavodă i et cucuteni, suite aux recherches archéologiques de săveni (département de ialomiȚa) Les recherches archéologiques programmées effectuées sur le site pluristratifié de Săveni-La Movile (département de Ialomiţa) ont mis en évidence, entre autres, deux niveaux d'habitats énéolithique appartenant à la culture Cernavodă I. Mis à part l'inventaire habituel, nous avons découvert six fragments de céramiques attribués à l'étape Cucuteni B 2 , représentant des importations dans un contexte culturel Cernavodă Ib. De même, à l'intérieur de trois complexes archéologiques (complexe no. 4, complexe no. 5 et l'habitation no. 1), tous situés au deuxième niveau d'habitation Cernavodă Ib (plus récent), des échantillons d'ossements animaux herbivores ont été prélevés et analysés ultérieurement par la méthode du radiocarbone (14 C) au laboratoire de Poznan (Pologne). Les dates ainsi obtenues ont été calibrées à l'aide du programme OxCal 4.2, développé par l'Université de Oxford (Grande Bretagne). Ces trois dates permettent de situer l'occupation Cernavodă Ib de Săveni dans l'intervalle chronologique 3700-3500 av. J.-C. Ainsi, les informations de chronologie relative et absolue confirme le synchronisme existant entre l'étape Cucuteni B 2 et la phase Cernavodă Ib. Au sein de l'espace carpato-danubiano-pontique, la culture Cernavodă I a évoluée vers la fin de l'énéolithique, notamment durant la première moitié du IV ème millénaire av. J.-C., en synchronie avec la phase Cucuteni B, et ce durant une longue période. Dans cette étude nous avons repris toutes les dates radiocarbone (14 C) disponibles pour la phase Cucuteni B et la culture Cernavodă I, les plus crédibles étant incluses dans notre analyse chronologique.

Cercetări Arheologice, 2012

A major real estate development required a rescue archaeology intervention in the very downtown Bucharest, mainly between February and June 1996. A large section, 75 long and about 3 m large was made in the street, mostly mechanically, just in the front of the National History Museum. The archaeological rescue digging documented 12 rooms belonging to a large inn, built by a famous Ruler of the Romanian Country (Ţara Românească), Constantin Brâncoveanu, in the last decade of the XVIIlh century. This kind of inn, of Oriental inspiration, is typical for the passage from Late Middle Age to Modem times, and is, in fact, a complex project including hosting areas, enclosure for animals, large storehouses, but usually churches also. Flourishing in towns with a certain demographic growth, but with a very poor communication means, like Bucharest, the inns were supposed to gather all goods needed by community in five months of cold and wet weather, when the road network was impracticable. The inn functioned about 160 years, until around 1860, the internai spaces being frequently restored, up to 7 times. Despite the fact that the landlord was unique, for its entire existence, a comparison between the type of internai rehabilitation operations proved that the initiative was lefi on tenants, the sequence type offloors (wood, bricks or vegetal cover) being unrepeatable. The use ofthe spaces-when proved by micromorphological study-is also distinctive, either cooking area, workshops connected with open fire, or even stables for sheep, for some relatively short episodes. Those 12 rooms are placed on the western wing of the building, on the main facade, facing a major street-Podul Mogoşoaiei-studied in the southem end of the archaeological section. The public road was made of wooden boards supported by wooden pillars buried under the walking levei, similarly with a bridge, from which the street took its name ("pod" meaning bridge). This type of public street, made entirely of wood, is documented in wet lowlands, where stone is not available, like Timişoara (western Romania). The history of the place begins during the late XV 1 h century, for which deep buried huts were discovered. For the mid XVIlh century a new type ofhouse was in use, made ofwood, relatively large and with cellars, typical for aristocracy. In the XVIIlh century this strip of land was no more a constructive area, a little cemetery being discovered in the southem part of the trench. The layers dated between the cellar-houses and the inn are first in which fragments of bricks and mortar were recorded, probably from buildings in proximity. Regarding the political history of the Romanian countries, it might be surprising that from our discoveries Ottoman co ins are missing. W e found instead some Turkish pipes, a good witness of adopting an oriental lifestyle. This paper also presents the main results of the sedimentological and micromorphological study performed on Constantin Vodă Inn archaeological site. The field study firstly considered in the analysis of the sedimentary successions observed on the main stratigraphic profiles and the identification of the different types of units. The main diagnostic criteria observed in the field at the macroscopic leveitexture, structure, color, nature of constituents, homogeneity and degree of compaction-allowed establishing a typology of sedimentary facies necessary for the interpretation in terms of mechanisms of formation, in order to identify human activities and post-abandon transformations of the accurnulated deposits. Thus, different types of construction and arrangement units, occupation units and natural accumulations were recognized. Micromorphological analysis, at the microscopic scale, brings detailed information on the sedimentary units and thus contributes to a better interpretation of the archaeological levels. Extraordinary information provided by this study is the identification of sferulites, structures indicating the presence of the domestic animals (Ovis/Capra) in spaces fitted out with a wooden floor. The palinological expertise-the first ever done in an archaeological site from Bucharest-revealed a predominance of a ruderal vegetation, followed by hydrophilic vegetation and lowlands trees, but not cereals, explained by the position is in the middle of the medieval town.

Cercetări teatrale, 2024

Nina Zarechnaya is metaphorically seen in this research paper as a prototype of the apprentice in acting, as she is clearly a teenager facing the decision to engage in an artistic career and the ensuing hold-backs, such as her desperate attempts to perform, which culminate in personal and professional failure. In my paper, I have attributed a type of syndrome to this famous character, as a label for a great number of obstacles acting students have to overcome.

Zenodo (CERN European Organization for Nuclear Research), 2022

During the archaeological campaign of 2012 in the area of the Sultana-Malu Roșu cemetery, Mânăstirea commune, Călăraşi County, a large pit (C3/2012) was discovered. What caught our attention in particular was the stratigraphic relation and also the unusual size of the pit as compared to other complexes discovered in necropolis. Pit contained pottery, animal and human bones, burnt clay fragments, flint and polished stone artefacts. From de chrono-cultural point of view C3/2012 belongs to Vidra phase of the Boian culture. Contextual observations and complex analysis of ceramics, bone and lithic material from the filling of the pit allowed us to extract information regarding the chrono-cultural placement and functionality of the pit mentioned above.

Cercetări Arheologice, 2021

Lucrările de implementare a proiectului BRUA au impus și realizarea evaluării arheologice a traseului magistralei pentru gaze naturale și, apoi, implicit, în funcție de situații, a cercetărilor arheologice preventive. În cele ce urmează, ne vom opri asupra unor rezultate punctuale din zona de traseu BRUA din centrul județului Giurgiu-Mirău (com. Stoenești). Stratigrafia sitului este predominant naturală. Toate intervențiile stratigrafice (un foarte probabil sondaj de diagnostic-Cx2, două gropi medievale-Cx1 și Cx3, precum și o serie de stâlpi de lemn pe care îi atribuim unor împrejmuiri din anii 70-80 ai sec. al XX-lea) afectează un nivel de sol antic și sunt, stratigrafic, acoperite de nivelul celui actual, arat. Ceramica și resturile arheozoologice sunt singurele materiale descoperite și recuperate. Provin exclusiv din cuprinsul celor două complexe medievale. Chiar dacă inventarul Cx3 este mai slab cantitativ, caracteristicile ambelor categorii sunt unitare, dovedind atât o contemporaneitate, cât și manifestări și comportamente identice. În cadrul ansamblului ceramic al Cx1 au fost identificate și definite cinci categorii de pastă; materialul este parțial întregibil. Materialul ceramic descoperit în Cx3 este foarte fragmentar și în totalitate neîntregibil. Au fost identificate numai două categorii principale de pastă (P1 și P2, prezente și în cadrul ceramicii provenite din Cx1), cu variante nesemnificative. Datăm cele două complexe undeva în sec. al XVI-lea. Datarea materialului ceramic concordă cu prima atestare documentară a Mirăului. Chiar dacă cele două gropi au fost săpate pentru utilizarea sedimentelor-ea însăși o activitate nefirească, extragerea lutului fiind mai facilă din marginea terasei-, ele au fost folosite ulterior pentru redepozitare de deșeuri (?), inclusiv de resturi a numeroase focuri domestice. În cadrul economiei animaliere de la Mirău se creșteau o serie de animale domestice, printre acestea bovinele sunt predominate, ele fiind urmate de către ovicaprine și porcine care își dispută locul doi. Bovinele erau exploatate de o manieră mixtă (carne și lapte), dar nu trebuie omisă nici contribuția acestora la tracțiune (ca forță de muncă), în timp ce ovicaprinele erau crescute pentru produsele lor secundare (lapte și lână). Remarcăm consumul alimentar al calului (hipofagia) care probabil era ocazional. Acest fenomen este întâlnit de o manieră izolată în evul mediu românesc în ciuda interdicțiilor religioase. În cazul de față, ne putem gândi fie la un moment de criză alimentară, fie la valorificarea în alimentație a animalelor bătrâne/accidentate. Rezultatele acestui studiu includ utilizarea în alimentație și a peștilor (știuca, plătica, crapul, șalăul și somnul) și a păsărilor domestice (găina și gâsca). O serie de fragmente ceramice, ținând cont de caracteristicile fabric-ului, sunt preistorice-cel mai probabil, gumelnițene. Firește, sunt elemente intruzive în complexul respectiv. Informațiile de natură stratigrafică sunt pe deplin completate de cele arheozoologice. Lăsând deoparte rațiunile pentru care au fost săpate cele două gropi-estimăm că momentul principal de umplere antropică, plasat cronologic la scurt timp după excavare, s-a petrecut în sezonul cald, pentru ca, momentul principal de umplere naturală să aparțină sezonului rece. Revenirea antropică sesizată în cazul Cx1 se va fi petrecut la sfârșitul acestui sezon rece sau la debutul sezonului cald următor, dar nu are absolut niciuna din caracteristicile anterioare. Din păcate, cunoaștem foarte puțin despre locuirile rurale medievale din Țara Românească, cu elemente decelate pentru a putea fi comparate.

Annales Universitatis Apulensis Series Historica, 2009

Theoretical and Empirical Researches in Urban Management, 2006

Developing the knowledge-based economy has changed dramatically in the guiding forces of urban development in Europe. In conditions of globalization, the competitiveness of cities not only depends on basic infrastructureroads, energy, water and sanitation-thouse beeing forced to fight on the field of technology through the adoption of modern management structures. Thus, the provision of services at higher level becomes the main activity in cities, leading to the emergence of a new concept, the "intelligent cities".