Vera-Ellen
| Vera-Ellen | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Vera-Ellen Westmeier Rohe  |
| Născută | [1][2][3] Norwood(d), Ohio, SUA |
| Decedată | (60 de ani)[1][2][4] Los Angeles, California, SUA |
| Înmormântată | Glen Haven Memorial Park[*][5] |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
| Număr de copii | 1 |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | dansatoare[*] scenaristă actriță de teatru[*] actriță de film balerină |
| Limbi vorbite | limba engleză |
| Alma mater | Norwood High School[*] |
| Alte premii | |
| Stea pe Hollywood Walk of Fame[*] | |
Modifică date / text  | |
Vera-Ellen (născută Vera-Ellen Rohe; n. , Norwood(d), Ohio, SUA – d. , Los Angeles, California, SUA) a fost o dansatoare și actriță americană. Acesta este cunoscută atât pentru rolurile din On the Town(d) (1949) și White Christmas (1954), cât și pentru spectacolele sale de dans, unele împreună cu Fred Astaire, Gene Kelly, Danny Kaye și Donald O'Connor.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Vera-Ellen Rohe s-a născut în Norwood, Ohio(d), fiica imigranților germani[6] Martin F. Rohe, un dealer de piane,[7] și Alma C. Westmeier.
A început să danseze la vârsta de 10 ani. A fost colegă cu Doris Day în cadrul Hessler Studio of Dancing.[8] La vârsta de 13 ani, a câștigat concursul de talente Major Bowes Amateur Hour(d)[9] și a decis să urmeze o carieră profesională.
Cariera
[modificare | modificare sursă]În 1939, și-a făcut debutul pe Broadway în piesa de teatru muzical Very Warm for May(d) creată de Jerome Kern(d) și Oscar Hammerstein. A devenit una dintre cele mai tinere membre ale companiei de dans The Rockettes(d) la Radio City Music Hall(d). A continuat să apară pe Broadway în Panama Hattie(d), By Jupiter(d) și A Connecticut Yankee(d), fiind sesizată în cele din urmă de producătorul Samuel Goldwyn, care i-a oferit un rol în lungmetrajul Wonder Man(d) din 1945.[10]
În filmul Wonder Man, Vera-Ellen a mimat melodia „So in Love”, aceasta fiind interpretat de cântăreața June Hutton(d).[11] Totuși, albumul Decca Broadway Original Cast a piesei de teatru A Connecticut Yankee(d), pusă în scenă în 1943, conține melodiile „I Feel at Home with You” și „You Always Love the Same Girl”, ambele duete cu Chester Stratton.
A dansat împreună cu Gene Kelly în filmele muzicale Words and Music(d) și Out of Town, iar apoi a apărut în ultimul film al Fraților Marx - Love Happy(d). Au urmat două roluri alături de Fred Astaire în filmele muzicale Three Little Words(d) și The Belle of New York(d). În 1952, a apărut în Call Me Madam(d) împreună cu Donald O'Connor. Penultimul său rol de film a fost în lungmetrajul de succes White Christmas din 1954, fiind colegă pe platourile de filmare cu actorii Bing Crosby, Danny Kaye și Rosemary Clooney. Ultimul său rol a fost în filmul britanic Let's Be Happy(d) din 1957.[12]
Vera-Ellen a fost adesea invitată în emisiunile de televiziune americane spre finalul anilor 1950. Ultimele sale apariții au fost în The Perry Como Show (22 noiembrie 1958)[13] și în The Dinah Shore Show(d) (14 februarie 1959).[14]
Viața personală
[modificare | modificare sursă]Potrivit cronicarului Brian Cronin, corpul „extrem de zvelt”[15] al Verrei-Ellen a contribuit la apariția unor zvonuri despre o posibilă tulburare de alimentație.[15] Zvonul conform căruia gâtul actriței a fost acoperit în scenele din White Christmas pentru a ascunde ridurile cauzate de o presupusă anorexie persistă până în zilele noastre. Cu toate acestea, fotografiile și videoclipurile realizate în aceeași perioadă dezmint toate zvonurile.[15] Bill Dennington, unul dintre prietenii Verrei-Ellen, a infirmat afirmațiile despre gâtul actriței și a declarat că este deranjat de faptul că oamenii și-o amintesc drept „dansatoarea cu anorexie”.[15]
Nepoata sa, Ileana Rothschild, născută în 1967, menționează că mătușa sa „a continuat să participe la cursuri de dans și și-a menținut silueta”. De asemenea, era o „înotătoare pasionată”. Conform nepoatei sale, aceasta nu suferea de vreo tulburare de alimentație.[16]
Vera-Ellen a fost căsătorită de două ori. Primul ei soț a fost dansatorul Robert Hightower, cei doi fiind căsătoriți din februarie 1941 și noiembrie 1946.[17] Al doilea său soț a fost petrolistul Victor Rothschild. Aceștia au fost căsătoriți din 1954 până în 1966. Au avut o fiică - Victoria Ellen - care a murit în 1963 la vârsta de 3 luni de SMSS. După moartea copilului său, s-a retras din viața publică.[necesită citare]
Moartea
[modificare | modificare sursă]Vera-Ellen a murit la Spitalul General din Comitatul Los Angeles(d) pe 30 august 1981 de cancer ovarian. Avea 60 de ani.[18] Este înmormântată la Glen Haven Memorial Park din Sylmar, Los Angeles(d).[necesită citare]
Filmografie
[modificare | modificare sursă]| An | Titlu | Rol | Note |
|---|---|---|---|
| 1945 | Wonder Man | Midge Mallon | Melodia interpretată de June Hutton |
| 1946 | The Kid from Brooklyn | Susie Sullivan | Melodia interpretată de Suzanne Ellers |
| 1946 | Three Little Girls in Blue | Myra Charters | Melodia interpretată de Carol Stewart |
| 1947 | Carnival in Costa Rica | Luisa Molina | Melodia interpretată de Pat Friday |
| 1948 | Words and Music | Herself | |
| 1949 | Love Happy | Maggie Phillips | |
| 1949 | On the Town | Ivy Smith | |
| 1950 | Three Little Words | Jessie Brown | Melodia interpretată de Anita Ellis |
| 1951 | Happy Go Lovely | Janet Jones | Melodia interpretată de Eve Boswell |
| 1952 | The Belle of New York | Angela Bonfils | Melodia interpretată de Anita Ellis |
| 1953 | Call Me Madam | Princess Maria | Melodia interpretată de Carol Richards |
| 1953 | Big Leaguer | Christy | |
| 1954 | White Christmas | Judy Haynes | Melodia interpretată de Trudy Stevens |
| 1957 | Let's Be Happy | Jeannie MacLean | Melodia interpretată de Joan Small
(rol final de film) |
Teatru
[modificare | modificare sursă]- Very Warm for May (1939)
- Higher and Higher(d) (1940)
- Panama Hattie (1940)
- By Jupiter (1942)
- A Connecticut Yankee(d) (1943)
Radio
[modificare | modificare sursă]| An | Emisiune | Episod/sousă |
|---|---|---|
| 1953 | Stars over Hollywood | Hasty Retreat[19] |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Vera-Ellen, SNAC, accesat în
- ^ a b Vera Ellen, Find a Grave, accesat în
- ^ Vera-Ellen, Internet Broadway Database, accesat în
- ^ Vera-Ellen, dancer and actress, Vera-Ellen (16 February 1926?–30 August 1981), dancer and actress[*]
- ^ Find a Grave, accesat în
- ^ Soren, David (). Vera-Ellen: The Magic and the Mystery. Luminary Press. ISBN 978-1-887664-48-6.
- ^ Handsaker, Gene (). „Hollywood”. Altoona Tribune. p. 14. Accesat în .
- ^ Kiesewetter, John (). „Vera-Ellen danced into hearts”. Cincinnati.com. Accesat în .
- ^ „Vera-Ellen dead at age 55”. Ukiah Daily Journal. . p. 17. Accesat în .
- ^ „VERA-ELLEN, DANCER IN MOVIES”. The New York Times. Accesat în .
She also toured with the Ted Lewis Band and eventually broke into Broadway musicals, dancing with Ray Bolger in By Jupiter in 1942 and in the revival of A Connecticut Yankee in 1943. She was noticed in 1943 by Samuel Goldwyn, who started her on her film career.
- ^ Monush, Barry (). The Encyclopedia of Hollywood Film Actors - From the Silent Era to 1965. Applause. p. 758.
- ^ „Vera-Ellen dead at age 55”. Ukiah Daily Journal. . p. 17. Accesat în .
- ^ „Perry Como Show”. The Decatur Daily Review. . p. 6. Accesat în .
- ^ „TV Listings”. The Oregon Statesman. . p. 11. Accesat în .
- ^ a b c d „Did Vera-Ellen's Neck Have to be Covered During the Filming of White Christmas Because it was Ravaged by the Effects of Anorexia?”. legendsrevealed.com. . Accesat în .
- ^ „Did Vera-Ellen's Neck Have to be Covered During the Filming of White Christmas Because it was Ravaged by the Effects of Anorexia?”. legendsrevealed.com. . Accesat în .
- ^ Cf. Soren, pp. 71–72: "The stable, happy marriage with Bob Hightower lasted from their wedding day on February 4, 1941 (some sources say February 1942 or March 17, 1943) to their official separation in 1946 .
- ^ „Vera-Ellen, Dancer in Movies”, The New York Times, Hollywood,
- ^ Kirby, Walter (). „Better Radio Programs for the Week”. The Decatur Daily Review. p. 50. Accesat în – via Newspapers.com.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Oderman, Stuart, Talking to the Piano Player 2: Stars, Writers, and Bandleaders Remember. BearManor Media, 2009. ISBN 1-59393-320-7.
- Soren, David, Vera-Ellen: The Magic and the Mystery. Luminary Press, Baltimore, 2003. ISBN 1-88766-448-3.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Vera-Ellen la Virtual History
- Vera-Ellen Tribute
