ciudă
Etimologie
Din slavă (veche) čudo („minune”).
Pronunție
- AFI: /'ʧju.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciudă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciudă | ciude |
| Articulat | ciuda | ciudele |
| Genitiv-Dativ | ciudei | ciudelor |
| Vocativ | ciudă | ciudelor |
- sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu dușmănie.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) în ciuda cuiva = cu intenția de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva.
- (loc.conj.) în ciuda faptului că... = cu toate că..., deși.
Expresii
- A face (cuiva) în ciudă = a necăji intenționat (pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online