"Baltagul"

-comentariu literar-

Romanul "Baltagul",a aparut in 1930,este un

adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu,o
<Miorita> in dimensiuni mari"(Georege Calinescu).Versul
moto:"Stapane, stapane,/Mai chema si-un
cane"argumenteaza viziunea mioritica a mortii, careia
Sadoveanu ii da o noua interpretare,aceea a existentei
duale ciclice,viata-moarte si din nou la viata.
Romanul a fost scris in numai 17 zile si are ca
surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu
preia idei si motive mitologice romanesti:"Salga"(preia
setea de implinire a actului justitiar,de infaptuirea dreptatii
ce domina toate faptele eroinei),"Dolca"(preia ideea
profundei legaturi a omului cu animalul
credincios),"Miorita"(tema,motivul,conflictul,discursul epic
simplu,conceptia asupra mortii sunt numai cateva dintre
cele mai semnificative).
Tema.Romanul ilustreaza lumea arhaica a
satului romanesc,sufletul taranului moldovean ca pastrator
al traditiilor si al specificului national,cu un mod propriu de
a gandi,a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale
ale vietii.
Titlul.Mit si traditie.
Titlul este simbolic,intrucat in mitologia
autohtona baltagul este arma magica si simbolica menita
sa implineasca dreptatea,este o unealta justitiara.Ea
este,in basmele populare,furata de zmei si redobandita de
personajul pozitiv.Principala trasatura a baltagului esta
ca,atunci cand este folosit pentru implinirea
dreptatii,acesta nu se pateaza de sange.
Cuvantul "baltag"poate veni si de la
grecescul "labrys",care inseamna secure cu doua
taisuri,dar si labirint.In roman este vizibil simbolul
labirintului ilustrat de drumul serpuit pe care il parcurge
Vitoria Lipan in cautarea sotului atat un labirint interior,al
framantarilorsale de la neliniste la banuiala apoi la
certitudine,cat si un labirint exterior,al drumului sapat in
stancile muntilor pe care-l parcursese si Nechifor
Lipan.Acest labirint,cu drumurile sale serpuite,aminteste
curgerea continua a vietii spre moarte si a mortii spre
viata:Vitoria porneste in cautarea sotului din interior,din
intuneric pentru a putea ajunge in exterior,la lumina.
In mitologie,labirintul este casa securii
duble,sugerand dualitatea existentiala,adica un simbol al
vietii si al mortii.Centrul acestui labirint este rapa dintre
Suha si Sabasa,unde zac osemintele lui Nechifor Lipan.
Structura romanului evidentiaza doua
componente:una simbolica-mitica si cealalta epica-
realista,care se interfereaza pe parcursul intregului
roman.Romanul debuteaza cu legenda pe care Nechifor
Lipan o povestea la nunti si botezuri,in care e evidentiata
viata aspra a locuitorilor de la munte care isi castigau
painea cu toporul ori cu cata,foarte priceputi in mestesugul
oieritului si carora Dumnezeu le-a dat ca unica menire
existentiala stapanirea in veci a acestor locuri.Structurat in
16 capitole,romanul evidentiaza trei idei esentiala:
-primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii
dominate de neliniste si speranta,de semne rau
prevestitoare,se prezinta gospodaria Lipanilor,oamenii si
obiceiurile locului;
-capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe
drumul parcus de Lipan,in care sunt trimiteri la obiceiuri si
traditii (botez,nunta),precum si descrierea locurilor abrupte
ale muntilor;
-ultima parte (14-16)capitole evidentiaza gasirea
ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor,ritualul
inmormantarii,demascarea criminalilor,infaptuirea actului
justitiar,si ideea de ciclitate existentiala a vietii catre
moarte si din nou la viata, "le-om lua toate de coada de
unde le-am lasat".
Subiectul romanului.
Romanul se deschide cu o prezentare a
locuitorilor din "muntii tarilor de sus',a trasaturilor de
caracter generate de traiul in locuri stancoase.In Magura
Tarcaului,Vitoria Lipan traieste zavorata in sine spaima ca
ceva rau s-a intamplat cu barbatul ei,Nechifor Lipan,om
harnic si gospodar al satului.De la starea de
neliniste,Vitoria devine ingrijorata pentru ca Nechifor
plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si nu se
intorsese cum ar fi trebuit si nici nu daduse vreo
stire.Niciodata pana acum el nu intarziase atat de mult (73
de zile),desi zabovise la vreo petrecere,caci ii placea
cantecul si vinul bun.Nelinistita,Vitoria cere sfatul preotului
din sat,dar merge si la baba Maranda,vrajitoarea
satului,hotarandu-se de a porni in cautarea lui
Nechifor,intrucat o multime de semne prevestitoare o
indeamna la drum,il viseaza pe Nechifor intors cu spatele
trecand o apa neagra,tine post negru,cocosul canta cu
ciocul spre poarta ,"semn de plecare",iar "nourul catre
Ceahlau e cu bucluc".
Pune ordine in gospodarie cu o luciditate
impresionanta:pe Minodora o duce la manastire,vinde
agoniseala de o viata pentru a face rost de bani pentru
drum,lasa argatuluicele de trebuinta si porunci pentru
timpul cat va lipsi.Ii comanda fiului ei,Gheorghita,un baltag
nou si impreuna pleaca in cautarea lui Nechifor,urmand
intocmai drumul parcurs de acesta.Intreaba peste tot,pe la
hanuri si pe la oameni,de "barbatul cu caciula brumariesi
cal negru tintat".Din aproape in aproape,ea afla ca la Vatra
Dornei a cumparat 300 de oi si a pornit impreuna cu
ciobanii sa le coboare la iernat.Impreuna cu el se gaseau
inca doi munteni,care il rugasera sa le vinda o 100 de
capete,lucru pe care Lipan l-a primit cu bucurie,caci
acestia doi erau cunostinte vechi.Vitoria Lipan urmeaza
drumul spre Paltinis,Brosteni,apoi Borca,loc in care turma
a parasit apa Bistritei,ajungand la Sabasa.Trece puntile de
piatra ale Stanisoarei,poposind la Suha,unde constata cu
mirare ca aici nu mai ajunsesera trei ciobani,ci numai doi
si i se pare limpede ca intre aceste doua localitati s-a
petrecut omorul.Asa ca se intoarce la Sabasa si gaseste
in ograda unui gospodar cainele barbatului ei,gandindu-
se ca acesta are sa o ajute sa dea de urma lui
Nechifor.Intradevar,calauzita de Lupu,Vitoria gaseste
osemintele lui Lipan in prapastie,pravalit acolo de-o
lovitura piezisa de baltag.Cu o luciditate si stapanire de
sine extraordinare,implineste datinile necesare pentru
mort,cheama autoritatile sa constate crima,iar gandul ei
se indreapta spre infaptuirea dreptatii,demascarea si
pedepsirea ucigasilor.
Vitoria Lipan nu acuza fatis pe nimeni,doar
modul insinuant in care-si exprima nedumeririle in legatura
cu disparitia unui posibil martor care luase parte la targul
facut de cei trei oieri la cumpararea oilor,ori in legatura cu
existenta chitantei de primire a banilor ce ar fi trebuit sa se
afle in chimirul mortului sunt sugestive pentru inteligenta
Vitoriei si inclinatiile ei de detectiv.Este foarte insistenta
atunci cand ii pofteste la "ingropaciune" pe subprefectul
Balmez,dar si pe Calistrat Bogza si Ilie Cutui cu scopul de
a pune in scena demascarea criminalilor,dovedind o
dibacie deosebita in cunoasterea firii umane.
Pe fondul unei puternice stari de tensiune
pe care o creeza,ea pune intrebari viclene si iscusite,apoi
afirma ca stie cum s-au petrecut lucrurile,relatand cu
uimitoare precizie crima celor doi.Bogza se pierde cu firea
cand femeia ii spune lui Gheorghita sa vada ca pe baltag
e sange si se repede la Gheorghita,dar cade palit de
baltagul flacaului si muscat de Lupu.In cale din
urma,faptasii marturisesc crima si sunt luati de autoritati.
Vitoria se poate intoarce la ale sale,se
gandeste ca are o fata de maritat si-si planifica implinirea
in timp a celor cuvenite pentru memoria lui Nechifor
Lipan,dupa care viata isi va relua cursul normal,"si le-om
lua de coada toate cate le-am lasat".

Caracterizarea personajelor

Vitoria Lipan-figura reprezentativa de

erou popular,intruneste calitatile fundamentale ale omului
simplu de la tara,in care se inscriu cultul pentru adevar
si dreptate,respectarea legilor stramosesti si a
datinilor "ea nu e o individualitate,ci un exponent al
spetei" (G,Calinescu).
Portretul Vitoriei este la inceput
static,obrazul ei "parca era un portret neclintit",apoi
Sadoveanu accenteaza trasaturile personajului,pornind
din exterior spre interior, "ochii ei caprui in care parca se
rasfrangea lumina castanie a parului erau dusi
departe."Vitoria trece printr-un proces de
interiorizare,intreaga sa viata devenind launtrica, "acei
ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute",ceea ce
necesita o autoizolare de lumea din jur, "in singuratatea ei
femeia cerca sa patrunda pana la el.Nu putea sa-i vada
chipul".Asadar,Sadoveanu accentueaza profunzimea vietii
afective a Vitorie Lipan "se desfacuse incet de lucruri si
intrase oarecum in sine".
Mihail Sadoveanu dezvaluie nelinistea
eroinei cauzata de intarzierea "peste obicei"(73 de zile) a
lui Nechifor Lipan,"dragostea ei de douazeci si mai bine de
ani",plecat la Dorna sa cumpere oi.
Nelinistea interioara se intrevede si in
exterior, "fusul se invartea harnic dar singur".Merge la
parintele Danila pentru sfat si refuza sa creda ca sotul ei
intarzie la petreceri mai mult de " o zi ori doua ",pentru ca
"stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata".Se duce la
ghicitoarea satului si nu are incredere nici in prezicerile
acesteia,ca Nechifor ar fi parasit-o pentru o alta femeia "cu
ochii verzi",asa ca devine tot mai sigura ca s-a intamplat o
nenorocire.
Eroina se ghideaza in presupunerile ei
dupa stiinta semnelor,dar si dupa experienta ei
morala,intuitiva si actioneaza in functie de acestea.Primele
semne rau-prevestitoare sunt visele:unul care a
impresionat-o "i-l arata pe Nechifor Lipan calare cu spatele
intors catre ea",iar alta data l-a visat rau, "trecand o apa
neagra...era cu fata incolo".
Alt semn este si glasul lui Lipan venit din
memoria ei afectiva, "dar nu putea sa-i vada
chipul".Nelinistea devine banuiala, "un vierme neadormit"
o roade permanent si pentru ea "timpul statu"( timpul
mitic ).
Portretul devine dinamic,construit prin
acumulare de fapte narate.Cand banuiala devine
certitudine,ea se hotaraste in sine sa faca o calatorie in
cautarea sotului "daca a intrat el pe celalalt taram,oi intra
si eu dupa dansul".Inaintea calatoriei simte nevoia unei
purificari sufletesti,tine post in toata "vinerele negre(...)fara
hrana,fara apa,fara cuvant,cu podoaba cernita peste
gura".Plina de ganduri,de "patima si durere",ea se socotea
"moarta ca si omul ei care nu era langa dansa".In
exterior,ea pare mereu aceeasi,dar viata ei interioara este
profunda,acolo in sine "se oranduieste totul".Gheorghita
observa schimbarea mamei sale "si maica-sa s-a
schimbat,se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de
aricioaiaca".
Vitoria nu masoara vremea cu
calendarul,ci cu semnele naturii pe care le intelege:vantul
da semne "susuind prin crengile subtiratice ale
mestecinilor",padurea de brad "dadu si ea zvon",brazii
erau "mai negri decat de obicei"car mai ales "nourul catre
Ceahlau e cu bucluc".Venirea iernii sugereaza asadar
drama.
Alte semne vin din timpuri
mitice:"cucosul se intoarce cu pliscul spre poarta,da semn
de plecare,deci Lipan nu va veni".Dupa ce isi oranduieste
treburile gospodaresti,daruieste manastirii Bistrita o icoana
cu Sf.Ana,careia ii spune in soapta "taina ei",vinde
agoniseala ca sa aiba bani pentru drum si isi avertizeaza
fiul ca de acum "mancarea noastra are sa fie din pumni si
din picioare".
Hotarata sa afle adevarul si sa razbune
moartea barbatului ei,"se curatise de orice ganduri si
daruri in afara de scopu-i neclintit".
In popasurile la Farcasa,la Borsa sau la
Cruci,Vitoria respecta si onoreaza ceremoniilela care
asista, "cumatrie"sau nunta (un alt semn rau-
prevestitor,pentru ca mai intai intalneste botezul si dupa
aceea nunta),iar drumul sau se desfasoara numai "intre
rasaritul si asfintitul soarelui".Banuiala devine aproape
certitudine ca ceva rau s-a petrecut cu barbatul ei,iar
liciditatea Vitoriei in descoperirea adevarului este
sugestiva:"mai ales daca-i pierit,cata sa-l gasesc,caci viu
se poate intoarce si singur".
La Calugareni,cumpanind in sine
vorbele domnului David,incearca sa-ai explice pentru
ultima oara intarzierea lui Nechifor,dar ajunge la
certitudinea ca "el tot cazut pe undeva trebuie sa fie".La
Farcasa afla despre trecerea omului "cu caciula brumarie
si cu cal negru tintat" in frunte si "va lepada o picatura din
paharut inainte de a bea rachiul".
Vitoria reconstituie drumul facut de
barbatul ei,se amesteca cu oamenii ca sa poata afla mai
multe amanunte cautand confirmari in lumea din jur.La
Dorna capata cradinta ca "aici avea sa se aleaga o
randuiala noua a vietii ei".Aici afla ca omul ei a cumparat
300 de oi si,intreband cu discretie si inteligenta din loc in
loc,din han in han,tenace si darza,punand cap la cap cele
aflate,ia urma oilor si a ciobanilor.La Sabasa,Vitoria,aflata
in intuneric, "incepu sa i se faca lumina.Aici turmele
avusesera trei stapani,iar la Suha numai doi:"gandurile i
se limpezesc (...) ca si cum intunericul care se iscase in
ea avea sa se deschida".Semnele vremii ii intaresc
certitudinile,vantul nu mai batea,semn ca Vitoria va afla
taina adevarului in rapa de sub crucea Talienilor.Gasirea
cainelui la Sabasaii da femeii o mare bucurie si incredere
ca-si va gasi barbatul in fundul rapei,moment in care ea se
va concentra asupra demascarii vinovatilor.Dupa ce ii face
lui Nechifor toate ritualurile crestinesti,cu o logica
impecabila va dovedi povestind in amanunt,infaptuirea
crimei si va demasca pe vinovati.Datina inmormantarii si
pedepsirea ucigasilor vin dintr-o credinta straveche a
poporului si sunt implinite dupa legi nescrise, "cine ucide
om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca".
Odata implinita datoria,viata reintra in
normal, "ne-om intoarce iar la Magura ca sa luam de
coada toate cate le-am lasat".
In actiunea sa,Vitoria dovedeste spirit
justitiar,inteligenta,luciditate si stapanire de sine si
devotament si neclintire in implinirea traditiilor si datinilor
stravechi.
Gheorghita
Gheorghita-fiul lui Nechifor si al Vitoriei
Lipan,aflat la inceputul romanului la varsta adolescentei si
parcurge,alaturi de mama lui,un drum al initierii catre
formarea lui ca barbat, "de-acu trebuie sa te arati
barbat.Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul
tau".Inteligent,el isi cunoaste bine mama ,observa toate
schimbarile care se petrec cu dansa si,desi sfios si
supus,el ii ghiceste toate gandurile:"Privi spre maica-sa;o
vazu zambind si intelese ca i-a dat raspunsul pe care nu-l
poate gangavi in ajun".
Desi nu intelege toate masurile pe care
le ia mama lui privind calatoria,el se supune ascultator
hotararii ei :"M-oi duce,daca spui;dar e bine sa-mi arati ce
si cum,ca sa stiu ce sa fac".Initierea sa incepuse inca din
copilarie,cand se simtea stapan pe "paraul cu bulboace
(...),potecile la zmeura si mai sus la afine,cand acolea asa
de bunavoie,umbland dupa turmele ciobanilor.(...)Stia sa
cheme in amurgit ieruncire si capriorii".
Devenirea sa ca barbat se face o data
cu veghea din rapa a osemintelor tatalui sau,cand se
simte infricosat si "o neliniste fierbinte i se porni din
maruntaie si-l fulgera in crestet. (...) Sangele si carnea lui
Nechifor Lipan se intorceau asupra lui in pasi,in zboruri,in
chemari".Un argument ce motiveaza desavarsirea formarii
lui Gheorghita ca barbat este scena finala,cand el loveste
pe ucigasul tatalui sau cu baltagul,implinind dreptatea:
"feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si
mai dreapta decat a ucigasului. (...)Apoi il lovi scurt cu
ureche baltagului,in frunte".Gheorghita isi indeplini astfel
datoria de fiu,implinind un act justitiar ca pe un prim pas
spre maturitate.