Culegere de Rezumate - Abstract Book - SRATI 2019

The 45th Congress of the Romanian Society
of Anaesthesia and Intensive Care
The 13th Romanian-French Congress

Romanian Journal of
The 11th Romanian-Israeli Symposium on
ANAESTHESIA Updates in Anaesthesia and Intensive Care
AND INTENSIVE CARE
Volume 26
supplement 1
May 2019
The 18th Congress of Anaesthesia
ISSN 2392-7518 and Intensive Care Nurses
The 6th Symposium of the Romanian and Moldavian

Societies of Anaesthesia and Intensive Care
May 08th - 12th, 2019

International Conference Center
Sinaia, Romania
ROMANIAN JOURNAL OF
ANAESTHESIA AND INTENSIVE
CARE
Volume 26, supplement 1, May 2019
SRATI 2019 Abstract Book

08 - 12 May 2019
International Conference Center

Sinaia, Romania
Editorial Office
Emergency County Hospital “Pius Brinzeu” Timișoara, Clinic of Anaesthesia and Intensive Care
Liviu Rebreanu No.156, Floor 2, Timișoara, Romania
E-mail: rjaic.editor@gmail.com
ISSN: 2392-7518
The 45th Congress of the Romanian Society
The 13th Romanian-French Congress

The 11th Romanian-Israeli Symposium

on Updates in Anaesthesia and
Intensive Care
The 18th Congress of Anaesthesia

and Intensive Care Nurses
The 6th Symposium of the Romanian

and Moldavian Societies of Anaesthesia
and Intensive Care
SCIENTIFIC ABSTRACTS
Sesiune medici • Physicians Session
Conferințe • Conferences
Calea aeriană dificilă neanticipată la copii: aspecte practice

Unanticipated difficult airway management in children: practical aspects
M. Somri
Haifa, Israel
Tracheal intubation may be defined as an artificial airway established in order to

provide mechanical ventilation of the lungs during surgical procedures under general
anaesthesia, treatment, in an intensive care unit, as well as in emergency situations.
Difficulties encountered during intubation may cause hypoxia, hypoxic brain injury and,
in extreme situations, may result in the patient’s death.
Concerning difficult intubation there are two conditions, anticipated and unanticipated
difficult airways.
There are differences in paediatric in relation to difficult intubation due to their specific
airway anatomy and respiratory physiology, in addition to existing congenital airway
abnormalities (such as Pierre Robin sequence and Goldenhar Syndrome etc.)
There are only few paediatric difficult airway guidelines available, some of which have
significant limitations 1,2,3. The presented algorithm provides practical issues to be
applied in management of the unanticipated difficult airway in children and may be
used in all pediatric ages. It covers both elective intubation, as well as rescue
situations.
Îmbunătățirea terapiei anti-microbiene în terapia intensivă: progrese

farmacologice și perspective
Improving antimicrobial therapy in ICU: pharmacological advances and
perspectives
L. Pagani
Bolzano, Italia
Infections remain among the most important threats in critically ill patients, for whom
early and reliable diagnosis of infection still poses difficulties, but also represents a
crucial step toward appropriate and tailored antimicrobial therapy. Inadequate empiric
antibiotic therapy in intensive care unit (ICU) results indeed in increased mortality and
infection-related morbidity (eg, length of stay, duration of mechanical ventilation, and
risk of septic shock and bacteremia). Antimicrobial resistance (AMR) challenges
established approaches to the management of infections in the ICU, and a major
attention must be directed toward 3 interrelated factors to optimize outcomes in
critically ill patients with infection: the host, the pathogen, and the drug. Ignoring any
one of these factors is potentially hazardous as it discounts their essential contributions
to improving clinical response. Prescribing the appropriate antibiotic not only requires
knowledge of both the pathogen and the ever-changing pathophysiology of critically ill
patients, but also consideration of drug pharmacokinetics and pharmacodynamics
(PK/PD), through which a chosen dosing regimen will provide optimal exposure at the
infection site.
Antibiotic dosing and optimization through PK/PD indices matched with a thorough
surveillance of AMR, and progress in the implementation of effective antimicrobial
stewardship and infection control programs are likely the crucial steps forward in this
special patient population. They will all be summarized, highlighting the increasing
importance of PK/PD-driven antimicrobial therapy in ICU to challenge the threat of
AMR and improve antimicrobial prescription accordingly.
Modificări ale hemostazei la pacienții cirotici cu sepsis

Haemostatic changes in cirrhotic patients with sepsis
Ecaterina Scărlătescu
București, România
Patients with liver cirrhosis were considered to be at risk of bleeding due to coagulation
defects, because of prolonged standard coagulation tests, but recent studies
demonstrated a rebalanced haemostasis in cirrhotic patients where the anticoagulant
factors are counterbalanced by procoagulant factors in each hemostatic phase.
However, this balance is not as stable as in healthy persons who have an excess of
pro and anticoagulants and can easily tip towards bleeding or thrombosis in
decompensated cirrhosis.
It is known that sepsis almost invariably leads to haemostatic abnormalities ranging
from insignificant coagulopathy to severe DIC. There is an extensive cross-talk
between inflammation and coagulation. Inflammation not only leads to activation of
coagulation, but activation of coagulation cascade may induce inflammatory activity. In
this way, the uncontrolled systemic expression of inflammation and coagulation
eventually lead to endothelial dysfunction, microvascular thrombosis, ischemia, organ
dysfunction and death. Infections and sepsis are more frequent in cirrhotic patients
than in general population because of impaired immune defense mechanisms.
Septic patients with liver cirrhosis present greater coagulation abnormalities than non-
infected cirrhotic patients/ septic patients without liver cirrhosis as the consumption of
coagulation factors by sepsis induced activation of extrinsic coagulation pathway leads
to a further worsening of coagulation abnormalities already existent in cirrhosis. The
diagnosis of DIC in the presence of hepatic failure is not easy, as some of the elements
included in the usual criteria of DIC are represented by platelet count, fibrinogen levels
or prothrombin time which are modified by the hepatic disease. Supportive treatment
is often needed in bleeding infected cirrhosis patients and a targeted coagulopathy
management guided by point of care global coagulation tests is recommended.
Educație și schimbări de cultură: centrul îmbunătățirii siguranței

Education and cultural change: the heart of the patient safety improvement
M. Milenovic (1), Nataša Petrović (2), I. Stojimirov (3), D. Micić (4), Krstina Doklestić
(4), Ivana Budić (5), Marija Stević (6), D. Simić (6)
(1) Faculty of Medicine, University of Belgrade, Center for Anesthesiology and
Resuscitation, Emergency Center, Clinical Center of Serbia, Belgrad, Serbia
(2) Center for Anesthesiology and Resuscitation, Emergency Center, Clinical Center
of Serbia, Belgrad, Serbia
(3) Center for Anesthesiology and Resuscitation, Emergency Center, Clinical Center
of Serbia, Nis, Serbia
(4) Faculty of Medicine, University of Belgrade, Clinic for Emergency Surgery,
Emergency Center, Clinical Center of Serbia, Belgrad, Serbia
(5) Faculty of Medicine, University of Nis, Center for Anesthesiology and Resuscitation,
Clinical Center of Nis, Nis, Serbia
(6) Faculty of Medicine, University of Belgrade, University Children's Hospital, Belgrad,
Serbia
Improving patient safety needs a fundamental culture change in health care. Instead
of first reaction to blame someone for medical error, if there is systematic intention to
reduce the error, education should be at the very top. Medical education cannot
accomplish this shift alone. Teaching hospitals and medical schools together with all
other educational stakeholders in the society, are critical elements of any behavior
change. It is recognized that although the best clinicians and scientists with a highest
knowledge are present in the world, the ultimate challenge lies in getting these experts
to work well together in the clinical environment. [1]
Burning issues are the global manpower problem in anaesthesioliology, intensive
medicine, surgery and obstetric professionals. Significant part of the solution may be
systematic approach to education. Massive disparities in the number of anesthesia and
other healthcare providers, with particularly low workforce density in low- and middle-
income countries are detected. The Lancet Commission on Global Surgery (LCoGS)
estimated that there will need to be a doubling of the specialist physician surgical
workforce (SAO providers: surgeons, anesthesiologists and obstetricians) in order to
achieve UHC by 2030. [2] The WFSA Global Anesthesia Workforce Survey found that
43 countries worldwide had a physician anaesthesia provider (PAP) density of less
than 1 per 100,000 population compared to around 20 per 100,000 in many high-
income countries (HICs). 77 countries had a PAP density of less than 5 per 100,000
population. When non- physician anaesthesia providers (NPAPs) were included in the
analysis, 70 countries still had a density of less than 5 per 100,000. The survey
estimated that over 136,000 additional PAPs would need to be trained at 2016
population levels to achieve a modest workforce density of 5 per 100,000 worldwide.
[3]
Education must be at the heart of our global response. Increased numbers of safe
anesthesia providers and intensive medicine professionals will only be possible if we
have good quality educational programs tailored to meet the growing needs. The final
result would be better patient care. [4]
In 2015, the World Health Assembly accepted Resolution 68.15 which calls on member
states to strengthen anesthesia and surgical care and encourages the development of
appropriate core competencies that are part of relevant health curricula, training and
education. [5] Main concerns are at the inadequate training of the surgical workforce
and suggests member states to promote emergency and essential surgery and
anaesthesia capacity as components integral to achieving universal health coverage
(UHC). The resolution goes on to ask the World Health Organisation (WHO) to support
member states “to devise policies and strategies that enhance the skills of the
appropriate health workforce for emergency and essential surgical care and
anaesthesia, especially at primary health care and first-referral hospital levels”.
Several global educational efforts are still in a draft and preliminary application status:
‘The Anaesthesia Patient Safety Curriculum’, is a project proposed by the WFSA
Safety and Quality of Practice Committee and WFSA Education Committee. Objectives
of the program would be: to apply theories to promote patient safety, enhance quality
care, and improve anesthesia practice; to communicate effectively with patients,
families, healthcare professionals and public; and to demonstrate leadership skills to
meet the challenges of increasingly complex health care and educational environments
impacting anesthesiologists – to enhance cultural change in anaesthesia provision.
‘A Global Anesthesia Training Framework’ is initiated earlier and accepted by the
WFSA leadership in April 2018. There are numerous pathways for anesthesia provider
training and there has been considerable discussion regarding the best categorization
of training programs for the purpose of this framework. The categories are defined by
competencies rather than specific provider type. Intention was to generate discussion
and serve as a structure for ongoing work and consultation. [6]
‘Strategy for WFSA fellowship Monitoring, Evaluation and Learning’. WFSA Education
Committee and Subcommittee for Monitoring and Evaluation are developing model of
monitoring and evaluation of our own educational efforts thru Fellowships developed
in partnership with National societies, universities and teaching hospitals globally.
References:
1. Kirch D, Boysen P. Changing The Culture In Medical Education To Teach Patient
Safety. Health Affairs. 2010;29(9):1600–3.
2. Meara JG, Leather AJ, Hagander L, et al. Global Surgery 2030: evidence and
solutions for achieving health, welfare, and economic development. Lancet.
2015;386:569–624.
3. Kempthorne P, Morriss W, Mellin-Olsen J, Gore-Booth J. The WFSA Global
Anesthesia Workforce Survey. Anesth Analg. 2017;125:981–990.
4. Morriss W, Milenovic M, Evans F. Education: The Heart of the Matter. Anesth Analg.
2018 Apr;126(4):1298-1304.
5. World Health Organization. Surgical Care Systems Strengthening: Developing
National Surgical, Obstetric and Anaesthesia Plans. World Health Organization; 2017.
http://www.who.int/surgery/publications/scss/en/.
6. Morriss W, Ottaway A, Milenovic M, et al. A Global Anesthesia Training Framework.
Anesth Analg. 2018;128(2):1.
Noi tehnologii, medicina și legea. Rolul legii în proiectarea prezervării umanității

în noua eră
New technologies, medicine and law. The role of law to design the preservation
of humanity in the new era
M. Lottan
Pain Institute - Sheba Hospital, Tel Hashomer, Israel
Technology, Medicine and Law are three entities strongly interrelated which affect our
quality of life, existence, well-being and our behavior.
The world and the Society are constantly changing, but actual rapid and huge
advances in technology and their fast implementation in medicine are about to
restructure our entire society and life: huge amount of jobs will be lost, professions will
disappear and new professions will emerge, human services, care and decision-
making functions are being overtaken by machines in general and in medicine in
particular.
While Technology is developing and growing rapidly in an exponential curve, medicine
follows accordingly, only the changes in the LEGAL domain, are extremely slow.
The reasons for that are complex, and can be due to decision making in this domain,
administrative bureaucracy and conservativism, lack of communication and lack of
understanding in the other domains but also by the existance of big political and
financial interests who know that “Legal Vacuum” maintains “Chaos”, and lack of
appropriate legislation, do not prevent them to direct the technologies towards access
the enormous amounts of money making and tremendous power rather than for
general good.
Many positive developments are occurring in medicine, relying on technological
means. Some are already implemented, others are to come but, the lack of regulations
in the presence of missing ethical attitude, can allow “man-kind”, to direct any good
invention and technology to a potentially harming and destructing route, as it was
experienced in the past.
That is why, national and international appropriate legislation, is required in real time
in order to ordinate life and society, where regulation, rights, limits and norms, are
essential in general, and in this situation of changing and challenging world, in
particular.
We are now at the alarming point where actual evolution is a real revolution that will
change our whole world, society and existence. It is essential to direct these
advantages toward a positive route before loss of control and loss of power of decision
by humans in favor of machines, in an irreversible way, before it is too late.
Man took control on his environment because he was the smartest.
We are now creating machines which have a bigger memory, the ability to learn,
understand, analyze and implement, how to be smarter than us and how to always
win. On top of that we teach them how to become independent and bypass our
decisions becoming superior in any situation.
We already have a machine that passed the exams of the medical board of doctors
and another one in another country that was accorded by court, the right to be a legal
Entity. (Not Fake News).
There is a real risk of losing control by man-kind in favor of Intelligent machines. Every
effort should be done to prevent this power of Veto concerning orientation, use and
last decision. There is an urgent need of legislation and regulation in Medicine and
technology and creating platforms of active communication and cooperation between
all players. Technology medicine and law should speak the same language and be
understood in other domains than theirs.
The three domains should interconnect and Synchronize, in spite of the fact that each
one of them has a completely different Rhythm and evolution and is driven by other
huge political and financial interests.
Even if we will be able to predict the future, we should orient it toward the good and
benefit by understanding and implying working together as much, and as soon as
possible, before it is too late.
I will present:
1 An overview of new technological domains and their implementation in modern
medicine.
2 Dilemmas questions and problems arising from the present situation in the future
vision combining medicine and innovations
3 Legal and Ethical Dilemmas arising from the combination of Medicine and Technical
Innovations
4 Eventual proposal of solutions.
Managementul căii aeriene la pacientul neurochirurgical

Airway management for the neurosurgical patient
Hülya Bilgin
Bursa, Turcia
This lecture is about the relationship between intracranial dynamics and the airway
management.
The expected and unexpected difficult airway situations in neuroanesthesia and their
respective management options, and the potential postoperative airway related risks
due to the neurosurgical procedures will be reviewed.
Airway management in the neurosurgical patient is sometimes a challenging situation.
In achieving and maintaining a patent airway, especially when the patient has
intracranial hypertension or limited intracranial compliance, it is important to consider
its impact on the central nervous system (CNS) and the wellbeing of the patient (1).
Anesthesiologist may experience the following conditions in neurosurgical patients.
1. Patients expected to have difficult airways in acute cervical spine injury/instability

with immobilization, the patient’s head is fixed in a stereotactic head frame, conditions
with high incidence of difficult airway management or failed intubation like as pituitary
surgery, patient with occipito-cervical or cervical fusion etc), functional neurosurgical
procedures (“awake” cranial or spine procedures) or embolization procedures, and
pediatric patients with cranio-maxillo-facial dysmorphic syndromes, cranio-spinal
dysraphisms, congenital hydrocephalus with macrocephaly.
2. Unexpected difficult airway situation becomes an even greater challenge in head-
injured patients, patients at risk for cerebral aneurysm rupture or herniation or with
“missed/undetected” myelopathy secondary to an underlying chronic cervical spine
disease
3. Other challenges and considerations are the patient in the unusual positions during
surgery (e.g., prone, sit-up), extubation after a prolonged surgery and peculiar
sensitivity of some patients with CNS disease to the effects of hypnotic agents
Airway obstruction and difficult bag/mask ventilation may quickly lead to hypercarbia,
hypoxemia, and increased cerebral blood flow aggravating intracranial hypertension in
these patients. Also, laryngoscopy and intubation result in acute increases in
intracranial pressure and mean arterial pressure, also undue cranio-cervical spine
motion.
The primary goals are to avoid further increases in ICP and neurologic injury (2).
This lecture is about the relationship between intracranial dynamics and the airway
management. The expected and unexpected difficult airway situations in
neuroanesthesia and their respective management options, and the potential
postoperative airway related risks due to the neurosurgical procedures will be
reviewed.
References:
1. Bekker AY, Mistry A, Ritter AA, et al. J Neurosurg Anesthesiol 11:69–80, 1999.
2. Burney RG, Winn R. Anesth Analg 54:687–690, 1975.
3. http://www.uptodate.com/contents/anesthesia-for-patient-with-acute-traumatic-
brain-injury/print?search=airway%20management%20and%20…
4. http://www.uptodate.com/contents/anesthesia-for-adults-with-acute-spinal-cord-
injury/print?search=airway%20management%20and%20cervic…
Accidente în Terapie Intensivă - experiența noastră

ICU near misses - our experience
Bianca Moroșanu
Medical errors endanger patient safety, hence they represent a serious public health
problem. Sources are manifold, encompassing anything between treatment plan and
diagnostic algorithm.
To reduce their incidence, healthcare providers must identify the root cause, devise a
preventive strategy and consequently measure its success.
Anaesthetic drug errors occur at alarming frequency. Misidentification of syringes
and/or drug ampoules is often the commonest cause.
High-acuity, emergency environments, which often warrant administration of highly

consequential medication, pose an additional risk by limiting visibility and introducing
variate distractions.
Fatigue among staff, be it physical or mental, can gravely impact healthcare delivery.
Over the past decades, multiple organizations have advocated working hours
restrictions aiming to improve physician’s well-being and provide a safer workplace.
A “near miss” is any event which could have resulted in permanent consequences had
it been left unrecognized. We talk about two such case reports concerning medical
errors from within our ICU.
Incidente și accidente legate de confuzia în utilizarea drogurilor anestezice

Incidents and accidents related to confusion in the use of anesthesic drugs
Mirela Țigliș
Introducere: Incidentele legate de confuzia drogurilor anestezice se întâlnesc în

practica clinică. Este importantă recunoșterea și tratarea lor promptă, precum și
corectarea și eliminarea factorilor ce au dus la apariția acestora.
Prezentare de caz: În ziua 1, la ora 13:30, ultima intervenție programată, o pacientă în
vârstă de 80, cunoscută cu BAV grad 3, cardiostimulare permanentă, BPOC stadiul IV
GOLD, insuficiență respiratorie cronică, HTAE gradul III, BCI, HTP (risc anestezic ASA
IV), cu suspiciune de tumoră pulmonară, este propusă pentru biopsie pulmonară
toracoscopică. Pacienta este monitorizată, se inițiază oxigenoterapia, se montează o
cale venoasă periferică și se administreaza 1 mg de Midazolam. Brusc pacienta
desaturează, prezintă modificări EKG și agitație extremă. Se administrează 20 mg
Propofol și se ventilează pe mască până la remiterea episodului și reluarea respirației
spontane. Pacienta descrie ulterior senzația de ”moarte iminentă”. Intervenția
chirurgicală este amânată, pacienta fiind transferată în salonul de postoperator pentru
reevaluare cardiologică.
În ziua 2, la ora 08:00, este propus pentru cura chirurgicală a herniei inghinale drepte,
sub rahianestezie, un pacient de 50 ani, cu obezitate gradul I și HTAE gradul I (risc
anestezic ASA II). Pacientul este monitorizat, se montează abord venos periferic, se
inițiază oxigenoterapia și se administrează 2 mg de Midazolam. Ulterior pacientul
devine extrem de agitat, prezintă fasciculații generalizate și desaturare importantă. Se
administrează 50 mg de Propofol și pacientul este ventilat pe mască până la
recuperarea stării de conștiență și la revenirea parametrilor fiziologice la limite
normale. Pacientul descrie episodul ca stare de rău, cu sufocare, imposibiliatea de a
respira, dureri difuze și mișcări necontrolate. Intervenția chirugicală se desfășoară fără
alte incidente. Factorii comuni cazurilor: aceeași sală de operație, același asistent de
anestezie, ambele reacții apărute după administrarea de Midazolm. Concluzii: Avem
de a face cu incidente în lanț cauzate de confuzia unor droguri anestezice.
Lecția învățată: este interzisă păstrarea medicamentelor anestezicelor folosite de la o
zi la alta.
Managementul intervențional al durerii cronice

Interventional management for chronic pain
Carolina Haylock Loor
Honduras
Persistent lumbar radicular pain (LRP) predominantly with S1 symptoms, has

significant pain relief by Caudal approach of Racz Epidural Adhesiolysis (or combined
with transforaminal), targeting affected side L5-S1 level1,2,3, nevertheless sometimes
the procedure has a partial success or inconsistent relief, possibly by poor access to
fibrosis in the Anterior Scarred Triangle (AST) through this approach. The Anterior
Scarred triangle described by Teske et al.3,4,5,6 is formed by roots L5/S1 and the
upper part of the sacral bone which form a triangle with the disc in the lower part,
shaping anterolateral space L5/S1. The AST accesses for pain relief has been
described by Teske, Racz and Matsumoto3,4,5,6 by S1 Transforaminal Adhesiolysis
(S1-TA). This is a two days ambulatory procedure in operating room, C arm guided,
mild sedation and local anesthetic, entering S1 foramen of the affected side by its
medial portion with 18G RX-Coudé needle, threaded by Versacath 21G (Epimed®)
reaching the Anterior Scarred triangle (AST) for sequenced solutions irrigation
described for Racz procedures, obtaining in our experience7 a significant pain relief
during the first 7 days (81.8%) after the procedure, lowering VAS in more than 50%
compared to baseline and progressively improve in the next two months, reaching VAS
reduction of 70% and a persistent relief for more than 6 months in subsequent control
appointments. S1-Transforaminal Adhesiolysis for reaching fibrosis in the Anterior
Scarred triangle (AST) is a good alternative for persistent unilateral S1- Radicular
Pain.
References:
1. Racz G., Pain Management, current issues and opinions. January 2012.
2. Gerdesmeyer L, Percutaneous epidural lysis of adhesions in chronic lumbar
radicular pain: A randomized double-blind placebo controlled trial. Pain Physician 2013
3. Standiford Helm, Gabor B. Racz, Ludger Gerdesmeyer, Percutaneous and
Endoscopic Adhesiolysis in Managing Low Back and Lower Extremity Pain: A
Systematic Review and Meta-analysis. Pain Physician 2016;
4. Teske W., Zirkles S., Anatomical and surgical study and volume determination of
the anterolateral epidural space of nerve root L5/S1. Eur Spine J (2011) 20;537-541
5. Gabor Racz syllabus 2014
6. Matsumoto T., Kitagawa H. Treatment of lower back and leg pain using the Racz
catheter – Matsumoto way (via S1 foramen). Poster presented at 7th WIP 2014,
Maastricht, Netherlands.
7. Haylock C. S1 Transforaminal Catheter For Adhesiolysis In Lumbar Radicular Pain
Due To Fibrosis In Anterolateral Triangle. Poster presented at 10th European Pain
Federation EFIC 2017, Copenhagen, Denmark.
Stimularea electrică transcutană perioperatorie: de ce, când, cum?

Perioperative transcutaneous electrical stimulation (TENS): why, when, how?
Mihaela Ene Cociș
Cluj-Napoca, România
Utilizarea convențională a analgeziei postoperatorii implică frecvent administarea de
opioid. Efectele secundare ale acestora ca sedarea, grețurile și vărsăturile, depresia
respiratorie și ileus necesită monitorizare postoperatorie prelungită în secțiile de
specialitate, scad confortul pacientului.
Una dintre metodele non-farmacologice actuale de tratament al durerii acute o
reprezintă stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS).
TENS livrează impulsuri electrice pulsatile la nivelul suprafeței tegumentare intacte iar
efectul analgetic are la bază teoria "controlului de poartă" care susține că transmiterea
informațiilor dureroase care ajung în cornul dorsal al măduvei spinării poate fi blocată
prin stimularea simultană a fibrelor groase Aβ care conduc informații non-nociceptive.
Această teorie presupune existența unui neuron inhibitor la nivel spinal, care este
stimulat de fibrele Aβ și este inhibat de stimulii transmiși pe calea fibrelor Aδ și C. La
stimularea acestui interneuron se vor elibera opioide endogene (enkefaline) care vor
acționa la nivelul receptorilor opioizi de la nivelul sinapsei medulare blocând transmisia
nociceptivă.
Pentru tratamentul durerii cronice studiile efectuate până în prezent evidențiază
rezultate favorabile.
Pentru tratamentul durerii acute, analiza sistematică a trialurilor clince randomizate
raportează rezultate slabe în ceea ce privește tratamentul durerii postoperatorii și a
durerii cauzate de travaliu. In ciuda acestor dovezi experiența clinică dovedește
contrariul, fiind necesare studii clinice de o calitate mai bună pentru a dovedi utilitatea
TENS în tratamentul durerii acute.
Educația în anestezie la nivel global

Anaesthesia education in global health
C. Haylock Loor
Honduras
In 2015 The Lancet Commission on Global Surgery (LCoGS) revealed that 5 out of 7
people do not have access to safe and accessible surgery and anesthesia when they
need it. Together with the World Bank DCP-3 they also showed that by the year 2030
there will be a deficit of more than 2.2 million specialists surgeons, anesthesiologists
and obstetricians around the world. At least 70,000 operating rooms around the world
are performing surgery without basic equipment, eg. without a pulse oximeter that
works. The risk of dying from anesthesia during surgery in some parts of West Africa
is as high as 1: 133, while in high-income countries the risk is <1: 200,000. In many
low-income countries 9 out of 10 anesthesia departments do not have the equipment
for safe anesthesia in children.
Faced with this inescapable reality, the World Federation of Anesthesia Societies
(WFSA), a global organization that unites anesthesiologists from more than 150
countries around the world, committed to global health responds with diverse
strategies that are channeled through its four pillars of action:
1. Promotion, giving a global voice to our profession;
2. Education and Training: granting scholarships for internships in quality postgraduate
courses, as well as training for colleagues in Essential Pain Management courses
(EPM), Primary Trauma Care (PTC), SAFE obstetric and pediatric anesthesia courses
(SAFE Ob and SAFE Paeds), publishing the ATF (Anesthesia Training Framework,
etc.;
3. Innovation and Research: encouraging fellow researchers to present their projects
and awarding prizes to the most innovative;
4. Safety and Quality: three areas implementing safety, Personnel, Infrastructure and
Equipment and Drugs, co-publishing with WHO The International Standards for Safe
Practice in Anesthesia 2017. In conclusion: The WFSA raises incredible value to the
money that comes from its member and contributing companies, giving high priority to
Education in Anesthesia, for bridging the workforce gap and make Universal access to
Safe Anesthesia possible.
Anestezistul în fața marelui public

The anaesthesiologists in the eye of the general public
G. Gurman
Omer, Israel
This question is not witout importance. Still today, almost two hundreds years after the
beginning of the modern era in Anesthesiology, and when which each single developed
country posseses a well established medical specialty (called Anestheiology, or
Anesthesiology and Critical Care, or Perioperative Medicine) our role in the operating
room (OR) and outside it is not well understood.
For most of the public it is clear that we serve our patients, but what is our relations to
our perennial partners, the surgeons, and how do we share the responsibility on the
surgical patient in the perioperative period?
Years ago, in order to define the place of the anesthesiologist in the OR, I used the
term "backstage director", the professional who is in charge with everything which
happens on stage, without being seen, known or even pecepted.
The public ignorance regarding our role as physicians taking care of the patient and
being in charge with his/her safety in the OR and outside is evident, even in the most
developed countries. A paper published in 2015 in the UK mentioned the fact that “you
have to get used to being invisible as an anaesthetist. A large percentage of the public
had no idea that we are medically qualified……Patients always remember the name
of their surgeon, never that of the anaesthetist”.
We have passed a long way since the famous general anesthesia performed by Bill
Morton in 1846. We practice today a safe profession, having in mind, first of all, the
patient's well being. Anesthesia morbidity and mortality is going down all the time.
The anesthesiologist is the physician and the physiologist of the OR. We enlarged our
sphere of practice to almost every single domain of the medical profession, and as a
result one third of our daily activity is performed outside the OR.
But the paradox is that in spite of the tremendous progress of our specialty, the public
ignorance regarding our role in medicine hardly changed during all these years.
A survey performed some years ago in Israel showed that, still, some 33% of the
questioned people thought that the surgeon is in charge with the patient's stability in
the OR.
The situation is not better in Romania. A study published in 2017 by Onutu et al.
reported that only one third of the public knows that the anesthesiologist is the
professional in charge with monitoring the vital functions during the surgical procedure.
Even our peers do not always offer a correct consideration to our profession, and
many-instinctively or not-try to minimalize our role in deciding, for instance, the type of
anesthesia which would fit the patient.
If so, what can be done in order to improve the current situation?
First of all we, the anesthesiologists, have to improve our own campaign of making our
role better understood by the public opinion. There is a clear need to improve our
contact with the patient candidate for a surgical procedure. The preanesthetic visit is a
superb opportunity to explain what is our role in the management, and thus improve
the patient knowledge about what we are doing and also increase his/her degree of
confidence in our specialty.
The second task refers to medical students. It is our obligation to take the opportunity
of clinical courses in our medical schools and help the student discover the beauty of
our profession and its importance in patient management.
Keeping the extra OR in our own hands is another crucial point. Limiting our activity to
the OR has as a result a less exposure towards the large public.
Last but not least, one has to pay attention to the way our profession is reflected in the
media. We must infuse good news, report current advances and inspire confidence in
our ability to preserve patient's homeostasis.
The above tasks are a must.
As a very well-known American anesthesiologist recently wrote:
"Because, if things do not change, in the near future you might need one for yourself
and you will not find him/her".
Evaluarea riscului cardiac perioperator în chirurgia non-cardiacă. Rolul

scorurilor de risc și al biomarkerilor
Perioperative cardiac risk assessment in non-cardiac surgery. The place of risk
indices and biomarkers
Simona Mărgărit
The risk score, risk prediction model may be used for an accurate pre-operative
assessment and prediction of adverse outcome in non-cardiac surgery. The ASA-PS,
Surgical Risk Scale, Surgical Risk Score, Charleston Comorbidity Index have been
validated in multiple studies (1). The Revised Cardiac Risk Index (RCRI) may be used
to asses perioperative cardiovascular risk but the predictive accuracy is moderate.
Cardiac biomarkers, ECG changes and some other variables such as GRF can
improve the predictive ability of RCRI (2)
The updated ESA guidelines on the pre-operative evaluation of an adult undergoing
non cardiac surgery, recommend ASA-PS to stratify mortality risk and ASA-PS, RCRI
(Revised Cardiac Risk Index), NSQIP MICA (Myocardial Infarction and Cardiac Arrest
Index) to asses perioperative morbidity risk (2).
Pre-operative biomarkers may improve risk stratification. Cardiac biomarkers most
frequently used in clinical practice are C-reactive protein (CPR), BNP, Troponin T and
I. (3). Preoperative measurement of natriuretic peptide may be used for risk
stratification in intermediate or high-risk patients undergoing major vascular and
thoracic surgery (2). Perioperative Troponin measurement (in particular hsTnT), is
useful for predicting adverse cardiovascular outcomes (MINS, MACE or mortality) (4).
Postoperative measurements of TnT improves risk stratification after noncardiac
surgery and may help identify patients requiring further therapeutic interventions.
References
1. Moonesinghe SR, Mythen MG, Das P, et al. Risk stratification tools for predicting
morbidity and mortality in adult patients undergoing major surgery: qualitative
systematic review. Anesthesiology 2013; 119: 959 – 981.
2. De Hert S, Staender S, Fritsch G, Hinkelbein J, Afshari A, Bettelli G, et al. Pre-
operative evaluation of adults undergoing elective noncardiac surgery: Updated
guideline from the European Society of Anaesthesiology. Eur J Anaesthesiol 2018;
35(6): 407-465.
3. Janković RJ, Marković DZ, Sokolović DT, Zdravković I, Sorbello M. Clinical indices
and biomarkers for perioperative cardiac risk stratification: an update. Minerva
Anestesiol 2017; 83:392-401.
4. Writing Committee for the VISION Study Investigators. Association of postoperative
high-sensitivity Troponin levels with myocardial injury and 30-day mortality among
patients undergoing noncardiac surgery. JAMA. 2017;317(16): 1642-1651.
Provocări anestezice în cursul rezecțiilor de carenă

Anaesthetic challenges during carinal resections
R. Stoica, R. Matache
Rezecția izolată de carenă și cea însoțită de pneumonectomie dreaptă sau stângă sunt
intervenții chirurgicale care necesită o echipă cu experiență și dotări speciale.
După evaluarea imagistică (tomografia plană, tomografia computerizată, rezonanţa
magnetică, bronhoscopia virtuală utilizând TC cu reconstrucţie tridimensională
multiplană) şi fibrobronhoscopică, se stabileşte nivelul, întinderea şi gradul stenozei.
Pentru abordul traheii inferioare și a carenei se preferă toracotomia laterală dreaptă.
Sondele cu lumen dublu sunt rareori folosite, acestea având un diametru mare care
nu permite depăşirea zonei de stenoză. Alternativa este intubația oro-traheală (IOT)
cu o sondă plasată deasupra zonei stenozate.
După secţionarea traheii distal de zona de stenoză, ventilaţia se poate asigura în două
moduri; prin introducerea unei sonde flexo-metalice în bronşia stângă, cu circuit
separat („cross-field”), cu ventilaţie pe un singur plămân, sau, cel mai frecvent, prin
introducerea prin sonda IOT iniţială, în plămânul stâng, a unei sonde de HFJV. După
realizarea anastomozei se suprimă HFJV şi ventilaţia este continuată pe sonda IOT
iniţială poziţionată medio-traheal.
În cazul pneumonectomiei extinse cu rezecţie de carină și anastomoză termino-
terminală traheobronşică stângă intenţia de radicalitate se combină cu rezecţia şi
reconstrucţia traheo-bronşică se practică intubaţia oro-traheală cu o sondă cu lumen
dublu de stânga, poziţionată cu ajutorul fibrobronhoscopului. În al doilea timp
anestezico-chirurgical se trece sonda de HFJV în bronşia principală stângă, prin
lumenul bronşic al sondei cu dublu lumen care se retrage în trahee şi se ventilează cu
o frecvenţă de 100-140 respiraţii/min. În al treilea timp anestezico-chirurgical există
posibilitatea continuării cu anestezie intravenoasă şi a ventilării prin HFJV sau (mai
rar) se poate introduce o sondă de intubaţie flexometalică sterilă în bronşia stângă.
După realizarea anastomozei traheo-bronșice ventilaţia se realizează pe sonda cu
lumen dublu retrasă în trahee.
Presiunea transpulmonară: când și de ce să o folosim?

Transpulmonary pressure: when and why to use it?
Mădălina Duțu
“Protective mechanical ventilation” is a concept that aims to individualize the ventilator

support, consisting of using low tidal volume and avoidance of high airway pressure,
based on VILI pathophysiology. The real pressure that distends the lungs is
transpulmonary pressure, using its monitoring might be a better tool to guide ventilator
management. We will review the pathophysiological rationale, characteristics and
limitation of airway and transpulmonary pressure concept, highlighting the pitfalls of
the various methods existing for measuring of pleural pressure: the elastance-derived
method, the release-derived method and direct measurement.
In the end we will mention the potential application of transpulmonary pressure

assessment in critically ill patients’ ventilation, allowing partitioning between lung and
chest wall during controlled ventilation or evaluating respiratory muscles contribution
and patient effort in spontaneous mechanical ventilation.
Plasmafereza în pediatrie, de la teorie la practică

Plasmapheresis in paediatrics, from theory to practice
Irinel Trante
În sensul cel mai general "afereză" se referă la tehnici de îndepărtare a componentelor
sângelui (plasmafereza, eritrofereza, leucofereza).
Indicațiile plasmaferezei sunt:
Categoria I - terapie de prima intenție: Guillain-Barre, Miastenia Gravis
Categoria II - asociată altor metode de tratament: encefalite acute, reject cronic de
grefă
Categoria III - metodă cu rezultate variabile: sepsis cu MSOF, sindrom hemolitic -
uremic
Categoria IV - eficientă nedovedită sau dăunătoare: artrită reumatoidă
Plasmafereza se efectuează în 3-5 ședințe, cu înlocuirea de 1.5 volume plasmatice,
cu albumina umană 5% și/sau PPC.
Pentru realizarea plasmaferezei este necesar un abord venos central, preferabil venă
jugulară internă, pentru a asigura un debit sangvin adecvat (3-10 ml/kgc/min).
Plasmafereza devine din ce în ce mai utilă în secțiile de terapie intensivă pediatrică
datorită descifrării substratului imunologic a tot mai multor afecțiuni. În ciuda
beneficiilor, nu pot fi ignorate complicațiile asociate (hipocalcemie, hipotermie,
hipotensiune, reacții alergice, tulburări de coagulare, scăderea imunității).
On general grounds, apheresis refers to removal techniques of different blood
components (plasmapheresis, erythropheresis, leukapheresis).
Indications for plasmapheresis are:
Category I - first line therapy: Guillain - Barre, Miastenia Gravis
Category II - associated with other treatments: acute encephalitis, chronic graft versus
host disease.
Category III - variable results: sepsis with MSOF, hemolitic uremic syndrome.
Category IV - no evidence or ineffective: rheumatoid arthritis.
Plasmapheresis is done in 3 to 5 sessions, when we replace 1.5 plasmatic volume with
5% human albumin and/or FFP.
For this technique is it necessary to have a central line, preferably internal jugular vein,
to have an adequate blood volume (3-10 ml/kgc/ min). Plasmapheresis is becoming
frequently used in the pediatric ICU’s since more and more diseases are discovered to
have an immunologic background. Despite the benefits, we cannot ignore the
associated complications (hypocalcemia, hypothermia, hypotension, allergic reactions,
deranged coagulation status, drop in immune status).
Tumora de bază de limbă (sarcomul Ewing) - de la agonie la extaz

Tongue base tumor (Ewing’s Sarcoma) - from agony to ecstasy
F. Rusu (1), Cristina Teodorescu (1), R. Popescu (2)
(1) Spitalul Clinic de Urgență Pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, București, România
(2) Spitalul Colțea, București, România
Introducere: Sarcomul Ewing - formațiune tumorală specifică oaselor poate apărea
ocazional de la început în țesuturi musculare sau țesuturi moi, fiind considerat sarcom
Ewing extraosos. Formă tumorală rară, apare la tineri în jurul vârstei de 15 ani,
afectând aproximativ 1.7/1,000,000 copii.
Prezentare de caz: Adolescent în vârstă de 15 ani, diagnosticat la începutul lunii
august 2018 cu tumoră de bază de limbă - biopsie Spital Craiova: tumoră vasculară
(hemangio-endoteliom kaposiform) cu malignitate intermediară. 24.08 – 1.09.2018 –
internare Spital Craiova pentru sângerare tumorală. Angiografia artera carotidă
externă dreaptă normală. Examen tomografic (CT): confirmă prezența tumorii la baza
limbii cât și a adenopatiilor satellite. Consult chirurgie buco-maxilo-facială: fără
indicație chirurgicală în scop curativ - tratament suportiv. Evoluție nefavorabilă -
traheostomie de necesitate. Transferat la Institutul Oncologic (IOB) – la internare
sângerare masivă fetidă oro-nazală și pe canula de traheostomă. Transferat secția
ORL, ulterior ATI Spital ”Gr Alexandrescu”. CT cranian și cervical confirmă prezența
tumorii care cuprinde în totalitate limba. Se intervine chirurgical, se practică ligatura
arterelor carotide externe și excizia tumorii și a ganglionilor cervicali. Histopatologic:
celule mici, albastre, posibil sarcom Ewing. Cu stare generala bună, purtător de
traheostomă este transferat la IOB pentru tratament de specialitate.
Discuții: Adolescent diagnosticat cu tumoră de bază de limbă apreciată ca inoperabilă,
transferat pentru sângerare masivă, chiar și după meșare fermă, ligaturarea arterelor
carotide externe permite rezecția tumorii și a maselor ganglionare adiacente, limba
putând fi repoziționată în cavitatea bucală.
Particularitatea cazului: Condiția pacientului considerată depășită terapeutic a fost
spectaculos modificată de intervenția în echipă ORL și ATI.
Introduction: Ewing’s sarcoma bone-specific tumor may occasionally appear from the
beginning in muscle tissue or soft tissues, being considered Ewing’s extraosseous
sarcoma. Rare form of tumor, occurs in young people around the age of 15.
Case report: Adolescent 15 years old, diagnosed in August 2018 with tongue's base
tumor; biopsy performed at Craiova Hospital: vascular tumor (kaposi's-like hemangio-
endothelioma) with intermediate malignancy risk. 24.08 - 1.09.2018 hospitalization at
Craiova Hospital for tumor bleeding. Angiography of the right outer carotid artery
showed normal. Tomography (CT): confirms the presence of the tumor at tongue’s
base and satellite adenopathies. Buco-maxilofacial surgery examination: no curative
surgical indication, supportive treatment is needed. Unfavorable evolution - require
tracheostomy. Transferred to the Oncological Institute (IOB). At the admission: oro-
nasal and tracheostomal massive fetid bleeding.
Transferred to "Grigore Alexandrescu" Hospital ORL unit, later ICU. Cranial and
cervical CTs confirm the presence of the tumor that completely encompasses the
tongue. Was performed ligation of external carotid arteries and excision of the tumor
and of the cervical lymph nodes. Histopathological exam: small blue cells, possibly
Ewing’s sarcoma. In a very good condition, with tracheostomic cannula, he is
transferred to IOB for specific treatment. Discussion: Adolescent with tongue’s base
tumor, considered as inoperable, transferred for massive bleeding, ligation of external
carotid arteries allows the resection of the tumor, the tongue being repositioned in the
oral cavity. Particularity of the case: The condition of the patient considered
therapeutically outdated was spectacularly modified by the intervention of the ORL and
ICU team.
Ia & ati (inteligența artificială și anestezia și terapia intensivă)

AI & AI (Artificial Intelligence and Anaesthesia/Intensive Care)
A. Hoeft
Bonn, Germania
Technological advancements affect every aspect of human civilization. This holds

especially true for artificial intelligence (AI). With increasing computing power at our
disposal, AI has now entered a stage of rapid development. One milestone in the
development of AI systems has been the creation of the Watson system IBM.
Only recently, the first algorithms using AI have been introduced to the field of
Anaesthesiology. Some systems were able to predict intraoperative hypotension,
others could predict BIS values. AI can also be used to predict perioperative organ
failure with few parameters. The world of Anaesthesiology may change even more with
introduction of big data and autonomous robotic systems. However, predictions are
difficult in particular if it is about the future (Albert Einstein). With current rapid
advancements in AI and robotics, it is possible that in near future we reach the point
of technological singularity as some AI pioneers have proposed (Raymond Kurzweil).
While it is unlikely that the Anaesthesiologists are replaced by robots, the Anaesthetic
practice will most likely include intelligent computer systems in the near future.
Provocările tonsilectomiei la copiii cu sindrom de apnee în somn

Children with OSA undergoing tonsillectomy - the challenge
Margaret Ekstein
Tel Aviv, Israel
Obstructive sleep apnea (OSA) occurs in 1-5% of children. Adenotonsillectomy is an

effective treatment thus >500,000 tonsillectomies are performed yearly in the USA.
Complications occurred in up to 7% of a group of out-patients aged 5-9 who had no
significant co-morbidities (1Kou). In a retrospective review of the KIDS database of
>30,000 inpatient tonsillectomies, cardiac events occurred in 0.2%; post-op bleeding
occurred in 1.5%; adverse respiratory events occurred in 2.5% (2), Mortality or severe
brain injury occurs in 0.6/10,000 according to surveys and closed claim analyses; 60%
of these devastating events are secondary to airway or respiratory events.
Studies identified specific risk factors for occurrence of post-operative adverse

respiratory events. They included age< 2 years, extremes of weight, severe OSA,
craniofacial or neuromuscular disease, bleeding disorders, or underlying significant
cardiac or respiratory co-morbidity. These patients should be monitored carefully after
adenotonsillecotmy. We studied our population of high-risk patients who underwent
tonsillectomy. We sought to establish which high-risk patients who were admitted to
the PICU after adenotonsillectomy, suffered adverse respiratory events (AE), and
whether we could predict these patients based on occurrence of AE during their 2-hour
stay in the Post Anesthesia Care Unit (PACU). Between 08/2006-09/2015, 4029
adenotonsillectomies were performed in 3997 patients.179 were admitted to the PICU
post operatively. PICU AE's occurred in 59%: 44-83% in any particular risk category.
PACU AE’s occurred in 42%. Of those with PACU events: 92% suffered AE’s in the
PICU; however, 36% of those without a PACU AE still suffered a PICU AE (p-value<0.
001). Our data justify admission to the PICU for this high-risk group of patients. And
lack of PACU AE is insufficient to defer PICU admission. References: 1. Marcus CL
etal. A randomized trial of adenotonsillectomy for childhood sleep apnea. NEJM.2013
Jun 20;368(25):2366-76 2. Kou YF etal. Postoperative Respirator y Complications and
Racial Disparities Following Inpatient Pediatric Tonsillectomy: A Cross-Sectional
Study. Laryngoscope, 1–6, 2018
Recuperarea accelerată după chirurgie: pro și contra

Enhanced recovery after surgery: pros and cons
I. Agdgomelashvili
Tbilisi, Georgia
Background: Enhanced Recovery after Surgery (ERAS) is a multimodal,

multidisciplinary approach to surgical care. The ERAS Society has issued
recommendation for many procedures that address best practices in preoperative,
intraoperative and postoperative management. ERAS protocols have been shown to
increase recovery, decrease complications and reduce length of stay. However, they
are difficult to implement.
Objectives: To develop and implement an ERAS clinical practice guideline (CPG) at
multiple clinics. Introduction: Enhanced Recovery after Surgery pathways have been
shown to decrease stress and early rehabilitation in individuals undergoing elective
different types of surgeries, which leads to enhanced recovery and decreased
morbidity and length of stay. Numerous reports have documented the effectiveness of
ERAS guidelines. There is also increasing evidence that ERAS guidelines may be
contradictory. There is also increasing evidence that ERAS guidelines are difficult to
adopt largely, because they require a commitment from all members of the
perioperative team. Because of relatively high number of interventions that must be
adopted simultaneously by a multidisciplinary team, ERAS guidelines require a tailored
implementation strategy to increase adherence. Despite different procedures covered
by ERAS guidelines, the recommendations can be summarized into five basic
elements: patient education, surgical preparation and optimization, early feeding,
judicious fluid management and early mobilization. And as a result we receive reduced
hospital stay days and satisfied patient.
Managementul donatorului de organe aflat în moarte cerebrală

Organ donor management in brain death
F. Purcaru
Craiova, România
Îngrijirea donatorului de organe din momentul diagnosticării morții creierului și până în

momentul prelevării de organe are ca obiectiv viabilitatea organelor ce trebuie
prelevate pentru a garanta succesul transplantului.
Obiective urmărite:
1.Asigurarea irigării cu sânge a organelor ce vor fi prelevate prin reechilibrare
hemodinamică
2.Asigurarea oxigenării prin suport respirator
3.Asigurarea echilibrului metabolic și a nutriției
1.Instabilitatea hemodinamică este rezultatul tulburărilor vegetative cu 2 consecințe:
disfuncția miocardului și vasoplegia. Într-o primă etapă prin hipertonie simpatică și
exces de catecolamine apare o hipertensiune severă asociată cu tahiaritmie. Urmează
o perioadă când catecolaminele scad și apare hipotensiune. La producerea
hipotensiunii contribuie și alți factori: hipovolemia, diureza osmotică, hipo și
hipertermia, disfuncția miocardică.
2.Respirația fiind controlată mecanic se poate dezvolta edem pulmonar neurogen,
există deci o intricare a tulburărilor hemodinamice și pulmonare. Ca obiective
terapeutice pe linie hemodinamică asigurarea unei presiuni de perfuzie adecvate
(TAM>6-7 mmhg, PVC 10-12 cmH2O, TAS>90mmhg, TAD>60mmhg). Se vor folosi
soluții macro și micro electrolitice.
3.Alte obiective terapeutice în moartea creierului:
-Diabetul insipid are ca obiective terapeutice înlocuirea pierderilor lichidiene și
electrolitice, suprimarea administrării de manitol, administrarea de vasopresină sau
desmopresină.
-Dezechilibre endocrine. Axul hipotalamo hipofizar este conservat. Tiroida (nivel
scăzut al T3, nivel normal sau scăzut al T4). Nu se recomandă hormonii tiroidieni.
Suprarenala (ACTH și cortizon normale).
-Dezechilibre hidroionice și EAB. Se vor corecta tulburările de hemostază, ce cunosc
mai multe cauze, anemia, diluția trombocitelor, coagulopatii și CID. Tratamentul
include produși sanguini plasmă proaspătă congelată, concentrate globulare,
plachete, fibrinogen.
-Suport nutrițional parenteral sau enteral prin sonda endogastrică.
-Infecțiile: probe pentru hemoculturi, uroculturi, spută. Se poate institui
antibioprofilaxie.
-Terapia hipo și hipertermiei.
-Nursingul.
Caring for the organ donor from the time of diagnosis of brain death to organ harvesting
has as objective the viability of the organs to be taken to guarantee the success of the
transplant.
Targets:
1. Ensuring blood irrigation of the organs to be collected by hemodynamic rebalancing
2. Protection of oxygenation by respiratory support
3. Ensuring metabolic balance and nutrition
1. Hemodynamic instability is the result of vegetative disorders with two consequences:
myocardial dysfunction and vasoplegia. In a first stage, sympathetic hypertonia and
excess catecholamine show severe tachyarrhythmia associated hypertension. It is a
time when catecholamines decrease and hypotension occurs. Other factors also
contribute: hypovolaemia, osmotic diuresis, hypo and hyperthermia, myocardial
dysfunction.
2. Respiratory being mechanically controlled can develop neurogenic pulmonary
edema, there is a complication of hemodynamic and pulmonary disorders. As
therapeutic targets on the haemodynamic line, adequate infusion pressure (TAM> 6-7
mmhg, PVC 10-12 cmH2O, TAS > 90mmhg, TAD> 60mmhg). They will use macro and
micro electrolytic solutions.
3. Other therapeutic targets in brain death:
- Insipid diabetes has therapeutic goals to replace fluid and electrolyte losses,
suppression of mannitol administration, administration of vasopressin or
desmopressin.
- Endocrine imbalances. Pituitary hypothalamic axis is conserved. Thyroid (low level of
T3, normal or low level of T4). Thyroid hormones are not recommended. Adrenalysis
(ACTH and normal cortisone).
- Hydrogenic and EAB debilitating. They will correct haemostasis disorders, they know
several causes, anemia, platelet dilatation, coagulopathies and CID. The treatment
includes blood products of fresh frozen plasma, globular concentrates, platelets,
fibrinogen.
- Parenteral or enteral nutritional support through the endogastric tube.
- Infections: samples for haemocultures, uroculitis, sputum. It can institute antibiotic
prophylaxis.
- Hipo and hyperthermia.
- Nursing.
Durerea - al cincilea semn vital în evaluarea traumei

Pain - the fifth vital sign in trauma assessment
Daniela Pavelescu
Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, București, România
Pacientul politraumatizat poate sǎ experimenteze durerea din surse multiple, evidente
sau mai puțin evidente. Durerea acutǎ este prezentǎ la 60-80% din pacienți ȋn
Departamentul de urgențǎ, dar este frecvent insuficient tratatǎ. Ȋnțelegerea fiziologiei
durerii a determinat recomandarea de intervenție analgeticǎ precoce, agresivǎ la
pacienții cu traumǎ, cu scopul nu numai de a reduce disconfortul legat de durere, dar
și de a ȋntrerupe ciclul durerii declanșat de eliberarea hormonilor de stress; acest ciclu
induce rǎspunsuri fiziologice negative, care pot conduce la complicații semnificative.
Toți pacienții au dreptul la tratament al durerii, fiind o datorie a terapistului și orice eșec
ȋn tratament este inacceptabil etic și moral. Analgezia trebuie integratǎ ȋntr-o evaluare
cuprinzǎtoare a pacientului și ȋntr-un plan de terapie; aspectele emoționale și cognitive
ale durerii trebuie recunoscute și tratate. Controlul durerii trebuie individualizat și este
frecvent realizat cu o terapie combinatǎ. Componentele holistice ale terapiei durerii
trebuie sǎ includǎ tratament al pacientului și non-pacient, consiliere psihologicǎ,
interacțiune personal ǎ și mediu/ambient adecvat. O abordare balansatǎ sau
multimodalǎ a analgeziei furnizeazǎ un tratament optim al durerii; abordare
multimodalǎ ȋnseamnǎ medicamente diferite pe cǎi diferite, cu efecte aditive sau
sinergice, administrate conform Scǎrii Analgetice. Comparativ cu metodele tradiționale
analgetice, blocurile de nervi periferici (BNP) realizate ȋncǎ din prespital și
Departamentul de urgențǎ furnizeazǎ un tratament superior al durerii ȋn traumǎ, țintit
pe sediul durerii; BNP pot scǎdea utilizarea acutǎ de opioizi, morbiditatea, mortalitatea,
sǎ inducǎ o evoluție chirurgicalǎ favorabilǎ și sǎ scadǎ durata spitalizǎrii.
Durerea trebuie consideratǎ al cincilea semn vital și tratatǎ de Echipa de Ȋngrijire de
traumǎ holistic, ȋntr-un mod continuu și cuprinzǎtor, pentru a reduce suferința
pacientului.
Cuvinte cheie: durerea traumatic, abordare holisticǎ, al cincilea semn vital.
The trauma patient may experience pain from a variety of obvious and non-obvious
sources. Acute pain has been reported by 60 to 80% of ED inpatients, but pain was
found to be frequently undertreated; only 38% of patients evaluated for major trauma
in ED received analgesics. Understanding of pain physiology has led to
recommendations of early, aggressive analgetic intervention for trauma patients with
the goal not only to reduce the discomfort of pain, but also to interrupt the pain cycle
triggered by release of stress hormones; this cycle induce a negative physiologic
responses, which can lead to significant complications.
All patients have a right to pain relief, creating a duty of care, and any failure to relieve
pain is both morally and ethically unacceptable. Analgesia should be integrated into a
comprehensive patient evaluation and management plan, the emotional and cognitive
aspects of pain must be recognized and treated; pain control must be individualized
and is often best achieved by combination therapy. Components of Hollistic Pain Care
should include patient and non-patient management, pharmacological and non-
pharmacological methods of treatment, psychological counseiling, personal interaction
and ambient/pain relieving environment.
A balanced or multimodal approach to analgesia provides the optimum pain relief;

multimodal approaches means different drugs by different ways, with additive or
synergistic effects delivered according to Analgetic Lader.
Compared with traditional analgesic modalities, peripheral nerve blockade (PNB)
started in prehospital and ER, provides trauma patients with superior pain relief
targeted to the site of injury.PNB use in trauma may decrease acute opioid use,
morbidity, mortality, promote favorable surgical outcomes and decrease length of stay.
Pain should be considered as the fifth vital sign and will be managed by a Health Care
Team holistically, in a continuous and comprehensive way to reduce the suffering of
the patients.
Key Words: trauma pain, holistic approach, fifth vital sign
Terapia ghidată a coagulopatiei posttraumatice - este posibilă?

Guided-therapy in posttraumatic coagulopathy - Is it really possible?
Ioana Cristina Grințescu
Coagulopathy is a common clinical problem in trauma patients.

It is known that there is a large diversity in the diagnosis of the coagulation pattern after
multiple lesions, in different time points - hyperfibrinolysis, hypocoagulopathy,
hypercoagulopathy - and this makes even more difficult to find the specific problem
and correct it.
There are a lot of studies in the literature, in the past 15 years, trying to find a perfect
solution for diagnose, as quickly as possible, and target the exact deficit in the
coagulation cascade.
In fact, there are still many debates regarding guided-therapy in trauma induced
coagulopathy – what method to use, when to start, when to stop, what to give, how to
monitor the efficacy, how to avoid adverse reactions, which is the most cost-efficient
method? Compounding these uncertainties is the lack of a ‘gold standard’ to measure
coagulopathy and, of course, the use of conventional coagulation testing designed as
plasma based assays to monitor anticoagulation therapy is inadequate.
Targeted therapies may be available for the treatment of pathologic coagulopathy, and
this would have the potential of providing benefit without substantial risk.
Unfortunately, there are still imperfect modalities of blood product transfusion and
broad pharmacotherapy for the treatment of coagulopathy.
As improved monitoring strategies emerge and are better understood (such as
thromboelastography), promising clinical therapeutics are unveiled (such as
tranexamic acid). For this reason, this remains an active and exciting area of research
for the extraordinary complexity and uncertainty.
Strategii ventilatorii la pacienții cu traumatisme multiple

Ventilatory strategies in multiple trauma patients
Ioana Marina Grințescu
Despite developing medical techniques and guidelines, trauma remain an important

cause of mortality worldwide. Pulmonary dysfunction in trauma patients can appear as
a direct consequence, like lung contusion, pulmonary injury after to ribs or stern
fractures, or indirect due to fat embolism in case of long bone fracture, aspiration of
blood or gastric content or concomitant with shock development.
In case of trauma patients, ventilatory strategies should be chosen depending on which
organ is compromised. Therefore, in this presentation, I will try to resume the key points
related to ventilatory strategies in each subgroup of patients.
Respiratory failure appears usually secondary to decreased consciousness or
respiratory drive in head trauma patients. The ventilatory strategies have as main
purpose maintaining a low PaCO2 in order to prevent intracranial pressure increase,
and a normal cardiac output for ensuring an efficient cerebral blood flow.
In the evolution of patients with chest trauma, some conditions can develop, like fail
chest, pulmonary contusion, trachea-bronchial rupture, pneumothorax or broncho-
pleural fistula. For these cases, protective lung ventilation represent a golden standard,
involving optimal end expiratory pressure, low FiO2, plateau pressure and tidal volume
in order to prevent ventilator associated lung injury appearance, even at the expense
of maintaining parameters physiological at the lower limit of normal values and a
permissive hypercapnia.
For patients with abdominal trauma, the main problem is represented by diaphragm
rupture with secondary movement of the abdominal content into the thorax during
respiration. Other issues are related to severe pain, which impairs breathing and
clearance secretion, secondary increasing the risk of pneumonia.
In patients with burns, which usually require mechanical ventilation due to inhalational
injury, consecutive airways oedema and toxic injury, we should use protective
ventilation. APRV, HFOV and ECMO are frequently used, especially when confronting
with severe ARDS.
In conclusion, mechanical ventilation in trauma patients requires an understanding of
the underlying physiology of the organ injury. Protective lung ventilation represents the
main concern regarding mechanical ventilation in these cases
Evaluarea hemodinamică în traumă prin intermediul ecocardiografiei

transtoracice
Hemodynamic evaluation in trauma by transthoracic echocardiography
T. Hurmuzache
Ecocardiografia transtoracică (ETT) reprezintă o metodă relativ nouă, cu aplicații

multiple, inclusiv la pacienții politraumatizați. Ușurința, rapiditatea, reproductibilitatea
și maniera noninvazivă în care se poate caracteriza statusul hemodinamic al
pacientului critic, cu posibilitatea ghidării intervențiilor terapeutice, impune ETT în sfera
competențelor obligatorii, atât în sala de operație, cât și în secția de terapie intensivă.
Șocul cardiogenic post traumă cardiacă, șocul obstructiv post traumă toracică forte,
șocul distributiv post traumă majoră, șocul hipovolemic post hemoragie traumatică sunt
toate scenarii absolut posibile și frecvente, greu de caracterizat și de distins exclusiv
prin monitorizare hemodinamică invazivă. ETT aduce elemente clare de diagnostic
diferențial și permite sancționarea terapeutică adecvată.
Evaluarea hemodinamică în trauma toracică prin ecocardiografia

transesofagiană continuă
Hemodynamic evaluation in trauma by continuous transoesophageal
echocardiography
Elena Ciobanu
Spitalul Clinic de Urgență, București, România
Traumatismul toracic forte este asociat cu o mortalitate de 25 %. Injuriile toracelui sunt

clasificate în penetrante și nepenetrante, cele mai frecvente fiind: leziunile vaselor
mari, voletul costal, hemotoraxul, pneumotoraxul, contuzia pulmonară și contuzia
miocardică. Asocierea acestui segment în bilanțul lezional al pacientului
politraumatizat necesită monitorizare și terapie specifică.
Manifestarea clinică a contuziei miocardice depinde de severitatea leziunii.
Deteriorarea severă a miocardului poate duce la insuficiență cardiacă, aritmii cardiace,
ischemii, iar în cele mai severe cazuri la șoc și la decesul pacientului. Monitorizarea
specifică a contuziei miocardice implică evaluarea în dinamică a markerilor cardiaci,
electrocardiografii seriate cât și evaluare ecocardiografică. Cel mai frecvent la patul
bolnavului este utilizată ecografia transtoracică. În cazul pacienților cu traumă toracică
asocierea hemopneumotoraxului, a edemului și leziunilor de perete sau a hiperinflației
pulmonare duce la limitarea serioasă a ferestrei ecografice și imposibilitatea obținerii
datelor necesare diagnosticării și monitorizării acestor. În astfel de situații ecografia
transesofagiană este de elecție. Ecografia cardiacă transesofagiană (TEE) reprezintă
o tehnică de diagnostic utilizată mai ales în cardiologie și în anestezia dedicată
chirurgiei cardiovasculare, necesită un training amplu și are un caracter discontinuu.
În clinica noastră folosim de câțiva ani o tehnologie de monitorizare hemodinamică -

hTEE ecocardiografia transesofagiană continuă ce utilizează o sondă cu design
miniaturizat respectiv <1/3 din marimea unei sonde TEE convenționale, cu posibilitatea
evaluării continue timp de 72 de ore a pacientului critic, în condiții de terapie intensivă,
de către medicul ATI. Metoda utilizează trei ferestre și anume: transgastrică ax scurt,
4 camere și vena cavă superioară. Informațiile obținute despre forma și cinetica
ventriculară cât și despre presarcină, contractilitate și nu în ultimul rând despre
răspunsul la umplere prin indexul de colaps al venei cave superioare în cursul unui
ciclu respirator, ghidează intensivistul atât în punerea diagnosticului cât și în
monitorizarea răspunsului la terapia inițiată.
Thoracic trauma is associated with a 25% mortality. Chest injuries are classified as
blunt or non-penetrating, the most common being: large vessel injuries, flail chest,
hemothorax, pneumothorax, pulmonary and myocardial contusion. The association of
this type of injurie in the lesional balance of the multiple trauma patient requires specific
monitoring and therapy. The clinical symptoms of myocardial contusion depends on
the severity of the lesion. Severe damage to the myocardium may lead to heart failure,
cardiac arrhythmias, ischemia, and in the most severe cases to shock and patient
death. Specific monitoring of myocardial contusion involves the dynamic evaluation of
cardiac markers, serial electrocardiograms and echocardiographic evaluation.
Transthoracic ultrasound is most commonly used. In patients with thoracic trauma the
presence of hemopneumothorax, edema and wall lesions or pulmonary hyperinflation
leads to a serious limitation of the ultrasound window and the impossibility of obtaining
the necessary data for the diagnosis and monitoring. In such situations,
transesophageal ultrasound is the solution.
Conventional transesophageal echocardiography is a diagnostic technique used
mainly in cardiology and anesthesia for cardiovascular surgery, is discontinuous, and
requires extensive training. A new hemodynamic monitoring technology is available -
hTEE continuous transesophageal echocardiography using a miniaturized probe <1/3
of the size of a conventional TEE probe with the possibility of continuous evaluation of
the critical patient for 72 hours in ICU by the intensivist. The method uses three
windows: Transgastric - Short axis view, Mid-esophageal - Four chamber view and
Superior vena cava (SVC) view. The information obtained about the ventricular size
and kinetics, as well as on preload, contractility and, also volume responsiveness,
using SVC collapsibility index, during a respiratory cycle, guides the ICU doctor both
in the diagnosis and in the monitoring of the response to the initiated therapy.
Traumatismul cerebral - tratamentul contemporan

Traumatic brain injury - contemporary treatment
R. Stocker
Institute for Anesthesiology and Intensive Care Medicine, Klinik Hirslanden, Zürich,
Elveția
Traumatic Brain Injury (TBI) remains a major public health problem and is a major
cause of death and disability in, predominately, the young male population, mostly as
victims of traffic accidents or falls. Of the estimated 200 patients with head injuries per
100,000 population admitted to hospitals 10% are generally classified at admission as
severe (Glasgow Coma Scale (GCS) ≤ 8), another 10% as moderate (GCS 9–12), and
the rest as mild (GCS 13–15). In the latter fortunately, there is full neurological recovery
in most of these cases, although some of them may even suffer from long term sequels.
Of the subjects with severe TBI, approximately one-third die, even in the best of
centers. Of the survivors, a sizeable fraction demonstrates significant long-term
disability. Mortality and long term disability are the consequences of primary and
secondary brain injuries.
Primary brain injury (brain contusions, intracerebral bleeding, diffuse axonal injury)
result from direct impact of biomechanical forces on skull and brain tissue and can be
classified as focal, diffuse or a combination.
Delayed or secondary brain injuries result from various secondary insults as
hemodynamic and respiratory instability, mass lesions i.e. due to progression of
hematoma or new hematoma within the first 24 hours after injury affecting vulnerable
areas of the brain (i.e., penumbra zones), and are associated with higher mortality,
slower recovery, and poorer outcome at six months.
Pathophysiology and mechanisms responsible for some of the deleterious effects of
brain injuries involve structural and functional alterations, disruption of blood–brain
barrier and autoregulation, neuroinflammation, and cytotoxic events. However, many
other factors including genetic predisposition might be involved additionally.
To date standard management comprises surgery if indicated, supportive therapy, as
well as therapies directed to neuroprotection in order to prevent or at least limit
secondary insults leading to secondary brain injury as there is no causal treatment for
TBI. Interventions have to be started at the site of the accident and be maintained
throughout emergency room, intensive care unit and patient ward. Moreover, specific
neuro-rehabilitation in the post-acute care is a mainstay to reduce long term sequels
after brain injury.
Moderate to severe TBI require treatment in an ICU in close collaboration of a
multidisciplinary team. Major goals include all measurements to prevent secondary
brain injury and to optimize frame conditions for recovery and early rehabilitation.
Moreover, e.g., age-related comorbidities and treatments additionally may have a great
impact. Therefore, individual and tailored treatment approaches based on monitoring
and findings in imaging and respecting pre-injury comorbidities and their therapies are
warranted.
Cele mai bune articole ale anului trecut

Best papers of the last year
A. Hoeft
Bonn, Germania
It is essential for the Anaesthesiologist to be up to date with the latest scientific

publications affecting daily clinical practice. However, the Anaesthesiologist’s
spectrum of clinical activity is broad, covering all aspects of perioperative medicine,
including emergency medicine. Therefore, the number of publications is enormous and
the task of staying updated is almost impossible or at least unpractical. To solve this
dilemma, we screen the most recent publications for relevant content in regular
intervals. Journals covered are: New England Journal of Medicine, JAMA, The Lancet,
Anesthesiology, Anesthesia and Analgesia, British Journal of Anaesthesia, European
Journal of Anaesthesiology, and Acta Anaesthesiologica Scandinavica. Sometimes
articles from surgical journals are retrieved if considered relevant. Articles are then
associated with Anesthesia-relevant topics and are grouped into smaller topics
according to the context. Best Papers of the last year include the topics:
- out-of-hospital and emergency medicine
- preoperative evaluation
- intraoperative management
- postoperative therapy and pain
- curiosa and oddities
With this strategy, we are able to cover all important aspect of anaesthetic practice and
keep the anaesthesiologist informed with the latest scientific developments.
De la transfuzie eritrocitară restrictivă la strategia de optimizare pbm

From "Restrictive" RBC transfusion policy to "Optimal" patient blood
management strategy
M. Chkhaidze
Tbilisi, Georgia
Historically, red blood cell (RBC) transfusion has been a well-defined therapeutic
procedure for treating moderate-to-severe anemia, it save lives and improve health;
For many decades, the decision to transfuse red blood cells (RBCs) was based upon
the "10/30 rule": transfusion was used to maintain a blood hemoglobin concentration
above 10 g/dL (100 g/L) and a hematocrit above 30 percent.
Over the past years, however, this arbitrary transfusion trigger has gradually been
lowered towards a more “restrictive” one (RTT; hemoglobin level between 7 and 8
g/dL), due to the lack of clinical evidence demonstrating an improved outcome with
liberal RBC transfusion practice and with the aim of reducing transfusion-related
complications and costs.
Despite numerous publications regarding safe thresholds of blood transfusion, there
are studies showing over-utilization of RBC transfusion. Anemia and iron deficiency
continue to be undervalued in most clinical settings.
Three main goals of optimization of RBC transfusion policy are:
Detect and treat anemia; Prevent or minimize blood loss; Enhance patient's
physiological reserve to tolerate anemia.
Patient blood management (PBM) programs can achieve these goals by reducing
variation in transfusion practice and managing patients with non transfusion - and, if
appropriate, transfusion-treatment modalities. PBM is an evidence-based,
multidisciplinary approach to optimizing the care of patients who might need
transfusion.
The need to establish a PBM in hospitals and the need for improved education is clear.
„Patient blood management” în șocul septic: fierul, eritropoietina și transfuzia

Patient blood management in septic shock: iron, erithropoietin and transfusion
Cristina Petrișor
Patient blood management in septic shock implies the use of three powerful double-
edge swords: transfusions (an optimized transfusion strategy), iron and erythropoietin.
Sepsis associated anemia pathogenesis is not fully understood. Still, treatment is
mandatory. Blood loss, hemodilution during volume resuscitation, decreased lifespan
of erythrocytes, bone marrow suppression and apoptosis of erythroid precursors, as
well as dysregulated iron metabolism due to inflammation, all contribute to the
occurrence of anemia in sepsis.
Transfusion of red blood cells, the oxygen transporters, aims to prevent cellular
dysfunction that appears when oxygen consumption exceeds oxygen delivery in the
tissues, avoiding tissue hypoxia and organ ischemia. More than half of the patients
with septic shock receive at least one unit of red blood cells in the first week of
hospitalization. However, increased transfusion rates in sepsis seem to be associated
with poorer outcomes and have been attributed to the transfusion-induced immune
suppression. Since the initial implementation of early-goal-directed therapy that
imposed a hematocrit of 30% as transfusion threshold, transufion targets have been
debated. More recent studies, like the TRICC and TRISS trials, cited by current
recommendations guidelines, demonstrated that lowering transfusion targets might be
beneficial. But how low can we go? Iron administration has also been questioned as
an adjuvant therapy in sepsis associated anemia. Even though iron is required for
efficient erythropoiesis, it is also essential for bacterial survival as a nutrient. Thus,
hepcidin-induced iron sequestration might represent a protective mechanism. The
response of erythropoietin, which is induced by hypoxia and anemia, is blunted is
sepsis. In preclinical models of sepsis, erythropoietin administration has resulted in
pleiotropic beneficial effects, but clinical studies have failed to demonstrate
improvement.
There are still many open questions regarding patient blood management in sepsis.
There are guidelines which should be implemented and therapy should be tailored
according to patients’ needs.
Fumatul și anestezia
Smoking and anaesthesia
G. Gurman
Omer, Israel
What is the connection between COPD and chronic smoking?

Clear data from the literature indicate the fact that smoking is the main factor in the
etiology of COPD. Some 15% of smokers would eventually develop COPD, and other
50% will suffer from chronic bronchitis without an obstructive component.
In spite of the permanent campaign all over the world against smoking, this bad habit
is still present in a high percentage in every single country (for instance, in Romania
37% of males and 16% of females smoke!).
COPD is the 3rd leading cause of death in the world and the 4th in the United States.
Smoking significantly affects physiology. It produces an increase in CO blood
concentration (with a concomitant decrease in oxygenation), a high level of nicotine in
blood (producing, among other changes, severe vasoconstriction), a serious narrowing
of all the airways and deterioration of the pulmonary tissue, leading to emphysema.
The pathophysiologic effects are disastrous: hypoxia, hypercapnia, pulmonary
hypertension, bronchoconstriction. The final clinical pathway is chronic pulmonary
failure and right ventricle insufficiency.
There is a direct correlation between the amount of smoking and the magnitude of the
above pathophysiological changes.
In the same time the good news indicate that even in case of long-term smoking, an
eight-week cessation would significantly reduce the percentage of postoperative
complications.
This is your patient.
This 64-yrs man is planned in two weeks from now to have a right colectomy for a
neoplastic tumor.
He is clinically stable, but has a history of 37 pack-years smoking and still smokes 5 -
10 cigarettes every day.
A decrease in blood oxygen saturation obliges him to use oxygen during sleep,
administered through nasal prongs. His blood gases indicate a PaO2 of 58 mm Hg (at
FiO2 0.21), PaCO2 48, pH 7.48 and bicarb level 27 mEq/l. He is also polycytemic (Hb
16.2, Hct 55).
The first question would be: would you recommend him to stop smoking? The answer
is yes, and not because this could improve his COPD condition, but at least it would
reduce the COHb and nicotine levels close to those of non-smokers. This approach is
in concordance with the ASA recommendations, which include a discussion in this
direction with every single smoker before surgical intervention.
The next step would be the preoperative assessment, by evaluating the patient's ability
to tolerate effort and also trying to assess the response to bronchodilators.
Finally the recommendation is to admit this patient to the hospital a couple of days
before surgery, in order to perform all the necessary tests, including the pulmonary
functions tests.
How I would anesthetize this patient?
Without entering into all the details, some points are very important:
*make sure that the patient is calm, by using small doses of benzodiazepines in the
morning of surgery;
*avoid bronchospasm during tracheal intubation by using lidocaine i-v and assure a
deep level of general anesthesia before intubation;
*some data from the literature indicate the positive response to a single dose of
corticosteroids, just before induction;
*do not reduce PaCO2 bellow 40;
*some people indicate the need for an arterial line in order to be able to assess the
patient's blood gases level;
*use a volatile for maintenance of anesthesia, it woud produce bronchodilation;
*insert an epidural catheter and use it for intra- and postoperative analgesia.
End of surgery and anesthesia.
There is no "cookbook" attitude towards this patient! The COPD patient needs an
individualized approach in the immediate postop period. He is a proper candidate for
being kept a good number of hours in the recovery room (or what the Americans call
the Postanesthesia care unit –PACU) with continuous assessment of vital signs and
taking into consideration a need for transfer to an ICU.
Extubation must be done when the patient is still under deep anesthesia, but one has
to be aware of the danger of residual muscle relaxation. Epidural analgesia would for
sure reduce the need for opiates, which is crucial in preventing respiratory depression.
Lessons to take home.
Smoking is the leading cause of COPD and it represents a real challenge for the
anesthesiologist during all the perioperative period.
There is never too late to convince your patient to quit smoking.
COPD is a disease which influences the main vital organs: lungs and heart, and this
makes any surgery and any anesthesia a hazardous procedure.
The COPD patient must be prepared for anesthesia, efficiently monitored during
surgery and careful supervised in the immediate postoperative period.
Administrarea de anestezice volatile în timpul circulației extracorporale la copii:

când și cum?
Administration of volatile anaesthetics in extracorporeal circulation in children:
when and how?
S. Pașcanu
Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant, Târgu Mureș, România
Lucrarea prezintă rațiunea folosirii anestezicelor volatile în CEC la pacienții pediatrici

și modalitatea tehnică de administrare folosită în prezent în Institutul de Urgență pentru
Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș.
Analgezia nevraxială este încă cea mai bună alegere în intervențiile colo-rectale
Neuraxial analgesia is still the best choice in colorectal procedures
Dan Dîrzu, Nadina Tintiuc
Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România
Colorectal surgery is commonly performed for cancer and other pathologies such as
diverticular and inflammatory bowel disease. Despite significant advances, such as
laparoscopic techniques and multidisciplinary recovery programs, morbidity and
mortality rates remain high. Enhanced Recovery after Surgery (ERAS) is an evidence-
based multimodal perioperative protocol focused on stress reduction and the
promotion of a faster return to function. Pain control is an integral part of ERAS
protocols for colorectal surgery but even so, some national audits show that pain
control did not improved much in the past few years. While multimodal analgesia
remains the mainstay of therapy for postsurgical pain, opioids have undesired side
effects including delayed recovery of bowel function, respiratory depression, and post-
operative nausea and vomit (PONV). Epidural analgesia as the main method for pain
management has certain advantages: better pain relief, lower doses of opioids, a better
gastrointestinal recovery, reduced incidence of postoperative ileus and PONV, earlier
discharge and lower readmission rates. With all proven advantages of epidural
analgesia some dogmas are preventing their extended use. In experienced centers
epidural use for the prevention of pain after colorectal procedures is not associated
with severe hypotension as a protocolised approach focuses on avoidance of
prolonged, unnecessary or too deep block. Ambulation or voluntary urinary emission
is also possible early after surgery. Procedure specific postoperative pain management
(PROSPECT) is an initiative lead by European Society of Regional Anesthesia and
Pain Therapy (ESRA) aiming to create protocols for a better pain control. Current
version of PROSPECT protocol for colorectal resection recommends thoracic epidural
anesthesia with a mixture of local anesthetic and opiates to be used for all open
colorectal surgeries pre-operative, intra-operative and post-operative. Same
recommendations apply for laparoscopic procedures performed to patients at high
risks for pulmonary complications.
„Patient blood management” - strategii postoperatorii

Patient Blood Management - postoperative strategies
Ecaterina Scărlătescu
The three pillars of patient blood management include the optimization of

erythropoiesis, minimalization of bleeding and blood loss and the increase of
physiologic tolerance of anaemia. Within a PBM programme, management of anaemia
should ideally be started several weeks before surgery, but any available time should
be used, so there is a place for applying the PBM pillars also in the postoperative
setting. Anaemia, defined by the World Health Organization (WHO) as a haemoglobin
concentration <13 g/dL for men and <12 g/dL for women1, is a very common
complication in the immediate post-operative period, being present in up to 90% of
patients after major surgery. In the post-operative setting, a PBM-based approach to
anaemia following surgery promotes individualized care aimed at attaining
haemoglobin levels that avoid or reduce the administration of allogeneic blood
transfusion.
De ce nu mi-aș dori să fiu analgizată sistemic în timpul nașterii?

Svetlana Plămădeală
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău,
Republica Moldova
Deși durerea în naștere este una dintre cele mai intense dureri pe care au enunțat-o
generații de femei, există un șir de NU-uri la capitolul analgeziei sistemice.
Nu, deoarece toate preparatele analgezice utilizate în naștere se folosesc ”off label”,
ce-ar însemnă că FDA nu a acceptat aceste preparate în scopul analgizării nașterii.
Nu, deoarece în mai bine de 2/3 de cazuri de nașteri analgizate cu opiozi administrați
sistemic durerile persistă, intensitatea variind de la medie la înaltă și de cele mai dese
ori efectul reziduă mai degrabă la sedare vs analgezie.
Nu, deoarece analgezicele opiode administrate sistemic provoacă greață, vome, prurit,
somnolență, confuzie, depresie respiratorie însoțită de desaturare înregistrată între
contracții, întârzie golirea gastrică ce rezută în sporirea volumului conținutului gastric.
În cazul Meperidinei metaboliții activi posedă proprietăți proconvulsivante.
Nu, deoarece analgezicele opioide traversează bariera hemato-placentară și, astfel,
sporesc riscul depresiei respiratorii la nou născut. Analgezicele opioide ce se comportă
ca alcalii, în circulația fetală înregistrează concentrații mai mari și, respectiv,
accentuiză efectele adverse, în mod special, în cazul copiilor născuți în acidoză
marcată. Depresia resiratorie a nou-născutului este potențată de imaturitatea centrului
respirator și de concentrația sporită a opioidului circulant în formă liberă, grație
concentrației reduse a proteinelor plasmatice. Depresia respiratorie la rândul său
rezultă într-un scor Apgar mai mic, saturații oxigenice reduse și presiuni mai mare ale
CO2 seric.
Nu, deoarece grație efectelor respiratorii ale opioizilor atât parturienta, cât și nou-
născutul, impune monitorizare mai complexă atât în timpul nașterii cât și după, precum
sporește și necesitatea în adiministrare de O2.
Nu, deoarece nici metoda inhalatorie de analgezie prin utilizarea de Entonox, agenți
halogenați nu asigură efectul analgezic dorit, ba mai mult ca atât, cele din urmă impun
anumite cerințe de dotare și organizare a sălii de naștere.
Sunt mult prea multe de ”NU” pentru această metodă de analgezie, și, timp în care
există alternative, nu pare logică utilizarea de rutină a metodei date.
Ultrasound driven regional anaesthesia in open heart surgery

C. Bălan, M. Cacoveanu
ERAS strategies are now common to most surgical specialties and bring about a
particular benefit to patients after cardiac surgery. Multimodal analgesia is cardinal and
ultrasound driven regional techniques are a promising path towards a recent changing
paradigm of opioid-free anaesthesia. Erector spinae muscle plane block (ESMPB) and
paravertebral block (PVB) provide safe analgesia with efficacity similar to that elicited
by epidurals. We argue that a minimalistic approach encompassing non-opioid drugs
and single shot ESMPB/PVB can provide optimum pain relief and substantial opioid-
sparing effect without any further need for continuous nerve block infusion.
Biomarkeri și bioscoruri în sepsis

Biomarkers and bioscores in sepsis
L. Azamfirei
Târgu Mureș, România
Conferința trece în revistă direcțiile actuale de diagnostic precoce a sepsisului utilizând
biomarkerii, ca metodă complementară de diagnostic. Sunt prezentate mecanismele
fiziopatologice care justifică determinarea anumitor biomarkeri în raport cu faza
evolutivă a sepsisului și sunt abordate panelurile de biomarkeri utilizați astăzi în
diagnosticul sepsisului, cu avantajele și limitele fiecăruia.
Comunicări orale • Oral Presentations
Evaluarea percepției pacienților privind consultul preanestezic

Evaluation of patient’s perception on pre-anaesthesia visit
Emilia Pătrășcanu (1,2), Delia Negrescu (1), Roxana Boca (1), Mihaela Marciuc (1),
Irina Ristescu (1,2), Laura Gavril (1,2), Olguța Lungu (1,2), I. Siriopol (1), D. Rusu (2),
Ioana Grigoraș (1,2)
(1) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Iași, România
(2) Institutul Regional de Oncologie, Iași, România
Introducere: Satisfacția pacienților este un indicator al calității actului medical și a

dobândit o importanță deosebită în ultima decadă.
Obiective: Evaluarea gradului de satisfacție a pacienților privind calitatea consultului
preanestezic și a măsurii în care nevoile psihice și emoționale ale acestuia au fost
abordate.
Material și metodă: Studiul prospectiv, desfășurat în Clinica ATI a IRO Iași între
1.11.2018 și 15.02.2019 prin aplicarea unui chestionar anonim de satisfacție privind
consultul preanestezic. Chestionarul a fost aplicat tuturor pacienților cu chirurgie
electivă oncologică și a cuprins 9 itemi privind calitatea consultului preanestezic,
identificarea motivelor de insatisfacție, identificarea principalelor temeri preoperatorii
și măsura în care aceste temeri au fost diminuate. Datele obținute au fost prelucrate
EXCELL și SPSS.
Rezultate: Din 466 chestionare distribuite au fost recuperate 330 (71%), dintre acestea
55 (17%) au inclus răspunsuri la toți itemii, iar 250 (76%) răspuns la 8 itemi.
Respondenții au avut vârsta medie 59 ani, 65% femei și 74% au avut antecedente
anestezice, din care 28% ≥3 anestezii. Medicul anestezist s-a prezentat (78%) și a
explicat scopul consultului (90%). Durata percepută a consultului a fost în medie de 18
(3-60) minute. 92% respondenți au considerat că au furnizat toate informațiile, 7% au
considerat timpul insuficient. La examenul fizic 92% menționează examinarea căii
aeriene. Principalele temeri preoperatorii au fost reușita intervenției chirurgicale (52%),
durerea postoperatorie (32%) și „să nu mă trezesc din anestezie” (31%). 56%
raportează diminuarea temerilor în urma consultului, iar 71% consideră consultul util.
Concluzii: Percepțiile pacienților asupra consultului preanestezic permit evaluarea
calității actului medical și identificarea nevoilor psiho-emoționale ale pacienților.
Introduction: Patient’s satisfaction is a health care quality indicator, which became
prominent in the last decade.
Objective: Evaluation of patient’s satisfaction on preanesthesia visit and of the degree
to which the patient’s psycho-emotional needs were addressed.
Material and method: Prospective study, conducted in Anesthesia and Intensive Care
Department IRO Iași between 1.11.2018 and 15.02.2019, involved an anonymous
questionnaire regarding preanesthesia visit satisfaction, applied to all patients
scheduled for elective oncological surgery. The questionnaire included 9 items
regarding quality of preanesthesia vist, identification of dissatisfaction reasons,
identification of the prominent preoperative fears and the degree, to which they were
addressed. Statistical analysis was performed with EXCELL și SPSS.
Results: Out of 466 handed questionnaires 330(71%) were recovered and analysed.
Only 55(17%) included responses to all items, 250(76%) to 8 items. Responders had
a mean age of 59 years, 65% female. 74% of respondents had ≥1 previous
anaesthesia procedure, 28% ≥3. The anaesthetist introduced him/herself (78%) and
explained the goals of preanaesthesia visit (90%). The mean perceived duration of
preanaesthesia consultation was 18(3-60) minutes. 92% respondents perceived giving
all information, 7% complained about the time restrain. 92% remembered the airway
evaluation as the most prominent feature of physical examination. The most frequent
preoperative fears regarded surgery success (52%), postoperative pain (32%) and
never waking up from anaesthesia (31%). 56% reported diminished fears after
preanaesthesia visit and 71% it’s usefulness.
Conclusions: Patient’s perceptions on preanaesthesia visit help to evaluate it’s quality
and help to identify the degree to which the patient’s psycho-emotional needs were
met.
Clinica de Preanestezie în Institutul Regional de Oncologie Iași

Pre-Anaesthesia Clinic in Regional Institute of Oncology Iași
Ioana Grigoraș (1), Emilia Pătrășcanu (1), Laura Gavril (1), D. Rusu (1), Iulia Jitaru (1),
Ioana Florescu (2), Angelica Gâță (2), Irina Ristescu (1)
(1) Institutul Regional de Oncologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore
T. Popa”, Iași, România
Introducere: Consultul preanestezic are un rol important în managementul perioperator

al pacientului chirurgical. Clinica de Preanestezie reprezintă standardul de aur al
consultului preanestezic în majoritatea țărilor europene.
Obiective: Descrierea organizării și funcționării Clinicii de Preanestezie în Institutul
Regional de Oncologie Iași.
Material și metodă: Sunt descrise etapele de creare și implementare a unei clinici de
preanestezie în IRO Iași: concept, cadru legal, organizare și funcționare (locație,
personal, formularistică, proceduri de lucru, stocarea datelor, fluxul de informații).
Rezultate: Clinica de Preanestezie în IRO Iași a fost aprobată ca nou punct de lucru
de către Consiliul de Administrație al IRO Iași și de către Ministerul Sănătății și
funcționează din 15.10.2018. Cabinetul de consultații este situat în zona de Ambulator
a IRO Iași și este deservit prin rotații săptămânale de un medic primar/specialist ATI și
de 2 rezidenți ATI. S-au stabilit și aprobat procedurile de lucru: fluxul de pacienți,
etapele consultului, consemnarea și stocarea procedurilor medicale și a datelor, fluxul
de informații. Etapele standardizate ale consultului sunt: introducerea, anamneza,
examenul fizic, efectuarea ECG și măsurarea SpO2, consultarea documentelor
medicale (aduse de pacient, foaie de observație, dosar electronic), consemnarea
datelor (pe hârtie și în dosarul electronic), instruirea pacientului și obținerea
consimțământului informat pentru anestezie și transfuzie, discuții libere, înmânarea de
materiale informative.
În perioada 15.10.2018-20.02.2019 în Clinica de Preanestezie au fost înregistrați 922

pacienți.
Concluzii: Clinica de Preanestezie reprezintă cadrul optim de desfășurare a consultului
preanestezic și promovează îndeplinirea obiectivelor multiple ale acestuia.
Introduction: Preanaesthesia visit has an important role in the perioperative
management of surgical patients. Preanaesthesia Clinic represents the gold standard
of preanaesthesia consultation in the majority of European countries.
Objective: The description of establishment, organization and running of
Preanaesthesia Clinic in IRO Iași.
Material and method: Phases of conception and implementation of a preanaesthesia
clinic in IRO Iași are described: concept, legal framework, organization and running
(location, personnel, standard data paper and electronic recordings, working
procedures, information flow).
Results: Preanaesthesia Clinic was approved by Board of Directors IRO Iași and by
Ministry of Health, runs since 15.10.2018 and services oncological patients scheduled
for elective surgery in IRO Iași. The consultation room is located in the Ambulatory
zone of IRO Iași and is run by weekly rotation by one specialist/consultant and by 2
trainees in Anaesthesia and Intensive Care. Working procedures were designed and
approved regarding the patient flow, preanaesthesia visit phases, medical procedure
and data recordings and storage, information flow. The standardized preanaesthesia
visit phases are: introduction, anamnesis, physical examination, ECG recording and
SpO2 measurement, analysis of medical records (brought by the patient, paper
medical file, patient’s electronic file), data recordings (on paper and in the electronic
file), patient’s information and instruction, obtaining the informed consent for
anaesthesia and transfusion, free discussion, handing educative flyers.
Between 15.10.2018-20.02.2019 Preanaesthesia Clinic recorded 922 patients.
Conclusion: Preanaesthesia Clinic represents the optimal framework of preanaesthetic
consultation and promotes the fulfilment of it’s multiple goals.
Ghidarea anesteziei generale la pacienții cu traumă utilizând Response Entropy

și State Entropy
Response Entropy and State Entropy-guided general anaesthesia in trauma
patients
A. F. Rogobete, O. Bedreag, M. Păpurică, Sonia Elena Popovici, Corina Vernic, Lavinia
Melania Bratu, D. Săndesc
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România
Study Objectives: The critically ill polytrauma patient is highly unstable and therefore a
big challenge for the anaesthesia team. In the present study we wish to evaluate the
opioid and vasopressor demand in the critically ill polytrauma patients, together with
the incidence of hemodynamic events by using different monitoring means, and
through this compare the accuracy of Entropy (State Entropy and Response Entropy)
with standard monitoring methods.
Material and methods: This was a prospective observational study that included a
number of 72 patients. The patients were assigned to two different groups, namely the
STDR Group (N=35, these patients were monitored using standard methods) and the
ESPI Group (N=37, these patients were monitored using Entropy and SPI). For the
STDR Group we ensured the adequate hypnosis and analgesia based on
hemodynamic changes as part of the standard monitoring methods. For the ESPI
Group we aimed at obtaining an Entropy level between 40 and 60 for adequately
modulating general anaesthesia and an SPI level between 20 and 50 for analgesia
control. ClinicalTrials.gov identifier NCT03095430. Results: Patients in the ESPI Group
presented with significantly fewer hypotension episodes (N=3) in comparison with the
incidence for hypotension in the STDR Group (N=71) (p<0.05). Furthermore the
Fentanyl demand in patients included the ESPI Group was significantly lower (p <
0.0001, difference between means 5.000 ± 0.038, with a 95% confidence interval
4.9250 to 5.0750). In addition the demand for vasopressor medication was also lower
in the ESPI Group (p < 0.0001, difference between means 0.960 ± 0.063, 95%
confidence interval 0.8.334 to 1.0866).
Conclusions: Anaesthesia-related complications can be reduced, and the
intraoperative status and clinical outcome can both be improved when implementing
the use of multimodal monitoring in the case of critically ill polytrauma patients.
Proceduri anestezice utilizate în afara sălii de operație. analiza activității

anestezice în clinica ati scjupbt pe anul 2018
Anaesthesia and sedation outside of the operating room. Activity analysis of the
Anaesthesia and Intensive Care Department in the “Pius Brînzeu” Emergency
County Hospital Timișoara (SCJUPBT) for the year 2018
Carmen Elena Galiciu, V. Iftimie, E. Nistor-Krista, Adriana Honcioiu, Ioana Sala,
Mădălin Văduva, D. Jipa, V. Marinescu, M. Păpurică, D. Săndesc
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brinzeu”, Timișoara, România
Această lucrare este un studiu unicentric, observațional, restrospectiv ce a identificat

şi evaluat 2129 pacienţi, bărbaţi şi femei, suspuşi unor proceduri diagnostic şi
terapeutice în afara blocului operator, pentru care s-au aplicat diverse tehnici de
anestezie şi monitorizare în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2018.
Studiul analizează activitatea anestezică în afara blocului operator a Clinicii ATI
Timişoara în cursul procedurilor de gastroscopie, colonoscopie, radioimagistică
intervenţională şi CT/RMN. În această perioadă, în SCJUPBT au fost internaţi 47021
pacienţi, dintre aceştia 45.7 % beneficiind de o procedură anestezică. 9.8% dintre cei
anesteziaţi au beneficiat de tehnici anestezice efectuate în afara blocului operator.
Ponderea procedurilor cu anestezie a fost: colonoscopii 35.2%, gastroscopii: 22.3%,
ERCP - uri: 27.5%, proceduri radioimagistice intervenţionale: 4.6% şi CT/RMN: 10.4%.
Durata medie a anesteziilor în afara sălii de operaţie pe lotul evaluat a fost de 45
minute, cu un minim de 10 minute (gastroscopiile) şi un maxim de 360 minute
(intervenții de neuroradiologie intervențională). Cantitatea medie de Propofol
administrată a fost 101 mg, cu limite între 10 (pentru gastroscopii) şi 4200 mg (AG IOT
TCI Propofol). 16% dintre aceşti pacienți au prezentat complicaţii intraanestezice:
hipotensiune arterială - 68%, scăderea SpO2 18.8% şi bradicardie sinusală 13%.
Din totalul anesteziilor, 93.6% au fost anestezii generale intravenoase, 2.3% anestezii
generale IOT, 0.1% anestezii loco-regionale şi 4% analgosedări. Un număr
semnificativ de pacienţi au beneficiat de asistenţa medicului anestezist în afara
blocului operator. Au fost utilizate tehnici anestezice uzuale în cursul procedurilor şi nu
s-au înregistrat complicaţii majore.
Cuvinte cheie: Sedare monitorizată, remote location, radioimagistică intervenţională,
anestezie, ERCP
The present study is a single center, observational, retrospective analysis of the
anaesthetic activity outside the operating room carried out between 1 January – 31
December 2018 in the Anaesthesia and Intensive Care Department for procedures
such as esophagogastroduodenoscopy, colonoscopy, interventional radiology
procedures, and sedation techniques for CT and MRI. 2129 patients that received
diagnosis and therapeutic procedures in remote locations, either under concious
sedation or under general anaesthesia were included in the study.
During the study period 47021 patients were admitted in SCJUPBT; 45.7% of them
needed an anaesthetic procedure; out of these, 9.8% received anaesthesia outside
the operating room for the following procedures: 22.3%
esophagogastroduodenoscopy, 35.2% colonoscopies, ERCP techniques 27.5%,
interventional radiology procedures 4.6%, and 10.4% sedation for CT/MRI.
The mean anaesthesia duration was 45 minutes, with a minimum of 10 minutes and a
maximum of 360 minutes. The mean Propofol dose for one patient was 101 mg
(minimum dose 10 mg and maximum dose 4200 mg – TCI Propofol technique).
Out of the total number of patients included in the study 16% developed intranaesthetic
complications: 68% low blood pressure, 18.8% low SpO2 values, and 13% developed
sinus bradycardia.
The majority of the procedures were represented by total intravenous anaesthesia
(93.6%), 2.3% received general anaesthesia with endotracheal intubation, 0.1%
benefited from regional anaesthesia techniques, and 4% received concious sedation.
A significant number of patients benefited from anaesthesia outside the operating room
with no major anaesthesia-related complications. The most common anaesthesia
techniques were used in order to facilitate the above mentioned interventional
procedures.
Keywords: monitored sedation, remote location, interventional radiology, anaesthesia,
ERCP
Sevofluranul și proliferarea tumorală în cancerul de sân uman. Studiu

experimental
Sevoflurane and tumor proliferation in human breast cancer. An experimental
study
Emilia Pătrășcanu (1), Crina Tiron (2), A. Tiron (2), Paula Postu (2), E. Carasevici (2),
Irina Ristescu (1), Ioana Grigoraș (1)
(1) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Institutul Regional de
Oncologie, Iași, România
(2) Institutul Regional de Oncologie, Compartimentul de Biologie Moleculară,
TRANSCEND, Iași, România
Introducere: Factori precum anestezicele inhalatorii de tipul sevofluran sau izofluran

modulează numeroase cascade moleculare la nivel tisular, cu influență semnificativă
asupra creșterii tumorale.
Pe de altă parte, în carcinoamele agresive expresia izoformelor Akt (1,2,3) este
amplificată, efect corelat cu reducerea ratei de supraviețuire.
Obiectiv: Evaluarea comportamentului celulelor mamare umane neoplazice și normale
expuse la diferite concentrații de sevofluran și identificarea expresiei izoformelor Akt.
Material și metodă: Linii celulare mamare umane normale MCF10A (ATCC®) și
canceroase MDA-MB-231 (ATCC®) au fost cultivate pe mediu 2D (suporturi de plastic
aderente) și 3D (matrigel). Grupurile de studiu au fost tratate cu diferite concentrații de
sevofluran (0.5, 2, 3, 4mM) comparativ cu grupuri control netratate. Celulele tratate și
netratate cu sevofluran (2D și 3D) au fost evaluate în microscopie optică și supuse
testelor de viabilitate. Analiza expresiei izoformelor Akt a fost realizată prin
imunofluorescență. Datele obținute au fost prelucrate statistic în SPSS®.
Rezultate: Culturile 2D de celule mamare canceroase expuse la sevofluran comparativ
cu celule normale tratate au proliferarea inhibată la 24 de ore, urmată de o creștere
explozivă la 72 de ore, efectul cel mai semnificativ fiind pentru concentrația de 2mM
(p<0.000005). În culturile 3D, la celulele canceroase comparativ cu celulele normale,
se constată aceeași evoluție a creșterii tumorale și localizarea izoformei Akt 3 la nivel
nuclear exprimată cel mai intens în celulele expuse la 2mM.
Concluzii: Expunerea celulelor tumorale mamare la sevofluran are impact semnificativ
asupra procesului de creștere și diferențiere celulară prin modularea expresiei
izoformelor Akt. Sevofluranul influențează proliferarea anarhică a celulelor tumorale și
amplifică expresia izoformei Akt 3 mai ales la expunerea la 2mM.
Introduction: Factors including inhalatory anesthetics as sevoflurane modulate several
tissue molecular cascades with significant influence on tumor growth. On the other
hand, in aggressive carcinomas Akt izoforms expression is amplified, effect which
correlates with reduced survival rate. Objective: Behavior evaluation of human breast
cancer and normal cells exposed to different sevoflurane concentrations and
expression identification of Akt izoforms.
Material and method: Normal human breast cell line MCF10A (ATCC®) and human
breast cancer cell line MDA-MB-231 (ATCC®) were cultured 2D (standard adhesive
culture plastic plates) and 3D (matrigel). Study groups were treated with different
sevoflurane concentrations (0.5, 2, 3, 4mM) versus sevoflurane untreated groups.
Sevoflurane treated and untreated cells (2D and 3D) were evaluated by optical
microscopy and subject to viability tests. Expression analysis of Akt izoforms was
performed by immunofluorescence. Statistical analysis was performed with SPSS®.
Results: Compared with sevoflurane treated 2D normal breast cells, treated 2D breast
cancer cells display inhibited growth at 24 hours, followed by an explosive proliferation
at 72 hours, the most significant effect being present in the 2mM treated group
(p<0.000005). In 3D cultures cancer cells versus normal cells display the same pattern
of tumor growth and the Akt 3 izoform nuclear expression being highest in 2mM treated
group.
Conclusion: Sevoflurane exposure of human breast cancer cells has a significant
impact on tumor growth and on cellular differentiation by modulation of Akt izoforms
expression. Sevoflurane influences the anarchical proliferation of tumor cells and
amplifies Akt 3 izoform expression mainly in the 2mM treated group.
Probleme și soluții ale anesteziei în chirurgia urologică asistată robotic -

experiența noastră cu primii 150 de pacienți
Problems and solutions in general anaesthesia for robotic-assisted urological
surgery - Our experience with the first 150 patients
Luminița Cîmpeanu
Spitalul Sfântul Constantin, Brașov, România
Chirurgia laparoscopică asistată robotic a evoluat în ultimele două decenii cu o

tehnologie în continuă perfecționare, asistând chirurgii din diferite specialități.
Obiectiv: Cerințele chirurgicale ale litotomiei, poziția de Trendelemburg extrem,
utilizarea pneumoperitoneului cu impactarea asupra ventilației și hemodinamicii
pacientului, accesul limitat la pacient, toate reprezintă provocări de management
anestezic în chirurgia urologică. Particularitățile poziționării intraanestezice a
pacientului pot provoca dezechilibre fiziologice semnificative și pot conduce la multe
complicații. O bună comunicare între membrii echipei și înțelegerea nuanțelor
chirurgiei robotice au potențialul de a îmbunătăți rezultatele operației, de a crește
eficiența în prelucrarea cazurilor și de a reduce complicațiile chirurgicale și anestezice.
Lucrarea își propune să prezinte managementul anestezic aplicat în spitalul Sf.
Constantin la cei peste 150 de pacienți supuși chirurgiei urologice laparoscopice
asistată robotic.
Material și metodă: Analiza retrospectivă a loturilor de pacienți supuși nefrectomiei și
prostatectomiei radicale asistate robotic - date antropometrice, tehnica anestezică
folosită, durata intervențiilor chirurgicale, a spitalizării, incidența complicațiilor,
probleme întâmpinate și soluțiile pe care le propunem.
Concluzii: Elemente sensibile în managementul acestor pacienți sunt: accesul

perioperator la pacient, poziția Trendelemburg “extrem” și consecințele acesteia,
pneumoperitoneul cu impactul lui asupra ventilației perioperatorii și asupra
hemodinamicii pacientului, profilaxia sângerării/trombozei, strategia repleției volemice
perioperatorii, managementul durerii postoperatorii.
Technology in robotic-assisted laparoscopic surgery has evolved over the last two
decades to assist surgeons from various specialties.
Objective: specific surgical positions like lithotomy, steep Trendelenburg position,
pneumoperitoneum which impacts on patient’s ventilation and hemodynamics, limited
access to the patient, all represent challenges in anaesthetic management of urological
robotic surgery. The particularities of the patient's intra-anesthetic positioning can
cause significant physiological imbalances and may lead to many complications. Good
communication between team members and an understanding of the surgical needs
and techniques can both contribute to improved surgical and anesthetic results.
This paper aims to present the anaesthetic management of over 150 patients
undergoing robotic assisted laparoscopic urological surgery in the St. Constantin
hospital.
Materials and methods: retrospective analysis of the outcomes of patients subjected
to robotic surgery for nephrectomy and radical prostatectomy (anthropometric data,
anaesthetic technique, duration of surgical interventions, hospitalization, incidence of
complications, problems encountered and the solutions we propose
Conclusions: The most difficult elements in the management of these patients are:
perioperative access to the patient, steep Trendelenburg position and its
consequences, pneumoperitoneum with its impact on perioperative ventilation and
patient hemodynamics, bleeding / thrombosis prophylaxis, volume replacement
strategy, postoperative pain management.
Ghidul de sepsis și oportunitatea utilizării transferului aerian în cazul pacienților

cu sepsis
Sepsis guideline and the opportunity of air transfer for sepsis patients
T. O. Popa (1), P. Nedelea (1), Gabriela Grigorași (2), Mihaela Corlade (1), Diana
Cimpoeșu (1)
(1) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Spitalul Clinic Județean de
Urgențe „Sf. Spiridon”, Iași, România
Introducere: HEMS (Serviciile medicale de urgență ce utilizează elicoptere) pot extinde

în mod semnificativ accesul pacienților la facilitățile spitalicești de îngrijire terțiară, ceea
ce duce la transportul rapid al cazurilor critice către spitalele de acest tip. HEMS par
să ofere cele mai mari beneficii atunci când există un tratament clar și dependent de
timp, disponibil la unitatea de primire. Din păcate, există foarte puține informații despre
recomandarea utilizării transferului aerian și a eficacității HEMS în sepsis.
Material și metodă: Acest studiu este un studiu retrospectiv efectuat pe un grup de 45
de pacienți diagnosticați cu sepsis, dintr-un total de 2200 de pacienți care au fost
transferați cu echipajul HEMS din Iași între 01.06.2014 și 01.06.2018.
Studiul își propune să stabilească următoarele: frecvența pacienților cu sepsis și

decizia de transfer; mortalitatea în timpul și în primele 2 zile de la transfer; necesitatea
de a iniția ventilarea mecanică, necesitatea agenților vasoactivi.
Rezultate: Pacienții cu sepsis incluși în studiu reprezintă 2% din numărul total de
intervenții ale echipajului HEMS din Iași efectuate între 2014 și 2018. Vârsta medie a
pacienților a fost de 55 de ani. Distribuția pe sexe a fost egală cu 50% fiecare. Toate
aceste misiuni HEMS (100%) au fost intervenții de tip secundar, de la un spital la alt
spital.
Concluzii: Expertiza HEMS de asistență a pacientului critic nu este folosită la întregul
său potențial în cazul transferului pacientului cu sepsis în România. Nu există criterii
clare pentru a ajuta medicul să ia decizia când și prin ce tip de transport să transfere
cazuri de sepsis.
Beneficiile potențiale ale HEMS trebuie luate în considerare de factorii de decizie din
domeniul sănătății la nivel național.
Acinetobacter baumannii, prezență amenințătoare în terapia intensivă

Acinetobacter baumannii, a threatening presence in intensive care units
Teodora Olariu (1), V. Toma (2), Ioana Toma (3), Dana Gabriela Negru (4), I. Olariu
(1), O. Bedreag (5), Simona Talpeș (2), Amalia Nicolescu (1), Liliana-Renate Bran (1)
(1) Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, Arad, România
(2) Spitalul Clinic Județean de Urgență, Arad, România
(3) Spitalul Clinic Municipal de Urgență, Timișoara, România
(4) Cabinet Medical Epidemiologie Dr. Dana Gabriela Negru, Arad, România
(5) Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România
Introducere: Acinetobacter baumannii determină 90-95% din infecțiile umane, prezintă

multi-drog rezistență MDR, producție de carbapenemaze și începe să manifeste
rezistență la polimixine.
Obiectivul studiului. Stabilirea rezistenței antimicrobiene pentru Acinetobacter
baumanii la adulții internați în Arad, în 2018.
Material și metode: Probele biologice stocate prin programul Whonet, analizate cu
sistemul automat Vitek, pentru rezistența antimicrobiană, ESBL (spectru extins de
betalactamaze) și producția de carbapenemaze, au fost prelucrate statistic pentru
varianța mediilor.
Rezultate: Au fost izolate și identificate 3.287 tulpini: cele Gram negative au
reprezentat 73% (n=2.389), cu distribuție uniformă pe secții (p=0,0007). Tulpinile
Acinetobacter baumannii (n=134) au prezentat MDR în procent ridicat 93,28%
(n=125); 115 au fost carbapenemase pozitive, 82 pe secțiile terapie intensivă
(61,19%); două tulpini au fost rezistente la carbapeneme și colistin (1,49%).
Secțiile implicate au fost ATI (n= 89, cu 69,6% dintre tulpinile MDR, una rezistentă la
carbapeneme și colistin), chirurgie (n=24, cu 16,8% din MDR, cu o tulpină rezistentă
la carbapeneme și colistin), ortopedie, medicală, paleative, dermatologie, nefrologie,
neurologie, oncologie și pneumologie. Șansa OR ca o tulpină Acientobacter baumannii
să prezinte MDR este de 8,0132 ori mai mare pe secțiile ATI comparativ cu celelelate
împreună (95% CI 1,5905 to 40,3719, P = 0,0117). Tulpinile MDR s-au găsit în
secrețiile traheobronșice (n=74; 55,22% din specimene; MDR 97,29%) și plăgi (n=49;
36,56% din probe; MDR 87,75%).
Concluzii. Este necesară introducerea unei fișe pentru germenii MDR intraspitalicești,
cu precizarea terapiei antibiotice din ultimele 30 zile, în absența diagnosticului
microbiologic molecular și genomic.
Cuvinte cheie: Acinetobacter baumannii, MDR, carbapenemaze
Introduction: Acinetobacter baumannii causes 90-95% of human infections, has multi-
drug resistance (MDR), carbapenems production and begins to show resistance to
polymyxins.
Aim: Establishing antimicrobial resistance for Acinetobacter baumanii in Arad adult
inpatients in 2018.
Material and methods: Biological samples stored in Whonet program were analysed
with Vitek automated system for antimicrobial resistance, ESBL (extended spectrum
of betalactamases) and carbapenemase production, were statistically processed for
variances.
Results: There were 3,287 strains isolated and identified, Gram-negative germs
represented 73% (n=2.389), with uniform hospital departments distribution (p=0.0007).
Acinetobacter baumannii (n=134) strains showed high MDR, 93.28% (n=125); 115 of
them were carbapenemase positive, of which 82 in intensive care units ICU (61.19%);
two strains were resistant both to carbapenems and colistin (1.49%). The involved
departments were ICU (n = 89; 69.6% of the MDR strains, one resistant to
carbapenems and colistin), surgery (n=24; 16.8% MDR, one resistant to both
carbapenems and colistin), orthopedics, internal medicine, palliative, dermatology,
nephrology, neurology, oncology and pneumology. The chance OR for an
Acientobacter baumannii strain presenting MDR is 8.0132 times higher on the ICU
compared to the rest of the departments all together (95% CI 1.5905 to 40.3719,
P=0.0117). MDR strains were found in tracheobronchial secretions (n=74; 55.22% of
specimens, MDR 97.29%) and wounds (n=49; 36.56% of samples, MDR 87.75%).
Conclusions: It is necessary to initiate a record for each hospital MDRs germs,
specifying the prior antibiotic regimens for the last 30 days, in the absence of molecular
and genomic microbiological diagnosis.
Key words: Acinetobacter baumannii, MDR, carbapenemase
Gripa AH1N1 în sarcină. Cât de sigură este medicația antivirală?

AH1N1 in pregnancy. Is antiviral medication safe?
Bettina Buzzi, Raluca Pătruț, Anelore Gruneantu, Loredana Luca, D. Săndesc
Spitalul Clinic Județean de Urgență, Timișoara, România
Oseltamivir is a neuramidase inhibitor used to treat flu symptoms caused by influenza

virus in patients who have had symptoms for less than 2 days. It may also be given to
prevent influenza in people who may be exposed but do not yet have symptoms.
Neuropsychiatric side effects after taking Oseltamivir have been recorded especially
in pediatric population (sudden changes in mood and behaviour).
We describe the case of a 25 year old patient, 32 weeks pregnant, weight-70 kg,
admitted in the ICU of SCJUT, on 18.01.2019, transferred from Arad County Hospital,
suspected of AH1N1 flu. Upon admittance the patient presents acute respiratory failure
(polypneic, high respiratory effort, cyanotic derm, SpO2 70% with facial mask, 8l/min
flow), obnubilation, ASTRUP parametres: pH=7,25, CO2 20, PO2 45. The chest X-ray
presents bilateral opacities. She is then intubated and ventilated accordingly to ARDS
guidelines (Tv=420, PEEP 10-15 cm H2O, FiO2 70-80%, RF 18 rpm, IPPV mode,
followed by BiPaP). The patient is started on empiric antibioterapy and antiviral
medication (Tamiflu 75mg x 2/day, for 5 days) and improvement is notived in her
respiratory distress. After 10 days the patient is extubated.
After extubation, a change is noticed in the mental status of the patient, presenting
neuropsychiatric symptoms: halucinations, delirium, tremor, anxiety, depression
followed by euphoria, all of these being documented side effects of the antiviral
medication.
Oseltamivir is a neuramidase inhibitor used to treat flu symptoms caused by influenza
virus in patients who have had symptoms for less than 2 days. It may also be given to
prevent influenza in people who may be exposed but do not yet have symptoms.
Neuropsychiatric side effects after taking Oseltamivir have been recorded especially
in pediatric population (sudden changes in mood and behaviour).
We describe the case of a 25 year old patient, 32 weeks pregnant, weight-70 kg,
admitted in the ICU of SCJUT, on 18.01.2019, transferred from Arad County Hospital,
suspected of AH1N1 flu. Upon admittance the patient presents acute respiratory failure
(polypneic, high respiratory effort, cyanotic derm, SpO2 70% with facial mask, 8l/min
flow), obnubilation, ASTRUP parametres: pH=7,25, CO2 20, PO2 45. The chest X-ray
presents bilateral opacities. She is then intubated and ventilated accordingly to ARDS
guidelines (Tv=420, PEEP 10-15 cm H2O, FiO2 70-80%, RF 18 rpm, IPPV mode,
followed by BiPaP). The patient is started on empiric antibioterapy and antiviral
medication (Tamiflu 75mg x 2/day, for 5 days) and improvement is notived in her
respiratory distress. After 10 days the patient is extubated.
After extubation, a change is noticed in the mental status of the patient, presenting
neuropsychiatric symptoms: halucinations, delirium, tremor, anxiety, depression
followed by euphoria, all of these being documented side effects of the antiviral
medication.
Şoc septic şi insuficienţă respiratorie acută hipoxemică secundară pneumoniei

cu Chlamydia pneumoniae şi Coxiella burnetii
Septic shock with hypoxic respiratory failure secondary to pneumonia with
Chlamydia pneumonie and Coxiella burnetii
S. D. Stanciu, M. Negrău, Alexandra Plugar, C. Timar, Olivia Roxana Burtă, H. I. Burtă
Spitalul Clinic Județean de Urgență, Oradea, România
Introducere: Infecţiile cu Chlamydia pneumoniae se pot manifesta la orice vârstă.

Formele de pneumonie sunt de obicei ușoare cu prezență radiologică a unui infiltrat
subsegmentar unic, pot fi întâlnite însă și forme severe de boală în special la pacienți
vârstnici sau cu diverse boli cronice.
Bărbat în vârstă de 57 ani cunoscut cu diabet zaharat de tip II insulino necesitant,
formaţiuni nodular hepatice segment V-VII, admis în unitatea de primire urgenţe pentru
dispnee, dureri abdominale, greţuri, vărsături, palpitaţii, dezvoltă modificări bruşte ale
statusului neurologic cu comă GSC-4puncte (M1V1O2), respirator cu insuficienţă
respiratorie acută şi hemodinamic cu şoc. Pacientul a fost intubat, a necesitat suport
vasoactiv şi inotrop, a dezvoltat insuficienţă respiratorie acută hipoxemică, comă
prelungită atipică (GSC-4 puncte M1V1O2). Aspect CT craniu normal, angio CT
pulmonar cu aspect de bronhopneumonie, puncţia LCR pentru suspiciunea de
meningită a fost negativă, culturile repetate din secreţie traheală şi aspirat bronşic cu
floră saprofită. Diagnosticul de pneumonie cu germeni atipici se pune cu ajutorul
examinării eşantionului febril prin metoda de fixare a complementului, pozitiv pentru
Chlamydia pneumoniae cu titru de 1/640 şi Coxiella burnetii cu titru de 1/160. După
instituirea tratamentului pentru pneumonie cu germeni atipici, se obţine remisia
completă a statusului neurologic şi respirator cu recuperarea totală a pacientului.
Concluzie: Deşi au fost documentate cazuri de infecţie pulmonară cu Chlamydia
pneumoniae, particularitatea cazului este asocierea infecţiei pulmonare cu Chlamydia
pneumoniae şi Coxiella burnetii în formă clinică severă cu şoc septic şi tulburări
neurologice atipice şi prelungite.
Introduction: Chlamydia pneumoniae infections can manifest at any age. The forms of
pneumonia are usually mild with the radiological presence of a single subsegment
infiltrate but there can be severe forms in eldery patients or patients with various
chronic diseases.
75-year-old man known with type 2 insulin-dependent diabetes, with V-VII hepatic
nodular formations, admitted in the Emergency Unit with dyspnoea, abdominal pain,
nausea, vomiting, palpitations, developed sudden changes in neurologic status,
Glasgow Coma Scale 4 points (eye response 2, verbal response 1, motor response 1),
acute respiratory failure, haemodymanic shock. The patient was intubated, required
vasoactiv and inotropic support but develops acute hypoxemic respiratory failure with
prolonged atypical coma GCS 4 points (eye response 2, verbal response 1, motor
response 1). Normal head CT, the aspect of the pulmonary angiography CT showed
aspects of bronchopneumonia, cerebrospinal fluid puncture for meningitis suspicion
was negative, repeated cultures from tracheal secretions and bronchial aspiration
showed saprophytic flora.
The diagnostic of pneumonia with atypical germs is done by examinig the febrile
sample with the complement fixation method, that is positive for Chlamydia
pneumoniae with titre of 1/640 and Coxiella burnetii with titre of 1/ 160. After the
treatment for pneumonia caused by atypical germs, complete remission of neurological
status with recovery of the patient was obtained.
Conclusions: Although there have been documented cases of pulmonary infection with
Chlamydia pneumoniae, the particularity of the case is the association of pulmonary
infection with Chlamydia pneumoniae and Coxiella burnetii with severe clinical form,
septic shock and atypical and prolonged neurological disorders.
Antibiorezistența spectrului bacterian, izolat de la pacienții cu pneumonie

asociată cu ventilarea pulmonară artificială
The antibiotic resistance in bacteria isolated from patients with ventilator
associated pneumonia
Anna Cernacovschi, Natalia Stoica, Vladislav Groisman, A. Belîi
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău,
Republica Moldova
Obiectivul studiului: Descrierea spectrului bacterian nosocomial și rezistenței lui la

antibiotic, care a fost prelevat din diferite surse de la pacienții cu pneumonie asociată
cu ventilarea pulmonară artificială (VAP-pneumonie).
Material şi metode: Studiu retrospectiv, descriptiv. Analizate toate testele
bacteriologice, efectuate în anul 2017 la pacienții cu VAP-pneumonie (Departamentul
ATI, Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova. Cultivare și
identificare bacteriană clasică (cutii Petri); sensibilitatea (ABS) la antibiotice - metoda
difuziunii discurilor. Statistică descriptivă.
Rezultate: Analizate 590 de culturi. Sensibile (≤25% UFC rezistente) au fost 14,61%
din culturi. Cotă-parte bacterii multirezistente (ABR) (≥50% UFC) identificate din toate
sursele - secreții traheale, urină, sânge, tuburi de dren: Ps. aeruginosa (26,24%),
Acinetobacter spp. (24,36%), Kl. pneumonie (18,52%), E. coli (11,32%),
Staphylococcus spp. (5,49%), Enterococcus spp. (5,32%), Proteus mirabilis (2,23%),
Providencia spp. (1,72%), Enterobacter spp. (1,20%), Serratia spp. (0,69%),
Morganella spp. (0,51%), Bacillus spp. (0,34%), Burkholderia spp. (0,17%),
Corynebacterium spp. (0,17%). Asocieri ≥2 specii: 68,97%. O rezistență totală (≥95%
UFC) s-a constatat față de toate cefalosporinele de generația I-IV disponibile
(cefazolină, cefalexină, cefoxitină, cefuroxim, cefoperazonă, cefotaxim, ceftriaxonă,
cefepim). Cea mai mare sensibilitate (ABS˃ABR) bacteriile au avut-o față de:
amoxicilină (60,0%), colistină (71,43%), ertapenem (75,0%), polimixină (75,0%),
linezolid (100%) și teicoplanină (100%).
Concluzii: (1) Ps. aeruginosa, Acinetobacter spp. și Kl. pneumoniae reprezintă flagelul
de mortalitate nosocomială. (2) La pacienții cu VAP-pneumonie, cefalosporinele de
toate generațiile sunt inutile. (3) Se recomandă utilizarea antibioticelor de rezervă, cu
eficiență dovedită. (4) Fortificarea măsurilor antiifecțioase preventive este imperativă.
Aim of the study: To describe the spectrum of nosocomial bacteria isolated from
different sources from patients with ventiltator associated pneumonia (VAP) and its
antibiotic-resistance (ABR).
Material and methods: This is a retrospective, descriptive study. In this study were
analized all microbiological tests performed in 2017 in VAP-patients (UTI, Institute of
Emergency Medicine, Chisinau, Republic of Moldova), bacterial cultivation and
identification (Petri dishes), antibiotic sensitivity (ABS) - disc diffusion test. Descriptive
statistics findings were used.
Results: 590 samples were analyzed. There were 14.61% sensitive (≤25% resistant
UFC) samples. Also, we have identified following ABR bacteria (≥ 50% UFC) from
following sources, tracheal secretions, urine, blood, surgical drains: Ps. aeruginosa
(26,24%), Acinetobacter spp. (24.36%), Kl. pneumonie (18.52%), E. coli (11.32%),
Staphylococcus spp. (5.49%), Enterococcus spp. (5.32%), Proteus mirabilis (2,23%),
Providencia spp. (1.72%), Enterobacter spp. (1.20%), Serratia spp. (0.69%),
Morganella spp. (0.51%), Bacillus spp. (0.34%), Burkholderia spp. (0.7%),
Corynebacterium spp. (0.17%). The associations of 2 or more species - 68.97%. A
complete resistance (≥95% UFC) was found to all available cephalosporins of the I-IV
generation (cefazolin, cefalexin, cefoxitin, cefuroxim, cefoperazone, cefotaxime,
ceftriaxone, cefepime). The highest sensitivity (ABS˃ABR) was recorded for
amoxicillin (60.0%), colistin (71.43%), ertapenem (75.0%), polymyxin (100%) and
teicoplanin (100%).
Conclusion: (1) The burden of nosocomial mortality are Ps. aeruginosa, Acinetobacter
spp. and Kl. pneumonia. (2) The cephalosporins of all generations are useless in
patients with VAP. (3) It is recommended to use the reserve antibiotics with clinically
proven efficacy. (4) The strengthening of infection prevention and control measures is
imperative.
Lărgimea distribuției eritrocitare și raportul neutrofile/limfocite ca factori

hematologici de prognostic la pacientul cu sepsis și șoc septic
Red blood cell distribution width and neutrophil-to-lymphocyte ratio as
hematological prognosis factors in sepsis and septic shock
E. Moisă (1), Ligia Iulia Torsin (1), Andreea Șerbu (1), Cristina Filimon (1), Anca Isăroiu
(1), Mădălina Duțu (2), S. Negoiță (2), D. Corneci (2)
(1) Spitalul Universitar de Urgență Elias, București, România
(2) Spitalul Universitar de Urgență Elias, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol
Davila”, București, România
Introducere: Lărgimea distribuției eritrocitare (RDW) evaluează gradul de anizocitoză,

acest parametru fiind alterat în sepsis. Raportul neutrofile/leucocite (NLR) are valoare
prognostică incertă în sepsis.
Obiectivul acestui studiu a fost să evalueze capacitatea predictivă a celor doi parametri
hematologici în momentul diagnosticului sepsisului.
Materiale și metode: Studiu retrospectiv, unicentric, care a inclus 472 de pacienți din
Secția de Terapie Intensivă a unul Spital Universitar de Urgență, diagnosticați cu
sepsis sau șoc septic într-o perioadă de 3 ani (1.01.2016-31.12.2018). S-au analizat
valorile RDW și NLR la momentul diagnosticului, scorurile predictive APACHE II și
SOFA și bolile asociate. Pentru valorile RDW, pacienții au fost împărțiți în percentile.
Rezultate: Mortalitatea la nivelul întregului lot a fost de 77.8%, iar mediana vârstei de
76 ani. Curba Receiver Operating Characteristics (ROC) a descris o capacitate
discriminatorie mare a RDW pentru mortalitatea în terapie intensivă (AUC=0.726
CI=95%, 0.671-0.781, p<0.01) cu o Sensibilitate de 70% și o Specificitate de 91%
pentru valoarea RDW = 17.4 (percentila 75), respectiv 87% și 98% pentru RDW =
19.37 (percentila 90). Analiza multivariată a evidențiat o corelație statistic semnificativă
între RDW și mortalitate pentru pacienții cu RDW > 17.4 (p<0.01), însă pentru valorile
NLR, nu a arătat o corelație semnificativă statistic cu mortalitatea (p=0.58). NLR nu a
prezintat capacitate discriminatorie pentru mortalitate (AUC = 0.52; 95% CI, 0.456-
0.585).
Concluzii: RDW reprezintă un factor de prognostic negativ la pacientul din terapie
intensivă cu sepsis și șoc septic. Valoarea NLR nu s-a corelat semnificativ statistic cu
mortalitatea în studiul nostru.
Introduction: Red blood cell distribution width (RDW) evaluates erythrocyte’s level of
anisocytosis and is altered in sepsis. Neutrophile-to-lymphocyte ratio (NLR) has
uncertain predictive capacity in sepsis. The objective of this study was to evaluate
prognosis in patients with sepsis using these two hematological parameters. Material
and methods: retrospective, unicentric study, including 472 patients from the Intensive
Care Unit (ICU) of an Emergency Univeristy Hospital, in a 3-year period (1.01.2016-
31.12.2018). We collected RDW and NLR values, APACHE II and SOFA predictive
scores and associated diseases. For RDW values, patients were divided into
percentiles.
Results: Overall mortality was 77.8% and the age median was 76. The Reciever
Operating Characteristics (ROC) analysis resulted in a statistical model with very good
discriminatory capacity for mortality in the ICU (AUC=0.726 CI=95%, 0.671-0.781,
p<0.01), with a Sensitivity of 70% and a Specificity of 91% for RDW value = 17.4 (75th
percentile), 87% and 98% for RDW value = 19.37 (90th percentile) respectively.
Multivariate analysis described a significant statistical correlation between RDW and
mortality for patients with a RDW > 17.4 (p<0.01), but for NLR values the model didn't
describe a significant statistical correlation with mortality (p=0.58). NLR didn't have
discriminatory capacity for mortality (AUC = 0.52; 95% CI, 0.456-0.585).
Conclusions: RDW represents a negative prognosis factor in ICU patients with sepsis
and septic shock. NLR value was not significantly correlated with mortality in our study.
Rolul expresiei VEGF-C în diagnosticul și prognosticul pacienților cu sepsis și

șoc septic
VEGF-C expression: role in diagnosis and prognosis of septic and septic shock
patients
Emoke Almasy (1), J. Szederjesi (2), Bianca Liana Grigorescu (3), Iudita Badea (1),
M. Petrișor (4), L. Azamfirei (1), Sanda-Maria Copotoiu (2)
(1) Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie, M4, ATI II, Târgu
Mureș, România
(2) Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie, M5, ATI, Târgu Mureș,
România
(3) Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie, M2, Fiziopatologie,
Târgu Mureș, România
(4) Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie, M4, Simulare Aplicată
în Medicină, Târgu Mureș, România
Scopul studiului a fost de a stabili valoarea prognostică și diagnostică a nivelului de
VEGF-C a pacienților septici.
Introducere: Sepsisul este o condiție patologică care afectează majoritatea pacienților
din unitățile de terapie intensivă. Ultimele studii ridică ipoteza că factorul de creștere
al endoteliului vascular tip C (VEGF-C) ar putea fi folosit ca și marker prognostic pentru
pacienții critici cu sepsis sau șoc septic.
Material și metodă: Studiul include 142 de pacienți împărțiți în 2 loturi. Primul lot a
inclus 107 pacienți diagnosticați cu sepsis, aceștia fiind împărțiți în 2 subgrupuri: septici
sau cu șoc septic. Al doilea lot a fost alcătuit din 35 de voluntari sănătoși. Testare de
tip enzym-linked immunosorbent assay (ELISA) a fost folosită pentru a determina
nivelurile plasmatice de VEGF-C. Analiza include specificitatea și sensibilitatea a
VEGF-C pentru diagnosticul șocului septic.
Rezultate: Nivelurile plasmatice de VEGF-C au variat între 357.3 și 3988 cu o medie
de 1136 în lotul de studiu și un nivel de 871 pg/mL în lotul sănătos (p = 0.025).
Nivelurile plasmatice ale VEGF-C la pacienții în șoc septic care necesitau
vasopresoare a fost semnificativ mai mare comparativ cu pacienții septici (p = 0.0005).
VEGF-C a prezentat o corelație semnificativă cu scorul de severitate APACHE II.
Valoarea cutoff pentru șocul septic a fost de 994 pg/ml.
Concluzie: VEGF-C ar putea fi folosit ca și marker precoce pentru diagnosticul
pacienților cu șoc septic și indică un rol prognostic al pacienților cu sepsis și șoc septic.
The aim of this study was to assess the diagnostic and prognostic value of the plasma
VEGF-C level in septic patients.
Introduction: Sepsis is a frequent diagnosis in critically ill patients. The latest studies
indicate that vascular endothelial growth factor type C (VEGF-C) could be used as a
prognostic marker in critically ill patients with sepsis.
Material and methods: the study involved 142 persons divided in two groups. The first
group enrolled 107 patients with sepsis and was further divided in two subgroups:
sepsis and septic shock according to the Sepsis-3 criteria.
A second group of 35 healthy volunteers was included. Enzym-linked immunosorbent

assay (ELISA) test was used to determine plasma VEGF-C levels. Analysis included
specificity and sensibility of VEGF-C for diagnosis of septic shock. Circulating plasma
VEGF-C was correlated with the APACHE II score and in-hospital mortality.
Results: The plasma levels of VEGF-C varied between 357.3 and 3988, with an
average of 1136 in group A and 871 pg/mL in healthy volunteers. (p=0.025) The
plasma levels of VEGF-C in septic shock patients requiring vasopressors were
significantly higher compared to septic patients, p=0.0005. VEGF-C proved also to be
significantly correlated with the APACHE II severity score (p=0.02). The cut off value
for septic shock was 994 pg/ml.
Conclusions: VEGF-C could be used as an early biomarker for diagnosing patients
with septic shock and proved to have a prognostic role in septic and septic shock
patients.
Studiu retrospectiv monocentru privind beneficiile hemodiafiltrării continue la

pacienții critici diagnosticați cu sepsis
A retrospective monocentric study regarding the benefits of continuous renal
replacement therapy in ICU patients diagnosed with sepsis
C. Robert, D. Săndesc, O. Bedreag, Lavinia Trache, Corina Dumbuleu, Roxana Sicoie,
P. Bînă, R. Bota
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu”, Timișoara, România
Introducere: Sepsisul și insuficiența renală acută coincid frecvent la pacienții critici și

sunt asociate în mod independent cu creșterea mortalității și a morbidității. IRA poate
precede, coincide sau poate urma diagnosticul de sepsis. Hemodiafiltrarea continuă
oferă potențiale beneficii pacienților cu sepsis prin reglarea inflamației, menținerea
balanței hidrice și promovarea recuperării renale, având un rol protectiv asupra
rinichiilor în IRA de origine septică.
Material și metodă: Am analizat retrospectiv cazurile de sepsis ce au necesitat CRRT
în cadrul clinicii de Terapie Intensivă din Spitalului Clinic Județean ”Pius Brînzeu”
Timișoara în perioada 1 Ianuarie 2018 - 15 Februarie 2019.
Rezultate: Cincizeci și doi de pacienți au necesitat terapie de substituție renală
continuă, fiind diagnosticați cu sepsis cu sau fără insuficiență renală acută. Beneficiul
major l-au avut pacienții de terapie intensivă cu sepsis și IRA, cu sau fără filtru de tip
adsorber. Sursa sepsisului, tipul de filtru și prezența de adsorber nu au avut impact
asupra prognosticului pacienților. În plus, valorile inițiale ale creatininei, ureei și
diurezei nu au semnificație predictivă în ceea ce privește evoluția injuriei renale, timpul
de recuperare al funcției renale și durata terapiei de hemodiafiltrare.
Concluzii și discuții: Deși nu există tratamente specifice pentru IRA de origine septică,
administrarea rapidă a antibioticelor, evitarea hipotensiunii arteriale, agenților
nefrotoxici și supraîncărcarea volemică pot reduce riscul și severitatea IRA, rolul CRRT
nefiind încă bine conturat. Sunt necesare studii în vederea stabilirii momentului inițierii
terapiei, dozei, beneficiilor variilor filtre și indicațiilor inițierii terapiei de substituție.
Introduction: Sepsis and acute kidney injury (AKI) appear frequently in critically ill
patients and are independently associated with increased morbidity and mortality. AKI
can precede, coincide with or occur after the diagnosis of sepsis is established.
Continuous renal replacement therapy (CRRT) confers potential benefits to patients
such as inflammation regulation, maintenance of proper fluid balance and aiding in
renal recovery, with a nephroprotective role in sepsis induced AKI.
Materials and method: We retrospectively analysed cases with sepsis that had CRRT
in the ICU of the Timisoara County Emergency Hospital “Pius Brînzeu”, between
01.01.2018 and 15.02.2019.
Results: 52 patients, diagnosed with sepsis with or without concurrent AKI, required
CRRT. The most benefit was seen in ICU patients with both sepsis and AKI, with or
without the addition of a cytokine adsorbing column. The source of sepsis, the type of
filter and the presence of a cytokine adsorbing column had no impact on prognosis.
Additionally, the initial values of creatinine, urea and diuresis have no predictive
significance in the evolution of AKI, time to recovery and the duration of CRRT.
Conclusions and discussion: Although there is no specific treatment in sepsis induced
AKI, early administration of antibiotics, avoidance of arterial hypotension, nephrotoxic
agents and fluid overload can reduce the risk and severity of AKI. The role of CRRT
has not been definitively established. More studies regarding the timing of therapy,
doses, the benefits of various filters and the indications of CRRT are required.
Anemia și transfuzia în epoca PBM. Date dintr-un centru terțiar de chirurgie

cardiovasculară
Anaemia and transfusion in the PBM era. Data from a tertiary cardiac surgery
centre
M. Ștefan, Alice Stegaru, Anamaria Marinache, Ioana Marinică, Alina Păunescu, M.
Luchian, Daniela Filipescu
Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Secția ATI II,
Introducere: Pe baza acumulării de dovezi, Patient Blood Management (PBM) a fost
aprobat de SRATI și adoptat ca ghid de practică medicală de către Ministerul Sănătății
(1). Date fiind multiplele recomandări, implementarea rămâne o provocare și necesită
o abordare în trepte.
Material și metode: Am efectuat un audit retrospectiv al practicii transfuzionale în
instituția noastră, comparând date din Ian-Iun 2017 cu date din Iul-Dec 2018 (înainte
și după formularea recomandărilor românești). Informațiile au fost colectate din
arhivele electronice și scrise ale pacienților ce au suferit intervenții chirurgicale
cardiace elective, cu circulație extracorporală.
Rezultate: Am inclus 282 pacienți în analiza noastră, 82 în 2017 și 200 în 2018.
Caracteristicile de bază au fost comparabile în ce privește vârsta, sexul și durata
chirurgiei. Hemoglobinemia (Hb) medie preoperatorie a fost ușor mai mare în 2017
(13,63±1,2 vs 13,045±1,55 g/dl, p= 0,003) și anemia a fost mai prevalentă în 2018
(35,5% vs 14,81%, p< 0,001).
Rata transfuziei de concentrat eritrocitar (CER) a fost similară - 51,2% vs 50% din
pacienți, p= 0,852. În mod remarcabil, rata transfuziei a fost 83% la pacienții cu anemie
preoperatorie, în ambele cohorte. Sângerarea intra- și postoperatorie a fost, de
asemenea, simialră, ca și Hb postoperatorie (9,96±1,41 vs 9,7±1,54 g/dl, p=0,206), pe
când Hb la externare a fost mai mare în 2017 (9,89±1,08 vs 9,44±1,13 g/dl, p= 0,003).
Transfuzia de plasmă proaspătă congelată nu a fost semnificativ diferită (4,9% vs
8,5%, p=0,293), nici cea de trombocite (4,9% vs 8,5%, p=0,293), iar 30% din pacienți
au fost tratați folosind teste viscoelastice de evaluare a hemostazei. 50% din pacienții
transfuzați au primit o singură CER.
Diferențe notabile au existat în implementarea chestionarului de evaluare
preoperatorie a anomaliilor hemostazei (0 vs 36%) și în ce privește screeningul și
tratamentul pre-operator al anemiei (36% din pacienții anemici au fost investigați în
2018, din care 14% au primit tratament preoperator cu fier intravenos).
Concluzii: Deși rata transfuziei eritrocitare este comparabilă cu protocoale restrictive
folosite în studii recente (2), ea râmâne mare. Notabil, o proporție mare din pacienți
sunt transfuzați cu doar o unitate CER pe perioada spitalizării. Aceasta sugerează că
aplicarea măsurilor PBM ar putea duce la o scădere semnificativă a expunerii
pacienților la sângele alogen în timpul chirurgiei cardiovasculare.
Bibliografie
1. Filipescu D, Banateanu D, Beuran M, Burcos T, Corneci D, Cristian D, et al.
Perioperative Patient Blood Management Programme. Multidisciplinary
recommendations from the Patient Blood Management Initiative Group. Romanian
Journal of Anaesthesia and Intensive Care. 2017 24(2):139-157.
2. Mazer CD, Whitlock RP, Fergusson DA, Hall J, Belley-Cote E, Connolly K, et al.
Restrictive or Liberal Red-Cell Transfusion for Cardiac Surgery. New England Journal
of Medicine. 2017 Nov 30;377(22):2133-44.
Background: Based on mounting evidence, Patient Blood Management (PBM) has
been endorsed by the Romanian Society of Anaesthesia and Intensive Care and
adopted as a guide by the Ministry of Health (1). Given the multiple recommendations,
its implementation remains a challenge and needs a stepwise approach.
Material and methods: We conducted a retrospective audit of transfusion practice in
our institution, comparing data from Jan-June 2017 with data from July-Dec 2018
(before and after Romanian recommendations were formulated). Information was
collected from electronic and hard-copy records of patients who underwent elective
cardiac surgery with cardiopulmonary bypass. Statistical analysis was performed using
Wizard, v 1.9.29.
Results: We included 282 patients in the analysis, 82 in the 2017 and 200 in the 2018
cohort. Baseline characteristics were comparable regarding age groups, gender and
surgery times. Pre-operative mean haemoglobin (Hb) was slightly higher in 2017
(13,63±1,2 vs 13,045±1,55 g/dl, p= 0,003) and anaemia was more prevalent in 2018
(35,5% vs 14,81%, p< 0,001). However, peri-operative packed red blood cell (PRBC)
transfusion rates were similar - 51,2% vs 50% of patients, p= 0,852.
Remarkably, transfusion rate was 83% in anaemic patients, in both cohorts. Intra- and
postoperative bleeding was also similar, as well as post-operative Hb (9,96±1,41 vs
9,7±1,54 g/dl, p=0,206), while discharge Hb was higher in 2017 (9,89±1,08 vs
9,44±1,13 g/dl, p= 0,003). Fresh frozen plasma transfusion rate was not significantly
different, 4,9% vs 8,5%, p=0,293), neither was platelet transfusion (4,9% vs 3%, p=
0,43), and 30% of patients were treated using viscoelastic haemostasis tests. 50% of
all transfused patients received only one PRBC.
Notable differences occurred in the implementation of the preoperative haemostasis
anomaly questionnaire (0 vs 36%) and in the screening and treatment of preoperative
anaemia (36% of anaemic patients were investigated in 2018, of which 14% received
intravenous iron).
Conclusions: While transfusion rate is comparable to recent restrictive protocol
practice (2), it remains high. Notably, a large proportion of patients are transfused with
one PRBC during hospital stay. This suggests avoiding transfusion by applying PBM
measures could lead to significant underexposure to allogeneic blood of patients
requiring cardiac surgery.
References:
1. Filipescu D, Banateanu D, Beuran M, Burcos T, Corneci D, Cristian D, et al.
Perioperative Patient Blood Management Programme. Multidisciplinary
recommendations from the Patient Blood Management Initiative Group. Romanian
Journal of Anaesthesia and Intensive Care. 2017 24(2):139-157.
2. Mazer CD, Whitlock RP, Fergusson DA, Hall J, Belley-Cote E, Connolly K, et al.
Restrictive or Liberal Red-Cell Transfusion for Cardiac Surgery. New England Journal
of Medicine. 2017 Nov 30;377(22):2133–44.
Gestionarea sângelui pacientului în Institutul Regional de Oncologie Iași.

Implicarea pacientului
Patient blood management in Regional Institute of Oncology Iași. Patient
empowerment
Ioana Grigoraș (1), Irina Ristescu (1), Laura Gavril (1), Daniel Rusu (1), Ioana Florescu
(2), Emilia Pătrășcanu (1)
(1) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Institutul Regional de
Oncologie, Clinica de Anestezie-Terapie Intensivă, Iași, România
(2) Institutul Regional de Oncologie, Clinica de Anestezie-Terapie Intensivă, Iași,
România
Introducere: Gestionarea sângelui pacientului (GSP) este un program multidisciplinar,

care include strategii pre-, intra- și postoperatorii cu scopul optimizării managementului
anemiei și a transfuziei la pacientul chirurgical. Implicarea pacientului (patient
empowerment) este un concept nou, care implică un pacient informat, educat, motivat
și implicat, care colaborează strâns cu personalul medical la managementul propriei
boli. Acest concept este în continuă expansiune, mai ales în oncologie.
Obiective: Analiza componentei de implicare a pacientului în programul multidisciplinar

de Gestionare a Sângelui Pacientului în Institutul Regional de Oncologie (IRO) Iași.
Material și metodă: Descrierea modalităților de implicare a pacientului în programul de
Gestionare a Sângelui Pacientului în Institutul Regional de Oncologie (IRO) Iași:
concept, design și implementare, acțiuni.
Rezultate: Modalitățile de implicare a pacientului în programul de Gestionare a
Sângelui Pacientului în Institutul Regional de Oncologie (IRO) Iași au fost concepute
și implementate în IRO Iași începând cu luna octombrie 2018 și au constat în:
automonitorizare (fișa pacientului cu anemie), flyere cu informații pentru pacient (GSP
în IRO Iași. Întrebări și răspunsuri frecvente), film de educație a pacienților difuzat în
televiziunea cu circuit inchis din IRO Iași, implicarea Asociației Bolnavilor de Cancer
(ABC) din Iași în acțiunile de promovare a GSP, invitarea pacienților la Ziua GSP în
IRO Iași - 2.11.2018, expoziție de desene despre transfuzie in holul spitalului).
Concluzii: Implicarea pacienților în proiectul GSP în IRO Iași este un proiect în
desfășurare, care a fost întâmpinat cu entuziasm de pacienți și care, în timp, poate
contribui la rezultatele pozitive ale acestui program.
Introduction: Patient Blood Management (PBM) is a multidisciplinary program including
pre-, intra- and postoperative strategies having the goal to optimize anaemia and
transfusion management in surgical patients. Patient empowerment is a new concept,
which involves an informed, educated, motivated and implicated patient, who closely
collaborates with healthcare workers. This concept is continuously expanding, mainly
in oncology.
Objective: Analysis of the patient empowerment component of PBM program in IRO
Iasi.
Material and method: Description of patient empowerment strategies applied in PBM
program in IRO Iasi: concept, design and implementation, actions.
Results: Patient empowerment strategies were included in PBM program in IRO Iasi
since Octomber 2018 and consisted in: self-monitoring (anaemia patient plan), patient
information flyers (PBM in IRO Iași. Frequent questions and answers), patient
education movie displayed by IRO Iași closed-circuit TV system, involvement of
Association of Cancer Patients (ABC) Iași in PBM promotion actions, patients’
involvement in PBM Day in IRO Iași - 2.11.2018, „Blood transfusion” drawing exhibition
organized in hospital lobby).
Conclusion: Patient empowerment, as a part of PBM program in IRO Iași is an on-
going project, enthusiastically supported by patients, which may contribute in the long
run to the positive results of this program.
Testele clasice versus testele viscoelastice în monitorizarea anticoagulării în

timpul asistenței vitale extracorporale
Classical versus viscoelastic tests in monitoring anticoagulation on
Extracorporeal life support
M. Ștefan (1), Ioana Marinică (1), Liana Văleanu (2), Alina Ghiță-Cristian (1), Ș.
Bubenek (2), Daniela Filipescu (1)
(1) Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Secția ATI
II, București, România
I, București, România
Următorii autori au avut o contribuție egală în elaborarea acestei lucrări: Ștefan Mihai,
Văleanu Liana, Bubenek Șerban, Filipescu Daniela. Introducere: Există o mare
heterogenitate în strategiile de anticoagulare și monitorizare folosite în timpul
asistenței circulatorii extracorporale (ECLS) (1). Există date limitate în ce privește
corelația dintre testele clasice și cele viscolelastice pe perioada acestor terapii, iar
obiectivele clinice sunt încă nedefinite. Material și metode: Am efectuat un studiu
explorator, printr-o analiză retrospectivă a pacienților cu ECLS (ECMO veno-arterial
sau veno-venos) din instituția noastră între 2015 și 2018. Toți pacienții au fost tratați
folosind un protocol de anticoagulare cu heparină nefracționată intravenos (HNF).
Dozele au fost ajustate folosind aPTT și ACT, testate la fiecare 3-6 ore.
Trombelastometria rotațională (folosind un aparat ROTEM delta disponibil la patul
pacientului) a fost efectuată la indicația medicului curant. Am colectat informații din
datele disponibile electronic și în format fizic. Analiza statistică a fost efectuată folosind
Wizard, v 1.9.29.
Rezultate: 19 pacienți au fost incluși în studiu, cu un total de 50 de ROTEM-uri
analizate. Pentru fiecare ROTEM, teste clasice (incluzând aPTT, INR, ACT, fibrinogen,
număr de trombocite) au fost efectuate și analizate. Am găsit corelații bune între CT
Intem și ACT (r= 0,644, p<0,001) și între raportul CT Intem/ CT Heptem și ACT (r=
0,597, p<0,001), fără ca acestea să fie legate de doza de HNF. Există o proastă
corelație între parametrii viscoelastici și aPTT (CT Intem și aPTT, r= 0,1, p= 0,463).
Numărul de trombocite s-a corelat pozitiv cu A10 Extem (r= 0,583, p<0,001) și MCF
Extem (r= 0,549, p<0,001). Fibrinogenemia a arătat o corelație pozitivă cu A10 Fibtem
(r= 0,588, p<0,001), ca și cu MCF Fibtem(r= 0,584, p<0,001). INR-ul și timpul de
protrombină nu se corelează cu parametrii viscoelastici.
Concluzii: Anticoagularea rămâne un subiect de dezbatere în timpul ECLS. Diverse
protocoale folosesc multiple teste pentru monitorizare, dar considerăm că există un
bun argument pentru folosirea testelor viscoelastice din sânge integral pentru
obținerea acestor informații concomitent. Validarea datelor în practica clinică necesită
cercetare suplimentară.
Bibliografie: 1. Mulder MMG, Fawzy I, Lancé MD. ECMO and anticoagulation: a
comprehensive review. Neth J Crit Care 2018;26(1):6-13.
Background: There is still a great heterogeneity in anticoagulation strategies, as well

as monitoring on ECLS (1). Little data is available on the correlation between classical
and viscoelastic tests during such therapies and clinical objectives remain to be
defined.
Material and methods: We performed an exploratory study, via a retrospective analysis
of patients on ECLS (veno-arterial or veno-venous ECMO) in our institution between
2015 and 2018. All patients were treated using an anticoagulation protocol of
continuous iv unfractionated heparin (UFH). Dosage was titrated using activated partial
thromboplastin time (aPTT) and activated clotting time (ACT), tested every 3-6 hours.
Rotational thrombo-elastometry (using a point-of-care available ROTEM delta) was
performed at the discretion of the attending physician. We collected information from
electronic and hard-copy records. Statistical analysis was performed using Wizard, v
1.9.29.
Results: 19 patients were included in the study, with a total of 50 ROTEM data points.
For each ROTEM, classical coagulation tests (including aPTT, INR, ACT, fibrinogen,
platelet number) were performed and analysed. We found good correlations between
clotting time (CT) Intem and ACT (r= 0,654, p<0,001) and between CT Intem/CT
Heptem ratio and ACT (r= 0,597, p<0,001), but this was unrelated to UFH dose. There
was a poor correlation between viscoelastic parameters with aPTT (CT Intem to aPTT,
r= 0,1, p= 0,463). Platelet number showed a positive correlation with A10 Extem (r=
0,583, p<0,001) and MCF Extem (r= 0,549, p<0,001). Fibrinogen showed good
correlation with A10 Fibtem (r= 0,588, p<0,001), as well as MCF Fibtem (r= 0,584,
p<0,001). INR and prothrombin time did not show any correlation to viscoelastic
parameters.
Conclusions: Anticoagulation remains a debated issue on ECLS. While various
protocols use a diversity of tests for monitoring, we find there is a good argument
towards using whole blood viscoelastic assays to obtain much of that information at
once. Validating these data into clinical practice needs further research. References:
1. Mulder MMG, Fawzy I, Lancé MD. ECMO and anticoagulation: a comprehensive
review. Neth J Crit Care 2018;26(1):6-13.
Înlocuirea valvulară aortică transcateter

Transcatheter aortic valve replacement
Ioana Marinică (1), Anamaria Marinache (1), Mihail Luchian (1), A. Păunescu (1), M.
Ștefan (1), B. Prodan (1), D. Deleanu (2), V. A. Iliescu (3), Daniela Filipescu (1)
(2) Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”,
Departamentul de Cateterism Cardiac și Cardiologie Intervențională, București,
România
(3) Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Secția de
Chirurgie Cardiovasculară II, București, România
Introducere: Înlocuirea valvulară aortică transcateter (TAVR) este o alternativă sigură

la înlocuirea valvulară pe cale chirurgicală (SAVR) pentru pacienții cu risc înalt și
prohibitiv¹. Pe parcursul ultimului deceniu indicația de TAVR a fost extinsă și la
populațiile cu risc intermediar sau scăzut 2.
Material și metodă: Studiu observațional pe o cohortă de pacienți consecutivi cu TAVR
din perioada 31 martie 2016 - 20 decembrie 2018, îngrijiți perioperator în secția ATI II
din IUBCV „Prof. Dr. C.C. Iliescu”. Riscul de mortalitate perioperatorie a fost calculat
folosind STS-PROM score. A fost evaluată morbiditatea și mortalitatea perioperatorie.
Rezultate: Lotul TAVR a cupris 67 de pacienți, 60% bărbați și 40% femei, cu o vârstă
medie de 75.9 ± 0.8 ani și comorbidităti majore: cardiace (boli coronariene, disfuncție
sistolică ventriculară stangă, valvulopatii asociate, arteriopatie periferică) și
noncardiace (neoplazii, BPOC, boală renală cronică), cu scor STS-PROM: scăzut
(92.53%), intermediar (2.98%) și crescut (4.49%) din cazuri. Abordul a fost
transfemural la 59 pacienți (88.06%) și transapical la 8 pacienți (11.94%), sub
anestezie generală cu monitorizare invazivă. Complicațiile postoperatorii au fost de
natură cadiacă (BAV complet 11%, șoc cardiogen 3%, leak paraprotetic 0-I 21%) și
noncardiacă (sângerare 3%, AVC ischemic 1.5%, AKI III 4.5%). Timpul de ședere în
terapie intensivă a fost de 1.4 ± 0.12 zile. S-au înregistrat 2 cazuri de mortalitate
perioperatorie (2.98%).
Concluzii: În lotul studiat, TAVR s-a dovedit o procedură sigură cu mortalitate și
morbiditate scăzute.
Bibliografie:
1. Baumgarter H., Falk V., Bax J., De Bonis M., Hamm C., Hamm PJ., et al. 2017
ESC/EACTS Guidelines for the management of valvular diseases. European Heart
Journal. 21 September 2017, pp 2739–2791.
2. Goeddel A., Abernathy J., Brady M. An Anesthesiologist’s Guide to the 2017
American College of Cardiology Expert Consensus Decision Pathway for
Transcatheter Aortic Valve Replacement in the Management of Adults with aortic
Stenosis. Journal of Cardiothoracic and Vascular Anesthesia. February 2019, pp 263-
273
Background: Transcatheter aortic valve replacement (TAVR) is a safe alternative to

surgical aortic valve replacement (SAVR) for high-risk and prohibitive-risk patients¹.
Over the last decade TAVR indication has been extended to lower risk populations. 2
Method: retrospective study on a cohort of patients with TAVR between March 31st,
2016 and December 20, 2018, with perioperative care in ICU II, IUBCV „Prof. Dr. C.C.
Iliescu”. Perioperative mortality risk was calculated using STS-PROM score.
Perioperative mortality and morbidity was studied.
Results: TAVR group included 67 patients (60% male and 40% female) with mean age
75.9 ± 0.8 years and major cardiovascular (coronary artery disease, left ventricle
disfunction, concurrent valve disease, peripheral vascular disease) and non-
cardiovascular comorbidities (malignancy, pulmonary disease, kidney disease). STS-
PROM score was low (92.53%), intermediate (2.98%) and high (4.47%). The approach
was transfemoral in 59 cases (88.59%) and transapical in 8 cases (11.94%) under
general anaesthesia with invasive monitoring. Postoperative complications were
cardiac (complete heart block 11%, cardiogenic shock 3%, small paravalvular leak
21%) and noncardiac (bleeding 3%, stroke 1.5%, AKI III 4.5%). The overall stay in the
ICU was 1.4 ± 0.12 days. Postoperative mortality was 2.98% (2 cases).
Conclusion: in the studied group TAVR it turned out to be a safe procedure with low
mortality and morbidity rates.
References:
1. Baumgarter H., Falk V., Bax J., De Bonis M., Hamm C., Hamm PJ., et al. 2017
ESC/EACTS Guidelines for the management of valvular diseases. European Heart
Journal. 21 September 2017, pp 2739–2791.
2. Goeddel A., Abernathy J., Brady M. An Anesthesiologist’s Guide to the 2017
American College of Cardiology Expert Consensus Decision Pathway for
Transcatheter Aortic Valve Replacement in the Management of Adults with aortic
Stenosis. Journal of Cardiothoracic and Vascular Anesthesia. February 2019, pp 263-
273
Expunerea perioperatorie la hiperoxie influențează creșterea tumorală și

metastazarea pe un model experimental de cancer mamar
Perioperative exposure to hyperoxia modifies tumor growth and metastasis on
an experimental breast cancer model
Irina Ristescu (1), A. Tiron (2), C. Tiron (2), E. Dumitraș (3), F. Zugun-Eloae (2), Emilia
Pătrășcanu (1), Ioana Grigoraș (1)
(1) Institutul Regional de Oncologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T.
Popa”, Iași, România
Introducere: Utilizarea unor concentrații crescute de oxigen in perioada perioperatorie

poate fi unul din multiplii factori ce promovează recurența cancerului și metastazarea
la pacientl oncologic. Deși toxicitatea oxigenului este documentată în anumite
circumstanțe, implicarea în progresia cancerului este până în prezent puțin înțeleasă.
Obiectiv: Investigarea efectelor a diferite concentrații de oxigen asupra viabilității și

proliferării, precum și urmărirea progresiei tumorale utilizand modele experimentale in
vitro și in vivo.
Material și metodă: 3 linii celulare (epitelială mamară umană MCF-10A, tumorală
mamară umană MDA-MD-231 și murină 4T1) au fost expuse la concentrații de oxigen
21%, 40%, 60% și 80% timp de 8 ore. Speciile reactive de oxigen (SRO) și viabilitatea
celulară au fost măsurate la sfârșitul expunerii și la 48 ore. Linia celulară 4T1 a fost
injectată în glanda mamară la 18 șoareci BALB/c, împărțiți ulterior în 3 grupuri: G1-
grup control, G2- grup cu excizie tumorală in condiții de normoxie și G3 - grup cu
excizie tumorală și hiperoxie timp de 8 ore. Evoluția cancerului (tumora primară,
recurența locală, metastazare) a fost evaluată morfopatologic la 6 săptămâni.
Rezultate: Expunerea la hiperoxie (60% și 80%) a determinant creșterea SRO, iar
viabilitatea celulară nu a fost semnificativ diferită între grupuri. Comparativ cu G1 și
G2, grupul G3 a înregistrat o progresie accelerată a cancerului - recurența locală de
mari dimensiuni, creșterea semnificativă a numărului și dimensiunilor metastazelor
hepatice și pulmonare, asociate cu splenomegalie.
Concluzie: Expunerea perioperatorie la concentrații crescute de oxigen pe termen
scurt promovează creșterea tumorală pe un model experimental murin de cancer
mamar.
Introduction: The use of increased oxygen concentrations during the perioperative
period can be one of the many factors promoting cancer recurrence and metastasis in
oncological patients. While oxygen toxicity is clearly documented under several
circumstances, its role in cancer progression is poorly understood.
Objective: To investigate the effects of exposure to different oxygen concentration on
tumor cells (viability and progression) and tumor progression, using in vivo and in vitro
experimental models.
Methods: 3 cell lines (human mammary epithelium MCF-10A, human breast cancer
MDA-MD-231 and murine breast cancer 4T1) were exposed to 21%, 40%, 60% and
80% oxygen concentrations for 8 hours. The reactive oxygen species (ROS) and cell
viability were measured at the end of exposure and after 48 hours. The 4T1 cell line
was injected into the mammary gland of 18 BALB / c mice, divided into 3 groups: G1-
control group, G2- tumor excision under normoxia group and G3-tumor excision under
hyperoxia group. The cancer progression (primary tumor, local recurrence and
metastasis) was evaluated by standard pathomorphological assessment at 6 weeks
after exposure.
Results: Exposure to hyperoxia (60% and 80%) induced an increase in ROS levels.
Cell viability was not significantly different between groups. Compared to G1 and G2,
the G3 group presented an accelerated cancer progression - a large local recurrence,
a significant increase in the number and size of hepatic and pulmonary metastasis
associated with splenomegaly.
Conclusion: Short term perioperative exposure (8 hours) to high oxygen concentrations
promotes tumor growth in a murine experimental breast cancer model.
Acknowledgments: This study was funded by “Grigore T. Popa” University of Medicine
and Pharmacy Iasi, Romania (internal grant no 30335/2017).
Studiu observațional, retrospectiv al implementării proiectului „DENTA” pentru

tratamentul stomatologic complex al pacienților cu dizabiliăți
A retrospective and observational study of the implementation of "DENTA
PROJECT'' for complex dental treatment of patients with neuropsychiatric
disabilities
Ileana Mitre (1), G. Baciut (1), S. Bran (1), Mihaela Baciut (1), Camelia Bonau (2), S.
Vacaras (3), G. Armencea (1), A. Manea (1), A. Toderica (4), N. Von Gelder (5),
Armeana Zgaia (3), C. Dinu (1)
(1) Spitalul Clinic Județean de Urgență, Clinica Chirurgie Orală și Maxilo-Facială,
Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România
(2) Cabinet Stomatologic Individual, Bistrița, Bistrita-Năsăud, România
(3) Spitalul Clinic Județean de Urgență, Clinica Chirurgie Orală și Maxilo-Facială, Cluj-
Napoca, România
(4) Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România
(5) Happydent Clinic Junior, Cluj-Napoca, România
Introducere: În clinica noastră este în curs de derulare Proiectul DENTA (realizat în

urma unui parteneriat între Clinica de Chirurgie Maxilofacială și Cluburile Rotary
Bistrița, Cluj Napoca, Oklahoma City UȘA, Kojtrijk- Groeninghe Belgia). În cadrul
proiectului DENTA s-a convenit tratarea complexă a 500 de pacienți cu probleme în
sfera stomatologică.
Material și metodă: Au fost incluși în studiu primii 350 de pacienți beneficiari ai
programului DENTA. Au fost analizate statistic datele demografice, inclusiv mediul de
proveniență (pacient instituționalizat sau din familie) și afecțiunile concomitente. Datele
legate de intervenția chirurgicală, tipul intervenției și cele referitoare la tehnică
anestezică, problemele perioperatorii au fost culese din fișa de anestezie, foaia de
internare și registrul de evidență al proiectului DENTA. S-a realizat interpretarea
statistică a datelor. De asemenea, s-a notat numărul persoanelor care au participat la
intervenție și calificarea acestora.
Rezultate: Anestezia generală a fost necesară într-un procent ridicat pentru tratarea
acestor pacienți. Majoritatea au fost încadrați în clasă de risc anestezic ASA 3. Au fost
efectuate mai multe tipuri de intervenții stomatologice și chirugicale.
Discuții: Pacienții cu handicap neuropsihic reprezintă o provocare pentru medicii care
le acordă îngrijire. Tehnica anestezică trebuie particularizată nevoilor fiecărui pacient,
iar din punct de vedere al tratamentului e nevoie de intervenții multiple sau dificile,
uneori cu durată lungă. În lipsa colaborării pacienților se impune realizarea anesteziei
generale la marea majoritate a cazurilor.
Concluzii: Numărul mare al pacienților cu focare dentare și afecțiuni neuropsihice
necesită organizarea tratamentului în centre unde se poate realiză un tratament
complex, individualizat.
Introduction: The “DENTA PROJECT”, represents a partnership between Maxillofacial

Surgery Clinic of Cluj-Napoca and Rotary Clubs formed of Bistrita, Cluj-Napoca,
Oklahoma City-USA, and Kojtrijk-Groeninghe Belgium, and is ongoing in our hospital.
Within the “DENTA Project”, we agreed to treat 500 patients with dental pathology.
Material and method: The first 350 patients involved in the ‘’DENTA’’ program were
included in this study. Data like emographics, including the background
(institutionalized or familyborn), and comorbidities, were statistically analyzed. Also,
data regarding the type of surgery, anesthetic techniques and perioperative problems
were collected from the anesthesia chart/record, the admission note and the ‘’DENTA’’
evidence record. The number and the qualification of people who participated in the
surgical intervention were also recorded.
Results: General anesthesia was required in a high percentage for treating these
patients. Most of the patients were ASA 3 anesthetic risk class. Several types of dental
and surgical interventions have been performed.
Discussions: Patients with neuropsychiatric disabilities are a challenge for the medical
team. Anesthetic techniques must be adapted to the needs of each patient and the
treatment contains multiple or complex interventions, somttimes with a long duration.
Due to the inability of the patients to collaborate with the medical team, general
anesthesia for dental interventions is mandatory in the majority of the cases.
Conclusions: The large number of patients with complex dental pathology and
neuropsychiatric disorders require special treatment performed in specialised medical
centers, that can performe individualised and complex treatments in the benefit of the
patients.
Stopul cardio-respirator în contextul intoxicației cu etilenglicol

Cardiac arrest in context of ethylene glycol poisoning
Diana Cimpoeșu (1), Gabriela Grigorași (2), T. O. Popa (1), Mihaela Corlade (1), P.
Nedelea (3), C. Bouroș (3), I. Nistor (4)
(1) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Spitalul Clinic Județean de
Urgențe „Sf. Spiridon”, Iași, România
(3) Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. Spiridon”, Iași, România
(4) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Spitalul Clinic „Dr. C. I.
Parhon”, Iași, România
Scopul studiului: Intoxicațiile cu etilenglicol sunt frecvent înregistrate la nivel mondial

și reprezintă o urgență datorită riscului crescut de morbiditate și mortalitate. Acest
studiu are ca scop determinarea factorilor prognostici privind dezvoltarea insuficienței
renale (IR) și a decesului la pacienții intoxicați cu etilenglicol.
Material și metode: Studiul efectuat este unul descriptiv retrospectiv (septembrie 2013-
iulie 2017) și a inclus toate cazurile de stop cardio-respirator secundare intoxicației cu
etilenglicol, admise în Unitatea Primire Urgențe a Spitalului „Sf. Spiridon” Iași -
România. Pacienții au fost analizați în funcție de următorii parametri: sex, vârstă,
patologie asociată, factori potențiali de risc și intervenții.
A fost evaluată valoarea predictivă a factorilor selectați privind riscul de dezvoltare a

insuficienței renale (IR) și incidența decesului.
Rezultate: Prezentul studiu a inclus 51 de pacienți intoxicați cu etilenglicol, iar stopul
cardio-respirator a fost înregistrat în 16 cazuri (28,57%, vârsta medie de 58,56 +/-
18,10). Acești pacienți au prezentat o simptomatologie severă încă de la sosire: o
valoare medie scăzută a pH-ului inițial, a rezervei alcaline (AR) și valori medii inițiale
mai crescute pentru creatinina inițială (Cr1). Intubația orotraheală și ventilația
mecanică au fost necesare încă de la început la 10 pacienți, admiși cu un Scor de
Comă Glasgow (GCS) <= 4. Am constatat că alterarea statusului mental (convulsii
1,78%, comă 33,92%) și nevoia de intubație, au fost asociate cu o probabilitate mai
mare de IR sau de deces. Analiza datelor a arătat o corelație între pH (p = 0,062), GCS
(p = 0,007) și mortalitatea crescută. Toate cazurile de stop cardio-respirator au avut o
evoluție fatală.
Concluzii: Pacienții care prezintă semne clinice severe de toxicitate vor avea o evoluție
mai puțin favorabilă (IR sau deces).
Purpose of the study: Ethylene glycol poisoning is clinically significant due to the
associated risk of severe morbidity or lethality and it continues to occur in many
countries around the world. This study aims to determine prognostic factors with impact
on core outcomes like death and prolonged renal insufficiency (RI) in ethylene glycol
poisoned patients.
Material and methods: A retrospective descriptive study was performed, between
September 2013 and July 2017 and included all cardiac arrest cases caused by
ethylene glycol intoxication, admitted in two hospitals from N-E region of Romania.
Patient’s were analyzed by sex, age, associated pathology and potential risk factors.
Results: Of the 51 patients presented for ethylene glycol poisoning, 16 cardiac arrest
cases (28.57%) were recorded (mean age 58.56+/-18.10). These patients were
severely symptomatic on arrival: a lower mean value for initial pH, alkaline reserve
(AR) and higher initial mean values for initial creatinine (Cr1). A Glasgow Coma Score
(GCS) <= 4 at the admission was presented in 10 cases witch needed orotracheal
intubation and mechanical ventilation. We found that AMS (seizures 1.78%, coma
33.92%) and the need for intubation, were associated with a higher likelihood of RI or
death. The data analysis showed a correlation between pH (p=0.062), GCS (p=0.007),
initial mean values for AR(mmol/L), Cr1 (mg/dL) and increased mortality. All cardiac
arrest cases included in the study had a fatal end.
Conclusions: Patients who exhibit clinical signs of end-organ toxicity will more likely
have worse outcomes such as prolonged RI or death.
Cursurile salvează vieți! Resuscitare cardiopulmonară în condiții neobișnuite:

prezentare de caz
Courses are life-saving! Prolonged cardiopulmonary resuscitation under special
conditions: case report
C. Bârsac, Ana-Maria Ulmanu, Corina Georgescu, M. Păpurică, O. Bedreag, D.
Săndesc
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brinzeu”, Secția de Anestezie și Terapie
Intensivă, Timișoara, România
Vă prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 25 de ani (rezidentă anul 1 în

specialitatea Anestezie și Terapie Intensivă) care a suferit un stop cardiac prin fibrilație
ventriculară în timpul unui curs de pregătire din amfiteatrul spitalului. Pacienta a fost
admisă pe Terapie Intensivă după o resuscitare cardiopulmonară prelungită.
Activitatea cardiacă a fost reluată după aproximativ 35 de minute de masaj cardiac
extern și administrarea a 6 șocuri electrice. Durata spitalizării a fost de 10 zile.
Hipokaliemia severă a fost rapid diagnosticată și corectată, însă edemul pulmonar și
pneumonia de aspirație în urma resuscitării au întârziat procesul de weaning ventilator.
Din istoricul medical se observă expunerea la tratamentul cu Na2CaEDTA (Acid
Etilendiaminotetraacetic) pentru intoxicație cu mercur. De asemenea, cu 8 ani în urmă,
pacienta a fost diagnosticată cu foramen ovale patent, anevrism de sept interatrial și
aritmie extrasistolică ventriculară clasa LOWN IIIB. Pacienta a fost externată complet
recuperată, după implantarea unui defibrilator cardioverter la Institutul de Boli
Cardiovasculare din Timișoara. Inițierea precoce a suportului vital de bază crește
semnificativ șansele de supraviețuire fără complicații neurologice.
We present the case of a 25-year-old female (1st year resident in Anaesthesia and
Intensive Care) that suffered a sudden VF cardiac arrest after working hours (during
an in-hospital educational course for trainees). She was admitted to the Intensive Care
Unit after prolonged cardiopulmonary resuscitation. Return of spontaneous circulation
was achieved after aprox. 35 minutes of chest compressions and 6 electric shocks.
The patient was hospitalized for 10 days. Severe hypokalemia and other electrolyte
abnormalities were promptly detected and corrected, but pulmonary oedema and
aspiration pneumonia following resuscitation made the ventilatory weaning process
more difficult. From the medical history previous exposure to
Ethylenediaminetetraacetic acid (Na2CaEDTA) as treatment for mercury intoxication
was noted. Also, she was previously (8 years before) diagnosed with patent foramen
ovale, interatrial septum aneurysm and extrasystolic ventricular arrhythmia class
LOWN IIIB. Since then, she was symptom free until the cardiac arrest. The patient was
discharged fully recovered after receiving an implantable cardioverter defibrillator at
the Institute of Cardiovascular Diseases Timișoara. High quality, early initiated basic
life support increases the chances of survival with no neurological impairment.
Resuscitare cardiopulmonară prelungită în contextul unei trombembolii masive

Prolonged cardiopulmonary resuscitation caused by massive pulmonary
thrombembolism
C. Bârsac, C. Macarie, Alexandra Dulău, E. Pascal, M. Păpurică, O. Bedreag, D.
Săndesc
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu”, Secția de Anestezie și Terapie
Intensivă, Timișoara, România
Vă prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 45 de ani care a supraviețuit unui stop
cardiac prin asistolie cauzat de embolie pulmonară masivă. Activitatea cardiacă a fost
reluată după aproximativ 85 minute de masaj cardiac extern, timp în care s-a
administrat terapia cu substanțe trombolitice (Alteplase). Pacienta a fost spitalizată
timp de 33 de zile, primele 3 zile fiind în secția de Cardiologie, unde s-a inițiat
tratamentul anticoagulant pentru embolie pulmonară simptomatică. Postresuscitare,
pacienta este admisă în secția de Terapia Intensivă. Din istoricul medical al pacientei
reținem diagnosticul de trombofilie ereditară și pe cel de tromboflebită profundă
membru inferior. Datorită imobilizării prelungite postresuscitare, pacienta se
externează cu diagnosticul de mielopoliradiculonevrită cu parapareză flască
incompletă. Inițierea precoce a suportului vital de bază, cât și a celui avansat în stopul
cardiac cauzat de embolii masive, în paralel cu administrarea de substanțe
trombolitice, crește semnificativ șansele de supraviețuire, cu minime complicații
neurologice.
We present a case of a young female patient who survived after a prolonged asystolic
cardiac arrest following massive pulmonary embolism. Return of spontaneous
circulation was achieved after approximately 85 minutes of chest compressions, while
thrombolytic therapy (Alteplase) was administered. The patient was hospitalised for a
total of 33 days. The first 3 days were on Cardiology ward, where anticoagulant
treatment for multiple symptomatic episodes of pulmonary embolism was initiated.
Following resuscitation, the patmient is brought to the Intensive Care Unit. From her
medical history, hereditary thrombophilia and deep vein thrombosis were noted.Due to
prolonged immobilization after resuscitation the patient was discharged with
myelopoliradiculoneuritis. High quality, early initiated basic life support followed by
advanced cardiac life support in cardiac arrest due to embolic disease while
administering full course thrombolytic therapy increases the chances of survival with
minimal neurological impairment.
Utilizarea calorimetriei indirecte în monitorizarea necesarului energetic. O nouă

eră în ghidajul terapiei nutriționale în traumă
Energy Expenditure (EE) monitoring by indirect calorimetry. A new era in guiding
nutritional therapy in trauma patients
A. F. Rogobete (1), O. Bedreag (1), M. Păpurică (1), Sonia Elena Popovici (2), C.
Vernic (1), Lavinia Melania Bratu (1), Daiana-Izabela Toma (2), Loredana Luca (2), D.
Săndesc (1)
(2) Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brinzeu”, Timișoara, România
Study Objectives: The aim of this study was to emphasize the energetic needs trend
in the critically ill polytrauma patients with sepsis by applying indirect calorimetry (GE
Healthcare, Helsinki, Finland) methods in order to noninvasively monitor the
respiratory gases.
Material and methods: The energy expenditure (EE) was determined for all patients by
indirect calorimetry (IC) (GE Healthcare, Helsinki, Finland), as well as by applying the
Harrison-Benedict (HB) mathematical formula. In a randomized manner, nutritional
therapy was adapted for part of the patients based on IC and for the others based on
the HB equation. Subsequently we monitored the oxygen consumption (VO2), CO2
production (VCO2), and the respiratory quotient (RQ).
Results: There were statistically significant differences between the groups regarding
the EE (kcal/day). Hence, for the group where IC was monitored we observed an
increasing trend, generally higher than 2000 kcal/day (mean 2,542.63 kcal/day), while
for the group where the HB equation was applied, the EE has a relatively decreasing
trend, between 1300 and 1800 kcal/day (mean 1548.46 kcal/day). From a statistical
point of view there is a mean difference of 994 kcal/day between the two groups, with
a standard deviation of 428 kcal/day. There are statistically significant differences
between the two groups (p <0.001) (95% CI = 781.206304 to 1,207.141234). In regard
with the ventilator dependency (days), the mean of differences is -3.318714 for patients
that received nutrition based on IC, with a standard deviation of 4.44167, 95% CI = -
5.527505 to -1.109924 (p < 0.05).
Conclusion: Adapting the nutritional therapy based on the individual need of each
patient can bring significant benefits regarding the outcome of the critically ill
polytrauma patient. Further research is needed in the matter of establishing a nutrition
protocol based on EE and RQ.
Study Objectives: The aim of this study was to emphasize the energetic needs trend
in the critically ill polytrauma patients with sepsis by applying indirect calorimetry (GE
Healthcare, Helsinki, Finland) methods in order to noninvasively monitor the
respiratory gases.
Material and methods: The energy expenditure (EE) was determined for all patients by
indirect calorimetry (IC) (GE Healthcare, Helsinki, Finland), as well as by applying the
Harrison-Benedict (HB) mathematical formula. In a randomized manner, nutritional
therapy was adapted for part of the patients based on IC and for the others based on
the HB equation. Subsequently we monitored the oxygen consumption (VO2), CO2
production (VCO2), and the respiratory quotient (RQ).
Results: There were statistically significant differences between the groups regarding
the EE (kcal/day). Hence, for the group where IC was monitored we observed an
increasing trend, generally higher than 2000 kcal/day (mean 2,542.63 kcal/day), while
for the group where the HB equation was applied, the EE has a relatively decreasing
trend, between 1300 and 1800 kcal/day (mean 1548.46 kcal/day). From a statistical
point of view there is a mean difference of 994 kcal/day between the two groups, with
a standard deviation of 428 kcal/day. There are statistically significant differences
between the two groups (p <0.001) (95% CI = 781.206304 to 1,207.141234). In regard
with the ventilator dependency (days), the mean of differences is -3.318714 for patients
that received nutrition based on IC, with a standard deviation of 4.44167, 95% CI = -
5.527505 to -1.109924 (p < 0.05).
Conclusion: Adapting the nutritional therapy based on the individual need of each
patient can bring significant benefits regarding the outcome of the critically ill
polytrauma patient. Further research is needed in the matter of establishing a nutrition
protocol based on EE and RQ.
Impactul emacierii musculare a bolnavului critic asupra spitalizării

The impact of muscle wasting in critically ill patient during hospitalisation
Oana Branea (1), A. Ș. Chiuzan (2), Anamaria Romina Jugariu (3), R. G. Budeanu (3),
Monica Copotoiu (1), M. Buruian (1), Sanda-Maria Copotoiu (1)
(1) Spitalul Clinic Județean de Urgență, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe
și Tehnologie, Târgu Mureș, România
(2) Spitalul Clinic Județean de Urgență, Târgu Mureș, România
(3) Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie, Târgu Mureș, România
Obiectivul studiului: Informațiile despre sarcopenia pacienților critici sunt limitate.

Scopul studiului a fost de a determina inflamația musculară și impactul emacierii
musculare la pacienții critici internați în Clinica ATI la Spitalul Clinic Județean de
Urgență Târgu Mureș.
Material și metode: Cu acord instituțional, am efectuat un studiu descriptiv. Am evaluat
inflamația musculară și masa musculară la 46 de pacienți critici. Au fost efectuate
măsurători antropometrice, US (ultrasonografie) scapulo-humerală și coxo-femurală
(15 pacienți), respectiv a BB (biceps brahial) și RF (rectus femoris) (11 pacienți), și
analizate rezultatele CT (computer tomografice) a mușchiului psoas (20 pacienți).
Pacienții cu masă musculară scazută au fost clasificați ca sarcopenici. Am înregistrat

date despre durata spitalizării, ventilație mecanică (VM) și complicațiile apărute.
Rezultate: Au dominat bărbați sexagenari, medicali și chirurgicali acuți. Ecografiile au
evidențiat asocierea modificărilor inflamatorii ale articulațiilor mari. Conform indicelui
de sarcopenie, mai mult de 2/3 dintre pacienți sunt clasificabili cu masa musculară
scăzută. Pentru acești pacienți indicele de sarcopenie se corelează cu numărul de ore
de VM (p=0,029, r=0,567, CI(95%)=0,061-0,840) și cu scorul de severitate APACHEII
(p=0,014, r=0,615, CI(95%)=0,151-0.857). Evaluarea mușchilor BB și RF arată
rezultate seminificativ statistice conform zilelor 1, 3, 5 de investigare (p=0,032,
R=0,380, CI(95%)=-0,612--0,032; p=0,038, R=0,370, CI(95%)=-0,568--0,018),
existând o intervariabilitate bună între cei doi investigatori(ICC=0,804; ICC=0,714).
Retrospectiv, doi observatori au evaluat aria mușchiului psoas cu ajutorul
CT(ICC=0,992; ICC=0,865). Mai mult de 1/5 dintre pacienții examinați prezintă
diminuarea acesteia conform punctelor de cut-off, mortalitatea în terapie intensivă fiind
de 70%.
Concluzii: CT și US sunt instrumente utile în diagnosticul sarcopeniei pacienților critici.
Peste 1/2 dintre pacienți sunt clasificabili cu sarcopenie, pierderea masei musculare
armonizându-se cu scoruri de severitate, numărul de ore de VM și cu mortalitatea.
Cuvinte cheie: pacient critic, emaciere musculară, ultrasonografie, computer
tomografie, mușchi psoas
Analiza statistică a influenței dozelor crescute de Vitamina C (14000 mg vs. 7500

mg) asupra prognosticului clinic în cazul pacienților cu traumă
Statistical analysis of the influence of increased doses of vitamin C (14000 mg
vs 7500 mg) on the clinical outcome in trauma patients
A. F. Rogobete, O. Bedreag, M. Păpurică, Lavinia Melania Bratu, Sonia Elena
Popovici, Daiana Izabela Toma, Corina Vernic, D. Săndesc
Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România
Study objectives: The trauma patient is physiopathologically represented in the acute

phase of first traumatic injuries, followed by a complex mechanism of secondary
injuries, such as inflammation, oxidative stress, sepsis and in the end MODS. The aim
of this study was to identify possible correlations between redox activity and a series
of common biomarkers, as well as quantify the impact of 14,000 mg of vitamin C on
clinical outcome compared to 3500 mg of vitamin C and 7500 mg of vitamin C.
Material and methods: This prospective randomized observational study was carried
out between January 2017 and December 2018 in the Clinic of Anesthesia and
Intensive Care, ”Pius Brinzeu” Emergency County Hospital, Timisoara, Romania, with
the approval of the local Ethics Committee.
Results: A number of 55 polytrauma patients met the inclusion criteria and were
admitted in the study. 35 patients were included in the target group in a randomized
manner and received the antioxidant treatment, and 20 patients were included in the
control group. The study revealed significant differences in what concerns the
biochemical context between the two groups. Significant correlations with death rate
and inpatient inpatient therapy have not been identified.
Conclusions: Increased doses of vitamin C can significantly influence the evolution of

the critically ill polytrauma patient, especially as the dose is individually tailored to each
patient.
Terapia antioxidantă în traumă. O poveste fără sfârșit

Antioxidant therapy in trauma patients. A never ending story
Daiana-Izabela Toma (1), A. F. Rogobete (2), O. Bedreag (2), M. Păpurică (2), Sonia
Elena Popovici (2), Corina Vernic (2), Lavinia Melania Bratu (2), D. Săndesc (2)
Study objectives: Due to complex pro-oxidative and pro-inflammatory reaction at

cellular level, the critically ill polytrauma patient presents an accelerated production of
free radicals (FR). The aim of this study was to identify possible correlations between
the redox activity and a series of ordinary biomarkers, as well as to quantify the impact
of high-dose vitamin C therapy on the clinical outcome of these patients.
Material and Methods: This prospective randomized observational study was carried
out between January 2015 and December 2017 in the Clinic of Anesthesia and
Intensive Care, ”Pius Brinzeu” Emergency County Hospital, Timisoara, Romania, with
the approval of the local Ethics Committee.
Results: A number of 67 polytrauma patient met the inclusion criteria and were
admitted in the study. 35 patients were included in the target group, in a randomized
manner, and received the antioxidant treatment, and 32 patients were included in the
control group. Upon discharge/death we observed statistically significant differences
in the favor of the group receiving antioxidant therapy, for the following aspects: lipid
profile (p = 0.0001), interleukin 6 (p = 0.0001), total protein and serum albumin (p =
0.0006), C-reactive protein (p = 0.0014). Furthermore, starting with day 5 of treatment,
we observed a significant decrease in the APACHE II score in the group recieving
antioxidant therapy (p < 0.05). Last but not least, the incidence of sepsis (p < 0.05) and
the mortality rates (p < 0.05) were significantly lower in the case of patients recieving
antioxidant therapy.
Conclusions: High-dose Vitamin C therapy influences the clinical outcome of critically
ill patients by minimizing the effects of pro-oxidative activity. Further research is
needed in order to characterize the mechanisms of actions, as well as to identify the
optimal doses.
Revenirea (awakenings) din „comă”

Awakening from coma
D. Alexianu (1), Ana-Maria Tătaru (2), R. Silveanu (1)
(1) Asociația Europeană pentru o Viață Mai Bună, București, România
(2) Universitatea Pitești, Pitești, România
Creșterea numărului și a gravității cazurilor de „come” (tulburări ale conștienţei) din

clinicile de Terapie Intensivă impun suprapunerea concomitentă a unui algoritm de
reabilitare precoce, alături de algoritmul de reabilitare a funcțiilor vitale.
Obiectivarea „percepției areactive” la cazurile considerate ireversibile obligă
reconsiderarea deciziilor de diagnostic şi terapie.
Încă nu există criterii sigure de stabilire a ireversibilității tulburării de conştienţă; a fost
dovedită - obiectivată - și percepția durerii chiar şi în stadii profunde de leziune
cerebrală (vezi studiile Coma Sciences Group, Liege, Belgia). Încă nu s-au stabilit
criterii precise de ireversibilitate.
Este stabilită cu exactitate prezenta percepției dureroase şi obligativitatea combaterii
durerii cu metode actuale de analgo-sedare - (vezi studiile Coma Sciences Group,
Liege, Belgia).
Prevenirea complicațiilor și a barierelor „ireversibile'”: tegumente, flictene și escare pot
apare chiar la 60 minute de presiune pe zonele sensibile, trocanter, călcâi, etc.
Ireversibilitatea reluării respirației spontane la circa 36 ore de ventilație mecanică,
dificultatea şi chiar imposibilitatea suprimării sedării.
Ireversibilitatea reluării funcției de digestie, inclusiv ritmicitatea golirii rectului, reluarea
senzației spontane de micțiune - reantrenarea senzației de distensie vezicala,
Este foarte importantă prevenirea cașexiei complexe: septică, de repaus, de aport
neadecvat.
Dintre tehnicile de trezire - reabilitare cele mai eficiente și sigure sunt:

- Verticalizarea precoce;
- Kinetoterapia specifica;
- Reeducarea vorbirii şi a deglutiției;
- Hidroterapia;
- Aromaterapia;
- Medicina alternativă,
Din experiența altor centre cu același profil, rezultă utilizarea regulii celor 2 x 5, adică
se susține timp de 5 zile metoda mobilizării precoce în clinici de reanimare, apoi încă
5 săptămâni într-un centru dedicat de reabilitare, timp în care sunt antrenați din mers
aparținătorii și apoi fiecare caz este dirijat și este continuată reabilitarea la un centru
din zona de domiciliu a pacientului.
Obligatoriu și specific pentru aceste cazuri sunt: nursing dedicat şi specializat după
modelele UK (Florence Nightingale, Quackerii York UK), sau modele SUA.
Trebuie oferită psihoterapie de susținere atât pentru fiecare caz, pentru aparținători cât
şi pentru echipa de îngrijire.
Procentul de supraviețuiri şi calitatea recuperării sunt direct proporționale cu
amploarea rambursării costurilor de Asigurări Sociale asemenea celor de la alte
categorii de îmbolnăviri - cardiace, pulmonare, hepatice, etc.
Importantă este şi conectarea cu alte reţele din domeniu precum: Universitatea din
Münster, Germania, Spaulding Rehabilitation Network, Boston, SUA, Coma Science
Group, Liege, Belgia, Prof. Dale M. Needham, Johns Hopkins School of Medicine,
Baltimore, MD, SUA, etc.
Particularităţi în epurarea plasmatică în Clinica de Anestezie şi Terapie Intensivă

Timişoara
Particularities in plasma cleaning methods in the Anaesthesia and Intensive
Care Clinic Timișoara
C. Gîndac
Spitalul Clinic Județean de Urgență, Timișoara, România
Obiectivul studiului: Studiul nostru este unul retrospectiv observaţional efectuat în
perioada martie 2016-martie 2019. Au fost monitorizaţi 42 de pacienţi care au efectuat
TPE (schimb plasmatic terapeutic) sau DFPP (dublă filtrare cu plasmafereză). A fost
studiat impactul hemodinamic în funcţie de metoda folosită şi în funcţie de tipul de
înlocuitor utilizat.
Material şi metodă: Cei 42 de pacienţi au efectuat 135 de şedinţe de epurare
plasmatică. Aceştia au fost împărţiţi în 3 loturi: 75 au fost şedinţe TPE cu pierdere
semnificativă de plasmă la începutul terapiei, 45 au fost şedinţe TPE fără pierdere de
plasmă dintre care care 12 au folosit înlocuitor numai albumnă restul predominant PPC
(plasmă proaspăt congelată), iar ultimul lot (15 şedinţe) au fost DFPP.
La toţi pacienţii au fost monitorizate TA și AV pe parcursul întregii proceduri. Au fost
consemnate orice eveniment hemodinamic semnificativ şi mai ales cele care au
necesitat intervenţia cu vasopresor sau repleţie volemică.
Au fost realizate corelaţii între metoda folosită, perioada critică în care poate apare
evenimentul advers hemodinamic important (scăderea TA şi /sau a AV) sau tipul de
înlocuitor folosit.
Rezultate: La pacienţii care procedura de TPE a început cu pierdere de plasmă
semnificativă impactul hemodinamic se resimte atunci când această cantitate
reprezintă ¼ din volumul plasmatic al pacientulu (76%). La pacienţii la care nu se
efectuează pierdere de plasmă aceste modificări hemodinamice sunt exceptionale şi
apar în a doua jumătate a procedurii mai ales când folosim alt înlocuitor decât PPC
(albumină 5%, cristaloizi). La pacienţii care efectuează DFPP mai ales cu filtrul
suplimentar de 30 KDa scăderile tenisonale apar la sfârşitul terapiei (25%) în special
la cei care necesită mai mult de 4 spălări ale celui de-al doilea filtru.
Concluzii: Procedurile de epurare plasmatică determină impact hemodinamic atât la
TPE cu pierdere de plasmă, dar şi la DFPP.
The objective of the study: Our study is a retrospective observational between March
2016 and March 2019. 42 patients who underwent TPE (therapeutic plasma exchange)
or DFPP (Double Plasma Filtration) were monitored. The hemodynamic impact has
been studied depending on the method used and the type of replacement used.
Material and method: The 42 patients performed 135 treatment sessions. They were
divided into 3 lots: 75 were TPE sessions with significant plasma loss at the start of
therapy, 45 were TPE without plasma loss, 12 of whom only substituted the remaining
predominantly PPC (frozen plasma), and the last batch (15 sessions) was DFPP.
All patients were monitored for TA and AV during the entire procedure. Any significant
haemodynamic event and especially those requiring intervention with vasopressor or
volume repletion have been reported.
We made correlations between the methods used, the critical period in which the
important hemodynamic adverse event (decrease of TA and / or AV) or the type of
replacement used.
Results: In patients undergoing TPE procedure with significant plasma loss,
hemodynamic impact is felt when this amount represents ¼ of the patient's plasma
volume (76%). In patients who are not losing plasma, these hemodynamic changes
are exceptional and occur in the second half of the procedure, especially when using
a substitute other than PPC (5% albumin, crystalloids). In patients performing DFPP,
especially with the additional 30 KD filter, the tendon drops occur at the end of the
therapy (25%), especially those requiring more than 4 washes of the second.
Conclusions: Plasma purification procedures determine hemodynamic impacts for both
TPE with plasma loss and DFPP.
Pancreatita acută severă hipertrigliceridemică: prezentare de caz

Hypertriglyceridemia-induced acute pancreatitis. Case presentation
Andra Tonceanu, Ștefan Dragoș Octavian Tudorică, Oana Dumitrașcu, Angelica Bratu,
Adriana Nica
Spitalul Universitar de Urgență, București, România
Urmează a fi prezentat un caz în care o pacientă cu diangosticul de pancreatită acută

severă hipertrigliceridemică, cu cetoacidoza diabetică, care datorită unui management
terapeutic riguros, în secția de terapie intensivă, și anume corecție agresivă a
hipovolemiei, și optimizirea statusului hemodinamic, tratament antialgic multimodal,
intravenous și cateter peridural, antibiotic, 4 ședințe de plasmafereză, nutriției enterale
și mobilizării precoce, reușește să fie echilibrată evitând suprainfectarea fuzeelor
pancreatice, agresiunea unui șoc septic și a intervenției chirurgicale. Procedeul de
plasmafereză cu heparină scade rapid valoarea trigliceridelor, scade morbiditatea,
complicațiile și șederea pacientului în terapie intensivă. La 28 de zile pacienta prezintă
tablou clinic și paraclinic în limite normale, fuzee mult diminuate la controlul computer
tomografic. Până acum, sunt descrie puține cazuri de pancreatită acută severă, cu un
răspuns sistemic fulminant, care nu au necesitat intervenție chirurgicală. Cheia
succesului o constituie o terapie agresivă multimodală și plasmafereza.
We report a case of acute pancreatitis associated with hypertriglyceridemia and

diabetic ketoacidosis that was effectively managed in ICU. First we did aggressive
correction of hypovolemia and hemodynamic optimization, focused on then Infection
prevention and control of intra-abodminal pressure. This case was effectively managed
with plasmapheresis (four sessions), antibiotics, multimodal analgesia, early jejunal
nutrition, forced mobilization, avoiding the infection and the surgical intervention.
Plasmapheresis has been used to treat hypertriglyceridemic acute pancreatitis, being
effective for acute reduction of triglycerides, lowering the morbidity, the complications
and the time spent the patient in the ICU. The patient’s evolution was significantly
favorable, with a reduction of the peripancretic necrosis on compter scan at day 28,
with a normal blood test value, without any clinical signs. Up to date, there are a few
cases of acute severe pancreatitis, with fulminant systemic inflammatory syndrome
which avoid surgery. The key of success was an aggressive multimodal therapy, and
plasma exchange.
Utilizarea technologiei PICCO în managementul pacienţilor cu cetoacidoza

diabetică severă în UTI. Experienţa de doi ani
Use of PICCO technology in the management of patients with severe diabetic
ketoacidosis in ICU. The two-year experience
Otilia Odajiu (1), Iraida Camerzan (1), V. Garbuz (1), Cornelia Guțu-Bahov (2)
(1) IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sf. Treime”, Secția Terapie Intensivă, Chișinău,
Republica Moldova
(2) IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sf. Treime”, Secția Terapie Intensivă, Universitatea
de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Catedra Anesteziologie și
Reanimatologie nr. 2, Chișinău, Republica Moldova
Obiectiv: Evaluarea rezultatelor terapei intensive a pacienților critici cu cetoacidoză
diabetică severă ghidată de tehnologia PICCO.
Materiale și metode: Studiul retrospectiv a fost efectuat pe un lot de 115 pacienți cu
cetoacidoză diabetică severă divizați în două loturi, necesitanți de vasopresori,
inotropi, terapie infuzională agresivă, corijarea EAB şi a glicemiei, spitalizați în
perioada 2017 - 2018 în UTI din SCM ”Sf. Treime”. Pacienții din lotul I (n =58) au fost
supuși terapiei intensive ghidată cu PiCCO prin măsurarea parametrilor dinamici si
volumetrici, ScvO2, SaO2, MAP, iar lotul II (n =57) - terapia intensivă ghidată prin
măsurarea parametrilor statici (PVC, ScvO2, MAP), cu o diferență nesemnifactivă de
vârstă și sex.
Rezultate: Conform datelor studiului pacienții din lotul I au înregistrat la internare în
UTI un APACHE II mai mare (lot I(APACHE 24p, P=0.195) vs lot II (APACHE 21 p,
P=0.203)), iar la sfârșitul tratamentului - reducerea timpului aflării în UTI (lot I ( 3.2 zile,
P=0.265) vs lot II ( 5.8 zile, P=0.34). Totodată s-a observat o reducere semnificatvă a
letalitații la pacienților din primul lot (5.1 %, P=0.137) vs lot II(10.52 %, P=0.143).
Concluzie: Ghidarea terapiei intensive prin tehnologia PiCCO la pacienţii cu
cetoacidoză diabetic severă a arătat o îmbunătăţire semnificativă a supravieţuirii
pacienţilor din lotul I vs lotul II cu reducerea timpului de aflare în UTI.
Disfuncția hormonală indusă de inhibarea acută a colinesterazei

Hormonal disbalance induced by acute cholinesterase inhibition
C. Cobilinschi (1), R. Tincu (2), Alexandra Totan (3), A. Băetu (2), R. A. Macovei (2)
(1) Spitalul Clinic de Urgență, București, România
(2) Spitalul Clinic de Urgență, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”,
(3) Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București, România
Cu toate că o mare parte din efectele sistemice ale intoxicației cu organofosforice a

fost studiată extensiv, efectele endocrine ale acesteia rămân în continuare incerte.
În vederea stabilirii efectelor intoxicației acute cu pesticide organofosforice asupra
statusului endocrin, am elaborat un studiu prospectiv observațional și longitudinal care
a inclus 13 pacienți internați în secția de Anestezie și Terapie Intensivă – Toxicologie
pentru ingestie voluntară de pesticide. Pacienții cu antecedente de patologii endocrine
sau în tratament cu inhibitori de acetilcolinesterază au fost excluși din lotul de studiu.
Grupul final a inclus șapte pacienți pentru care a fost determinat nivelul de
colinesterază, cortizol, triiodotironină (fT3), tiroxină (fT4), tireotropină (TSH) și
prolactină atât la admisie cât și la 24 de ore. Semnificația statistică a rezultatelor a fost
analizată pe baza testului t, precum și a corelațiilor, cu un p statistic semnificativ stabilit
la o valoare de sub 0.05.
Toți pacienții din grupul de studiu au supraviețuit în urma aplicării măsurilor de
tratament corespunzătoare, în ciuda manifestărilor de tip colinergic survenite. Nivelul
colinesterazei a fost semnificativ scăzut la admisie, certificând statusul de intoxicație
acută cu organofosforice (diferența medie 1312 U/L, p = 0.0034). Nivelul de cortizol a
fost scăzut semnificativ la cea de-a doua determinare, înregistrând o diferență medie
de 25 ng/mL (p = 0.011). Nivelul de fT3, fT4 și TSH au fost de asemenea scăzute
semnificativ la 24 de ore post-expunere (p = 0.001). Valorile crescute ale fT3 s-au
corelat cu cele ale fT4 imediat post admisie (p = 0.053). Mai mult decât atât, creșterea
fT4 imediat post admisie a fost direct proporțională cu creșterea nivelului de cortizol
(p= 0.04). Prolactina nu a înregistrat modificări semnificative statistic în lotul de studiu.
Studiul de față demonstrează că intoxicația acută cu organofosforice poate induce o
disfuncție endocrină. Creșterea valorilor de cortizol poate fi explicată atât prin
acumularea de acetilcolină la nivel sinaptic, cât și prin efectele directe ale insecticidelor
organofosforice. Ca urmare, restabilirea activității normale a acetilcolinesterazei poate
induce de asemenea și corectarea disfuncției de la nivel suprarenalian. Acest studiu a
identificat de asemenea modificări ale nivelelor de hormoni tiroidieni, sugerând
coexistența unei „afecțiuni non-tiroidiene” în intoxicația acută cu acest tip de pesticide.
Although many of the systemic effects of organophosphate exposure have been
extensively studied, endocrine consequences are still unclear.
In order to assess the effects of acute organophosphate poisoning we performed a
prospective, observational and cross-sectional study on 13 patients admitted in the
Intensive Care–Toxicology Department after self-ingestion of pesticides. Patients with
documented pre-existing endocrine dysfunction or in treatment with acetyl-
cholinesterase inhibitors were excluded.
The final study group included seven patients in whom we determined levels of acetyl-
cholinesterase, cortisol, free triiodothyronine (fT3), free thyroxin (fT4), thyroid-
stimulating hormone (TSH) and prolactin on admission and after 24 hours. Results
were statistically analyzed using t-test and correlations, setting a standardized
significant P value of 0.05.
All patients in the study group survived after adequate treatment was administered.
Acetyl-cholinesterase level was significantly lower on admission indicating an acute
organophosphate intoxication status (mean difference between determinations 1312
U/L, p = 0.0034). Cortisol level was significantly lower on the second measurement
with a mean difference of 25 ng/ml (p = 0.011). Levels of fT3, fT4 and TSH were also
significantly lower at 24 hours post-exposure (p=0.001). Increase of fT3 correlated with
increase of fT4 on admission with a p = 0.053. Moreover, increase of fT4 on admission
was proportional with the increase of cortisol levels (p= 0.04). Prolactin levels
registered no statistically significant changes.
The present study demonstrates that acute organophosphate poisoning can induce an
endocrine dysfunction. High levels of cortisol can be induced by the accumulation of
acetylcholine as well as by the direct effects of organophosphate compound.
Therefore, normalizing acetyl-cholinesterase levels can solve the adrenal dysfunction.
This study identified changes in thyroid hormone levels, suggesting the possibility of a
non-thyroidal illness in these patients.
Comunicarea cu pacienții și aparținătorii în unitățile de terapie intensivă din

România: un studiu calitativ
Communication with patients and families in Romanian intensive care units: a
qualitative research
Andreea Sivec (1), Andra Fota (1), O. Bedreag (2), M. Păpurică (2), A. F. Rogobete
(2), N. I. Iordache (1), Aurelia Nicoleta Brad (1), D. Săndesc (2)
(2) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România
Study Objectives: Research has shown that good communication between Intensive
Care Unit (ICU) personnel and patients and/or families translates into improved clinical
outcomes and better mental health in the long term for the families of patients following
hospitalization. Currently, there is no systematic research about communication with
ICU patients and their family members in Romanian hospitals.
Objective: To understand what are the guiding principles and standards, both written
and implicit, that are shaping communication in Romanian ICUs as well as the
limitations and opportunities for improved communication with patients and families.
Material and methods: We designed and conducted 11 interviews with intensive care
doctors working in five different medical university centers throughout Romania.
Results: Among others, we identified three main need areas in order to improve lives
of not only patients and families but also of healthcare employees working in Romanian
ICUs. First refers to debating and lobbying for a specific legal frame for caring people
at the end of life in ICUs.
Second is about missing protocols and especially guidelines endorsed by RSAIC for
communicating with patients and their families by team members bearing different
roles in care. And the last, refers to an important need to design and implement training
programs in order to enable care givers to cope with specific communication
challenges in ICUs.
Conclusions: Further quantitative research needs to be done in order to better
understand the specific needs of the care givers and families, what is the current level
of satisfaction with the ICU experience of the latter and to measure impact of actual
interventions related to communication in Romanian ICUs.
Implicațiile erorilor de recoltare a probelor pentru determinarea parametrilor

ASTRUP. Studiu prospectiv, observațional, non-randomizat
Implications of sample collection errors in the case of arterial blood-gas
analysis. A prospective, observational, non-randomized study
Corina Georgescu (1), Sonia-Elena Popovici (1), A. F. Rogobete (2), B. Busu (1), M.
Văduva (1), Smaranda Moldoveanu (1), O. Bedreag (2), D. Săndesc (2)
(1) Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara, România
(2) Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Spitalul Clinic Județean de
Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara, România
Recoltarea probelor de sânge pentru determinarea gazelor sanguine (ASTRUP)

reprezintă una dintre cele mai importante metode de monitorizare a pacientului critic,
contribuind la ghidarea terapiei farmacologice, precum și la adaptarea parametrilor
ventilatori la pacienții ventilați mecanic, invaziv sau non-invaziv. Recoltarea
necorespunzătoare a probelor poate duce la rezultate eronate, cu influențe negative
asupra tratamentului și implicit asupra evoluției pacienților critici.
În vederea unei mai bune conduite în acest sens am realizat studiul de față, un studiu
prospectiv, observațional, non-randomizat desfășurat în cadrul clinicii de Anestezie și
Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” din Timișoara,
în perioada Februarie - Aprilie 2019.
În studiu au fost incluși 90 de pacienți cărora li s-a recoltat sânge arterial și venos în
vederea determinării parametrilor ASTRUP. S-a stabilit standardul de recoltare corectă
a probei. Probele au fost distribuite în 3 grupuri de studiu: AC - probă arterială recoltată
corect, AG - probă arterială recoltată eronat, VG - probă venoasă recoltată eronat.
Datele au fost prelucrate statistic, comparând următorii parametrii în grupurile de
studiu: ph, pO2, pCO2, potasiu, glicemie.
Recoltarea eronată a probelor pentru determinarea ASTRUP influențează parametrii
incluși în studiu, având un impact major asupra conduitei terapeutice, subliniind astfel
necesitatea instruirii corecte a personalului pentru un management corect al pacienților
critici.
Collecting blood samples for determining the arterial blood-gas analysis (ABG) is one
of the most important monitoring methods for the critically ill patients, contributing to a
better therapy guidance, as well as to the correctly adapting ventilatory parameters for
mechanically ventilated patients, both invasively and non-invasively. Inadequate
sample collection can lead to flawed results that will further negatively influence
treatment as well as the evolution of critically ill patients.
We carried out a prospective, observational, non-randomized study in the Department
of Anesthesia and Intensive Care of the “Pius Brînzeu” Emergency County Hospital in
Timisoara, Romania, between February and April 2019.
We included 90 patients in the study and collected both arterial and venous blood in
order to determine ABG parameters. We established the standard for correct sample
collection. Samples were then distributed in 3 study groups: AC group - arterial blood
sampled correctly, AG - arterial blood sampled incorrectly, VG - venous blood sampled
incorrectly. The data were analyzed statistically and the following parameters obtained
from the study groups were compared: pH, pO2, SO2, pCO2, potassium, blood
glucose.
Flawed sample collection in the case of ABG analysis influences the parameters
included in the study, having a major impact on the therapeutic conduct, underlying the
necessity of personnel training for a correct management of the critically ill patients.
Tehnici moderne de monitorizare pulmonară în ventilația mecanică - tomografia

prin impedanță electrică (tie)
Modern techniques for pulmonary monitoring in mechanical ventilation -
Electrical Impedance Tomography (EIT)
C. Bârsac, O. Bedreag, M. Păpurică, C. Macarie, Ancuța Chirca, Sonia Elena Popovici,
D. Săndesc
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu”, Timișoara, România
Lucrarea de față are la bază un studiu prospectiv, unicentric, observațional, desfășurat

în cadrul Clinicii de Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Județean de
Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara, în perioada Februarie - Mai 2019. Scopul studiului
este evaluarea influenței pe care TIE o are asupra evoluției clinice a pacienților ventilați
mecanic.
În ultimii ani TIE a permis explorarea non-invazivă, la patul pacientului, a unor
parametri esențiali ventilației mecanice adecvate. Utilizarea acestei metode contribuie
la stabilirea diagnosticului diferenţial al unor patologii precum atelectazii, hiperinflație
pulmonară, pleurezii sau pneumotorax, ducând la o intervenţie terapeutică precoce.
În cadrul studiului este utilizat un aparat de ventilație Elisa 800 (Löwenstein Medical
GmbH, Bad Ems, Germania) si un tomograf prin impedanță electrică Dräger
PulmoVista 500 (Drägerwerk AG & Co. KGaA, Lübeck, Germania). Studiul include 15
pacienți ventilați mecanic, care vor beneficia de optimizarea parametrilor ventilatori în
urma rezultatelor oferite de TIE. Se vor monitoriza parametrii specifici TIE (Regional
Ventilation Distribution, Stretch Distribution, Silent Spaces; PEEP Trial Analysis,
Regional Ventilation Delay) si cei ventilatori standard, în funcție de modul de ventilație:
fracție inspiratorie de oxigen, volum curent, frecvență respiratorie, end-tidal CO2,
presiune end-expiratorie pozitivă (PEEP), suport presional, presiune de vârf.
Aplicarea metodei TIE conduce la scăderea numărului de investigații suplimentare

efectuate în afara secției de terapie intensivă (CT toracic). De asemenea, în urma
utilizării TIE se efectuează precoce manevre de recrutare, se decelează precoce
atelectazii, pleurezii. Datele obținute prin TIE au condus la modificări mai rapide ale
parametrilor ventilatori pentru optimizarea ventilației mecanice.
This current paper describes an observational, single-center, prospective study that
took place in the Intensive Care Department of the County Emergency Clinical Hospital
„Pius Brînzeu” Timișoara during February - May 2019. The purpose of the study is to
assess the influence that EIT has on clinical outcome in mechanically ventilated
patients. In the recent years, EIT has facilitated non-invasive bedside exploration of
some essential parameters for adequate mechanical ventilation. Using this technique
helps in establishing the differential diagnosis of pathological situations such as
atelectasis, pulmonary overdistension, pleural effusions or pneumothorax and leading
to an early therapeutic intervention.
For this study, an ELISA 800 Ventilator (Löwenstein Medical GmbH, Bad Ems,
Germany) and a Dräger PulmoVista 500 EIT monitor (Drägerwerk AG & Co. KGaA,
Lübeck, Germany) have been used. The study includes 15 mechanically ventilated
patients that will benefit from optimising the ventilatory parameters guided by EIT
measurements. Specific EIT parameters will be monitored (Regional Ventilation
Distribution, Stretch Distribution, Silent Spaces; PEEP Trial Analysis, Regional
Ventilation Delay) and standard parameters, depending on the ventilation mode:
fraction of inspired oxygen, tidal volume, respiratory rate, end-tidal CO2, end-
expiratory positive pressure (PEEP), pressure support, peak pressure.
Using the EIT method leads to fewer additional investigations performed ouside the
intensive care unit (Thoracic CT). Also, while monitoring patients using EIT,
recruitment manouvers are done early, pleural effusions and atelectasis are detected
early. The data obtained through TIE led to quick changes of ventilatory parameters
for optimising the management of mechanically ventilated patients.
Există o corelație între scurgerea de gaz în timpul ventilației mecanice și

pneumonia de aspirație?
Is there a relation between leaks and aspiration during invasive mechanical
ventilation?
M. Croitoru (1), Simona Croitoru (1), R. Rapapport (1), E. Altman (2)
(1) Bnai Zion Medical Center, Haifa, Israel
(2) Western Galilee Hospital, Nahariya, Israel
Leaking of air and endotracheal contents aspiration is a common global problem

according to professional literature. The negative effects may vary until non effective
ventilation with severe hypoxemia and hypercapnia and leaks of anesthetic gases and
pollution with infected sputum. There are no standard guidelines still for diagnosis, and
management of endotracheal tube leaks.
We performed a retrospective study to estimate types and frequency of acquired
deformations of trachea in middle age and elderly people in order to prevent difficulties
during prolonged mechanical ventilation.
Current guidelines do not also recommend, how to diagnose and predict the acquired
deformations of trachea.
It is possible to suggest that proper diagnosis of acquired deformations of trachea can
predict for intensivists the problems during mechanical ventilation. Medical documents
of 200 middle age and elderly patients, who underwent chest computed tomography (
CT) were retrospectively studied and analyzed including during mechanical ventilated
patients.
Our study demonstrated existence of acquired tracheal deformations in elderly and
very old patients with frequency > 90%:
1. S-like trachea and horizontal position of left main bronchus were detected
predominantly in female group. (Frequency 77,8 % & 22,2%.)
2. Saber sheath deformation was diagnosed only in male group. (Frequency 18.5%.)
3. Chest X-ray and CT chest (axial and coronal views) is the best tools for diagnosis of
acquired tracheal deformations.
This study showed new data devoted to acquired deformations of trachea, what kind
of tracheal deformations is possible to meet in patients of different age and gender,
what kind of comorbidities may be the cause of tracheal deformations, algorithm of
radiological examination for effective detection of acquired tracheal deformations.
According to our results we proposed some possibilities to prevent leaks and aspiration
during mechanical ventilation.
Lupta cu sindromul de detresă respiratorie acută, forma severă - prezentare de

caz
Surviving severe acute respiratory distress syndrome - Case presentation
Oana Mara Ștefan, Ana Grigoraș, M. Popescu, Dana Tomescu
Institutul Clinic Fundeni, București, România
Sindromul de detresă respiratorie (ARDS) este definit că un sindrom inflamator acut

caracterizat prin leziune severă a peretelui alveolo-capilar și creșterea permeabilității
vasculare. Consecința principală este hipoxemia marcată cu mortalitate ridicată, până
la 50%.
Prezentăm cazul unui pacient obez (Indice de Masă Corporală = 32,7 kg/m2 ) de 25
de ani admis prin transfer interspitalicesc pentru status epileptic, consumator cronic de
droguri și alcool. La momentul internării se constată ARDS sever (indice de oxigenare
sub 100) secundar șocului septic cu germeni multirezistenți.
Managementul ARDS se realizează cu ventilație în decubit ventral, sedare cu
sevofluran și epurare extrarenala susținută, precum și antibioterapie adecvată.
Evoluția pacientului a fost favorabilă cu externarea din Terapie Intensivă 45 de zile,
fără deficite majore. Dintre particularitățile cazului menționam: dificultăți majore de
ventilație și sedare multimodală, status procoagulant cu tendință la tromboze,
suprapunerea injuriei renale acute și multiple complicații neurologice.
Acute respiratory distress syndrome is a severe manifestation of abnormal gas

exchange determined by damaged alveolar-capillary membrane and increased
vascular permeability, resulting in severe hypoxemia and high mortality, almost 50%.
We report the case of an obese 25 years old patient (Body Mass Index= 32.7 kg/ m2)
known for drug and alcohol consumption, hospitalised for status epilepticus. Severe
ARDS (Oxigenation Index under 100) was diagnosed on admissiom, due to
polimicrobian infection with multidrug resistant germs.
The management of ARDS focused on mechanical ventilation in prone position,
inhalation sedation (Sevofluran), continuous venovenous hemodiafiltration and
antibiotic treatment.
After 45 days length of stay in the Intensive Care unit, the patient was discharged with
minimal to no disability. The particularities of the case were: hard to sedate and difficult
to ventilate, hypercoagulable state with tendency to trombosis, superimposed acute
kidney injury and multiple neurological complications.
Factori predictivi de mortalitate în insuficiența hepatică acută pe cronică (ACLF)

la pacienții cirotici
Mortality predictive factors for patients with acute-on-chronic liver failure (ACLF)
A. Belîi, Adriana Căpăstru
Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova
Obiectivul studiului: Identificarea factorilor predictivi de mortalitate la pacienții adulți,
cu ciroză hepatică, complicată cu ACLF.
Material și metode: Studiu pilot descriptiv, prospectiv, pe serie de cazuri (toate cazurile
de ACLF din anul 2018). Calculate (media [extreme]) și comparate (supraviețuitori vs.
decedați) scorurile CLIF (Chronic Liver Failure): CLIF-C-OF (Organ Failure), CLIF-C-
Ads (Acute Decompensation), CLIF-ACLF, CHILD-PUGH, Model for End Stage Liver
Disease – MELD și MELD Na.
Rezultate: CLIF-C-OF (7.9 [6-10] vs. 13 [10-16]), CLIF-C-Ads (56 [36-68] vs. NA [00-
00]), CLIF-ACLF (35.6 [10-49] vs. 66.2 [48-79]), CHILD-PUGH (10.1 [7-12] vs. 11.5 [9-
13]), MELD(i) (22 [10-40] vs. 27.1 [18-37]), MELD-Na (22.2 [14-40] vs. 27 [19-37]).
ACLF de origine septică: decedați 13/14 (93%). ACLF de origine nonseptică: decedați
1/14 (7%).
Concluzii: Parametrii studiați au demonstrat o sensibilitate și specificitate joasă în
predicția decesului la pacienții cu ACLF. Cauza principală de decompensare și
mortalitate a fost sepsisul.
Study objective: The identification of predictive factors of mortality for patients with
hepatic cirrhosis, complicated with ACLF.
Materials and methods: Clinical pilot and prospective study, on a series of cases (all
ACLF cases from 2018). Computed ([extreme] average) and compared (survivors vs.
deceased) the following scores: CLIF (Chronic Liver Failure) scores: CLIF-C-OF
(Organ Failure), CLIF-C-Ads (Acute Decompensation), CLIF-ACLF, CHILD-PUGH,
Model for End Stage Liver Disease - MELD and MELD Na (Sodium).
Results: CLIF-C-OF (7.9 [6-10] vs. 13 [10-16]), CLIF-C-Ads (56 [36-68] vs. NA [00-
00]), CLIF-ACLF (35.6 [10-49] vs. 66.2 [48-79]), CHILD-PUGH (10.1 [7-12] vs. 11.5 [9-
13]), MELD(i) (22 [10-40] vs. 27.1 [18-37]), MELD-Na (22.2 [14-40] vs. 27 [19-37]).
ACLF with septic origins: deceased 13/14 (93%). ACLF with non-septic origins:
deceased 1/14 (7%).
Conclusions: The studied parameters proved to be with a low sensibility and low
specificity when it comes to predicting the mortality rate of patients with ACLF. The
leading factor of decompensation and mortality is the sepsis.
Provocare diagnostică - abordare medicală personalizată - ficatul gras acut de

sarcină versus sindrom hellp
Diagnostic dilemma - personalised medical approach - acute fatty liver of
pregnancy versus HELLP syndrome
Oana Mara Ștefan, Mihaela Roxana Olita, M. Popescu, Dana Tomescu
Sindromul HELLP este caracterizat prin anemie hemolitică microangiopatică,

disfuncție hepatică și trombocitopenie. Complicațiile includ coagularea intravasculară
diseminată (DIC), dezlipirea de placentă, insuficiența renală acută, edemul pulmonar,
hemoragia intracerebrală, hematoame hepatice și insuficiența hepatică acută.
Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 42 de ani aflată în ziua 3 postpartum
transferată din altă unitate clinică cu diagnosticul de insuficiență hepatică acută.
În momentul admisiei în secția de Terapie Intensivă, pacienta prezintă disfuncții
multiple de organ, coagulopatie severă cu coagulare intravasculară diseminată (CID).
Se decide intervenția chirurgicală în urgență pentru hemoperitoneu și se efectuează
laparotomie cu histerectomie de necessitate și anexectomie dreaptă. Terapia de
susținere complexă cu hemodiafiltrare continuă veno-venoasă este inițiată
postoperator precoce, iar după 3 zile se reintervine chirurgical pentru sângerare și cu
această ocazie se efectuează biopsie pentru diagnosticul histopatologic de certitudine
(se dovedește a fi aspect caracteristic sindromului HELLP).
Terapia de supleere renală împreună cu filtrele de hemoadsorbție, necesarul
transfuzional masiv și conducerea terapiei folosind teste de tip ROTEM au condus la
o evoluție favorabilă cu normalizarea testelor hepatice, remiterea coagulopatiei și
ameliorarea statusului neurologic.
După 14 zile pacienta este externată fară dizabilităţi majore.
HELLP syndrome is characterised by microangiopathic haemolytic anaemia, hepatic
dysfunction and thrombocytopenia. Complications include disseminated intravascular
coagulation (DIC), abruptio placentae, acute renal failure, pulmonary oedema,
intracerebral haemorrhage, liver haematoma rupture and ALF.
We present the case of a 42-year-old patient on day 3 postpartum transferred from
another clinical unit with the diagnosis of acute liver failure.
After ICU admission the patient is diagnosed with multiple organ dysfunctions, with
severe coagulopathy and DIC, neurological dysfunction, acute renal failure.
Surgery is decided to perform an evacuation laparotomy, histerectomy with right

anexectomy, secondary to hemoperitoneum. Advanced ICU treatment with continuous
veno-venous haemodiafiltration is initiated after surgery but on postoperative day 3
surgical reintervention is performed for bleeding and it is decided to collect a liver
fragment in order to establish the diagnosis of certainty (the anatomo-pathological
result confirms the diagnosis of HELLP syndrome).
Renal replacement therapy in conjunction with a haemoadsorbtion filter with massive
transfusion requirements, using POC (Point Of Care) ROTEM type tests led to a
favorable route with normalized liver function, remission of the coagulopathy and
improved neurological status.
The patient is discharged on the fourteenth day without major disabilities.
Non-funcția primară de grefă hepatică la un pacient cu ciroză autoimună

Primary liver graft non-function in a patient with autoimmune cirrhosis
Cristina Martac, Gabriela Droc
Introducere: Non-funcția primară de grefă hepatică la un pacient cu ciroză autoimună

este o complicație severă caracterizată prin necroză hepatică, creștere rapidă a
transaminazelor serice, coagulopatie, instabilitate hemodinamică, insuficiență renală
și respiratorie. Afecțiunea impune relistarea pacientului, imposibilitatea
retransplantului fiind sinonimă cu decesul.
Material și metodă: Prezentăm cazul unei paciente de 19 ani cunoscută cu ciroză
hepatică autoimună, boală Crohn formă severă în remisiune, enteropatie glutenică,
internată în clinica noastră în perioada 21.11.2018 - 11.12.2018. Pacienta este
transplantată hepatic în data de 21.11.2018 cu grefă de la donator viu înrudit.
Postoperator precoce apare non-funcția primară de grefă hepatică, impunând
relistarea în urgență a pacientei. Managementul cazului în vederea realizării
bridgingului a constat în tratament specific de Terapie Intensivă, monitorizare
avansată, tratament cu două ședințe de plasmafereza și două ședințe de
hemodiafiltrare cu filtre Cytosorb. S-au înregistrat parametrii biologici și biochimici în
dinamică.
Rezultate: Deși în urma procedurilor efectuate s-a obținut o reducere a coagulopatiei,
citoliza s-a agravat și evoluția a fost spre MSOF. În ziua 3 postoperator pacienta este
retransplantată cu ficat întreg de la donator aflat în moarte cerebrală. Evoluția
postoperatorie este lent favorabilă, cu remiterea tuturor disfuncțiilor de organ, dar cu
apariția în ziua 14 postoperator a unei polineuropatii Guillain - Barre, pentru care se
instituie terapie specifică. Pacienta se transferă pe secția Chirurgie Generală în ziua
20 post-transplant.
Concluzii: În urma procedurilor efectuate s-a putut realiza bridgingul către retransplant
și corectarea dezechilibrelor ulterioare reintervenției.
Introduction: Primary liver graft non-function in a patient with autoimmune cirrhosis is

a severe event characterized by liver necrosis, rapid increase in serum transaminase,
coagulopathy, hemodynamic instability, respiratory and renal failure. Primary liver graft
non-function in a patient with autoimmune cirrhosis leads to graft failure requiring
emergency second liver transplant.
Material and methods: We present a 19-year-old female patient with a medical history
of autoimmune cirrhosis, Crohn disease - severe form in remission, gluten enteropathy,
admitted in our ICU between 21st November - 11th December 2018. The patient was
scheduled for living related liver transplant from heathy donor. In the early
postoperative period, primary liver graft non-function was installed and the patient
enrolled on the emergency liver transplant list. General management included
advanced monitoring and specific treatment with 2 sessions of plasma-exchange(TPE)
and 2 sessions of continuous veno-venous hemofiltration (CVVHDF) with a
hemoadsorbtion column (Cytosorb). We recorded clinical and paraclinical variables
before and after each session of TPE and CVVHDF.
Results: Despite the decrease of the coagulopathy after the procedures, the patient
condition worsened. In the third day after surgery the second liver transplant was
performed. The postoperative outcome was good until the 14th postoperative day,
when she developed the Guillain Barre syndrome for which she received the specific
therapy. The patient was discharged in the 20th postoperative day.
Conclusions: The combined use of TPE and CVVHDF resulted in a successfully
bridging to a second liver transplant and improved the condition of the patient.
Transplantul hepatic în urgență la o pacientă cu insuficiență hepatică acută

secundară intoxicației cu ciuperci
Emergency liver transplantation for acute liver failure due to mushroom
poisoning - Case report
Andreea Alina Tănase, M. Popescu, Dana Tomescu
Introducere: Insuficiența hepatică acută (IHA) cauzată de intoxicația cu ciuperci

reprezintă o urgență medicală cu mortalitate ridicată. Intoxicația cu ciuperci este
frecvent întâlnită în România, mai ales în perioadele calde și ploioase.
Material și metode: Prezentăm o pacientă de 32 de ani cu IHA prin intoxicație cu
ciuperci, transferată din alt centru medical.
La momentul transferului s-a inițiat protocolul local de IHA și conform criteriilor King’s
College a fost listată de urgență pentru transplant hepatic (TH). La 30 de minute după
listare a apărut o grefă hepatică în incompatibilitate minoră de grup (donor 0, primitor
A) și s-a realizat TH în urgență.
Rezultate: La admisie pacienta a prezentat hepatocitoliză (alaninaminotransferaza
(ALT) 6323 U/l, aspartataminotransferaza (AST) 18312 U/l), coagulopatie severă (INR
14 și fibrinogen < 50 mg/dl), hipoglicemie (8 mg/dl), acidoză metabolică cu
lactacidemie (lactat seric peste 20 mmol/l) și encefalopatie hepatica (EH) grad IV.
Durata intervenției a fost de 5 ore cu management dificil al sângerării (9000 ml),

coagulopatie prin fibrinoliză intensă și trombocitopenie. Postoperator s-au instituit 3
ședințe seriate de hemodialfiltrare cu filtru de hemoadsorbție.
Evoluția a fost favorabilă cu normalizarea parametrilor biologici, remisia disfuncțiilor de
organ și a EH, cu extubarea la 5 ore postoperator.
Concluzii: Protocolul de IHA a fost realizat rapid și eficient, permițând într-un timp
foarte scurt efectuarea TH.
Existența unui protocol de IHA standardizat și respectarea lui au dus la o evoluție
favorabilă cu externarea la domiciliu în ziua 23 posttransplant.
Introduction: Acute liver failure (ALF) after mushroom poisoning represents a medical
emergency with a high mortality rate. Mushroom poisoning is often seen in our country,
especially in the warm rainy season.
Material and methods: We report the case of a 32 years old previous healthy patient
with acute liver failure due to mushroom poisoning, transferred from another medical
facility.
At the patient admission we applied our local standardized ALF protocol and according
to King’s College criteria she was immediately enrolled for liver transplantation (LT).
Thirty minutes later a graft arrived and the patient was submitted for emergency liver
transplantation with minor blood group incompatibility (donor 0, recipient A).
Results: At the arrival the patient presented hepatocytolisis (alanine transaminase
(ALAT) 6323 U/l, aspartate transaminase (ASAT) 18312 U/l), severe coagulopathy
(INR 14 and fibrinogen level < 50 mg/dl), hypoglycemia (8 mg/dl), metabolic acidosis
with elevated lactic acid (above 20 mmol/l) and grade IV hepatic encephalopathy.
Surgery lasted for 5 hours with important bleeding (9000 ml), intense coagulopathy
due to hiperfibrinolysis and trombocitopenia. In the recovery unit the patient received
three sessions of haemodiafiltration with haemadsorption column.
Her condition was favorable and the parameters and organ dysfunctions got better.
She was extubated 5 hours later.
Conclusions: ALF protocol was accomplished fast and efficient allowing rapid
prioritization of this near death case. The availability and pursuit of a standardized
protocol led to a spectacular resolution of symptoms and discharge was possible
directly to the patient living after 23 day length of stay.
Insuficiența renală acută precoce post-transplant de ficat - factori de risc, rolul

noilor biomarkeri
Early acute renal failure after liver transplantation - risk factors, the role of new
biomarkers
M. I. Tudoroiu (1), Georgiana Constantin (1), Liliana Pâslaru (2), Speranța Iacob (2),
Dana Tomescu (2), C. Gheorghe (2), Liliana Simona Gheorghe (2)
(1) Institutul Clinic Fundeni, București, România
(2) Institutul Clinic Fundeni, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”,
Introducere: Insuficiența renală acută post-transplant de ficat (TH) este o complicație

frecventă și asociată cu creșterea morbidității și mortalității. Rolul noilor biomarkeri în
a prezice insuficiența renală acută, precoce post TH, nu a fost bine stabilit.
Material și metodă: Am analizat prospectiv un lot de 25 pacienți transplantați hepatic
în perioada mai 2016 - februarie 2017. Pacienții cu insuficiență renală pre TH au fost
excluși din studiu. Au fost analizate valorile urinare ale moleculei de injurie renală (KIM
1), valorile serice ale gelatinazei neutrofilice asociată lipocalinei (NGAL), cistatinei C și
creatininei pre TH, la 4 și 24 ore post reperfuzie hepatică, date demografice și
intraoperatorii, precum și datele de laborator pe o durată de 4 zile post TH. Criteriile
Acute Kidney Injury Network (AKIN) au fost folosite în diagnosticul injuriei renale acute
(AKI). Pacienții au fost împărțiți în două loturi în funcție de apariția precoce a AKI post
TH (<48 ore): lotul AKI (10 pacienți) și lotul No AKI (15 pacienți).
Rezultate: În studiu au fost incluși 25 pacienți transplantați hepatic, 36% femei și 64%
bărbați, cu o vârstă medie de 50.56 (±10.28) ani și un scor MELD mediu de 18.52
(±6.56). Precoce (<48 h), post TH, 10 pacienți (40%) au făcut disfuncție renală conform
clasificării AKIN. Valorile NGAL și ale cistatinei C la 4 ore post reperfuzie hepatică au
fost semnificativ mai mari în grupul AKI (p=0.0015 respectiv p=0.01). AUROC pentru
NGAL la 4 ore post reperfuzie hepatică a fost 0.867, iar pentru cistatina C 0.747.
Timpul de ischemie rece s-a corelat cu apariția AKI.
Concluzii: NGAL și cistatina C la 4 ore post reperfuzie hepatică au un rol predictiv
independent pentru AKI. O intervenție terapeutică precoce la pacienții cu risc poate
preveni apariția insuficienței renale.
Introduction: Acute kidney injury (AKI) after liver transplantation (LT) is common and
associated with increased morbidity and mortality. The role of new biomarkers to
predict AKI, early after LT, has not been well established. Material and methods: We
prospectively analyzed a group of 25 liver transplanted patients from May 2016 to
February 2017. Patients with renal failure pre-LT were excluded from the study. The
urinary values of the kidney injury molecule (KIM 1), the serum values of neutrophil
gelatinase-associated lipocalin (NGAL), cystatin C and creatinine before LT, at 4 and
24 hours after hepatic reperfusion, demographics and intraoperative data as well as
laboratory data for 4 days after LT were analyzed. Acute Kidney Injury Network (AKIN)
Classification was used for AKI diagnosis.The patients were divided into two lots
according with AKI occurrence , early after LT (< 48 hours): AKI lot ( 10 patients) and
No AKI lot (15 patients).
Results: In this study were included 25 patients who underwent liver transplantation,
36 % women and 64% males, with a mean age of 50.56 (±10.28) years and a mean
MELD score of 18.52 (±6.56).E arly (<48 hours),after LT, 10 patients (40%) develop
AKI according to the Acute Kidney Injury Network (AKIN) Classification. NGAL and
cystatin C values at 4 hours after LT were significantly higher in AKI lot (p=0.0015,
respectively p=0.01). AUROC for NGAL at 4 hours after hepatic reperfusion was 0.867
and for cystatin C 0.747. Cold ischemia time has been correlated with AKI.
Conclusions: NGAL and cystatin C at 4 hours after hepatic reperfusion have an
independent predictive role of AKI. Early therapeutic intervention in patients at risk may
prevent the occurrence of AKI.
Sesiune asistenți • Nurses Session
Evaluarea necesarului de educație medicală continuă pentru asistenții medicali

în ceea ce privește igiena mâinilor și infecțiile asociate asistenței medicale
Assessing the nurses’ need for continuing medical education regarding hand
hygiene and healthcare associated infections
Viorica Nedelcu (1), Mariana Zazu (2), Doina Carmen Mazilu (1), Ioana Marina
Grințescu (3)
(1) Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din
România, Filiala Municipiului București, Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr.
Carol Davila”, București, România
(2) Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din
România, Filiala Municipiului București, București, România
(3) Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Spitalul Clinic de Urgență
București, Secția Anestezie si Terapie Intensivă, București, România
Obiectivul studiului: Educația medicală continuă (EMC) reprezintă o metodă

importantă de îmbunătățire a cunoștințelor, de conștientizare și sensibilizare asupra
riscului de apariție a infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM), precum și de
îmbunătățire a practicilor de igiena mâinilor ale personalului medical. Obiectivul
studiului a fost evaluarea cunoștințelor asistenților medicali în ceea ce privește igiena
mâinilor și IAAM în vederea îmbunătățirii programei de EMC.
Material şi metode: A fost realizat un studiu în care au fost incluși asistenți medicali
care au participat la un curs pe tema managementului IAAM, în perioada februarie-
iunie 2018. Pentru evaluarea cunoștințelor, la finalul cursului a fost utilizat un
chestionar cu 25 de întrebări din următoarele domenii: IAAM, igiena mâinilor,
dezinfecția și sterilizarea, precauțiuni standard și precauții adresate căii de transmitere,
expunerea accidentală, managementul deșeurilor medicale. Prelucrarea statistică a
datelor a fost realizată cu programul SPSSv23.0.
Rezultate: Au fost incluși în studiu un număr de 236 asistenți medicali, 94,9% de sex
feminin și 5,1% de sex masculin, cu vârsta medie de 45,6 ani și vechimea medie în
profesie de 15 ani. 95% au avut studii medii, iar 5% studii superioare. Au fost
identificate următoarele trei domenii la care asistenții medicali au prezentat dificultăți
de identificare a răspunsului corect la întrebări: igiena mâinilor, IAAM, dezinfecția și
sterilizarea.
Concluzii: Programa cursului de EMC pe tema managementului IAAM necesită
îmbunătățire continuă în conformitate cu necesarul de EMC identificat prin evaluarea
nivelului de cunoștințe al asistenților medicali în ceea ce privește igiena mâinilor și
IAAM.
The objective of the study: Continuing medical education (CME) represents an
important method of improving knowledge, of acknowledging and understanding the
risk for healthcare associated infections (HCAI), as well as a method of improving the
health care specialists’ hand hygiene practice. The objective of the study was to assess
the nurses’ knowledge regarding hand hygiene and HCAI in order to improve the CME
curriculum.
Material and methods: We conducted a study that included nurses who participated in
a course on the theme of HCAI management, during February-June 2018. In order to
assess their knowledge, at the end of the course we used a 25-item questionnaire from
the following areas: HCAI, hand hygiene, disinfection and sterilization, standard
precautions and precautions regarding the mode of transmission, accidental exposure,
medical waste management. The statistical analysis was performed using SPSSv23.0.
Results: A number of 236 nurses was included, 94,9% females and 5,1% males, of an
average age of 45,6 years old and with a 15 year average professional experience.
95% had secondary education degrees and 5% higher education degrees. We
identified the following three areas in which nurses had difficulties of indicating the
correct answer to the questions: hand hygiene, HCAI, disinfection and sterilisation.
Conclusions: The curriculum of the CME course regarding HCAI management needs
continuous improvement according to the required CME identified by assessing the
nurses’ level of knowledge on hand hygiene and HCAI.
Incidența hipotermiei intraoperatorii

The incidence of intraoperative hypothermia
Erika Eniko Balla (1), Daniela Ionescu (2)
(1) Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”,
(2) Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Catedra de Anestezie și
Terapie Intensivă, Cluj-Napoca, România
Background: Hipotermia este o condiție clinică caracterizată de scăderea temperaturii
centrale sub 36°C.
Scopul studiului nostru a fost de a evalua incidența hipotermiei la pacientul în anestezie
generală pentru a avea o imagine mai exactă asupra hipotermiei intraoperatorii.
Material și metodă: Studiul a inclus 81 de pacienți internați și operați în Institutul
Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-
Napoca, în perioada noiembrie 2018 - februarie 2019. Acești pacienți au fost aleși
aleator. Protocolul de studiu a presupus monitorizarea temperaturii intraoperatorii a
pacientului măsurată la nivel hipofaringian. Intervențiile chirurgicale au fost toate de
chirurgie abdominală, iar anesteziile generale.
Rezultate: Valoarea medie a temperaturii intraoperatorii a pacientului măsurată la nivel
hipofaringian la începutul operației a fost de 36,6 °C , DS=0,50 (cu o minimă de 33,6
°C, maximă de 37,8°C), în timpul intervenției media a fost de 36,5 °C ,DS=0,65 (cu o
minimă de 33,2 °C /maximă de 37,6 °C), la sfârșitul operației media a fost de 36,5
°C,DS=0.65 (cu o minimă de 33,1°C/maximă de 37,6 °C), p>0.05. Valoarea medie a
BMI: 27,25 (minimă 17,7 / maximă 54,7). Pentru cei 60 de pacienți operați intervenția
a durat sub 2h, iar pentru 21 durata operației a fost peste 2h. 83% nu au beneficiat de
dispozitivul de încălzit, pentru cei 17% i s-a montat pătura de încălzit. Valoarea medie
a temperaturii pacientului cu o durată a intervenției peste 2h este de 36,4 °C, iar cu o
durată sub 2h este de 36,6 °C.
Concluzii: Incidența hipotermiei în clinica noastră e nesemnificativă pentru o

hipotermie severă și moderată, dar o hipotermie ușoară s-a constatat la sfârșitul
operației la 10 pacienți din cei 80 incluși în studiu. Este imperios necesară
monitorizarea temperaturii intraoperatorii pentru toate intervențiile chirurgicale cu
durată peste 1h și luarea tuturor măsurilor pentru prevenirea hipotermiei
intraoperatorii.
Background: Hypothermia is a clinical condition characterized by a decrease below 36
° in body temperature.
The purpose of our study was to evaluate the incidence of hypothermia for a patient,
whilde under the influence of general anesthesia in order to have a more accurate
image regarding intraoperative hypothermia.
Material and method: The study included 81 patients that were admitted and operated
at the "Prof. Dr. Octavian Fodor" Regional Institute of Gastroenterology and
Hepatology, Cluj-Napoca between November 2018 and February 2019. These patients
were randomly selected. The study protocol involved monitoring the patient's
intraoperative temperature measured at the hypopharyngeal level. All of the surgical
procedures were abdominal and the anesthesia that was performed on them was
general.
Results: The average patient intraoperative temperature measured at the
hypopharyngeal level at the start of the operation was 36.6 ° Celsius, DS = 0.50 (with
a minimum of 33.6 ° Celsius and a maximum of 37.8 ° Celsius), during the intervention,
the average temperature was 36.5 ° C, DS = 0.65 (with a minimum of 33.2 ° C /
maximum of 37.6 ° C) and at the end of the operation, the average temperature was
36.5 ° C, DS = 0.65 (with a minimum of 33.1 ° C / and a maximum of 37.6 ° C), p>
0.05.
The average Body Mass Index (BMI): 27.25 (minimum 17.7 / maximum 54.7). For the
60 patients, the surgery lasted less than 2h, while for the remaining 21 patients, the
operation lasted over 2h. 83% of patients did not benefit from the heating device, and
for the rest 17%, a heating blanket was mounted. The average temperature for a
patient who underwent a procedure which lasted over 2h was 36.4 degrees C, and for
those who underwent a procedure which lasted under 2h, was 36.6 degrees C.
Conclusions: The incidence of hypothermia in our clinic is insignificant for a severe as
well as a moderate hypothermia but a mild hypothermia was found, especially during
the operations for the last 10 patients out of the 81 that were included in the study. It
is imperative to monitor the intraoperative temperature for all surgical interventions that
last over 1h and take all measures so that intraoperative hypothermia doesn’t occur.
References:
1. Leslie K, Sessler DI (2003) Perioperative hypothermia in the high-risk surgical
patient.BestPract Res ClinAnaesthesiol 17: 485-498 [PubMed]
2. Mehta OH, Barclay KL (2013) Perioperative hypothermia in patients undergoing
major colorectal surgery. ANZ J Surg [PubMed]
Stresul perceput și mecanismele de coping la asistenții medicali din terapie

intensivă
Stress and coping mechanisms among nurses in ICU
I. A. Gospodaru (1), H. N. Vasian (2)
(1) Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă”, Cluj-Napoca, România
(2) Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România
Obiectivul studiului: Depistarea factorilor de stres cu cel mai mare impact psiho-
emoțional asupra asistențiilor medicali (AM) din secția de terapie intensivă și
mecanismele de coping utilizate de către asistenți.
Material și metodă. 30 de AM împărțiți în grupe în funcție de vechimea în muncă și
nivelul de pregătire au fost evaluați în privința stresului la locul de muncă (Nursing
Stress Scale) și a mecanismelor de coping (Ways of Coping).
Rezultate: Nu au fost diferențe referitoare la răspunsul la stres și mecanismele de
coping între AM cu pregătire diferită. AM de grad unu au avut un nivel mai crescut de
stres comparativ cu AM principali (p=0.0003). Cei mai frecvenți factori de stres au fost:
decesul (18%), volumul de muncă și pregătirea inadecvată (15%) și nesiguranță în
acordarea îngrijirilor (14%). Cei mai importanți subfactori sunt: observarea suferinței
pacientului (m=1,94) și personalul insuficient (m=1,93).
Cele mai folosite mecanisme de coping au fost rezolvarea planificată a problemelor
(28%), reconsiderarea (27%) și căutarea de suport social (21%).
Concluzii: Nivelul de stres a fost mai ridicat la AM începători comparativ cu cei
experimentați, factorii predispozanți fiind: decesul pacienților și situațiile care duc la
deces, urmat de volumul de muncă. Lipsa de personal suficient pe secție este un factor
important de stres pentru AM. Metodele de coping utilizate au fost rezolvarea
planificată a problemelor, reconsiderarea și căutarea de suport social.
Consumul de antibiotice în Clinica ATI Oradea la pacienții vârstnici

Antibiotic consumption in the Intensive Care Unit among elderly patients
Viviana Hodosan, P. Cotrău, Adriana Vladu
Spitalul Clinic Județean de Urgență, Universitatea Oradea, Facultatea de Medicină și
Farmacie, Oradea, România
Introducere: Terapiile Intensive sunt în general departamentele unde consumul de
antibiotice este semnificativ mai mare decât în secțiile medicale sau chirurgicale.
Utilizarea tot mai mult a antibioticelor cu spectru larg a condus la apariția de patogeni
multirezistenți. Pacienții vârstnici, datorită comorbidităților asociate, sunt mai expuși la
infecțiile asociate actului medical.
Material și metodă: Studiu retrospectiv observațional în Clinica ATI SCJU Oradea.
Scopul studiului a fost analizarea consumului de antibiotice în Clinica ATI în anul 2016
și 2017 la pacienții cu vârsta peste 60 ani. Datele au fost colectate folosind sistemul
informatic al spitalului (InfoWord).
Rezultate: Atât în 2016 cât și în 2017, pacienții vârstnici (peste 60 ani) au reprezentat
majoritatea din numărul total de pacienți tratați în Clinica ATI Oradea. Din totalul de
2210 pacienți tratați în anul 2016, 1493 (67,56%) au fost pacienți vârstnici, iar în 2017
din cei 2089 pacienți, 1449 (69,36%) au fost vârstnici. Media zilelor de spitalizare a
fost de 4,05 in 2016 și de 4,37 zile în 2017. În timp ce numărul pacienților tratați a
scăzut în 2017 față de 2016 cu 2,95%, consumul de antibiotice a crescut cu 31,80%.
Concluzii: Pacienții vârstnici reprezintă majoritatea pacienților tratați în Clinica ATI.
Consumul de antibiotice pentru această categorie a crescut semnificativ în anul 2017
comparativ cu 2016. Dată fiind creșterea de 31,80% a consumului de antibiotice în
Clinica ATI într-un scurt interval de timp, 1 an, ar fi necesare și oportune măsuri de
optimizare rațională a utilizării antibioticelor în acest departament al spitalului.
Introduction: Intensive Care Units are generally hospitals departments were the
consumption of antibiotics is significantly higher compared to medical or surgical
wards. The increased use of broad-spectrum antibiotics or reserve antibiotics has led
to selection of multidrug resistant pathogens. Elderly patients because of the increased
number of comorbidities are more susceptible to nosocomial infections.
Material and Methods. The study is retrospective and observational conducted in the
Clinical County Emergency Hospital of Oradea. The purpose of the study was to
analyze the antibiotic consumption in the Intensive Care Unit of the hospital in 2016
and 2017 in patients over 60 years of age. Data was collected using the IT system of
the hospital.
Results: In both years, 2016 and 2017, elderly patients (>60 years old) represented
the majority of the total number of patients treated in the Intensive Care Unit of the
Clinical County Emergency Hospital of Oradea. They represented 67.56% (1493
patients) of the total number of patients treated in 2016 (2210 patients) and 69.36%
(1449) of the total number of patients treated in 2017 (2089 patients). Average
hospitalization time was 4.05 days in 2016 and 4.37 days in 2017. While the number
of treated patients decreased from 2016 to 2017 by 2.95% the antibiotic consumption
increased with 31.80%.
Conclusions: Elderly patients represent the majority of patients treated in the Intensive
Care Unit. Antibiotic consumption in this category increased significantly from 2016 to
2017. Given the substantial increase of 31.80% in antibiotics consumption in the
Intensive Care Unit during a very short interval, 1 year, we believe that are necessary
immediate measures to optimize rational antibiotic use in this hospital department.
Particularități în îngrijirea pacientului cu disecție acută de aortă

Patient care particularities in acute aortic dissections
Cristiana Stoian, Iuliana Alba Volentiru
Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, București,
România
Disecția acută de aortă reprezintă o patologie complexă, una din cele mai mari urgențe
din chirurgia cardiacă, care necesită intervenția rapidă și precisă a echipei medicale
de terapie intensivă atât în perioadă preoperatorie, cât și în cea postoperatorie.
Pacientul cu disecție acută de aortă necesită o atenție deosebită. Ajuns în secția
noastră de terapie intensivă, este primit de echipă medic-asistentă medicală-infirmieră
într-un salon izolat. Urmează monitorizarea standard neinvazivă a pacientului,
recoltarea setului complet de analize și a grupului/Rh-ului, recoltarea bilanțului
bacteriologic complet, efectuarea ecografiei transesofagiene, montarea cateterelor
arteriale (radială și femurală) și a celui venos central. Disecția de aortă de tip B se
monitorizează și se tratează medicamentos, iar cea de tip A se tratează chirurgical.
În postoperator, pacientul operat de disecție de aortă va fi așezat pe un pat cu terapie
pulmonară și antiescară. Va fi monitorizat standard și invaziv, se vor recolta set
complet de analize și EAB, se vor efectua EKG, radiografie toracică și ecografie
transtoracică. Asistenta medicală are un rol esențial în îngrijirea postoperatorie, ea
urmărind cu cea mai mare atenție tensiunea arterială, ritmul cardiac, saturația de
oxigen, diureza și drenajul. Complicațiile care pot apărea în această perioadă sunt
redutabile (tulburări de ritm, sângerări, disfuncție respiratorie, disfuncție renală,
tulburări neurologice), experiența asistentei medicale în recunoastrea primelor semne
ale acestor complicații fiind foarte importantă. La fel de importantă este capacitatea
asistenței medicale de a monta, mânui și interpreta valorile indicate de numeroasele
aparate folosite în postoperator la pacientul cu disecție acută de aortă (Invos, AirVO2,
dializa).
Statutul de Institut de Urgență pentru Boli Cardiovasculare ne-a permis să acumulăm
o mare experiență în tratarea și îngrijirea pacienților cu disecție acută de aortă datorită
numărului mare de cazuri care ajung la noi. Astfel am reușit că echipa să funcționeze
impecabil, viteză de acțiune și de reacție să fie mare, iar îngrijirile acordate de către
asistentă medicală să fie la cele mai înalte standarde.
Acute aortic dissection stands out as a complex pathology and one of the most
consequential emergencies in cardiac surgery. Rapid and accurate input from the
intensive care team is paramount for optimal outcome both before and after surgery.
Patients with acute aortic dissection need specialized care. In our intensive care unit,
it is standard to ensure patient admission to isolation rooms. Following institution of
regular non-invasive monitoring, advanced diagnostic and monitoring procedures are
implemented: complete blood count and biochemistry, extensive microbiological
screening, transoesophageal echocardiography, insertion of arterial (radial and/or
femoral) and central venous catheters.
Medical treatment alone is custom treatment for type B aortic dissection whilst surgery
usually benefits type A aortic dissection.
Postoperatively, patients are placed on beds with anti-bedsore and pulmonary

characteristics. Standard and invasive monitoring are started and orders are sent for
complete blood count and biochemistry, blood gases, ECG, chest radiography and
transthoracic echocardiography. Nurse-driven care is of prime-importance at this stage
as multiple physiological indicators need to be continuously assessed and decided
upon: blood pressure, heart rate, oxygen saturation, diuresis and drains.
Complications which may ensue at this stage are diverse and often challenging (rhythm
disturbances, bleeding, respiratory and renal dysfunction, cognitive impairment and
cerebrovascular injury); hence, medical excellence is called for to manage them
effectively and in timely fashion. Of equal importance is nurse ability to collect, interpret
and apply input from various monitoring devices (e.g. Invos, dialysis machines,
ventilators) in a rational and physiologically oriented framework.
Ranking as a center of excellence in emergent cardiovascular diseases has given us
the privilege to accrue considerable experience in caring for such patients. With this
on our behalf, we have managed to foster a successful teamwork and pushed
ourselves ceaselessly to the highest standards.
e-Postere • e-Posters
Trombembolism pulmonar mascat de bronhopneumonie la un pacient cu sepsis

prin abces prostatic și diabet necontrolat
Pulmonary thromboembolism masked by bronchopneumonia in a patient with
prostatic abscess and uncontrolled diabetes
Laura Magdalena Nicolescu (1), R. L. Bobeică (1), Carmen-Maria Bârsan (2)
(1) Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon”, Iași, România
Trombembolismul pulmonar este frecvent și adesea fatal în formele severe.

Manifestările clinice centrale în TEP sunt dispneea și hipoxemia, chiar în prezența sau
absența altor semne sau simptome.
Prezentăm cazul unui pacient de 35 de ani, cu diabet zaharat tip 1 necontrolat, vechi,
admis prin transfer interspitalicesc cu dispnee, insuficiență respiratorie și febră, fiind
diagnosticat din spitalul de trimitere cu sepsis cu Stafilococ secundar unui abces
prostatic, pneumonie, și posibil tromb în vena renală stângă la tomografia abdomino-
pelvină, care evidenția și bazele pulmonare cu zone de condensare pe stânga. Începe
tratamentul sepsisului, necesitând repleție volemică, antibioterapie cu spectru larg,
suport catecolic și se intervine chirurgical în scurt timp, prin incizia și drenajul abcesului
prostatic și cistostomie suprapubiană. Pacientul a fost anticoagulat imediat din
postoperator și a fost ventilat inițial în CPAP, dar statusul respirator continuă să se
degradeze, este intubat, ventilat mecanic și cu FiO2 100% menține saturații de 70%-
80%, cu secreții traheale puține, murmur vezicular prezent bilateral fără raluri,
complianță respiratorie bună, dar D-dimeri crescuți. Se suspicionează trombembolism
pulmonar, diagnosticul neputând fi confirmat de consultul cardiologic și
ecocardiografie. Se efectuează examen CT toraco-abdomino-pelvin care evidențiază
diagnosticul de TEP, dar și un posibil tromb în vena renală stângă.
În urma heparinoterapiei, în absența indicațiilor de tromboliză, starea pacientului se
îmbunătățește, acesta fiind detubat după 5 zile, cu evoluție ulterioară spre stabilizare
și ameliorare. Pacientul este externat după 21 de zile ameliorat, stabilizat.
Trombembolismul pulmonar, chiar mascat de un diagnostic de bronhopneumonie,
trebuie analizat când există manifestări sugestive și condiții favorizante.
Pulmonary thromboembolism is a frequent and potentially fatal in severe forms. The
principal appearance in PTE are dyspnea and hypoxemia, alone or with another clinical
signs.
We present the case of a 35-year-old patient with a history of type 1 old uncontrolled
diabetes transferred from another hospital with respiratory failure and fever, diagnosed
with Staphylococcal sepsis secondary to prostatic abscess, pneumonia and possible
thrombus in left renal vene at a abdominal-pelvic CT scan, which caught a little bit the
pulmonary bases. We start the specific therapy and soon after, the patient has the
operation by incision and drainage of the prostatic abscess and suprapubian
cystostomy. Postoperative he has a very serious general state, SpO2 desaturation up
to 75% and non-invasive CPAP ventilation and treatment: antibiotic therapy, volumetric
and electrolyte replenishment, insulin therapy, analgesia, and anticoagulation, but the
respiratory status does not improve, the patient is intubated, mechanically ventilated,
and he keeps on the severe hypoxemia, without tracheal secretions, with good
ventilation. The diagnosis of pulmonary thromboembolism (d-dimers high) is
suspected, but the diagnosis cannot be confirmed by cardiological exam. A thoracic-
abdominal-pelvic CT scan confirms the diagnosis of TPE. Following treatment with
heparin 1500 IU / hour, in the lack of thrombolysis indication, the patient improves his
status, being extubated after 5 days and he is discharged after 21 days in stable state.
PTE must be evaluated whenever clinical conditions are suggestive.
O cauză rară de insuficiență respiratorie acută - expunerea la crom - Prezentare

de caz
A rare cause of acute respiratory failure: chromium exposure - Case report
T. Munteanu (1), R. C. Țincu (1), C. Cobilinschi (2), Iulia Țincu (3), R. A. Macovei (1)
(1) Spitalul Clinic de Urgență, Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”,
(2) Spitalul Clinic de Urgență, București, România
(3) Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, București, România
Introducere: Regăsit în natură sub mai multe forme, cromul își manifestă variat
toxicitatea la nivelul organismului uman. El este un potent alergen, putând produce
insuficiență respiratorie acută bronhospastică.
Prezentarea de caz clinic: Prezentăm cazul unui bărbat în vârstă de 46 de ani, lucrător
în industria cromului, care se prezintă la spital pentru un episod brusc instalat de
bronhospasm sever cu insuficiență respiratorie acută și hipoxemie severă, care
necesită intubație și ventilație mecanică. Primul episod a fost înregistrat în urmă cu 2
săptămâni, când pacientul a prezentat wheezing și rash cutanat. Episodul
bronhospastic se remite după administrarea de corticoterapie și curarizare. Pacientul
este extubat la 24 de ore de la admisie. Anamneza exclude antecedente alergice și
indică o expunere profesională la vapori de crom. Dozarea cromului în sânge
evidențiază un nivel de 22 de ori peste limita admisă. La 3 zile pacientul este externat
cu recomandarea de evitare a expunerii la vapori de crom. Evaluarea la 6 luni nu
evidențiază alte episoade, ba chiar și o normalizare a nivelului de crom.
Discuție: Insuficiența respiratorie acută reprezintă un eveniment rar după expunerea
la crom, însă trebuie să reprezinte un diagnostic diferențial, mai ales la pacienții fără
istoric alergic, lucrători în industrie care prezintă un episod unic de bronhospasm sever,
în contextul unui nivel de crom anormal.
Referințe:
1. Wilbur S, Abadin H, Fay M, et al. Toxicological Profile for Chromium. Atlanta (GA):
Agency for Toxic Substances and Disease Registry (US); 2012 Sep. 3, HEALTH
EFFECTS.
Particularitatea cazului: Precum atestă cazul expus, îngrijirea promptă a bolnavilor cu
insuficiența respiratorie acută este esențială pentru reducerea morbimortalității
asociate. Pe langă măsurile de susținere a funcțiilor vitale, diagnosticul etiologic
ghidează tratamentul și trebuie stabilit neîntârziat, mai ales în situațiile în care
circumstanțele de producere nu sunt clare de la început.
Background: Found in nature in various forms, chromium has a versatile toxicological

profile. While digestive exposure is the most frequent, occupational exposure through
inhalation is the most dangerous due to the absence of reductive mechanisms located
in the gastrointestinal tract. Chromium is a potent allergen that can cause acute
bronchospastic respiratory failure.1
Case presentation: We present the case of a 46-year-old male, a worker in the
chromium industry who was brought to the hospital with a sudden and severe episode
of bronchospasm requiring endotracheal intubation and mechanical ventilation. Two
weeks ago another episode occurred, associated with wheezing and rash. The
patient’s history did not include allergies, but pointed to occupational exposure to
chormium. The admission x-ray showed the thickening of the pulmonary interstitium,
bilaterally while blood level of chromium was 22 times higher than normal. Resolution
of symptoms occurred in the first 24 hours, following curarisation and corticotherapy.
Subsequently, the patient was extubated. The 3-days follow-up allowed for the patient
to be discharged, with the recommendation of ceasing the exposure. At 6 months the
patient showed no other symptoms while the blood chromium values returned to
normal.
Discussion: Hexavalent chromium is the form responsible for most of chromium toxic
effects because, unlike the trivalent form, it crosses the cell membrane using an anion
transporter.1 Acute respiratory failure is an unlikely event following chromium
exposure, but it definetly needs to be part of the differential diagnosis, in particular for
those with no history of allergies or industry workers who present with isolated severe
bronchospasm in the context of abnormal chromium blood level.
References:
1. Wilbur S, Abadin H, Fay M, et al. Toxicological Profile for Chromium. Atlanta (GA):
Agency for Toxic Substances and Disease Registry (US); 2012 Sep. 3, HEALTH
EFFECTS.
Learning points: Critical care of patients with acute respiratory failure is paramount for
improving morbi-mortality. In addition to intensive lifesupport measures, an etiological
therapy should be pursued based on a correct assessment of circumstances
surrounding the case.
Epurarea extracorporeală de CO₂ cu flux de sânge scăzut ca tratament pentru

acidoză respiratorie refractară la un pacient adult cu boală cardiacă congenitală
Low-flow extracorporeal CO2 removal (ECCO2R) for refractory respiratory
acidosis in an adult congenital heart disease patient
Alina Păunescu (1), Ioana Marinică (1), M. Luchian (1), A. Pop (1), M. Ștefan (1), I.
Coman (2), Daniela Filipescu (1)
(2) Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Secția
Cardiologie II, București, România
Introducere: ECCO₂R este utilizat în managementul terapeutic al acidozei respiratorii
mai ales în cazul ventilației ultraprotective din ARDS și în exacerbările BPOC, dar și în
alte cazuri de acidoză metabolică refractară amenințătoare de viață, cu rezultate
încurajatoare. (1)
Caz clinic: Pacient în vârstă de 32 ani cu pentalogie Fallot (șunt Blalock-Taussig

modificat) și scolioză severă este admis în terapie în terapie intensivă cu insuficiență
respiratorie acută hipoxemică (SpO2 50%) și hipercapnică (PaC0₂ 105 mmHg, pH
7,16). Pacientul nu prezenta semne de infecție.
Tratamentul inițial, constând în ventilație mecanică non-invazivă, ulterior invazivă, s-a
dovedit ineficient. În ciuda ameliorării oxigenării, hipercapnia și acidoza respiratorie au
persistat (PaC0₂ 79 mmHg, pH 7,32). Agravarea bolii cardiace de fond, ocluzia șuntului
și existența unor condensări pulmonare au fost excluse prin angiografie și tomografie
computerizată de torace. Se inițiază tratament ECCO₂R cu flux scăzut cu
hemodiafiltrare veno-venoasă pe cateter femural dublu lumen 13,5 F, utilizând o
platformă de suport multi-organ, cu flux de sânge 320 ml/min și flux de aer 10 l/min.
Ulterior, pacientul are o evoluție favorabilă, cu stabilizarea PaC0₂ între 50-55 mmHg și
pH normal, menținând SpO2 între 80-82%. Este extubat în ziua 14 de terapie intensivă
și transferat pe secție în ziua 20.
Concluzie: Dispozitivele de epurare extracorporeală de C0₂ sunt utilizate în principal
ca terapie adjuvantă în ARDS sever sau în exacerbările BPOC, dar pot fi utilizate în
tratatamentul acidozei respiratorii refractare severe, la populații speciale, cu rezultate
satisfăcătoare.
Referințe:
1.Winiszewski H, Aptel F, Belon F, Belin N, Chaignat C, Patry C, et al. Daily use of
extracorporeal CO2 removal in a critical care unit: indications and results. Journal of
Intensive Care [Internet]. 2018 Dec [cited 2019 Feb 17];6(1).
Background: ECCO2R has been used in the management of respiratory acidosis
especially for ultra-protective lung ventilation in severe ARDS and COPD
exacerbations, but also in other cases of life-threatening refractory respiratory acidosis
with encouraging results (1).
Case report: A 32-year-old male with a partially corrected pentalogy of Fallot (modified
Blalock-Taussig Shunt) and severe scoliosis was admitted in the ICU for acute
respiratory insufficiency with hypoxemia (SpO2 50%) and hypercapnia (PaCO2 105
mmHg, pH 7.16). The patient had no sign of infection.
Initial treatment, which consisted in non-invasive, followed by invasive mechanical
ventilation, proved ineffective. While oxygenation improved, hypercapnia and
respiratory acidosis persisted, (PaCO2 79 mmHg, pH 7.32). Cardiac disease
worsening, shunt occlusion and lung consolidations were excluded via multimodal
imaging: ultrasound, angiogram and cardiac catheterization, as well as chest computer
tomography scan. Low-flow ECCO2R with veno-venous hemodiafiltration was initiated
on a 13.5 F double-lumen femoral catheter, using a multi-organ support platform, with
a blood flow of 320 ml/min and a sweep gas flow of 10 L/min. Subsequently, the patient
improved, leading to a steady state PaCO2 of 50-55 mmHg and a normal pH, while
maintaining an SpO2 of 80-82%. He was extubated on ICU day 14 and discharged to
the ward on day 20.
Conclusion: ECCO2R devices are mainly used as an adjunct therapy in severe ARDS
or COPD exacerbations, but they can also be useful in treating severe refractory
respiratory acidosis in special populations, with satisfactory results.
References:
1. Winiszewski H, Aptel F, Belon F, Belin N, Chaignat C, Patry C, et al. Daily use of
extracorporeal CO2 removal in a critical care unit: indications and results. Journal of
Intensive Care [Internet]. 2018 Dec [cited 2019 Feb 17];6(1).
Managementul șocului cardiogenic refractar în perioada postoperatorie post

protezare valvă mitrală și triplu bypass aorto-coronarian - terapie de salvare cu
ECMO veno arterial - caz clinic
Management of refractory cardiogenic shock after acute myocardial infarction
complicated by severe mitral regurgitation with veno-arterial ECMO rescue
therapy - case report
M. Ștefan (1), A. Pop (1), M. Luchian (1), Alina Păunescu (1), Ioana Marinică (1), O.
Știru (2), O. Chioncel (3), R. Radu (3), Daniela Filipescu (1)
(2) Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Secția de
Chirurgie Cardiovasculară II, București, România
(3) Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Secția
Cardiologie I, București, România
Introducere: Șocul cardiogen refractar se definește ca o hipoperfuzie tisulară
persistentă în ciuda terapiei cu doze adecvate de medicamente vasoactive și al
tratamentului etiologic, având o mortalitate intraspitaliceasă de până la 50% (1), iar
suportul cardiopulmonar cu ECMO veno-arterial s-a dovedit a fi o unealtă utilă în
managementul terapeutic al acestuia (2).
Caz clinic: Pacientă de 49 ani, status post infarct miocardic acut recent, complicat cu
insuficiență mitrală severă, este admisă în terapie intensivă pentru șoc cardiogen
asociat cu disfuncție multiplă de organ.
Evoluție initial favorabilă sub suport farmacologic cu Dobutamină și Levosimendan și
mecanic cu balon de contrapulsație intra-aortică (BCIA), cu remisia șocului permițând
tratament chirurgical. Se practică înlocuirea valvei mitrale cu proteză mecanică și triplu
bypass aortocoronarian sub circulație extracorporeală cu ultrafiltrare modificată și
hemoadsorbție cu filtru de citokine.
Postoperator, șoc mixt cardiogen și vasoplegic refractar sub tratament vasoactiv
maximal (dobutamină, milrinonă noradrenalină, vasopresină) asociat cu NO inhalator
și suport mecanic cu balon de contrapulsație intraaortică prin disfuncție bi-ventriculară
determinând un index cardiac 2.2-2.3 l/ min/mp.
În ziua 3 postoperator se montează ECMO veno-arterial percutanat cu menținerea
BCIA, debit 3.8-4l/min, ce permite descărcarea ventriculului drept și ameliorarea
disfuncțiilor de organ. Evoluția ulterioară este lent favorabilă, permițând sevrarea de
ECMO după 9 zile sub suport cu vasopresor, inodilatator, protocol de sevrare ghidat
ecografic. BCIA este suprimat 4 zile mai târziu. Ecocardiografia post sevrare arată
FEVs 40%, cu cinetică bună de VD, proteză mitrală normofuncțională. Se transferă la
salon în ziua 20 postoperator.
Concluzie: Am prezentat cazul unei paciente cu șoc cardiogen prin infarct miocardic
acut complicat cu insuficiență mitrală care a răspuns inițial favorabil la tratamentul
farmacologic și asistarea mecanică cu BCIA, dar care după operația cardiacă de

corecție a dezvoltat un șoc mixt refractar la aceste terapii și a necesitat suport ECMO.
Referințe:
1) Reyentovich A, Barghash MH, Hochman JS. Management of refractory cardiogenic
shock. Nature Reviews Cardiology. 2016 Jun 30;13:481-492.
2) Wilson-Smith AR, Bogdanova Y, Roydhouse S, Phan K, Tian DH, Yan TD, et al.
Outcomes of venoarterial extracorporeal membrane oxygenation for refractory
cardiogenic shock: systematic review and meta-analysis. Annals of Cardiothoracic
Surgery. 2019 Jan;8(1):1–8.
Background: Refractory cardiogenic shock can be defined as ongoing evidence of
tissue hypoperfusion despite administration of adequate doses of two vasoactive
medications and treatment of the underlying etiology, carrying a hospital mortality as
high as 50% (1) and cardiopulmonary support with veno-arterial ECMO has been
proved to be a useful tool in the management of shock syndromes (2).
Case report: A 49-year-old female, having recently suffered a myocardial infarction
complicated by acute, severe mitral valve regurgitation, was admitted to the ICU with
cardiogenic shock and multiple organ failure.
Initial treatment consisted of pharmacological with dobutamine and levosimendan and
mechanical support with intra-aortic balloon pump (IABP), with cardiogenic shock
remission. A triple CABG and mechanical mitral valve replacement were done under
cardiopulmonary bypass, with modified ultrafiltration and haemoadsorbtion for cytokine
removal. Postoperatively, the patient developed mixed cardiogenic and vasoplegic
shock that was refractory to high doses of vasoactive drugs (dobutamine,
norepinephrine and vasopressin), inhaled nitric oxide and mechanical support with
IABP, due to a biventricular dysfunction, leading to a cardiac index of 2,2-2,3 l/min/m2.
On postoperative day 3, the patient was placed on veno-arterial ECMO as a rescue
therapy, while maintaining the IABP, which allowed for adequate RV unloading and
multi-organ support. Consequently, organ dysfunction improved, under ECMO blood
flow of 3,8-4 l/min. ECMO was successfully weaned after 9 days, using an ultrasound-
guided weaning protocol and iv inodilators. IABP was removed 4 days later.
Echocardiography after weaning showed an LV ejection fraction of 40%, normal RV
and normal function of the mitral valve prosthesis. The patient was discharged to the
ward on postoperative day 20.
Conclusion: We presented the case of a 49 years old patient with cardiogenic shock
after an acute myocardial infarction complicated by severe mitral regurgitation with
good initial response to the pharmacological and mechanical support with IABP, but
who developed refractory mixed shock requiring ECMO rescue therapy.
References:
1) Reyentovich A, Barghash MH, Hochman JS. Management of refractory cardiogenic
shock. Nature Reviews Cardiology. 2016 Jun 30;13:481-492.
2) Wilson-Smith AR, Bogdanova Y, Roydhouse S, Phan K, Tian DH, Yan TD, et al.
Outcomes of venoarterial extracorporeal membrane oxygenation for refractory
cardiogenic shock: systematic review and meta-analysis. Annals of Cardiothoracic
Surgery. 2019 Jan;8(1):1–8.
Pancreatita acută necrotico-hemoragică severă indusă de hipertrigliceridemia

familială în sarcină
Severe acute necrotizing pancreatitis in pregnancy induced by familial
hypertriglyceridemia
Mirela Țigliș, Raluca Ungureanu, T. P. Neagu, Ioana Marina Grințescu
Universitatea de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”, Spitalul Clinic de Urgență,
Introducere: Hipertrigliceridemia este al treilea factor de risc pentru pancreatita acută
necrotico-hemoragică. În sarcină, hiperestrogenemia și creșterea rezistenței la insulină
scad activitatea lipoprotein-lipazei și duc la acumularea excesivă de trigliceride,
accentuată de hipertrigliceridemia familială. Creșterea vâscozității sanguine prin
chilomicroni și lipoproteine cu densitate mică duc la ischemie și inflamație pancreatică
secundară.
Prezentare de caz clinic: Prezentăm cazul unei paciente de 31 ani admisă în terapia
intensivă imediat post-partum pentru pancreatită acută severă prin hipertrigliceridemie
indusă de sarcină și insuficiență renală acută oligoanurică. Hipertrigliceridemia a
debutat în ultimul trimestru de sarcină, cu două zile antepartum pacienta prezentând
dureri abdominale severe. Examinarea computer tomograf evidențiază pancreas cu
dimensiuni crescute, focare de necroză, fuzee peripancreatice extinse, tromboză de
venă portă. Paraclinic s-a decelat hipertrigliceridemie severă (9000 mg/dL),
hipercolesterolemie (1390 mg/dL), hiperlipazemie (4337 U/L), hiperamilazemie (622
U/L). S-a instituit hemodiafiltrare continuă cu filtru pentru citokine. Se menține
hipertrigliceridemia necesitând plasmafereză. La trei săptămâni, apare
suprainfectarea necrozelor pancreatice (blue de gaze) necesitând intervenții
chirurgicale seriate - enterectomii, epiplonectomii, necrectomii. Evoluția a fost
inexorabilă, cu instalarea disfuncției organice multiple și decesul pacientei.
Discuții: La pacienta gravidă, dislipidemia familială poate induce hipertrigliceridemie
severă, în ultimul trimestru de sarcină, necesitând uneori practicarea plasmaferezei,
din cauza răspunsului inconstant la terapiile specifice (insulină și heparină).
Dezvoltarea pancreatitei acute severe crește riscul de mortalitate.
Particularitatea cazului: „Pancreatita hipertrigliceridemică” în sarcină, cu valori ale
trigliceridelor >2000 mg/dL, este o cauză rară (1-4%), plasmafereza precoce fiind unul
dintre elementele cheie în algoritmul terapeutic.
Introduction: Hypertriglyceridemia is the third factor incriminated in acute necrotizing
pancreatitis appearance. In pregnancy, hyperestrogenemia and increased insulin
resistance decrease the activity of lipoprotein lipase leading to triglycerides
accumulations, situation aggravated by familial hypertriglyceridemia. Increased blood
viscosity through chylomicrons and low-density lipoprotein are leading to ischemia and
secondary pancreatic inflammation.
Case presentation: We report a case of a 31-year-old woman admitted to our intensive
care unit immediately post-partum with severe acute pancreatitis, due to
hypertriglyceridemia induced by pregnancy, and oligo-anuric acute renal failure.
Hypertriglyceridemia has occurred in the third trimester of pregnancy, the patient
experiencing intense abdominal pain two days before giving birth.
Computed tomography examination revealed a pancreas with increased dimensions,

extensive peripancreatic necrosis and portal vein thrombosis. Paraclinical tests
revealed severe hypertriglyceridemia (9000 mg/dL), hypercholesterolemia (1390
mg/dL), hyperlipasemia (4337 U/L) and hyperamylasemia (622 U/L). Renal
replacement therapy with cytokine-adsorbing hemofilter was immediately initiated. Due
to severe hypertriglyceridemia, plasmapheresis was needed. After three weeks,
pancreatic necrosis infections developed (gas inside collections), requiring multiple
surgeries – enterotomies, epiploectomies, necrectomies. The patient developed
multisystem organ failure and finally death.
Discussion: At pregnant patient, familial dyslipidaemia can induce severe
hypertriglyceridemia, in the last trimester of pregnancy, and due to the inconsistent
response to specific therapies (insulin and heparin), plasmapheresis is sometimes
practiced. Severe acute pancreatitis increases the risk of mortality.
Case particularity: “Hypertriglyceridemic pancreatitis” in pregnancy, with triglycerides
> 2000 mg/dL, is a rare cause (1-4%), early plasmapheresis being one of the key
elements of the therapeutic management.
Șoc septic prin urosepsis cu coagulare vasculară diseminată la gravidă 31

săptămâni, ulterior lehuză
Septic shock from urosepsis, with disseminated intravascular coagulation in 31
weeks pregnancy, and further, postpartum woman
Laura Magdalena Nicolescu (1), D. Andone (1), F. E. Sima (2), Oana Rosin
(3), Carmen-Maria Bârsan (4)
(1) Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon”, Iași, România
(2) Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu”, Iași, România
(3) Maternitatea „Cuza Vodă”, Iași, România
Prezentăm cazul unei paciente de 27 de ani, admisă pentru urosepsis și

ureterohidronefroză dreaptă, gravidă în 31 săptămâni, care, în urma cateterismului
ureteral, prezintă agravarea stării generale, evoluția șocului septic și declanșarea
nașterii, find transferată la Maternitate. Pacienta naște prin cezariană și este
retransferată în clinică în aceeași zi intubată și ventilată mecanic pentru insuficiență
respiratorie și instabilitate hemodinamică. Pacienta menține stare gravă, cu tahicardie
și hipotensiune în pofida perfuziei cu noradrenalină în doze progresive. Prezintă și
evoluția insuficienței renale cu diureză menținută, anemie, trombocitopenie,
hepatocitoliză, desaturare rapidă la trialurile de sevrare de ventilator.
Ecocardiografia relevă disfuncție contractilă severă, după asocierea dobutaminei se
reușește detubarea pacientei, dar menține dezorientare temporo-spațială,
hepatocitoliză, anemie, retenție azotată crescută și tendință hemoragipară, frotiu de
sânge periferic cu schizocite, trombocitopenie și fibrinogen scăzut pentru contextul
postpartum. Se pune diagnosticul de CID și se aplică terapie de susținere complexă,
antibioterapie, hemodializă, profilaxia trombozelor, transfuzie repetată de masă
eritrocitară, plasmă, concentrat trombocitar. Este reevaluată zilnic ginecologic și are
control cardiologic repetat și tomografic global postpartum, care relevă ameliorarea

contractilității miocardice si aspect normal (în context postpartum).
Evoluția este lent favorabilă, cu remiterea insuficiențelor de organe și recuperare
integrală renală și genitală. Pacienta, ca și fătul, sunt externați în stare bună și evoluție
normală pe termen mediu și lung.
Se evidențiază necesitatea strânsei colaborări interclinice, diagnosticul disfuncției
cardiace și a coagulării intravasculare diseminate fiind esențiale în terapia acestui caz
complex.
We present a patient of a 27-year-old admitted for urosepsis and right
ureterohydronephrosis, pregnant in 31 weeks, who, after the ureteral catheterism and
stent, had a bad evolution, with septic shock and labour onset, beeing transferred to
Maternity Hospital. After delivery (cesarean section) she was readmitted intubated and
mechanical ventilated for hemodynamic instability and respiratory failure. She remains
in serious condition with tachicardia and hypotension even with norepinephrine
perfusion in increasing rates, progression of renal failure with maintained diuresis,
anaemia, thrombocytopenia and hepatocytolysis and rapid desaturation at ventilator
weaning trials.
Echocardiography showed severe contractile disfunction and introduction of
dobutamine perfusion made possible detubation. The patient remained disoriented and
presenting anaemia, thrombocytopenia, growing uremia, bleeding tendencies with
schistocytes in peripheral blood smear and relative low fibrinogenemia (in postpartum
condition). We diagnosed DIC and applied multiorgan sustaining therapy, daily
gynecological evaluation and CT scan, with normal local evolution, and repeated
cardiological exam with better cardiac contractility.
The status improved slowly every day, so the patient reversed the multiorganic failure
and she was discharged, like her daughter, in good clinical status and stable evolution
for middle and long term.
We emphasize the need of tight interclinical collaboration, the early diagnosis of
cardiac disfunction and disseminated intravascular coagulation beeing the key of
succesfull therapy in this case.
Supravegherea germenilor ESKAPE în secțiile spitalicești

Surveillance of ESKAPE pathogens in hospital
V. Toma (1), Teodora Olariu (2), Ioana Toma (3), O. Bedreag (4), I. Olariu (2), Mihaela
Marian (1), Simona Talpeș (1), Amalia Nicolescu (2), Liliana-Renate Bran (2)
(1) Spitalul Clinic Județean de Urgență, Timișoara, România
(2) Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, Arad, România
(3) Spitalul Clinic Municipal de Urgență, Timișoara, România
(4) Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeș”, Timișoara, România
Introducere: Germenii patogeni cunoscuți sub acronimul ESKAPE (Enterococcus

faecium, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae, Acinetobacter baumannii,
Pseudomonas aeruginosa și Enterobacter sp.) sunt pe lista Organizației Mondiale a
Sănătății pentru multi-drog rezistența (MDR) lor notabilă la antibiotice. Obiectivul
studiului. Analiza caracteristicilor germenilor ESKAPE identificați la pacienții adulți
internați în Arad, în 2018. Material și metode: Probele biologice analizate cu sistemul
automat Vitek, pentru rezistența antimicrobiană, ESBL (spectru extins de
betalactamaze), producția de carbapenemase, D Test pentru rezistența indusă de
clindamicină, MRSA screening (stafilococ rezistent la meticilină) au fost prelucrate
statistic pentru varianța mediilor. Rezultate: Au fost identificate 967 tulpini ESKAPE,
217 în ATI (22,44%) unde 133 tulpini au fost MDR (61,29%), 21 ESBL (9,67%), 92
producătoare de carbapenemase (42,39%), 8 pozitive la MRSA screening (3,68%), iar
rezistența la clindamicină a atins 29,62%. Șansa de-a identifica un germene ESKAPE
MDR în ATI este de 2,73 ori mai mare (P<0,0001) comparativ cu toate celelalte secții
la un loc. Din total, Acinetobacter baumanii și Pseudomonas aeruginosa producătoare
de carbapenemaze au atins 85,82% (n=115), respectiv 18,57% (n=47), Enterobacter
aerogenes ESBL 17,64% (n=3), Enterobacter cloacae și Klebsiella pneumoniae ESBL
și producătoare de carbapenemaze 42,55% (n=21), respectiv 39,04% (n=82); MRSA
a atins 50,70% dintre tulpinile Staphylococcus aureus; rezistență la clindamicină a
atins 24,29% (n=69). Surprinzător, Enterococcus faecium a fost sensibil la antibiotice.
Concluzii: Comisiile de prescriere a antibioticelor din spitale pot să intervină pentru
limitarea antibioterapiei empirice și să extindă lista antibioticelor restricționate în funcție
de rezistența manifestată de germenii identificați. Cuvinte cheie: ESKAPE, MDR,
antibiotice
Introduction: Pathogens known under the ESKAPE acronym (Enterococcus faecium,
Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae, Acinetobacter baumannii,
Pseudomonas aeruginosa and Enterobacter sp.) are on the World Health
Organization's list for their notable antibiotic multi-drug resistance (MDR). Aim:
Analysis of the ESKAPE pathogens characteristics identified in adult inpatients in Arad
in 2018. Material and methods: The biological samples processed with the Vitek
automated system for antimicrobial resistance, ESBL (extended spectrum of
betalactamases), carbapenemase production, D Test for clindamycin inducible
resistance and MRSA screening, were statistically analysed for variations. Results:
967 ESKAPE strains were identified, of which 217 in intensive care units ICUs
(22.44%) where 133 strains were MDR (61.29%), 21 ESBL (9.67%), 92 with
carbapenemase production (42.39%), 8 positive for MRSA screening (3.68%),
clindamycin resistance reaching 29.62%. The chance OR to identify an ESKAPE MDR

in ICU is 2.73 times higher (P <0.0001) compared to the rest of the departments all
together. Of the total, producing carbapenemases Acinetobacter baumanii and
Pseudomonas aeruginosa reached 85.82% (n = 115) and 18.57% (n = 47)
respectively; ESBL Enterobacter aerogenes reached 17.64% (n = 3); ESBL and
producing carbapenemases Enterobacter cloacae and Klebsiella pneumoniae strains
were 42.55% (n = 21) and 39.04% (n = 82) respectively; MRSA reached 50.70%;
resistance to clindamycin was 24.29% (n = 69). Surprisingly, Enterococcus faecium
was antibiotic sensitive. Conclusions: Hospital pharmaco-therapeutic committees
should controle the antibiotic prescribing in order to limit empiric antibiotherapy and to
extend the list of restricted antibiotics, based on their own findings. Key words:
ESKAPE, MDR, antibiotics
Analgezia preventivă cu Ketamină în chirurgia spinală reconstructivă

Preventive analgesia with Ketamine with sub-anaesthetic doses in
reconstructive spinal surgery
Rely Georgeta Manolescu, Gabriela Cătălina Ionescu, Raisa Croitoru, D. Șuiaga
Life Memorial Hospital - Medlife, București, România
Introducere: Analgezia postoperatorie în chirurgia spinalǎ reconstructivǎ, tumoralǎ sau

degenerativǎ, impune utilizarea de analgetice opioide. Analgezia preventivǎ cu
Ketamină induce atenuarea sensibilizǎrii centrale și a hiperalgeziei, determinând
reducerea administrǎrii opioizilor în perioada postoperatorie. Material și metodǎ:
Studiul retrospectiv include 85 pacienți cu intervenții de chirurgie spinalǎ
reconstructivǎ, sub anestezie generalǎ balansatǎ, care au fost împǎrțiți ȋn douǎ loturi.
Lotul A include 42 pacienți cu analgezie multimodalǎ, cǎrora li s-au administrat în
inducție Ketaminǎ bolus intravenos de 0,5 mg/kgc, urmatǎ de administrarea continuǎ
intravenoasǎ de 0,2 mg/kgc/h, până la sfȃrșitul intervenției chirurgicale. Lotul B include
43 pacienți cu analgezie multimodalǎ și fǎrǎ administrare de ketaminǎ. S-a analizat
scorul de durere, consumul de opioizi la 24 h postoperator, prezența reacțiilor adverse,
satisfacția pacienților și persistența durerii postoperatorii pânǎ la 1 lună. Rezultate: La
toți pacienții incluși ȋn studiu s-a constatat o reducere semnificativǎ a consumului
mediu de morfinǎ ȋn primele 24 h, și anume grupul Ketaminǎ vs. Lotul B, respectiv,
1,02 mg vs. 12,4 mg, cu o diferență medie de 10,8 mg (p<0,001). Reacțiile adverse -
grețurile și vǎrsǎturile - au avut incidențǎ mai mare ȋn grupul B, iar prezența delirului
nu a fost semnificativǎ ȋntre cele douǎ loturi. Nu s-au ȋnregistrat variații hemodinamice
semnificative. Persistența durerii în prima lunǎ postoperator a fost semnificativ redusǎ
ȋn grupul Ketaminǎ. Concluzii: Administrarea ketaminei în doze subanestezice
intraoperator reduce semnificativ consumul de opiod postoperator, fiind o strategie
terapeuticǎ ȋn analgezia postoperatorie precoce și la distanțǎ, ȋn chirurgia spinalǎ
reconstructivǎ.
Introduction: Postoperative analgesia in reconstructive, tumoral or degenerative spinal
surgery imposes the use of opioid analgesics. Preventive analgesia with Ketamine
induces central attenuation of sensitivity and hyperalgesia, causing a reduction in
opioid necessity in the postoperative period.
Materials and methods: The retrospective study includes 85 reconstructive spinal

surgery patients, under general anaesthesia, who were divided in two lots: Lot A – 42
patients who received ketamine induction by intravenous bolus of 0.5 mg/kg, followed
by continuous administration of 0.2 mg/kg/h up to the end of surgery, and Lot B – 43
patients with multimodal analgesia, without ketamine administration. There were
analyzed: pain scale, morphine consumption in the first 24 hours postoperative,
adverse reactions occurrence, patient satisfaction and the persistence of postoperative
pain up to a month. Results: For the 85 patients in the study there has been reported
a significant reduction of the median morphine consumption in the Ketamine group vs.
B group: 1.02 mg vs 12.4mg, with the median difference of 10.8 mg (p<0.001). Adverse
reactions- nausea and vomiting, as well as hemodynamic modifications, were more
frequent in B group, and the presence of hallucinations and delirium was not significant
between the two lots. The persistence of pain in the first month postoperative was
significantly lower in the Ketamine group (p<0,05). Conclusions: The administering of
intraoperative ketamine in sub-anaesthetic doses significantly lowers the use of
postoperative morphine, and it is a useful therapeutic strategy in precocious
postoperative anaesthesia as well as in long term, for reconstructive spinal surgery.
„Awake craniotomy” pentru PEIC de lob temporal stâng

Anaesthesia for awake craniotomy in a patient with left temporal brain tumor
Diana Toma, D. Șuiaga, Cătălina Dumitrescu, Giorgeta Călărașu
Life Memorial Hospital - Medlife, București, România
Introducere: „Awake anesthesia” sau „awake craniotomy” este o tehnică anestezică

utilizată în neurochirurgie atunci când leziunea este localizată în imediata vecinătate a
unor țesuturi corticale cu funcționalitate importantă (ex. arii motorii, vizuale sau ale
vorbirii) cu scopul realizării rezecției tumorale și prezervarea funcționalității.
Material și metodă: Pacientul HM în vârstă de 38 ani, diagnosticat cu PEIC de lob
temporal stâng, debutat cu crize epileptice și tulburări de limbaj în urmă cu aproximativ
1 lună. Examinarea CT/RMN craniană efectuată evidențiază un proces expansiv
intracranian cortico-subcortical temporal stâng, cu efect de masă asupra structurilor
liniei mediane.
În data de 12.06.2018 se decide efectuarea intervenției chirurgicale de craniotomie cu
excizia formațiunii temporale stangi sub „awake anesthesia”, după explicarea tehnicii
și pregătirea pshilogică preealabilă a pacientului. Premedicația s-a realizat cu
Clonidina p.o. 0,15 mg administrată cu aproximativ 2 ore preoperator. Monitorizarea a
cuprins: EKG, TA (IBP), SpO2, FR, EtCO2, to, E-Entropy, precum și monitorizare
peroperatorie a vorbirii prin menținerea în permanență a contactului verbal cu pacientul
(de către psihologul echipei). Tehnica anestezică aleasă a fost cea de sedare
conștientă, folosind Propofol și Remifentanil în sistem TCI. Intervenția chirurgicală a
fost precedată de realizarea unui bloc de scalp cu Ropivacaina 0.6%, util atât pentru
intervenția chirurgicală, cât și pentru fixarea intraoperatorie a craniului în dispozitivul
Mayfield.
Rezultate: Intervenția chirurgicală cu durata de 3 ore și 20 de minute s-a desfășurat

fără incidente, în condiții de confort pentru pacient. Infuzia continuă de Propofol prin
sistemul TCI a oferit nivelul dorit al nivelului de conștiență necesar monitorizării
limbajului intraoperator, iar cea de Remifentanil TCI împreună cu blocada de scalp cu
Ropivacaina a asigurat analgezie optimă.
Concluzii: Cheia și siguranța unei „awake craniotomy” depinde de motivarea și
cooperarea pacientului, titratrea substanțelor anestezice și de menținerea unui contact
psihologic permanent cu pacientul pe durata procedurii chirurgicale.
Introduction: “Awake anaesthesia” or “awake craniotomy” is an anesthetic technique
indicated in brain surgery for procedures that require awake functional mapping, where
lesion is located in close proximity to those cortical tissues that are indispensable for
defined cortical functions (motor, sensory, visual and language cortex). Tailored
resection can be performed to preserve the patients ‘function.
Material and method: Patient HM 38 years old was diagnosed with a brain tumor in the
left temporal brain aria, started with epileptic seizures and language disorders one
month before. IRM examination highlights a cortical-subcortical temporal leftward
intracranial process with mass effect on the median line structures.
In the 12th of June 2018, after patient psychological preparation, was scheduled an
awake craniotomy for excision of the left temporal lobe lesion. The patient was
premedicated, two hours before surgery with oral Clonidine 0,15 mg. Monitoring of the
patient included: electrocardiography, IBP, SpO2, temperature, EtCO2, E-Entropy (for
the depth of sedation), and per operatory monitoring of speech by maintaining verbal
contact with the patient (by the team psychologist). The chosen anesthetic technique
was “awake anesthesia” using TCI Propofol and Remifentanil infusion. The surgery
was preceded by performing a scalp block (supraorbital, supratrohlear,
auriculothemporal, zygomaticotheporal and occipital nerve block) with 0,6 %
Ropivacaine. The scalp block was useful for surgery itself, but also to fix the head of
the patient in the Mayfield device.
Results: The surgery, with duration of 3 hours and 20 minutes, was uneventful, in
comfort conditions for the patient. The TCI continues administration of Propofol
provided the required level of consciousness in order to monitor the intraoperative
speech, and the TCO of Remifentanil together with the scalp block has assured optimal
analgesia
Conclusions: The key and safety of a "awake craniotomy" depends on patient
motivation and cooperation, titration of anaesthetics and maintenance a close
psychological contact with the patient throughout the surgical procedure.
Influenţa administrării lidocainei IV asupra evoluţiei postoperatorii a pacienţilor

cu cancer colo-rectal
The influence of IV lidocaine on the postoperative evolution of patients with
colorectal cancer
T. Tat (1), A. Alexa (2), Daniela Ionescu (2)
(1) Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă”, Cluj-Napoca, România
Introducere: Intervenţiile anestezice perioperatorii pot influenţa rezultatul pe termen

scurt, precum şi riscul apariţiei recurenţelor şi metastazelor la pacienţii cu cancer
supuşi intervenţiilor chirurgicale. Anestezia totală intravenoasă şi anestezicele locale
administrate în perfuzie intravenoasă joacă un rol important în chirurgia cancerului de
colon. Administrarea perioperatorie a lidocainei iv, reduce durerea postoperatorie în
chirurgia majoră, scade consumul de opioide și atenuează alterarea răspunsului imun
indus de chirurgie.
Material și metodă: Am efectuat un studiu prospectiv, randomizat, longitudinal, în două
clinici cu profil chirurgical, specializat în chirurgie digestivă, într-un singur centru
universitar. Studiul a fost inițiat în martie 2015 și este încă în desfășurare. Au fost
introduși în studiu pacienți cu neoplasm colo-rectal, cărora li s-au aplicat randomizat,
două tehnici de anestezie generală diferite (anestezie inhalatorie respectiv TIVA), în
asociere sau nu cu lidocaină iv timp de 48 de ore.
Obiective: Obiectivul studiului a fost de a evalua influența lidocainei asupra incidenței
durerii postoperatorii, a consumului de morfină postoperator, precum și de a compara
incidenţa apariţiei metastazelor hepatices au pulmonare după două tehnici diferite de
anestezie generală.
Rezultate: Scorul verbal al durerii la trezire și la 12 ore postoperator, a fost mai mic la
cei care au primit lidocaină, comparativ cu cei tratați fără lidocaină, nu s-au găsit însă
diferențe între loturi la 24 de ore postoperator. Consumul de morfină la 24 de ore
postoperator a fost de asemenea mai mic la cei care au primit lidocaină. Procentul
metastazelor hepatice și pulmonare la 1 an postoperator a fost mai mare în lotul
anesteziat cu agent inhalator.
Concluzii: Administrarea de lidocaină iv perioperator reduce scorul verbal al durerii și
necesarul de morfină postoperator. Anestezia totală intravenoasă scade riscul de a
dezvolta metastaze hepatice şi pulmonare la 1 an postoperator la pacientii operați
pentru cancer de colo-rectal.
Incidența delirului la trezire după anestezia generală pentru chirurgia

abdominală
The incidence of emergence delirium in abdominal surgery after general
anaesthesia
S. Șargarovschi (1), Anca Frătița (1), Maria Nedelea (2), C. Zdrehuș (1)
(2) Spitalul Clinic Județean de Urgență, Cluj-Napoca, România
Introducere: Delirul la trezire reprezintă alterarea statusului mental apărută în perioada

de trecere din starea de inconștiență spre starea de veghe. Printre factorii de risc ai
delirului la trezire se numără utilizarea anestezicelor volatile, durere postoperatorie
tratată necorespunzător, anumite tipuri de intervenții chirurgicale precum operațiile din
sfera ORL la copii și intervențiile chirurgicale pe abdomen la adulți, durata prelungită
a intervențiilor chirurgicale și implicit a anesteziei, sexul masculin și vârstele extreme.
Metode: Un număr de 35 de pacienți, cu vârste cuprinse între 22 și 81 de ani au fost
evaluați pentru a decela prezența delirului postoperator la trezire prin intermediul
Nursing Delirium Screening Scale (Nu-DESC), imediat la trezirea din anestezia
generală.
Rezultate: În urma evaluării celor 35 de pacienți, 13 pacienți (37,14%) au avut un scor
Nu-DESC egal cu 1, iar restul de 22 de pacienți (62,86%) au avut un scor mai mare
sau egal cu 2. Astfel confirmând diagnosticul de delir postoperator la trezire pentru 22
de pacienți (62,86%). Din lotul de pacienți, 7 pacienți (20%) au fost clasificați ASA I și
24 de pacienți (68,57%) ASA II. În total 18 pacienți (51,42%) din cele două grupe au
prezentat delir la trezire. În cazul celor 4 pacienți (11,42%) clasificați ASA III, incidența
delirului a fost de 100%.
Concluzii: Evaluarea delirului la trezire prin intermediul Nursing Delirium Screening
Scale arată o incidență crescută a delirului la trezire în cadrul intervențiilor chirurgicale
pe abdomen.
Background: Emergence delirium represents the alteration of the mental status which
accure during the passage from the state of unconsciousness to wakefulness. A few
risk factors for emergence delirium are considered to be volatile anesthetic agents,
improperly treated postoperative pain, certain types of surgery, such as ENT surgery
for children and abdominal surgery for adults, prolongued surgeries and anaesthesia,
male sex and extreme ages.
Methods: A total of 35 patients aged between 22 and 81 years were evaluated to detect
the presence of emergence delirium by using the Nursing Delirium Screening Scale
(Nu-DESC) immediately upon waking from general anesthesia.
Results: Following the evaluation of the 35 patients, 13 patients (37.14%) had a Nu-
DESC score of 1 and the remaining 22 patients (62.86%) had a score greater than or
equal to 2. Thus confirming the diagnosis of emergence delirium for 22 patients
(62.86%). Out of the total number of pacients, 7 patients (20%) were classified as ASA
I and 24 pacients (68.57%) were classified as ASA II, confirming that 18 patients
(51.42%) of the two groups were positive for emergence delirium.
For the remaining 4 patients (11.42%) classified as ASA III, the incidence of delirium
was 100%.
Conclusions: The assessment of emergence delirium by using the Nursing Delirium
Screening Scale shows an high incidence of emergence delirium in abdominal surgery.
Asistența perioperatorie în hipertermia severă la un pacient cu traumatism

cervical superior. Caz clinic
Perioperative care in severe hyperthermia in a patient with upper cervical
trauma. Clinical case
Corina Gutium (1), Iana Cotorcea (1), S. Ursul (2), A. Botizatu (2), Olga Usatîi (1),
Doriana Cojocaru (2), V. Cojocaru (2)
(1) Spitalul Clinic Republican, Departamentul de ATI, Chișinău, Republica Moldova
(2) Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău,
Republica Moldova
Introducere: Traumatismele medulare complete deasupra Th6 prezintă dificultăți în

menținerea unei temperaturi normale și prezintă o pierdere a căilor aferente de la
senzorii periferici sub nivelul traumatismului, precum și o pierdere a controlului
termoregulator hipotalamic.
Caz clinic: Pacient, 14 ani, prezintă traumatism cervical C2-C3. La a 12 zi după
traumatism prezintă sindrom febril, malign, nu reacționează la medicamente și
metodele fizice de răcire. La a 14 zi posttraumatism, supus decompresiei măduvei
spinării prin laminectomie cervicală. Evolutie postoperator cu ameliorare. La a 7-a zi
postoperator, pacientul dezvoltă convulsii clonice generalizate complicat cu sindrom
febril, ≥41 °C, care nu cedează la coma medicamentoasă indusă. Sindromul febril
cedează la benzodiazepine. La a 34 zi de aflare în TI pacientul a fost transferat în
secția de profil pentru neurorecuperare.
Discuții: Febra neurogenă este relativ frecventă ca urmare a unui traumatism cervical
superior. Patogenia febrei neurogene după traumatism cervical superior nu este bine
înțeleasă.
Introduction: Complete spinal cord lesions above the Th6 level have difficulty
maintaining a normal temperatureand present a loss of related pathways from
peripheral sensors below the trauma level, as well as a loss of hypothalamic
thermoregulatory control.
Clinical case: Patient, 14-year-old with cervical trauma C2-C3. At the 12th day after
trauma, presents fever that doesn't react to drugs and physical cooling methods. At
14th day post-trauma, had spinal cord decompression surgery by cervical
laminectomy. Positive postoperator evolution. On the 7th postoperative day, developed
generalized clonic seizures with a febrile syndrome, ≥41° C, which did not respond to
the medical coma. At the 34th day of ICU, the patient was transferred.
Discussion: Neurogenic fever is relatively common as a result of upper cervical trauma.
Pathogenesis of neurogenic fever after cervical medular trauma is not well understood.
Sindromul Proteus - Boala Omului Elefant - Particularități anestezice

Proteus Syndrome - Elephant Man Disease - Anaesthetic particularities
Ioana Irina Ungureanu, Daniela Ologoiu, Marilena Negoi, Ioana Marina Grințescu
Spitalul Clinic de Urgență, București, România
Introducere: Sindromul Proteus este o maladie genetică rară (mutație la nivelul genei
AKT1), în prezent, pe glob fiind aproximativ 200 de indivizi diagnosticați. Tabloul clinic
este variabil, incluzând malformații la nivel cutanat, osos, vascular dar și la nivelul altor
țesuturi și organe, gigantismul parțial cu supracreșterea digitală sau a membrelor fiind
unul din aspectele patognomonice.
Prezentare de caz: Pacientă în vârstă de 26 ani, cu sindrom Proteus, este internată
pentru tumoră ovariană dreaptă gigantă, de 50/40 cm. La examenul obiectiv se
decelează pacientă cu retard mental sever, necooperantă, supraponderală, cu
dismorfism facial, dinți protruzivi, importantă scolioză toracală, elefantiazis membre
inferioare și formațiune masivă cu efect compresiv intraabdominal și restrictiv toracic.
Radiografia cord-pulmon descrie pahipleurită bilaterală. Postoperator, evoluția a fost
favorabilă.
Discuții: Anamneza a fost extrem de dificilă și incompletă, având în vedere lipsa totală
de cooperare din partea pacientei care a limitat și posibilitatea efectuării unor
investigații complementare utile evaluării anestezice preoperatorii (CT torace, probe
ventilatorii, examen ORL complet). Dismorfismul facial, macroglosia și macrosomia
hemifacială au reprezentat criterii de posibilă intubație dificilă. Dimensiunea
impresionantă a tumorii, scolioza și pahipleurita bilaterală au contribuit la disfuncția
respiratorie restrictivă importantă. Prin efectul compresiv pe vena cavă inferioară,
complicațiile hemodinamice și trombo-embolice au reprezentat riscuri anestezice
importante.
Particularitatea cazului: Sindromul Proteus este de două ori mai frecvent la bărbați
decât la femei, fiind subdiagnosticat datorită manifestărilor clinice variabile ca
severitate, despre supraviețuirea pe termen lung nefiind informații clare. Deși este o
afecțiune bine documentată, managementul anestezic specific este foarte puțin
studiat.
Introduction: Proteus syndrome is rare genetic disease (mutation of AKT1 gene). At
the moment, there are around 200 people diagnosed worldwide. Clinical features
include malformations of skin, bones, vessels, but other tissues or organs may be
involved. Partial gigantism with excessive growth of digits or limbs is one of the
pathognomonic aspects.
Case presentation: A 26-year-old female with Proteus syndrome is admitted for a giant
ovarian tumor, of 50/40 cm. The examination of the patient reveals severe mental
retardation, facial dimorphism, protrusive teeth, important scoliosis, elephantiasis of
lower limbs and a voluminous abdominal mass with excessive compression of internal
organs and restriction of the thorax. Chest X-ray shows bilateral pachypleuritis.
Postoperative evolution was favorable.
Discussions: Anamnesis was extremely difficult due to the lack of cooperation of the
patient. Further tests could not be performed for a complete preanesthetic assessment
(chest CT scan, spirometry, ENT examination). Facial dimorphism, macroglossia and
macrocephaly were the criteria for a difficult intubation. The impressive size of the
tumor, scoliosis and pachypleuritis were factors in the restrictive respiratory
dysfunction. Compression of the inferior vena cava resulted in hemodynamic and
embolic risks.
Case particularity: Proteus syndrome is twice more frequent in men than women. It is
usually underdiagnosed because the clinical signs have variable severity and
regarding long term survival there is little information. Although it is a well documented
disease, particular anesthetic management is not clear.
Concentrația hemoglobinei serice - factor de risc în chirurgia colonului

Serum hemoglobin level as risk factor in colon surgery
S. Șargarovschi (1), Laura Rotar (1), Maria Nedelea (2), C. Zdrehuș (1)
(2) Spitalul Clinic Județean de Urgență, Cluj-Napoca, România
Obiectivul: Stabilirea corelației dintre anemie ca factor de risc și apariția fistulelor

anastomotice în cazul pacienților supuși intervenției chirurgicale pentru cancerul
colorectal.
Material și metode: În perioada august 2012 - februarie 2016 au fost evaluați
retrospectiv, unicentric 436 pacienți cu diagnosticul de cancer colorectal supuși
intervenției chirurgicale, în vederea stabilirii factorilor de risc pentru apariția fistulei
anastomotice. Pacienții au fost împărțiți în conformitate cu evoluția postoperatorie în 2
grupuri: cei cu fistulă și grupul de control, fără fistulă. Conform concentrației de
hemoglobină preoperatorii loturile au fost împărțite în 4 grupe (1: Hb 7-9 g / dl, 2: Hb
9.1-11 g / dl, 3: Hb 11.1-13 g / dl, 4: Hb 13.1-15 g / dl). S-a evaluat și ponderea altor
factori de risc pentru apariția fistulei anastomotice.
Rezultate: Am constatat că din 34 pacienți cu Hb = 7-9 g / dl, 24% dintre pacienți au
dezvoltat fistulă (p = 0,70). În grupul 2, 48% din 50 pacienți au avut fistulă anastomotică
(p = 0,001). În grupul 3, 6% din 224 bolnavi au făcut fistulă (p = 0,61). În al 4-lea grup
0,7% din 143 pacienți au dezvoltat fistula (p = 0,30). O incidență crescută a fistulei a
existat și la pacienții cu IMC ≥ 30 (p = 0.002) și la potatorii cronici (p = 0,02) față de
grupul de control. 3 (6.2%) din cei 48 pacienți care au dezvoltat fistulă anastomotică
au decedat.
Concluzii: Din studiul nostru reiese că cea mai mare incidență a fistulei au avut-o
pacienții cu hemoglobina de 9.1-11 g / dl, dar pentru aprecierea corectă a datelor ar fi
nevoie de studii pe loturi mai mari de pacienți.
Objective: Establishing the correlation between anemia as a risk factor and the
occurrence of anastomotic fistula in patients undergoing surgery for colorectal cancer.
Methods: In the period August 2012 and February 2016, 436 unicentric patients
diagnosed with colorectal cancer and who followed surgical intervention, were
retroactively examened in order to determine the risk factors for the occurrence of
anastomotic fistula. Patients were divided according to postoperative evolution, those
with the fistula and the control group, without the fistula. Depending on preoperative
serum hemoglobin level, the groups were divided into 4 subgroups (1: Hb 7-9 g / dl, 2:
Hb 9,1-11 g / dl, 3: Hb 11,1-13 g / dl, 4: Hb 13,1 -15 g / dl). The proportion of other risk
factors for the anastomotic fistula was also evaluated.
Results: We found that out of 34 patients with Hb = 7-9 g / dl, 24% developed fistula
(p = 0.70). In group 2, 48% of 50 patients had anastomotic fistula (p = 0.001). In group
3, 6% of 224 patients had a fistula (p = 0.61). In the fourth group, 0.7% of 143 patients
developed fistula (p = 0.30). An increased incidence of fistula was also detected in
patients with BMI ≥ 30 (p = 0.002) and in patients with alcohol addiction (p = 0,02)
compared to the control group. 3 (6.2%) out of 48 patients who developed anastomotic
fistula died.
Conclusions: We established that a serum hemoglobin level of 9.1-11 g / dl is linked
with a greater incidence of fistula. A more in-depth study can be made should we hold
more data related to this topic.

Culegere de Rezumate - Abstract Book - SRATI 2019

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Culegere de Rezumate - Abstract Book - SRATI 2019

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Culegere de Rezumate - Abstract Book - SRATI 2019

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

The 45th Congress of the Romanian Society

of Anaesthesia and Intensive Care

The 13th Romanian-French Congress

The 6th Symposium of the Romanian and Moldavian

May 08th - 12th, 2019

Volume 26, supplement 1, May 2019

SRATI 2019 Abstract Book

International Conference Center

The 13th Romanian-French Congress

The 11th Romanian-Israeli Symposium

The 18th Congress of Anaesthesia

The 6th Symposium of the Romanian

Calea aeriană dificilă neanticipată la copii: aspecte practice

Tracheal intubation may be defined as an artificial airway established in order to

Îmbunătățirea terapiei anti-microbiene în terapia intensivă: progrese

Modificări ale hemostazei la pacienții cirotici cu sepsis

Educație și schimbări de cultură: centrul îmbunătățirii siguranței

Noi tehnologii, medicina și legea. Rolul legii în proiectarea prezervării umanității

Managementul căii aeriene la pacientul neurochirurgical

1. Patients expected to have difficult airways in acute cervical spine injury/instability

Accidente în Terapie Intensivă - experiența noastră

High-acuity, emergency environments, which often warrant administration of highly

Incidente și accidente legate de confuzia în utilizarea drogurilor anestezice

Introducere: Incidentele legate de confuzia drogurilor anestezice se întâlnesc în

Managementul intervențional al durerii cronice

Persistent lumbar radicular pain (LRP) predominantly with S1 symptoms, has

Stimularea electrică transcutană perioperatorie: de ce, când, cum?

Educația în anestezie la nivel global

Anestezistul în fața marelui public

Evaluarea riscului cardiac perioperator în chirurgia non-cardiacă. Rolul

Provocări anestezice în cursul rezecțiilor de carenă

Presiunea transpulmonară: când și de ce să o folosim?

“Protective mechanical ventilation” is a concept that aims to individualize the ventilator

In the end we will mention the potential application of transpulmonary pressure

Plasmafereza în pediatrie, de la teorie la practică

Tumora de bază de limbă (sarcomul Ewing) - de la agonie la extaz

Ia & ati (inteligența artificială și anestezia și terapia intensivă)

Technological advancements affect every aspect of human civilization. This holds

Provocările tonsilectomiei la copiii cu sindrom de apnee în somn

Obstructive sleep apnea (OSA) occurs in 1-5% of children. Adenotonsillectomy is an

Studies identified specific risk factors for occurrence of post-operative adverse

Recuperarea accelerată după chirurgie: pro și contra

Background: Enhanced Recovery after Surgery (ERAS) is a multimodal,

Managementul donatorului de organe aflat în moarte cerebrală

Îngrijirea donatorului de organe din momentul diagnosticării morții creierului și până în

Durerea - al cincilea semn vital în evaluarea traumei

A balanced or multimodal approach to analgesia provides the optimum pain relief;

Terapia ghidată a coagulopatiei posttraumatice - este posibilă?

Coagulopathy is a common clinical problem in trauma patients.

Strategii ventilatorii la pacienții cu traumatisme multiple

Despite developing medical techniques and guidelines, trauma remain an important

Evaluarea hemodinamică în traumă prin intermediul ecocardiografiei

Ecocardiografia transtoracică (ETT) reprezintă o metodă relativ nouă, cu aplicații

Evaluarea hemodinamică în trauma toracică prin ecocardiografia

Traumatismul toracic forte este asociat cu o mortalitate de 25 %. Injuriile toracelui sunt

În clinica noastră folosim de câțiva ani o tehnologie de monitorizare hemodinamică -

Traumatismul cerebral - tratamentul contemporan

Cele mai bune articole ale anului trecut

It is essential for the Anaesthesiologist to be up to date with the latest scientific