The sermon What Does Thou Here?

was delivered on Sunday

evening, March 1 1959 in Branham Tabernacle, Indiana, U.S.A.

Predica Ce faci tu aici? a fost predicată în seara de 1 martie 1959 în

Tabernaculul Branham, Indiana, S.U.A.
59-0301e

Ce faci tu aici?
1 Mulţumesc, frate Neville. Aşa cum am zis, în această dimineaţă,
este întotdeauna bine să vii la casa Domnului.

2 Am avut o idee să chem o domnişoară aici, în seara aceasta, să

cânte o cântare care am auzit-o cântând-o în casa mea, zilele
trecute. Cred că încă mai avem timp pentru aceea, dacă ea nu este
prea în spate. Domnişoara Jefferies, ce zici despre aceea, acel
cântec care l-ai cântat pe acolo? Eu am intrat şi l-am auzit cântat, şi
mi-a plăcut foarte tare. Şi eu sper că nu te jenez să îţi cer să-l cânţi
din nou. Spune-mi Numele Lui, sau ceva ca aceea. Acela este. Mi-
ar place să-l aud din nou. Ştiu că toţi vă veţi bucura de el.
3 [Pete pe bandă. Sora Jefferies cântă Spune-mi Numele Lui din
nou--Ed.]
4 Oh, mie doar îmi place acela! Îi iubesc Numele. Ştiţi ce m-a
determinat să gândesc aceea, care m-a făcut să o pun pe
domnişoara să-l cânte? Ea este o prietenă de şcoală cu fetiţa mea,
Rebekah. Şi eu eram în spate, dimineaţa trecută, făcând ceva în
cameră, şi am auzit cântând acela. Şi m-am gândit, “Ei bine, eu
doar o voi pune să îl cânte în biserică cândva.”
5 Venind pe drum în jos, am dus copiii la şcoală, şi am vorbit cu
ea despre a cânta. Şi ea a zis, “Eu doar m-am ridicat…” Eu nu o
pot spune în aceleaşi cuvinte. Dar ea a zis, “Eu m-am trezit noaptea
trecută, sau eram în pat, şi mă gândeam la cântarea aceea, şi am
fost foarte binecuvântată!”
6 Ei bine, m-am gândit, “Este remarcabil, pentru o fată de zece
ani, să vorbească despre Duhul Sfânt binecuvântând-o, în special
în această comunitate, în acest oraş.” Noi avem nevoie de mai
multe fete adolescente în acel fel. Avem nevoie.
7 Cealaltă fetiţă care tocmai a cântat, la fel, aici, cu câteva minute
în urmă. Nu-i cunosc numele, dar mă bucur de copiii aceia, fetele
adolescente, cântând. Ştiţi, mersul nostru face un exemplu pentru
alţii? Într-adevăr este.
8 O poveste veche cu câţiva ani în urmă, în Anglia, a existat un
bărbat. El s-a gândit să meargă şi să aibe o mică beţie prietenească
în timpul Crăciunului, doar pentru părtăşie. Şi el a mers afară între
vecinii lui şi făceau schimb de cadouri, şi fiecare îi zicea, “Acum,
John, doar ia o băutură din aceasta.” Şi o mică înghiţitură de aici şi
o mică înghiţitură de aici, şi el a ajuns foarte intoxicat.
9 Şi pe drumul lui acasă, a venit o zăpadă, de vreo şase ţoli. Şi--şi
băieţelul lui îl urma. El nu putea să-l ducă; el era prea beat. Şi el
era pe drum spre casă, şi din întâmplare s-a întors în spate şi a
observat băieţelul lui doar aproape tăvălit în zăpadă. Şi el a zis,
“Fiule, de ce te tăvăleşti în zăpadă?”
10 El a zis, “Tati, eu încerc să păşesc în paşii tăi.” Şi el şi-a luat
flăcăul în braţe, şi a zis, “Dumnezeule, din această zi înainte, nu
voi mai bea niciodată.”
11 Cineva va călca în urma paşilor voştri. Să mergem în linia aceea
dreaptă de la leagăn la Calvar. Ele sunt urmele paşilor, în care să
umblăm.
12 Acum, eu ştiu că în seara aceasta este seară de cină. Şi eu doar
voi avea un timp scurt să vă vorbesc din Cuvânt. Şi îmi place să
vorbesc despre El, că El este foarte real pentru mine.
13 Eu citeam un articol mic cu un timp în urmă, gândindu-mă la
fete din nou. Aceea s-a întâmplat în vest. Acolo a fost o noapte
groaznică, furtunoasă, şi vânturile erau mari. Şi acolo erau ceva
oameni care aveau o adunare de rugăciune. Şi cea care conducea
adunarea de rugăciune era o doamnă foarte atractivă. Fără să-şi dea
seama în ce pericol se află, dar ea a locuit în colţul centrului de
aprovizionare din orăşel. Şi de obicei pe străzi acolo erau mulţi
oameni în timpul acela din noapte. Când adunarea de rugăciune s-a
încheiat, cântările lor erau către Domnul, şi inimile lor erau
fericite. Şi eu cred, că toţi împreună, ei s-au simţit ca şi fratele
Beeler cu un timp în urmă când mărturisea. Doar foarte fericit, ei
nu puteau să cuprindă bucuria, şi doar trebuia să o lase să se scurgă
într-un fel. După ce s-a spus ultimul “amin” fiecare au plecat la
casele lor.
14 Şi mica, doamnă tânără, şi-a luat haina, şi şi-a ridicat gulerul, şi
l-a închis bine prin faţă şi a pornit jos pe stradă. Şi ea a aflat că
noaptea rece i-a alungat pe toţi în locurile focurilor lor. Şi ea s-a
aflat singură pe străzi. Şi se părea că un pericol a început să o
urmărească.
15 Ştiţi, eu sunt foarte bucuros că Duhul Sfânt poate să ne
avertizeze de lucrurile care vin; să ne scape de pericolele acelea.
16 Şi ea nu s-a gândit să-i fie frică. Şi ea doar cânta cântarea aceea
veche: Niciodată nu voi fi singur. Şi în timp ce traversa oraşul, se
părea că nimeni nu o deranjează, dar deodată s-a ridicat teama
aceea din nou. Şi ea s-a uitat, stând aproape, acolo era un om cu o
arătare foarte hidoasă, privea drept la ea, ţinându-şi braţele în acest
fel, venind spre ea.
17 Nu există nici o cale să scapi. Şi aceea este o poveste adevărată.
Astfel ea nu putea fugi; el o va prinde. Acolo era numai un singur
lucru de făcut. Ea nu putea striga. Vântul bătea foarte tare, aproape
să îi ridice trupul de pe stradă. Ea nu făcea pe nimeni să audă. Şi
zăpada doar o orbea.
18 Şi există numai un lucru de făcut, acela era să se roage. Astfel ea
a început, în glasul ei, să şoptească o rugăciune către Dumnezeu. Şi
ea a zis, ea nu ştia de unde vine acela, dar, deodată, alături de uşă, a
venit un câine mare. Şi el s-a zbârlit, şi s-a dus de partea cealaltă, şi
a venit de partea unde era omul, şi a început să mârâie vicios, în
timp ce trecea pe lângă acel om. Şi imediat ce omul a mers pe
stradă, câinele s-a întors şi s-a dus înapoi şi s-a aşezat jos la uşă.
19 Dumnezeu va purta de grijă la ai Săi. Dumnezeu uneori, El
lucrează chiar printr-un câine sau un animal, sau o altă cale, să
arate Gloria Lui şi protecţia Lui. Sunt foarte fericit că Îl cunosc în
iertarea păcatelor mele, şi cu aceeaşi asigurare că păcatele mele
sunt sub Sânge, în timp ce le mărturisesc Lui zilnic.
20 În această dimineaţă, în Mesaj, se pare că eu am fost cam tăietor
sau cam dur, dar nu prea mult dintr-un text pentru un--un serviciu
de vindecare. Dar eu am trăit suficient să ştiu aceasta, frate Tony,
dacă un om va face doar aşa cum se simte condus să o facă
Dumnezeu va purta grijă de restul, într-un fel, într-un fel măreţ. De
prima dată când s-a întâmplat în acel fel, aici. Noi de obicei dăm
bilete de rugăciune, şi ridicăm oamenii. Dar Duhul Sfânt m-a făcut
să întreb câţi străini erau în clădire, care ar acoperi aceea complet.
Şi apoi El le făcea cunoscute dorinţele lor. Şi…şi pronunţa
vindecările lor şi aşa mai departe. Doar arată, aceea, “Ascultarea
este mai bună decât jertfa, ascultând la…şi grăsimea berbecilor.”
21 Astfel, în seara aceasta eu am ales o Scriptură mică aici doar
pentru câteva momente, să vorbesc. Şi înainte de a face aceea, să
ne aplecăm capetele doar un moment în rugăciune.
22 Doamne, Tu eşti Dumnezeu, pentru totdeauna. Şi noi Îţi
mulţumim şi Te slăvim pentru privilegiul care-l avem, să venim
înaintea Ta, în calea rugăciunii. Cunoscând aceasta, întâi, că ne
este promisă, căci, “Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, Eu o voi
face.” Şi noi avem asigurarea că Tu vei acorda cererea noastră.
23 Şi deja s-a făcut aşa de mult, în seara aceasta, că simţim că dacă
am încheia serviciul şi am merge acasă, am putea spune, “A fost
bine aici.” Să auzim cântările aestea ale Sionului, cântate în
adunare! Să auzim oamenii în timp ce ei îşi dau glasurile lor în
rugăciune, şi în meditaţii, şi imnuri! Aşa cum zice Scriptura,
‘Bucurându-te în inima ta, cântând cântări spirituale.’ Să auzim
aceste fete adolescente! În această oră întunecată, aşa cum a fost
exprimată în seara aceasta prin fratele Beeler, în care trăim, şi le
auzim cântate cântările Sionului! Să auzim expresia fratelui Beeler
către Tine, cum Te-a apreciat el, şi ce ai făcut Tu, şi cum că Tu l-ai
ologit, să-l faci să-şi dea seama ce va face el fără braţul acela
acum. Aceea doar arată că noi suntem protejaţi prin harul şi puterea
Ta.
24 Să luăm toţi seama, în seara aceasta, Doamne. Căci, eu cred că
este timpul pentru noi să facem inventarul, cercetând timpul, că noi
nu ştim ce timp va fi cercetând timpul. Va putea fi mai târziu decât
gândim noi. Astfel lasă să considerăm căile noastre, în seara
aceasta, şi gândurile noastre.
25 Şi noi ne rugăm ca Tu să ne vorbeşti pentru câteva momente în
Cuvânt, apoi să ne binecuvântezi în serviciul de împărţăşire după
aceea. Aşa cum luăm părţile frânte a acestei azime, şi vinul, care
reprezintă trupul Tău frânt şi Sângele vărsat, pentru irtarea
păcatelor noastre.
26 Preaiubitul nostru păstor, în seara aceasta, nu se simţea prea
bine. Dar, în conversaţia noastră la telefon, el a pus aceea pe altar.
Eu sunt sigur că Tu o vei primi, Doamne. Şi în continuare ofer o
rugăciune pentru el, că noi îl iubim şi avem nevoie de el. Ne rugăm
pentru el şi pentru familia lui, şi pentru fiecare familie care este
aici, şi pentru toate cererile vorbite în seara aceasta, şi cele tăcute,
de asemenea.
27 Binecuvântează-ne mai departe în adunări. că Ţi-o cerem în
Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.
28 Aş vrea să citesc doar o porţiune mică din Scripturi aici, aflată
la 1 Regi 19, şi începând cu al 9-lea verset.
Şi acolo el a venit într-o peşteră, şi a rămas acolo peste
noapte; şi, iată, cuvântul Domnului a venit la el, şi…i-a zis,
Ce faci tu aici, Ilie?
Şi el a zis, am fost plin de râvnă, sau zelos pentru
DOMNUL Dumnezeul oştirilor: şi pentru copiii lui Israel
care au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale, şi
au omorât profeţii tăi cu sabia; şi eu singur, am mai rămas;
şi caută viaţa mea, să o ia…
Şi el a zis, ieşi şi stai pe munte înainte DOMNULUI. Şi,
iată, DOMNUL a trecut alături, şi un vânt puternic de
 furtună a trecut şi despica muntele, şi a sfărâmat în bucăţi
stâncile înaintea DOMNULUI; dar DOMNUL nu era în
vânt: şi după vânt un cutremur de pământ; dar DOMNUL
nu era în cutremurul de pământ:
Şi după cutremurul de pământ…foc; dar DOMNUL nu era
în foc: şi după foc un glas liniştit tăcut.
Şi acela era aşa, când Ilie l-a auzit, că el şi-a acoperit faţa
în mantaua lui, şi a ieşit, şi a stat la intrarea peşterii. Şi,
iată, acolo a venit un glas către el, şi a zis, Ce faci tu aici,
Ilie?
29 Aş vrea să iau pentru un text, pentru câteva momente: Ce faci tu
aici?
30 Ilie a avut o zi grea. El a fost pe muntele Carmel, şi el a văzut
slava Domnului venind jos. El s-a rugat şi a venit foc din ceruri,
şi--şi apoi s-a rugat şi a venit ploaie pe pământ. Şi sub toată
încordarea aceasta, nervii lui erau aproape sfărâmaţi. Oh, cum pot
eu simţi pentru el!
31 Şi aici îl aflăm, întâi, predicând la o naţiune decăzută de oameni.
Şi la o Izabelă care a vrut drumul ei. Şi oamenii au ajuns într-un
loc că ei l-au uitat pe Dumnezeu, au uitat toate promisiunile Lui şi
toate poruncile Lui, şi nu au mai ţinut statutele Lui, şu nu au purtat
nimic pentru El. Şi Ilie, în mijlocul tuturor acelora, el nu putea
compromite. El a trebuit să stea adevărat convingerilor lui. Oh,
cum reflectă aceea în această zi!
32 Şi ei aveu o regină acolo, cu numele Izabela. Şi ea a condus toţi
copiii lui Israel în rătăcire, cu calea ei modernă fantastică de trai.
Ea i-a determinat să comită preacurvie şi să facă lucruri rele. Dacă
aceea nu este o paralelă bună pentru astăzi!
33 Dar, Ilie, în mijlocul tuturor acelora. Deşi, mulţi dintre copiii lui
Israel, mii dintre ei, au compromis, şi au vrut să trăiască în
orientarea modernă a vieţii. Totuşi, Ilie nu a vrut să compromită. El
i-a spus Izabelei locul ei şi ce trebuie ea să facă. Oh, ea a urât
profetul acela. Dar, tot la fel, ea nu a vrut să-l întrebe, dar el era
păstorul ei.
34 Oh, de multe ori ele nu vor să-l întrebe, dar un om trimis de
Dumnezeu la o comunitate este un păstor al întregii comunităţi, fie
că este Baptist, Prezbiterian, sau cine este. Dumnezeu îşi unge
omul, şi el nu va compromite. Şi oamenii uneori îl urăsc, că acela
stă pentru adevăr, dar încă el este păstorul lui Dumnezeu pentru ora
aceea.
35 Oh, ea l-a dispreţuit. Ea va face orice lucru ce poate să-l
omoare, dar încă el era adevărat pentru principiile lui Dumnezeu şi
standardele lui Dumnezeu. Petrecerile ei moderne şi societăţile, şi
vopsirea feţei ei, şi purtarea hainelor, a poluat naţiunea aceea. Şi
pentru bătrânul Ilie nu era uşor. El i-a spus chiar unde stătea ea.
36 Dumnezeule, trimite-ne câţiva Ilie în această zi, care nu vor
compromite cu păcatul; cineva care va predica Adevărul, nu
contează cât de tare răneşte. Dumnezeu încă are slujitori în fiecare
comunitate, care nu vor compromite cu lucrurile lumii.
37 Lui Ilie nu-i plăcea orientarea modernă a lucrurilor, astfel el a
stat adevărat cu Dumnezeu. Şi demonstrarea a venit. Şi
demonstrarea a venit din nou.
38 Şi Ilie, pe muntele Carmel, când ei au gândit că toate zilele
minunilor au trecut, şi nu putea fi nimic altceva ca miracole, acolo
era un om care a crezut în aceea. Şi el a zis, “Aduceţi sus toţi
profeţii voştri. Aduceţi-i sus aici pe munte, şi să dovedim şi să
vedem cine este Dumnezeu.” Îmi place Scriptura aceea.
39 Oh, dacă a fost cândva un timp, într-un loc, ca adevărata Putere
a lui Dumnezeu ar trebui să se manifeste, acela este astăzi. Să
dovedim ce este Dumnezeu.
40 Dacă educaţia este calea libertăţii, de ce nu acţionează? Dacă
stările sociale, şi aşa mai departe, este calea de ieşire, de ce nu
acţionează? Dacă jocul altor naţiuni să fie prietenii noştrii…Şi noi
aflăm că ei ne întorc călcâiele împotriva noastră, imediat ce o pot
face. Şi voi nu puteţi cumpăra prietenie cu bani. Prietenia este un
dar al lui Dumnezeu. Dacă marile biserici şi marii învăţătorui este
calea de ieşire, de ce nu avem mai mult Dumnezeu în comunităţile
noastre atunci? De ce suntem într-o continuă mişcare în spate?
Dacă programul de învăţământ, şi amvonul bine instruit, şi corul
bine instruit, şi constant ne depărtăm de Dumnezeu. Tot timpul,
apoi aceea nu va merge.
41 Ce a făcut ştiinţa? Sţiinţa, voi ziceţi, “Va veni timpul când
ştiinţa poate face aceasta şi face aceea.” Ce au făcut ei? Ei ne-au
adus într-un loc încât ei distrug toată lumea. Ce fac ei? Ei strică
lumea în loc să o facă mai bună.
42 Nu de mult timp, când Căpitanul Al Ferrar al FBI-ului, peste
partea tânără a Statelor Unite, m-a avut în biroul lui; după ce l-am
condus la Cristos, jos în galeria de împuşcare. A zis, “Frate
Branham, eu sunt un Baptist. Am auzit că tu ai fost un Baptist.”
Am zis, “Da, domnule.”
43 El a zis, “Dar eu nu am acel Duh Sfânt despre care vorbeşti tu.”
El a zis, “Crezi că El va fi pentru mine?”
Am zis,”Da, domnule.”
44 El a zis, “Ei bine, voi comanda o suită frumoasă pe undeva într-
o cameră de hotel. Şi tu şi eu să mergem acolo, şi poate El va veni
la camera hotelului şi mă va umple cu Duhul Lui.”
Am zis, “Tu nu ai un ho-…nu trebuie să ai o suită de hotel.”
Zicea, “Ei bine, unde mă va întâlni El?”
Am zis, “Chiar aici.”
45 El a zis, “El nu va veni în această galerie, nu-i aşa, într-o galerie
de tragere aici?”
46 Am zis, “El a mers în pântecele unui chit pentru unul; într-un
cuptor aprins pentru altul. El te va întâlni pe orice terenuri unde te
vei întâlni cu El.” Sigur. Dumnezeu vrea să vă întâlnească. El vrea
să vorbească cu voi. El va veni unde sunteţi.
47 Acum, Izabela a poluat ţara. Şi nervii lui Ilie au ajuns într-o
tensiune, şi el a înfăptuit miracole mari şi a făcut semne pe munte,
să dovedească că Dumnezeu era încă Dumnezeu, şi poate răspunde
prin calea unui miracol. Şi ce a adus aceea, rezultate? O
ameninţare pentru viaţa lui proprie. Ce va aduce aceea în locul unei
treziri universale? Ea i-a adus o ameninţare a vieţii lui.
48 Izabela, când Ahab i-a spus aceste lucruri, ea a zis, “Zeii să-mi
facă, şi mai mult, la fel, dacă nu-i voi tăia capul mâine seară pe la
ceasul acesta.”
49 Şi Ilie care încerca, cu o inimă în el, a lui Dumnezeu, încercând
să arate oamenilor că Dumnezeu este încă Dumnezeu. Şi aceea l-a
stins. Şi el a fugit în pustie când a auzit-o. Şi acolo el a stat sub un
ienupăr, încercând să afle consolare. El a--el şi-a trimis slujitorul
lui, şi l-a părăsit.
50 Acum, povestea noastră merge în trei locuri diferite. Unul,
Muntele Carmel; următorul, sub ienupăr; şi al treilea loc
Dumnezeu îl întâlneşte, el este într-o peşteră.
51 Şi este foarte neobişnuit. Păstorul de aici ştie, şi ceilalţi
predicatori. Priviţi, după Munţii voştri Carmeli, voi veţi avea un
ienupăr. Oriunde un om are o binecuvântare, şi Puterea lui
Dumnezeu se revarsă şi face ceva pentru voi, priviţi, Satan este pe
urmă. Doar amintiţi-vă, ziua următoare, lumea aceea după o zi
bună de duminică, va fi un lucru greu, că el va face orice lucru ce
poate să lovească încrederea aceea din voi, pe care Duhul Sfânt a
turnat-o în voi în ziua anterioară.
Astfel, Ilie a avut o zi mare. Şi el este nervos, oricum.
52 Toţi profeţii sunt…au fost declaraţi nebuni. Isus Cristos a fost
declarat nebun. Fiecare dintre apostoli au fost declaraţi nebuni, de
public, că slujba lor era aşa de supranaturală încât oamenii au
gândit că ei şi-au ieşit din minţi. Fiecare care trăieşte evlavios în
Cristos Isus va suferi persecuţie. Voi aţi devenit o persoană diferită.
53 Aşa cum fratele Beeler a zis despre semnul lui în spate, voi aţi
fost născuţi din nou. Voi devenitţi o creatură nouă în Cristos.
Lucrurile vechi au trecut. Lucrurile carnale ale lumii nu mai au de
ce să ţină în voi, şi voi nu mai ţineţi de ele, când aţi trecut din
moarte la Viaţă.
54 Când Dumnezeu apucă un om, primul lucru ce face El într-o
biserică este să o aducă din lume la sfinţenie, şi El o aduce din
moarte la Viaţă. El este născut din nou. El este nou. Ideile lui sunt
noi. Ceea ce avem nevoie este o trezire în acel fel, astăzi. Într-
adevăr este adevărată. Oh, noi am avut un botez al Duhului. Noi
am avut binecuvântări spirituale şi ridicări spirituale, dar noi nu
avem nevoie de aceea în continuare. Noi avem nevoie de o trezire
a Duhului Dumnezeului cel viu, în inimile oamenilor. Noi nu avem
nevoie aşa de mult de scufundările Duhului, sau trezire spirituală.
Noi avem nevoie de o trezire, aceea este, să trezim ce avem. Nu o
trezire spirituală; uneori aceea determină mulţimi amestecate. Dar
noi avem nevoie de o trezire care cerne, scutură, şi care taie afară
toate lucrurile.
55 Ca şi cum staţi pe malul mării. Eu am mers cu nişte fraţi în
Puerto Rico cu câteva săptămâni în urmă. Acolo, când am văzut
marea aceea mare, şi un val puternic, valurile erau mai înalte decât
acest tabernacul. Şi am zis, “Ştiţi ce? Ea nu avea o picătură de apă
mai multă faţă de atunci când era perfect calmă. Dar ce face acel
freamăt şi săritură, şi ce înseamnă aceea? Ea aruncă toată mizeria
afară din ea, pe ţărm.
56 Aceea are nevoie biserica, este o trezire, să o scuture de la Ea
toată lumea şi lucrurile lumii, şi să aducă înapoi puritatea şi
sfinţenia lui Dumnezeu, în inimile credincioşilor Ei, umilinţă.
57 Cum, oameni, să se acomodeze, ei nu au o trezire din când în
când, în duhul lor, ei devin foarte carnali şi aşa de indiferenţi, încât
ei se stilează înşişi, ţepeni, neprihăniţi de sine. Ei citesc şi studiază,
şi aceea este bine, dar nu acela este lucrul despre care vorbim. Voi
ştiţi mai mult despre Cuvânt. Este bine să ştiţi Cuvântul, dar mai
bine este să cunoaşteţi Autorul Cuvântului. Vedeţi? Acel mic ceva
care-l lăsaţi afară, acel Ceva în inimă care vă face ceea ce sunteţi,
acela-i lucrul.
58 Şi eu îţi spun, Elisei, şi nervii lui pe muchie, oricum.
Întotdeauna mi-a părut rău de el. Nervii lui erau aproape gata să se
frângă, oricum, şi acea zdrobire mare de la Izabela a terminat
lovitura. Apoi el a fugit, şi a mers în pustie şi a stat sub ienupăr.
59 Oh, acea experienţă a ienupărului! Există mulţi dintre noi care
ne aflăm sub ienupăr. Eu mă aflu acolo, de multe ori, într-un loc
încât nu ştiţi ce să faceţi. Voi sunteţi frustraţi. În mod direct, eu
sunt chiar sub el acum, şi mă întreb, “O Dumnezeule, ce vrei Tu să
fac?”
60 Voi ştiţi, oameni sub ienupăr sunt ca Ilie, lor le place să doarmă.
Eu--eu predic prea mult obosind oamenii decât oricine din lume.
Oamenii sunt prea obosiţi. Ei--ei--ei sunt foarte tensionaţi mintal
încât umple spitalele de nebuni, peste tot. Ei au mers în aşa o stare
nervoasă încât ei nu ştiu ce cred, şi ce vor. Ei sunt chiar acolo. Ei
nu ştiu ce să facă. Oh, este o imagine foarte tristă.
61 Ascultă aici, fratele meu. Tu nu-l poţi bea. Tu nu-l poţi striga.
Nici nu te poţi juca cărţi până când el este indiferent. Şi tu poţi lua
o mie de odihne după masa şi să încerci să-l adormi, şi nu o poţi
face. Şi toate micile tale remedii, singurul lucru care-l ajută este
simptomele. Noi trebuie să avem o cură pentru boli. Noi trebuie să
avem o…Toţi psihiatri din lume nu-l pot lecui. [Fratele Branham
bate pe amvon de trei ori--Ed.] Aceea doar ajută simptomele. Cura
este Sângele lui Isus Cristos. Nu să te odihneşti la malul mării. Nu
să iei un imn, un cor să cânte imnuri. Aceea este ceea ce încercăm
să facem, astăzi, să o cântăm.
62 “Oh, noi o vom face ca Jones” Şi noi--noi încercăm să facem
ceva diferit, încercând să o educăm. Există numai o singură cale să
o faceţi, aceea este, să faceţi fată faptelor. Este corect. [Fratele
Branham bate pe amvon de două ori--Ed.] Oh, dacă sunteţi supăraţi
sau frustraţi, să nu vă ataşaţi de biserică. Veniţi la Cristos. Acela-i
singurul remediu. Nu recurge la a întoarce o pagină nouă. Doar
primeşte Viaţă nouă. Cristos este răspunsul.
63 Acolo stătea el, sub ienupăr. El nu ştia ce să facă. Nervii lui au
fost frânţi. El se scutura. El plângea, fără îndoială. Şi el era într-o
stare teribilă.
64 Mulţi dintre noi ating locurile acelea, în special după experienţa
de la Muntele Carmelului. Zilele trecute am fost întrebat, de
cineva, despre aceea. Şi cum căci…Ce am…Ce putem, noi, să
facem? Ce poate fi făcut pentru noi în timpul acela? Există numai
un singur lucru de făcut: să ne predăm înşine lui Dumnezeu. Acum,
eu ştiu că un om poate să se revizuiască, şi un om poate să se
lucreze însuşi, ca om.
65 Dumnezeu ştie că omul acesta are nevoie de hrănire. El are
nevoie de ceva să mănânce. Şi sub acest loc de aici, unde stătea el,
Dumnezeu trebuia să facă ceva pentru el.
66 Dumnezeu trebuia să facă ceva pentru fiecare om care vine sub
ienupăr, sau el se va face bucăţi. El trebuie să o facă, dacă slujitorul
Lui stă sub pom, acolo, fără să ştie ce are de făcut. El a purtat o
însărcinare.
Ilie a zis, “O, Doamne, lasă-mă să mor.”
67 Eu am avut simţurile acelea după ce am venit dintr-o adunare, şi
arătam ca şi cum eram obosit, şi am predicat, şi am cerut, şi am
convins, şi am văzut Îngerul lui Dumnezeu trecând printr-o
adunare şi făcând semne şi minuni. Şi stăteam într-o maşină în
exterior, şi i-am auzit plângând, zicând, “Aceea nu era nimic decât
psiologie. Nu este nimic din Aceea. Acela este totul fără sens.”
68 Oh, apoi eu mă strecor sub ienupăr. Mă gândesc, “Doamne, de
ce ai făcut--de ce m-ai lăsat să o fac? Ce poate fi făcut?” Dar noi
toţi atingem experienţele acelea. Dar, mila lui Iehova, pentru
slujitorul Lui! Dumnezeu cunoaşte încercările voastre. Doar să ştiţi
aceasta, El ştie totul despre aceea, astfel El vine jos.
69 Şi El ştie că slujitorul Lui are nevoie de ceva odihnă, astfel El
doar îl pune să doarmă puţin timp; în timp ce el stătea acolo,
aşteptând să recupereze, sau se ruga să moară. “Doamne, părinţii
mei au murit, înaintea mea, şi acum ia-mi viaţa. Eu am făcut
suficient. Eu m-am luptat o luptă bună, mi-am sfârşit alergarea.”
Dar acolo era o lucrare de făcut încă. Dumnezeu nu a terminat cu
profetul Lui. El încă avea de lucru.
70 Nu contează cât plângem noi, şi gândim aceasta, acea, sau
cealaltă, nimic nu ne poate lua până când Dumnezeu a terminat cu
noi. Eu sunt foarte bucuros să o ştiu.
71 Uneori vă simţiţi ca şi cum am făcut odată, mi-am pus un pistol
la cap, să mă sinucid, dar nu am putut-o face. Mi-am scos mănuşa,
să mi-o pun pe linia de înaltă tensiune unde lucram, dar nu am
putut-o face. Ceva încă mă ţinea. Acelaşi Dumnezeu care era cu
Ilie, acelaşi Dumnezeu, astăzi! El m-a văzut sub ienupăr. Soţia mea
şi bebeluşul zăceau acolo în mormânt; şi tatăl meu, fratele meu, şi
toţi. Eu eram aproape dus, însumi. M-am aşezat sub ienupăr. Este
greu. Şi am ajuns într-un loc, mi-am ieşit din minţi, am încercat să
trag cu puşca să-mi puşc creierii; ea nu a vrut să tragă. Vedeţi? Mai
este încă lucru de făcut. Uneori trebuie să fie făcută. Dumnezeu nu
a terminat-o. El întotdeauna vă va purta de grijă.
72 Sărmanul slujitor, obosit, epuizat! El l-a văzut. El ştia unde era
el.
73 El ştie unde vă aflaţi, în seara aceasta. Tu poţi fi sub un ienupăr,
totul s-a dus, dar amintiţi-vă, El ştie unde sunteţi. Noi nu avem
nevoie de o refixare totală.
74 Cum a zis şi femeia bătrână de culoare, jos în sud. Ea a avut un
accident; o maşină a lovit-o. Şi aceea era…Ea a rănit-o foarte rău,
şi--şi judecătorul a zis, “Vrei să dai în judecată pentru distrugeri?”
75 Ea a zis, “Judecătorule milă! Nu, dragă.” Zicea, “Eu am
suficientă distrugere. Eu vreau ceva reparaţie.”
76 Şi cred că ea a vorbit bine pentru această comunitate, şi această
biserică, în seara aceasta, şi această Americă destinată iadului. Ea
nu este decăzută; este deja dusă. Ea nu este--ea nu este pe drum
spre iad; ea a întâlnit deja iadul. Ea nu se pierde, va fi pierdută;
este deja pierdută. Ea nu are nevoie să dea în judecată pentru
distrugeri; ea are nevoie de o reparaţie. Acela-i adevărul. El ştie
unde vă aflaţi. El ştie unde staţi.
77 Şi El a trimis un Înger. Şi Îngerul l-a atins, şi el s-a culcat. Şi
când s-a trezit, acolo erau ceva turte de grâu, sau ceva turte, coapte,
puse lângă el. Şi El a zis, “Ilie, scoală-te şi mânâncă.” Acolo este
harul lui Dumnezeu, către slujitorul Lui. Vedeţi, El îl odihneşte.
78 Ştiţi, Isus a zis, “Vino aici, în pustie, şi să ne odihnim puţin.”
Câţiva din aceşti inşi care cred că voi nu trebuie să vă odihniţi,
aflăm că ei se ard foarte repede, la fel. Dacă nu se odihnesc, ei se
află neufragiaţi pe undeva. Cred că acolo este fratele nostru Billy
Graham, în seara aceasta, încercând să întreacă măsura. Aceste
trupuri umane sunt tari, dar ele au nevoie de odihnă.
79 Apoi voi puteţi să vă odihniţi puţin, şi să mergeţi undeva, şi ei
vă vor critica, zicând, “M-am gândit că el este un predicator. Priviţi
la el, acolo pe ţărm, pescuind,” sau ceva ca aceea. Dar aceea nu
contează. Iehova va purta de grijă pentru ai Lui.
80 Şi în timp ce el era acolo, sub pom, epuizat şi supărat,
Dumnezeu, i-a liniştit nervii. El l-a hrănit. El l-a trezit din nou, şi l-
a hrănit din nou, l-a pus să doarmă din nou.
81 Voi ştiţi, deseori m-am întrebat ce erau în turtele acelea. Ce fel
de vitamine a avut el în turtele acelea? Oricum, orice era acolo,
aceea i-a durat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. El a mers în
puterea turtelor acelora.
82 Dumnezeu ştie, în seara aceasta, eu am nevoie de câteva din ele.
Şi eu sunt sigur că această biserică are nevoie de câteva din ele.
Vino aici, departe de lume, şi să te odihneşti puţin. Să vorbim
puţin.
83 Voi nu aveţi timp de odihnă, ziceţi voi. John Wesley a zis aceea,
odată. El a zis, “Mi-e teamă să mă odihnesc. Eu nu am timp de
odihnă.” Şi voi vă aflaţi sfărâmaţi, şi nu vă luaţi aceste odihne.
84 Şi noi aflăm, atunci, că el a mers patruzeci de zile şi nopţi, şi
Dumnezeu l-a domiciliat, stând, s-au l-a tras înapoi într-o peşteră.
Şi Dumnezeu a vrut să-i atragă atenţia. Astfel acolo era o furtună
puternică care a trecut pe acolo, şi aceea a tăiat muntele. Ea a fost
foarte puternică încât a cutremurat stâncile, dar Dumnezeu nu era
în furtună. Ea a mers înainte de a merge Dumnezeu. Şi apoi acolo a
venit, din nou, un mare cutremur de pământ, care a scuturat
pământul, dar, încă, Dumnezeu nu era în cutremurul de pământ. Şi
apoi acolo a venit un Glas liniştit, şi Dumnezeu era în Glasul acela.
85 Şi, frate, soră, eu am fost în spate în peşteră suficient de mult, şi
voi aţi fost, la fel, să ştiţi că acolo au fost suficiente cutremure de
pământ în jur, multe zgomote şi certuri, şi fierberi, şi lucruri ca
acelea, şi adunări mari. Dar unde a fost Dumnezeu, din ele? Acela-i
motivul că am zis ceea ce am zis în această dimineaţă. Trebuie să
vină ceva mai adânc decât un serviciu de vindecare. Trebuie să
vină ceva mai adânc decât un dar de vorbire în limbi. Trebuie să fie
ceva mai mult decât un vâjâit de vânt puternic. Vântul a plecat, dar
Dumnezeu nu era în el. Noi am avut vâjâituri de vânt puternice,
peste tot în ţară, şi senzaţii, şi sânge în faţă, şi pe mâini, tot felul de
semne. Dar unde este Dumnezeu?
86 Elisei a aşteptat. Încă, el era un profet, dar el a ascultat la El. El
niciodată nu a mers să compare trezirile cu ei. El niciodată nu a
mers să ia cel mai mare cort din ţară. El niciodată nu a mers să
meargă la televizor, şi aşa mai departe, aşa cum noi o numim.
87 Toate certurile mari, şi America este vinovată de ascultare la
zgomotele acelea. Oh, ne place zgomotul, dar Dumnezeu nu este în
zgomot. Totuşi ca lucrurile onorabile, aşa cum sunt ele, încă,
Dumnezeu nu este în zgomot. Dacă aceea ar fi aşa, când Africanii
bat tam-tamurile, voi niciodată nu aţi auzit un astfel de sunet şi
ritm. Dumnezeu nu era în aceea. Şi noi am avut vâjâituri de vânturi
puternice. Noi am avut tot felul de focuri, şi cutremure de pământ,
şi scuturături, şi mari treziri, şi lucruri ca acelea. Dumnezeu nu era
în aceea. Dacă ar fi fost, aceea s-ar fi arătat.
88 Dar, după aceea, a venit un Glas liniştit, atunci Dumnezeu era în
Glas.
89 La acela mă gândesc eu astăzi, prieteni. Noi oamenii suntem
aşa--suntem foarte purtaţi de toate zgomotele. Astfel, America
iubeşte zgomotul. Priviţi ce fac ei. Ei pornesc aceste radiouri vechi,
cât pot de tare, cu rock-and-roll, şi boogie-woogie, şi tot felul de
prostii. Ei vor să o aibe aşa de tare, încât vă explodează timpanele,
aproape, tot zgomotul, tot timpul zilei.
90 Şi în biserică, noi batem tamburinele, alergăm în sus şi-n jos, şi
strigăm şi urlăm, şi ţipăm, şi ne bucurăm în acest fel. Nimic
împotriva aceleia, dar unde era Dumnezeu în aceea? Ce face
aceea? Ne rupe în bucăţi, numiţi Adunările lui Dumnezeu, biserica
lui Dumnezeu, Penticostalii Unitarieni Uniţi, toate celelalte mici
denominaţiuni diferite. Dumnezeu nu era în aceea. Aceea este
premergător a lui Dumnezeu. Aceea este o schelă.
91 Când vedeţi aşa numita creştinătate astăzi, oameni care merg la
biserici şi--şi trăiesc aceste vieţi respectabile, şi merg şi neagă
vindecarea, şi neagă Puterea lui Dumnezeu, şi neagă o viaţă
consacrată numindu-vă “fanatici,” amintiţi-vă, aceea este schela.
Aceea este…Frate Woods, cred că tu o numeşti eşafodaj. Ea este
un fals. Este o schelă care merge pe din afară. Dumnezeu doar stă
pe aceea, să zidească clădirea. Glorie lui Dumnezeu! Este numai o
schelă falsă care va fi demolată.
92 Noi am bătut din palme, şi am zis, “Glorie lui Dumnezeu! Când
voi strigaţi, l-aţi primit.” Metodiştii o spun, Nazarinenii. Ei au aflat
că nu-L au.
93 Penticostalii au zis, “Bateţi din palme şi strigaţi, până când voi
vorbiţi în limbi. Voi Îl aveţi.” Dar am aflat că nu-L avem.
94 A mai rămas un lucru. “Şi, Dumnezeu, m-a dus la o peşteră
unde pot să-L aflu.” Să luăm acel glas liniştit, acel Ceva care pune
crema în viaţă. Acel Ceva, care, “Chiar dacă vorbiţi în limbi
omeneşti şi Îngereşti, şi nu Îl aveţi, nu sunteţi nimic. Chiar dacă
puteţi profeţi şi vorbi în limbi, să arătaţi semne şi minuni, şi să
lucraţi miracole şi să faceţi semne mari, dar, dacă acel Glas mic,
liniştit nu este acolo, tu nu eşti nimic,” zice Scriptura. După acela
ascultăm noi acum.
95 Noi am avut tunetele. Noi am avut focul. Noi am avut vâjâituri
de vânturi puternice şi cutremure de pământ. Dar, “Dumnezeule,
trimite-ne Glasul liniştit.” De el avem nevoie. Ascultă, frate. Noi
avem nevoie de glasul acela mic liniştit care vorbeşte.
96 Isus. Zicea, “Voi nu-i puteţi asculta Glasul Lui în stradă. Voi nu-
L auziţi strigând.” El a fost şablonul nostru. Priviţi la El. El a fost
comparat, Duhul Lui, ca un porumbel, gingaş.
97 Lucrurile mari sunt lucruri liniştite. Aţi ştiut voi aceea, prieteni?
Ascultaţi. Soarele, care dă viaţă pe pământ, la orice lucru viu; în
viaţa botanică, viaţa plantelor, viaţa pomilor, sau orice altceva. El
aduce viaţa, soarele o face. Şi el poate trage un milion de galoane
de apă de pe pământ, şi să facă mai puţin zgomot decât facem noi
când tragem o găleată de la o pompă. Vedeţi? Sunt lucrurile mari.
Lucrurile liniştite sunt lucruri mari. Aţi auzit cândva lumea
învârtindu-se? Aţi auzit cândva planetele cum trec prin orbite? Aţi
auzit vreuna? Acelea sunt lucrurile mari. Aţi auzit cândva soarele
răsărind?
98 Oh, noi credem că trebuie să avem mult zgomot, noi trebuie să
avem o orchestră de famfară, să bată, multă săritură în sus şi-n jos,
sau noi nu avem o adunare bună. Noi credem că fiecare trebuie să
fie în vârf, ei bat din palme şi lucruri. Noi credem că muzica
trebuie să meargă într-un ritm, şi fiecare să alerge în sus şi-n jos pe
interval. Noi am avut-o. Ce bine a făcut ea? Unde este ea? Unde
ne-a adus aceea astăzi? Într-un grup de confuzie, un grup de culte;
frânte, frăţietatea ruinată. Desigur aceea a făcut. Aceea a fost
vechea lăcustă hasil, şi lăcusta palm, şi--şi tot felul de gândaci de
acolo din urmă de la început. Şi Iov a văzut, sau…Ioel le-a văzut.
“Ceea ce a rămas de lăcusta palm, a mâncat lăcusta hasil, ce a lăsat
lăcusta hasil, a mâncat lăcusta Ieleh,” şi aşa mai departe, până când
l-am avut mâncat la butuc.
99 Dar Scriptura zice, “Eu voi reaşeza, zice Domnul.” Noi
aşteptăm după ceva.
100 Din toată strigarea, noi am avut suficientă explozie şi zgomot
să-să convertim toată lumea. Noi am avut suficiente urale şi ţipete
şi alte lucruri. Încât, ce a făcut aceea? Aceea nu a zidit Biserica. Ea
a zidit cultele. Ea a făcut oamenii să meargă cu idei umflate şi
îngâmfaţi. Mie nu-mi place acel fel de lucru. Merg afară de pe
platformă, zicând, “Oh, uitaţi-vă la el. El este un prinţ. Priviţi cum
este îmbrăcat, doar lustruit şi orice lucru. El ştie cum să-şi facă
vocalele, şi aşa mai departe.” Aceea nu este ceea ce alege
Dumnezeu.
101 Un profet a gândit aceea, într-o zi. El urma să ungă un
slujitor. El a zis, “El este cel mai mare din familie. El arată bine.”
Dar Dumnezeu l-a refuzat.
102 Voi nu trebuie să aveţi prinţi, şi--şi aşa mai departe, să vă
ridicaţi acolo ca nu ştiu ce. Acelea nu sunt hainele ce le purtaţi, sau
elocvenţa cu care vorbiţi. Este Ceva care este în interiorul vostru,
acel Glas al lui Dumnezeu. Aceea este ceea ce este.
103 Profetul a trecut pe lângă altul, zicând, “Acela nu este el.
Dumnezeu l-a refuzat.” A trecut altul. Zicea, “Nu mai ai altul?”
104 Zicea, “Noi avem unul mic, unul roşcovan, aici în urmă pe
deal, păstorind turma.” Acela era David.
105 Când l-au adus pe acest micuţ, cu părul roşu, cu faţa pistruie
pe acolo, şi cu umerii lui aplecaţi, şi o piele de oaie înfăşurată în
jurul lui, Dumnezeu a zis, “Acela-i el.”
106 Toţi cei cu statură înaltă şi îngâmfaţi nu au mers la
Dumnezeu.Voi puteţi fi DDD., Ph.D., sau dublu L.D. Voi puteţi fi
un episcop, papă, sau orice puteţi fi. Dar este nevoie de Dumnezeu
să facă ceva din nimic. Atât timp cât voi puteţi fi nimic, Dumnezeu
este Ceva. Atât timp cât voi puteţi să vă daţi din cale, atunci
Dumnezeu poate veni înăuntru. Dar când sunteţi foarte înhâmfaţi şi
ţepeni, încât aveţi cel mai înalt şi mai bun, voi nu aveţi nimic ce ar
trebui să aveţi: aceea este o inimă smerită înaintea lui Dumnezeu.
Şi noi o ştim, fraţilor. Desigur. Sigur.
107 Voi niciodată nu aţi văzut, sau…aţi auzit soarele răsărind. Voi
nu o auziţi. Aţi ieşit cândva afară, noaptea, să auziţi căzând roua?
Ce am face fără ea? Vedeţi, ea nu are nevoie de aceea.
108 Vă spun un lucru acum. Este liniştit…Acelea nu sunt apele
care clipocesc care fac acel sunet mare, şi sar sus şi jos, care
reflectă frumuseţea stelelor, în ele. Este balta mică care este
adâncă, şi liniştită care reflectă frumuseţea stelelor.
109 Ceea ce avem nevoie, în seara aceasta, este acea experienţă
adâncă, bogată, acel Ceva adânc în noi. Ea--ea nu trebuie să strige,
deşi poate. Dar noi punem toată întăritura pe strigarea noastră. Ea
poate nu vorbeşte niciodată în limbi, deşi poate. Dar noi punem
toată baza pe aceea. [Pete pe bandă--Ed.]
110 Ea poate nu participă la adunarea lui Billy Graham, adunarea
lui Oral Roberts, sau adunarea mea. Voi nu trebuie. Ceea ce trebuie
să aibe sunt acele adâncimi ale Dragostei Eterne a lui Dumnezeu.
Duhul acela în interiorul lui, care vă face ceea ce sunteţi.
111 Despre aceea vorbeam eu, în această dimineaţă. De acea trag
eu, Biserica pe la Calvar, înainte şi înapoi. Nu vă gândiţi că
deoarece aţi vorbit în limbi, sau că voi ştiţi aşa de mult despre
Scripturi, sau citiţi cărţile cuiva, şi ştiţi mai mult decât alt ins. El a
zis, “Puneţi un semn pe acei care suspină şi gem din cauza
urâciunilor care se săvârşesc în cetate.” Pe cine îi va marca în
oraşele noastre, în seara aceasta? Vedeţi, aceea este adâncimea
Duhului, nu superficialitatea. Nu este bună coaja de pe--de pe nuca
de hickory. Este nuca de hickory de sub coajă. Voi aveţi o coajă
mare goală. Voi nu aveţi nimic sub ea. Ceea ce avem nevoie, în
seara aceasta, sunt adâncimile dragostei lui Dumnezeu.
112 Şi când Ilie a auzit acel Glas liniştit, nimic nu l-a deranjat.
113 Ce aţi auzit în toate din acelea? Voi veţi merge, în câteva zile.
Voi l-aţi auzit pe Billy Graham. Îl auziţi pe Oral Roberts. Voi auziţi
pe ceilalţi, oameni mari. Nimic împotriva oamenilor acelora; ei
sunt slujitorii lui Dumnezeu. Dar nu ascultaţi la zgomot. Ascultaţi
acel Glas liniştit, acea adâncime a Ceva care vine în inima omului,
care ia toată prostia de la voi. Ea ia toată lumea de la voi. Ea vă
face să urâţi lucrurile lumii şi să iubiţi lucrurile lui Dumnezeu.
Acelea sunt adâncimile, acelea sunt lacurile care reflectă stelele
gloriei lui Dumnezeu. Acela-i lucrul care aduce lacrimi în ochi,
aduce bucurie nespusă, şi plină de slavă. Ea vă face să staţi când
toate celelalte lucruri vor cădea de la voi. Ea vă face…Când vin
bolile, sau chiar moartea însăşi, ea încă are reflecţia
binecuvântărilor lui Dumnezeu în ea; acel lac mic care este adânc,
şi reflectă cerurile, nu clipocirea şi zgomotul apei. Apele
clipocitoare nu sunt prea adânci. Apele liniştite merg adânc.
114 Dumnezeu să ne ajute, în seara aceasta, prieteni, în timp ce
venim la masa cinei, să ne amintim de aceea; nu contează ce facem
în exterior, câte lucruiri bune facem.
115 Ziceţi, “Ei bine frate Branham, eu merg la biserică. Eu încerc
să trăiesc din câte pot mai bine.” Bine. Nu este nimic împotriva
aceleia, frate. “Eu am vorbit în limbi, frate Branham. Am strigat în
Duh.” Aceea este bine. Dar nu despre aceea vorbeam, frate. Aceea
încă nu este ea. Aceea nu este aceea despre ce vorbesc.
116 Eu vorbesc despre Glasul acela liniştit, acel Ceva bogat şi
regal. Care, am văzut mamele acelea bătrâne când veneau jos pe
interval aici, cu ani în urmă, lacrimile curgeau pe obrajii lor, când
un băiat păcătos se ridica, să vină la altar.
117 Astăzi, eu fac o chemare, şi văd un băiat venind, ei stau şi
puşcă guma de mestecat. Care este problema? Voi nu o mai auziţi?
118 Ce aţi auzit? Ce auzi tu? Noi suntem la timpul sfârşitului.
119 Voi auziţi la televizor, la radio, în revistele voastre, în ziarele
voastre, că va fi un vârtej peste ţară într-o zi. La ce ascultaţi voi, că
auziţi alarma aceea, radioul vostru pornit, toată ziua, cu toate
lucrurile acelea fără sens, şi prostiile, să auziţi când gloanţele vor
cădea, sau bombele? Eu nu ascult la prostiile acelea. [Fratele
Branham bate din palme odată--Ed.]
120 Eu ascult să aud un Glas zicând, “Vino aici sus. Bine ai făcut
robul meu bun şi credincios.”
121 Ce auzi tu? Ştiţi, cred că noi suntem foarte interesaţi să
ascultăm aşa de aproape la toate lucrurile lumii, şi lucruri ca
acelea, noi nu putem auzi acel Glas mic liniştit.
122 Noi auzim păstorii noştri zicând, “Doar ataşează-te de
biserică, aceea va fi totul.” Noi auzim pe unii dintre ei zicând,
“Doar vorbiţi în limbi, este totul.” Unii dintre ei zic, “Doar strigaţi,
este totul.”
123 Voi nu puteţi auzi Glasul acela mic liniştit care pune ceva
bogat şi adânc în viaţă, vă face ceea ce ar trebui să fiţi.
124 Un grâu nu rodeşte grâu pentru că este pe o viţă sau pe un
pai. Şi o buruiană este pe o tulpină. Dar este nevoie de viaţa care
este în viţă să rodească grâul. Apele care cad pe aceea le va uda pe
amândouă. Ele se vor bucura amândouă în aceea. Ele vor creşte
amândouă în ea.
125 Bărbaţi şi femei pot creşte, strigând şi lăudând pe Dumnezeu,
vorbind în limbi şi aparţinând la biserică, dansând în Duh şi plătind
zeciuieli, şi încă să nu fie, în inima lor, acel Glas mic liniştit al
bogăţiei lui Dumnezeu, dragostea adâncă.
126 “Chiar dacă mi-aş da trupul să vie ars ca o jertfă, şi nu am
dragoste, nu sunt nimic. Chiar dacă mi-aş da toate bunurile să
hrănesc săracii, eu încă nu sunt nimic. Am credinţă să mut munţii,
încă nu sunt nimic. Eu--eu--eu vorbesc în limbi, omeneşti şi
Îngereşti, încă nu sunt nimic.” Vedeţi? Este Glasul acela mic liniştit
care vorbeşte adânc în inima voastră, care schimbă orice atitudine,
face natura diferită, şi voi deveniţi o creatură nouă în Cristos.
127 Ce auzi tu? Depinde la ce asculţi, prietene. Dacă asculţi
aici…Fără remărci; fără reflectare. Dar dacă asculţi, asculţi acea
trezire mare pe undeva, unde zece mii de oameni s-au adunat,
mergi înainte; tu asculţi lucrul greşit. “Mă voi duce acolo să văd.
Ei spun că au multe gloate.” Aceea nu face nici o mică diferenţă.
Urmele rasei o au. Orice altceva o are. Rock-and-rollers au aceea.
“Eu voi merge pe acolo să…Mă duc pentru altceva.”
128 Dacă mergi pentru orice altceva în afară de…Dacă asculţi la
orice altceva în afară de Glasul acela mic liniştit, mergi înapoi în
peşteră. Mergi înapoi sub ienupăr, până când ne putem pregăti.
Păstrează-te tăcut, şi aşteaptă. Lasă tunetele să treacă. Lasă
cutremurul să scuture. Lasă vâjâitul vânturilor să treacă, şi focul să
treacă, orice va voi. Eu mă gândesc la cântarea aceea:
Învaţă-mă, Doamne, cum să aştept când inimile sunt
aprinse,
Să-mi smeresc mândria, să-Ţi chem Numele;
Ţine-mi credinţa reînnoită, ochii mei pe Tine,
Lasă-mă să fiu pe acest pământ ceea ce vrei să fiu.
Aceea este ceea ce vreau să fiu.
Cei ce aşteaptă de la Domnul, îşi vor reînnoi tăria,
Vor urca cu aripi ca de vultur,
Voi o credeţi? [Adunarea zice, “Amin.”--Ed.]
Vor alerga şi nu vor obosi, vor umbla şi nu vor slăbi;
Învaţă-mă, Doamne, învaţă-mă, Doamne, cum să
aştept.
129 Lăsaţi tunete să treacă. Lăsaţi focul să treacă. Dar lăsaţi-mă
să ascult Glasul acela mic care zice, “Veniţi la Mine, voi toţi cei
trudiţi şi împovăraţi. Ieşiţi de sub ienupăr. Ieşiţi din peştera
voastră.”
130 Vreau să-mi acopăr faţa…faţa în Sângele Lui, să ies afară şi
să zic, “Da, Doamne. Acum cred.”
Să ne rugăm.
131 O Doamne, Creatorul cerurilor şi pământului, autorul Vieţii
veşnice, şi dătătorul fiecărui dar bun, fii milostiv cu noi, Doamne.
Acum stăm în nevoie de ascultare. Glasurile noastre, Doamne, au
venit sus.
132 Şi acum am auzit prea multe glasuri. Există prea mulţi care
spun, “Veniţi pe aici la această biserică. Dacă vă veţi ataşa de
biserica noastră! Noi avem cel mai bun grup din oraş, oamenii cei
mai bine îmbrăcaţi. Primarul oraşului merge în locul nostru.”
133 Şi mulţi oameni, în adunările lor, Doamne, au guvernatori, şi
aşa mai departe, să vină afară şi să facă vorbiri. O Dumnezeule,
ţine-o departe de mine, Doamne. Ascunde-mă într-o peşteră şi lasă-
mă să aştept, Doamne. Ce mă interesează ce spune guvernatorul?
Eu vreau să aud ce spune acel Glas mic liniştit al Salvatorului meu.
Oh, ajută-mă să aştept, Doamne, şi să-mi reînnoiesc tăria în timp
ce aştept de la Tine.
134 Şi ajută această biserică, Doamne, ca ei să aştepte de la Tine,
şi să-şi reînnoiască credinţa, şi să-şi reînnoiască tăria, să se înalţe
pe aripi ca de vultur. Fie ca ei să asculte, Doamne, nu la zgomot,
nu la strigăt, ci să asculte la Glasul acela mic liniştit.
135 Doamne, în câteva zile, eu mă urc într-o peşteră acolo, să
aştept. O Dumnezeule, ajută-mă, Doamne. Orbeşte-mă, şi surzeşte-
mi urechile, de la lucrurile lumii, pentru popularitate, sau pentru
faimă, sau pentru orice lucru gol pe care lumea aceasta îl poate
oferi. Lasă-mă să stau acolo, Doamne, până când aud Glasul acela
mic liniştit. Lasă apoi ca slujitorul Tău să vină afară, Doamne, să
se înalţe, pe aripi de vultur. Acordă aceea, Doamne.
136 Binecuvântează această bisericuţă. Binecuvântează fratele
nostru Neville. Ia boala aceea din stomacul lui, Doamne, şi aruncă-
o de la el. Pune-l în echipament, Doamne, şi lasă-l să vină înapoi
aici, reînnoit. “Ei îşi vor reînnoi tăria.” Acordă aceea, Doamne.
137 Iartă-ne de păcatele noastre. Noi venim la masa cinei acum,
Doamne. Tu ai zis, “Cel ce mănâncă şi bea aceasta în chip
nevrednic, îşi mănâncă şi îşi bea condamnarea lui însuşi, fără să
deosebească trupul Domnului.” Ajută-ne, Doamne, să ne cercetăm
sufletele noastre, inimile noastre. Şi încearcă-ne să vedem dacă
există vreun lucru necurat la noi. Dacă există, iartă-ne,
Dumnezeule, în timp ce aşteptăm smeriţi de la Tine. Noi o cerem
în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.
Învaţă-mă, Doamne, să aştept, jos pe genunchii mei,
Şi în timpul tău bun îmi vei răspunde cererii mele.
(Este corect.)
Învaţă-mă să nu mă bvizuiesc pe ce fac alţii,
Ci să aştept în rugăciune un răspuns de la Tine.
138 Aceea este ceea ce vreau, un răspuns din Cer. Aş vrea să aud
glasul Lui; nu glasul administratorului, nu glasul primarului, nu
glasul guvernatorului, nu glasul episcopului. Eu vreau să aud
Glasul Tău, Doamne. Acea blândeţe şi gingăşie a Duhului Sfânt
vorbind în inima mea, “Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi şi
împovăraţi.” Da, Doamne, noi stăm sub ienupăr acum. Noi
aşteptăm, să vedem ce va zice El.
139 Domnul v-a binecuvântat, pe fiecare, acum. Câţi vreţi să fiţi
amintiţi în rugăciune? Să văd ridicând mâna voastră. Ziceţi,
“Doamne, învaţă-mă să aştept. Învaţă-mă. Lasă--lasă-mă să uit
toată mândria mea. Când alţii trec pe alături, făcând lucruri mari ca
acestea, lasă-mă să-mi smeresc mândria, doar să chem Numele
Tău. Învaţă-mă să nu mă bizuiesc pe ce fac alţii, ci să aştept în
rugăciune pentru un răspuns de la Tine.”
140 Aşa cum a făcut Ilie. El a aşteptat acolo în spate. El a auzit
tunetul. El a auzit fulgerul. El a auzit spargerea stâncilor. El a auzit
focul. El a auzit vântul. Dar aceea nu era ceea ce aştepta el. Aceea
nici nu a mişcat profetul. El a lăsat aceea să treacă. Dar când
Glasul acela mic liniştit, el şi-a luat mantaua şi şi-a pus-o peste faţa
lui, şi a plecat la capătul peşterii. Şi Domnul a zis, “Mergi, stai pe
stâncă acolo.”
Aceea vreau să o aud, “Stai pe stâncă.” Bine.
141 Acum este timpul pentru cină. Domnul să vă binecuvânteze.
Mă gândesc, întâi, înainte de a face aceasta, vrem să oferim
rugăciune pentru fiecare de aici care şi-au ridicat mâinile, care într-
adevăr au vrut ca Dumnezeu să le vorbească. Există cineva dintre
voi sub ienupăr, în seara aceasta? Ridicaţi-vă mâna. Sigur. Sigur,
noi suntem. Mulţi dintre voi de aici în peşteră, aşteptând.
142 Voi aţi văzut toate aceste lucruri trecând. Voi aţi văzut mari
treziri ale lui Billy Graham, ale lui Oral Roberts, ale mele, peste
tot, Tommy Osborn, Tommy Hicks, toate acestea trecând. Dar unde
este Aceea? Unde este Glasul acela?
143 Voi ziceţi, “Eu am strigat cu Jessups. Eu am--am dansat în
Duh, cu Harfele muzicale. Am avut toate aceste lucruri. Eu am
făcut toate acelea. Dar unde este acel Ceva, frate Branham, care mă
presează şi-mi pune o sarcină pentru sufletele pierdute, încât eu
doar nu mă pot odihni din cauza ei?”
144 Acum acela este singurul fel care intră înăuntru. Aceea este
ce a spus Biblia. “Pune o pecete numai pe aceia care suspină şi
plâng din cauza urăciunilor care se fac în cetate.” Oh, acolo este
unde avem nevoie de ea, prieteni.
Să ne rugăm din nou.
145 Doamne! Te rog, Doamne! Oh, eu aş putea cânta prea mult.
Aş putea predica prea mult. Aş putea striga prea mult. Aş putea
plânge prea mult. Dar niciodată nu m-aş ruga prea mult. O
Dumnezeule, cercetează-mă şi încearcă-mă.
146 Doar am vorbit, cu un timp în urmă, despre lacurile adânci,
acum ele reflectă stelele; pune o adâncime a Duhului Tău în noi,
Doamne, aşa cum a zis profetul David, “Du-mă la ape liniştite,” nu
la ape clipocind. Ape liniştite, condu-mă acolo, Doamne.
Linişteşte-mă. Eu sunt nervos, eu sunt supărat total.
147 Eu am făcut orice lucru ce mi-ai spus să fac, din câte ştiu eu.
Am traversat naţiunea, în jurul lumii, predicând, şi plângând, şi
convingând. Tu ai fost credincios să arăţi semnul acela lui Mesia,
să arăţi că acela eşti Tu, Doamne, care o faci, şi nu un om. Eu sunt
mulţumitor pentru aceea. Dar, Doamne, eu sunt sub ienupăr, în
seara aceasta. Mă întreb, “De ce nu se pocăiesc ei? De ce nu o
poate vedea America aceasta, Doamne?” Sunt simţurile ei aşa de
surde? Este biserica aşa de organizată, aşa de legată? Şi ei nu pot
coopera. Ei nu vor să facă nimic decât să critice.
148 Dar eu sunt aşa de sigur, în seara aceasta, aşa cum era prin
Ilie, sub pom, Tu doar ai avut şapte mii, încă, care nu şi-au plecat
genunchiul la Baal. Tu ai mulţi sfinţi pe pământ astăzi, aşteptănd
după Venirea Domnului.
149 O Doamne, ai milă de noi. Încearcă-ne, şi pune-ne în talerele
măsurii Tale. Şi dacă vedem că au fost găsiţi uşori, O Doamne,
curăţeşte-ne atunci de păcatele noastre. Şi fă-ne ce vrei Tu să fim.
Acordă aceea la fiecare individ din această biserică. că Ţi-o cerem
în Numele lui Isus. Amin.
150 Acum va fi timpul împărtăşirii. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă
binecuvânteze acum. Toţi care trebuie să meargă, şi nu vor să ia
împărtăşirea, ne întâlnim aici miercuri seara, va fi adunarea din
nou.
151 Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Eu voi avea nevoie de ea
acum. În următoarele câteva zile, eu voi avea nevoie de rugăciune.
Acum să nu o luaţi cu uşurinţă, dar să mă puneţi pe inima voastră
şi să vă rugaţi pentru mine. Eu am nevoie de rugăciunile voastre.
Eu am decizii care ar putea însemna diferenţa de milioane de
suflete. Ceva trebuie să se facă. Eu am mers cât de departe am
putut, în tăria mea. Eu--eu trebuie să am o viziune de la
Dumnezeu, pentru mine. El îmi va arăta pentru alţii, dar eu--eu
trebuie să am ceva pentru mine. Eu am nevoie de ea. Rugaţi-vă
pentru mine. El o va trimite dacă vă veţi ruga.
152 Alergând în jur, astăzi, mă uitam în jur. Am fost afară la casa
voastră, frate Roy. Şi nu am vrut să intru; acolo era o maşină
aşezată afară. V-am datorat ţie şi sorei Slaughter o vizită. Meda şi
eu am alergat în jur. Am zis, “Ei bine, ne vom întoarce puţin mai
târziu,” dar m-am obosit şi nu am mai venit înapoi. Mergând în jur,
alergând în jur, pe străzi, gândindu-mă, “O Dumnezeule, ceva
trebuie să se facă. Eu doar trebuie să Te prind pe undeva.”
153 Ora presează. Întunecimea se aşează. Sfârşitul este aici, un
minut înaintea miezului nopţii. Vedeţi prezenţa duşmanului,
scuturarea, simţul, starea nervoasă, tensiunea lumii, şi fără să ştim
că aceea este soarta voastră. Vedeţi? Oh, vai! Să ne înălţăm cu aripi
ca de vultur, acum, zburaţi în braţele Acelui care este acelaşi ieri,
astăzi, şi în veci.
154 Acum, toţi care vreţi să staţi pentru împărtăşire, noi vom fi
bucuroşi să vă avem în acest timp de părtăşie.
155 Acum, voi aveţi 1 Corinteni, cred eu, al 11-lea capitol, acolo.
Eu l-am citit acum, atunci, frate Neville, dacă vrei. [Fratele Neville
citeşte Întâi Corinteni 11:23-32.--Ed.]
Căci am primit de la Domnul ceea ce v-am învăţat, că
Domnul Isus în noaptea în care a fost vândut a luat pâine:
Şi după ce a mulţumit, a frânt-o, şi a zis, Luaţi, mâncaţi:
acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi: faceţi
aceasta în amintirea mea.
După aceea tot la fel a luat paharul, când au cinat, zicând,
Acest pahar este legământul nou în sângele meu: faceţi
aceasta, oridecâteori îl beţi, în amintirea mea.
Căci oricând mâncaţi pâinea aceasta, şi beţi acest pahar,
arătaţi moartea Domnului până va veni el.
De aceea oricine va mânca această pâine, şi bea acest
pahar al Domnului, nevrednic, va fi vinovat de trupul şi
sângele Domnului.
Dar fiecare să se cerceteze pe sine însuşi, şi aşa să
mănânce din pâinea aceea, şi să bea din acel pahar.
 Căci cel ce mânâncă şi bea în chip nevrednic, mănâncă şi
bea osânda lui însuşi, fără să deosebească trupul Domnului.
Din această cauză mulţi sunt slabi şi bolnavi între voi, şi
mulţi adormiţi.
Căci dacă ne-am judeca singuri, nu am fi judecaţi.
Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca
să nu fim condamnaţi cu lumea.
156 Aceea nu are nevoie de nici o explicaţie. Este doar aceasta,
“Dacă mâncăm şi bem nevrednici, mâncăm şi bem osânda noastră
proprie, fără să deosebim trupul Domnului. Din această cauză
mulţi sunt slabi şi bolnavi între voi, şi mulţi sunt morţi,” vedeţi,
când venim să luăm împărtăşirea.
157 Fiecare creştin ar trebui să ia împărtăşirea. Este datoria
voatsră. Este demonstrarea voastră. Vedeţi? Isus a zis, “Dacă nu o
luaţi, voi nu aveţi parte cu mine.” Vedeţi?
158 “Dar cel ce mânâncă şi bea nevrednic, mănâncă şi bea
condamnarea lui însuşi.” Aceea este, dacă sunteţi afară cu lumea, şi
faceţi lucrurile lumii, şi oamenii vă văd luând împărtăşirea, voi o
faceţi greşit. Voi doar vă aduceţi numai disgraţie. Şi aceea numai
vă răneşte. Şi aceea doar îl deranjează pe Dumnezeu. Ea vă va
deranja. Şi astfel o persoană ar trebui să se examineze însăşi.
159 Şi înainte de a ne apropia de acest moment sacru, cereţi lui
Dumnezeu să-mi cerceteze viaţa. Şi dacă am făcut ceva care nu
este corect, să mă ierte pentru aceea. Eu--eu nu am vrut să o fac.
Eu o fac corectă dacă El mi-o va descoperi. Şi eu voi cere acelaşi
lucru pentru voi. Zicea, “Când veniţi împreună, aşteptaţi-vă unii pe
alţii.” Aceea este, “Aşteptaţi-vă unii pe alţii, şi rugaţi-vă unii
pentru alţii.”
160 Noi vrem să luăm această împărtăşire. Şi dacă nu o facem, nu
avem parte cu El. Aceea este ce a zis El. Întâi…Sau, Sfântul Ioan,
al 6-lea capitol.
161 Acum doar să ne rugăm. Rugaţi-vă pentru mine, în tăcere, în
timp ce mă rog pentru voi.
162 [Fratele Branham se roagă tăcut, în timp ce adunarea se roagă
în tăcere--Ed.] Te rog să ne ierţi, prin credinţă. Fie ca Duhul Tău, o
Dumnezeule, să vină. Mă rog ca Tu să ne ierţi de toate fărădelegile
noastre către oameni. Iartă.
163 O Dumnezeule, ascultă rugăciunea noastră. Aceasta este
rugăciunea iertării noastre, Doamne. Noi cerem iertare. Cerem
milă. Iartă-ne, Doamne. Aşa cum este scris în Cuvântul Tău, “Iartă
fărădelegile noastre, aşa cum iertăm celor care ne greşesc. Şi nu ne
duce în ispită, ci ne eliberează de cel rău, că a Ta este împărăţia, şi
puterea, şi slava, în veci. Amin.”
Eu cred că aveţi aşa mulţi…