Regiunea Oradea

Regiunea Oradea în cadrul împărţirii administrative a României (1953)

Regiunea Oradea a fost o diviziune administrativ-teritorială situată în zona de nord-vest a Republicii Populare Române, înființată în anul 1952 (când a fost desființată regiunea Bihor) și care a existat până în anul 1960, când a fost înființată regiunea Crișana.

Istoric

Reședința regiunii a fost la Oradea, iar teritoriul său cuprindea o suprafață apropiată de cea a actualului județ Bihor. Inițial, regiunea Oradea era formată din raioanele Aleșd, Beiuș, Marghita, Oradea, Salonta, Săcuieni și Șimleu. În anul 1956, după dizolvarea regiunii Arad, a încorporat raioanele Criș, Gurahonț și Ineu. În 1960 a fost redenumită ca regiunea Crișana.

Vecinii regiunii Oradea

Regiunea Oradea se învecina:

• (1952 - 1956): la est cu regiunea Cluj, la sud cu regiunea Arad, la vest cu Republica Populară Ungară, iar la nord cu regiunea Baia Mare.
• (1956 - 1960): la est cu regiunea Cluj, la sud cu regiunile Timișoara și Hunedoara, la vest cu Republica Populară Ungară, iar la nord cu regiunea Baia Mare.

Raioanele regiunii Oradea

Regiunea Oradea cuprindea următoarele raioane:

• 1952–1956: Aleșd, Beiuș, Marghita, Oradea, Salonta, Săcuieni, Șimleu (Șimleu Silvaniei).
• 1956–1960: Aleșd, Beiuș, Criș (Chișineu Criș), Gurahonț (Sebiș), Ineu, Lunca Vașcăului (Dr. Petru Groza), Marghita, Oradea, Salonta, Săcuieni, Șimleu (Șimleu Silvaniei).

Vezi și

• România comunistă