învelitoare
Etimologie
Din a înveli + sufixul -toare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ve.li'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învelitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învelitoare | învelitori |
| Articulat | învelitoarea | învelitorile |
| Genitiv-Dativ | învelitorii | învelitorilor |
| Vocativ | învelitoare | învelitorilor |
- ceea ce servește la învelit; înveliș.
- (pop.) plapumă, cuvertură.
- copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte.
- țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire.
- (pop.) față de masă.
Traduceri
Traduceri
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online